Ediția de sfârșit de an, aia cu topul personal, se apropie rapid și mă gândesc, dacă nu vă cer prea mult să menționați, atunci când apare, albumele care v-au plăcut din listă sau de aiurea. Aș fi curios. Intrăm rapid în pâine.

NEWS:

🔵 Suicide Silence sunt la fel de pioși ca un cor de drujbe la slujba de duminică.

🔵 Rob Arnold, chitaristul celor de la  Chimaira, își încearcă mâna cu un proiect solo.Nu este rău.

🔵 Nu ascund faptul că Zeal and Ardor sunt unii dintre preferații mei. Fenomenale talente.

🔵 Am înțeles că băiatul ăsta, de care spre rușinea mea nu am auzit pregătește lansarea albumului pe 17 februarie. Dacă sună ca ăsta, take my money.

🔵 Pop Evil, cu un single super catchy, merge de un EUROVISION ceva.

🔵 Nu am mai ascultat ascultat ceva de Paramore, single-ul ăsta sună, ca de obicei, bine.

🔵 Dacă vă era dor de ceva glam rock, Steel Panther livrează bine.

🔵 Xandria a știut mereu să își aleagă gagicile care dau cu vocea, bună și asta.

🔵 Russkaya, anunță album nou cu un  video. Sunt austrieci să știți.

Trecem și la ceva albume:

➡️ AMBERIAN DAWN – TAKE A CHANCE (A METAL TRIBUTE TO ABBA) 2022 – 8,5/10

Simfonic Power Metal

Cum am spus într-una dintre edițiile trecute după cei de la AMBERIAN DAWN au lansat clipul la GIMME! GIMME! GIMME! că este  forma de respect pe care rock-ul o arată unui altfel de muzică. Indiferent de gen, perioadă de timp, dincolo de trenduri, legendele rămân legend. Iar ABBA au pagina lor în CARTEA MUZICII a acestei planete. Stau alături de Elvis, Beatles, Led Zepellin, Doors, Black Sabbath, Bee Gees, Michael Jackson, de toți cei care au smuls lacrimile și zâmbetele oamenilor de pretutindeni.

Ce au facut cei de la AMBERIAN DAWN, este pe lângă o declarație artistică de respect, este un imens act de curaj. TAKE A CHANCE nu este doar un album tribut, este în același timp este o infuzie proaspătă de umanitate a unor cântece care deja erau părți de istorie intangibilă.

Cel mai bun exemplu este amprenta personală pusă asupra LIKE A ANGEL PASSING THROUGH MY ROOM, care în varianta original era mult,mult mai antrenant, un veritabil disco song.

Merită albumul ăsta o notă atât de mare? Muzical, clar că nu, însă aici vorbim de pură nostalgie. Îmi văd prin ușa întredeschisă, părinții împreună cu prietenii lor, toți tineri, plini de atât de multă viață, dansând în sufragerie pe ritmurile lui Elvis, Beatles, ABBA, Boney M, așa că da, merită orice notă.

Pentru hrănit nostalgii cu muzică bună, click aici.

➡️ STAR CIRCUS –  SEPARATE SIDES (2022) – 8/10

Pop Rock/Hard-Rock

Îmi face o deosebită plăcere de fiecare dată când am ocazia să descopăr un album de debut care se dovedește a fi neșteptat de bun.

Când albumul mi-a picat în mână, ca să spun așa, având niște degete nu tocmai de pianist, am dat play direct la a a doua piesă a discului și intro-ul ridicat frumos de solo-ul classic de chitară mi-a captat rapid atenția.

Separate Sides este un album vesel de la început până la sfârșit, este tipul sau tipa cu care te întâlnești zilnic, dimineața devreme, pe drumul către muncă, și care atunci când privirile voastre se întâlnesc, îi remarci de fiecare dată zâmbetul și cumva îți alungă griul din suflet.

On Your Side este genul de cântec care este plin de suflet și inimă iar Just Like in a Movies are un saxofon absolut criminal acolo.

SEPARATE SIDES este un album al naibii de sexy și o sursă de voie bună mai ales acum când rezolvasem absolut toate chestiile din țară care ne afectau calitatea vieții, nemernicii de austrieci, cu sufletele lor mici și negre, ne-au băgat mortul în casă.

Vreți să fiți un rockstar? Cu mouse-ul aici

➡️ SACRILEGION – FROM WHICH NIGHTMARES CRAWL (2022) – 9/10

Death Metal

Din Utah, Salt Lake City, vine pe cai mari, apocalipsa old school. Băi, este genul de album care pe mine mă umple prin toate colțurile cu spiritul sărbătorilor. Dacă Hrușcă nu își pierdea vremea cu lerul lui, care nici acum habar nu am exact ce este, vreun boschet de sezon, ceva, ar fi putut cânta așa ceva.

Connor Carlson, vocalul, duce album acolo unde trebuie, growlingul lui este al naibii de impresionant, intră exact când trebuie și iese în momentul potrivit. Și are tușa aia misto de black, doar așa pentru un strop în plus de răutate.

A Terrible Pilgrimage to Seek the Nighted Throne cântecul care deschide albumul este berbecul care dărâmă porți, un amestec de MORBID ANGEL cu BOLT THROWER , riffuri măiastre îmbrăcate în armuri grele.

Iar The Hollow Blue Eyes of Yomi at Twilight dovedește, dacă mai era nevoie, cât de bine este facut discul și cum back to roots să aibă aerul ăla moder dar și nostalgic.

Pentru iubitorii de death metal de extremă calitate este o creație care trebuie neapărat bifată, pentru ceilalți poate fi o inițiere într-un gen, care din punctul meu de vedere, de ceva timp , ține steagul inventivității sus de tot și renunță la absolut orice șablon.

Apocalipsa, o găsiți aici.

➡️ SHREDD – THE PLACE UNKNOWN (2022) – 9/10

Grunge/Alternativ/Garage-Rock/Punk

Scoțienii de la primele acorduri mi-au dat senzația că ce o să ascult nu o să aibă aproape deloc mâini moarte.

Mulți dintre amici mei mă întreabă cum după un death cinstit și apocalyptic pot asculta un SHREDD, care este cumva la polul opus al preferințelor mele obișnuite. Simplu, au în comun aceleași chesti, impactul și calitatea, diferă exprimarea dar cele două sunt acolo.

De obicei nu încep niciodată să ascult un album cu melodia de deschidere, dau play la un cântec aflat undeva pe la mijlocul albumului, așa s-a întâmplat cu Feel It care mi-a pus capacul acolo unde trebuie. Cât de liniștit curge și cât de bune sunt solo-urile.

Uimitor este faptul că THE PLACE UNKNOWN este tot un album de debut, și este dovada clară că muzica bună nu se găsește, mereu, în topurile Bilboard.

PARASITE este porția de grunge pur de care poate aveai nevoie, plină de distorss, cu vibe-ul ăla de Nirvana reloaded.

M-a încântat albumul ăsta atât de mult încât nu am de ales și îl pun pe lista mea, în heavy rotation, și îmi fac datoria și vi-l bag cu entuziasm pe gât.

Cu entuziasm, aici

➡️ LIONHEART – WELCOME TO THE WEST COAST III (2022) – 8,4/10

Hardcore

 Sunt invitați pe album : ICE-T și BODYCOUNT, Jasta de la HATEBREED, Alex Taylor de la MALEVOLENCE și asta ne cam dă indicii la ce se întâmplă pe disc. Veterani ai hardcore-lui au venit la chemarea altor veterani și au pus umărul la ceva care nu este menit să zguduie lumea genului, a fost creat să fie support pentru creieri făcuți varză după un program de muncă prea lung, să îți toarne ceva energie în baterii, să îți ții în viață revolta unei vieți poate nedrepte sau doar să dea impulsul necesar să termini workout-ul ăla care te stoarce.

ROB WATSON, este genul de bărbat care îi place chiar și soției mele, cu toate că ei nu îî plac, cică, bad boys, cu toate că, nici nu știu dacă să îi spun, s-a măritat de ceva ani cu unul, are carismă, voce, flow, răutate.

Oamenii cântă de prin 2006 și cam știu cum se învârte genul ăsta de muzică și îl la capăt fără să se piardă pe drum.

Recomand WELCOME TO THE WEST COAST III ? Hell, yeah, este un albumul dacă îți place hip-hop-ul, hardcore-ul, rap-metalul și în general dacă vrei să te mai visezi un băeat sau fată de cartier.

Pumnii strânși și rupeți aici.

Atât pentru astăzi. Pentru recenzii personale, folosiți cu încredere emailul: [email protected]. Aveți grijă de voi ca să puteți avea grijă de ai voștri, Edelweiss, singur de data asta, se înclină în fața voastră.