Salutare tuturor și bine ne-am regăsit! V-am informat de data trecută că am o relatare a unuia dintre voi, despre rolul muzicii în viața lui și promisesem că o să o citiți duminica asta. Speram să leg povestea cu câteva idei de ale mele însă au intervenit câteva chestii care mă forțează să o amân pentru următoarea dată, când o să apară cu siguranță, pentru că acum vreau că atenția și aprecierea voastră să fie focusată pe o rubrică nouă din cadrul listei, pe care o să o inaugurăm începând cu această ediție.

Este vorba despre „Albumul cititorului ”, în care unul din voi îmi poate trimite pe email, așa cum doi dintre voi au făcut-o deja, recenzia lui personală a unui album care i-a plăcut extrem de mult. Condiția ar fi ca albumul să fi apărut anul ăsta pe planeta Pământ și, ca să folosesc un limbaj de lemn, să nu fi făcut obiectul unei recenzii ale mele.

Să îi dăm drumul la NEWS:

🔵 Lizzy și Halestorm, și single-ul cu parfum de anii 80, Mine. Îmi place Lizzy, îmi place vocea ei.

🔵 Dimmu Borgir au remasterizat mai multe dintre piesele lor de succes, The Maelstorm Mephisto și au promis cât de curând un nou album.

🔵 BabyMetal, tipele japoneze, urâte de mulți, iubite de alții, își văd de treabă cu un nou cântec, Divine Attack.

🔵 Ville Valo, care făcea valuri și rupea inimi alături de HIM, lansează The Foreverlost, și anunță lansarea albumului lui solo pe undeva prin ianuarie.

🔵 Ingested cu un nou clip, care sună bine de tot.

🔵 Tara Elliott, cu un clip nou-nouț, trebuie să recunosc că sună bine de tot.

🔵 Therion au ales de pe noul lor album  Leviathan II să facă clip la, Codex Gigas.

🔵 Nici nu știam că există trap metal, se pare că da, iar tipa asta m-a băgat  în sperieți bine de tot.

🔵 Venues cu clip nou la Cravings.

ALBUMUL CITITORULUI

Colegul nostru Dumitru Pintilie face recenzia oficială și personală a primului său album. Să îi urăm succes. Recunosc că sunt foarte entuziasmat de ideea asta a mea cu Albumul cititorului și sper, dacă sunteți de acord, să ne țină pe toți.

➡️ Nostromo – Bucephale (2022) – 8,5 din 10

🔹 Metalcore/Grindcore

Am ascultat ceva nou, o creaţie a celor de la Nostromo, reprezentată aici de Bucephale… le place să facă show, chiar şi după atâţia ani în care au cam dispărut.

La fel ca în primele single-uri livrate în vara lui 2022, putem spune că nebunia lor a suferit mutații, cu ostilități brutale hardcore/grindcore ce sunt mai nuanțate, Bucephale fiind cel mai întunecat, dur și mai greu album al lor de până acum.

Titlul de deschidere „Ship Of Fools”, care face tranziția versurilor cu EP-ul Narrenschiff lansat în 2019 („Narrenschiff”- în germană, „The Ship of Fools”, ale cărui versuri au fost inspirate din epoca medievală, din modul în care societățile tratau nebunii, prin excluderea lor din orașe pe, o barcă…) se dezlănţuie ca o erupție vulcanică, pe care „IED (Intermittent Explosive Disorder)”, o alimentează din urmă cu violență și duce la extrem, un spectacol furios, cu mai multe straturi.

„Realm Of Mist” se prezintă, de asemenea, la limită și trăiește distructivitatea nefiltrată, iar „Lachon Hara” are și mai multe de oferit.

O altă piesă precum „In Praise Of Betrayal” este și ea destul de reprezentativă, dacă găsim groove-ul ritmic și acele riff-uri de neoprit… melodicitatea riff-ului final este greu de ignorat.

Una dintre cele mai spectaculoase piese este, fără îndoială, „κατάϐασις” („Katabasis”) cu Treha Sectori de la Church Of Ra, ale cărei pasaje ambientale sumbre îi conferă digresiuni post-metal. În altă piesă cu o contribuție de invidiat și anume „Asato Ma”, Monkey3 aduce ceva psihedelic în amestec.

40 de minute brute, tulburătoare, îi arată pe Nostromo într-o formă impresionantă, care amintește de lucrările lor de referință timpurii. „Bucephale” aduce concepte greoaie, care totuşi creează o imagine de ansamblu neașteptat de omogenă, în ciuda tuturor curentelor diferite.

Cam atât am de spus despre acest album… impresiile reale le gasiţi direct, ascultându-l.

Pentru album click aici.

MiticăS, cu alegerea lui pentru săptămâna asta, mă bucur că ai făcut pasul.

➡️ Bush – The Art Of Survival (2022)

🔹 Grunge/Alternative

Stimulat de încurajările lui Edel și de un “mare mulțumesc” lăsat prin comentarii am hotărât să ies din zona de confort și să încerc să împărtășesc opinia personală despre o lansare relativ recentă care mi-a atras atenția.

Alegerea albumului a fost simplă, ceva dificultăți au fost la redactarea textului, sper să nu fie evidente! Sunt fun grunge, iar albumul îl aveam pe repeat de la lansare, așa că mi s-a părut că ar fi o opțiune excelentă plecând de la ideea că genul ăsta nu a fost promovat prin liste.

Bine, având în vedere titlul rubricii, s-ar putea să nu fie cea mai inspirată alegere, dar mi-o asum! Nu știu cum se mai raportează adepții metalelor grele la genul ăsta în prezent, dar singur, prin anii 90, dacă ai fi propus spre audiție așa ceva unui metalheader, cea mai blândă reacție ar fi fost o privire plină de dispreț sau, dacă erai ”norocos”, ceva compasiune urmată în mod obligatoriu de o prelegere prin care ți se explica că nu asculți muzica corectă, că genul ăsta este o mizerie și ar trebui interzis!

Trupa are o istorie tumultoasă, strâns legată de solistul și fondatorul ei Gavin Rossdale.

Albumul de debut Sixteen Stone din ‘94 a propulsat trupa în stratosfera muzicală de peste ocean, dar pe parcurs, solistul s-a implicat și în alte proiecte iar trupa s-a stins.

Revirimentul s-a produs odată cu lansarea din 2020, The Kingdom, care a bulversat criticii și din care, cu siguranță, dacă sunteți fanii seriei John Wick, nu vă e străina versiunea instrumentală a acestei piese. Revenind la albumul din 2022, al 9-lea pentru iubitorii de statistici, acesta duce mai departe ADN-ul grunge al anilor 90 și reprezintă un pas important în păstrarea relevanței trupei pe scena rock actuală. Prin acest album trupa își consolidează sound-ul unic, atemporal, recognoscibil și scoate în evidență vocea lui Rossdale care se păstrează, fără a fi alterată de trecerea timpului, la cote uluitoare.

Nu o să merg în profunzime și să fac analiza albumului sau paralele cu alte trupe, în schimb vă recomand călduros să treceți peste prejudecățile legate de genurile muzicale, de ce citiți prin recenzii și să dați un spin, cu siguranță veți găsi cel puțin o piesă care să vă atragă, să vă facă să zâmbiți și să rămână o perioadă prin memorie. Mă înclin!

Link aici.

Acum trecem la lista mea:

➡️ Onward – Of Epoch of Inferno (2022) – 8 din 10

🔹 Heavy metal/Power metal

Avem de a face cu incontestabilul talent a lui Toby Knapp, care a trecut pe la destule formații și enumerăm, Waxen, Affliktor, Bleeding Ground, Darken, Defile, și care la cererea CEO-ului casei de discuri Defiled Records, a pus bazele proiectului Onward, ca instrument de popularizare al curentului heavy metal tradiționalist.

Pentru ca asta a fost cerința celor de la labelul Defiled Records, ca proiectul să urmeze firul old-school al heavy metalului iar Toby și Onward au fost bucuroși să o îndeplinească.

De la Evermoving, albumul de debut din 2001, absolut toate albumele Onward au fost terenul de joacă a lui Toby, cu riffuri și solo-uri care ard, cu un vocal care este acolo să îi fie support lui Knapp.

Ring Around The Rosary este dovada cât de poate de clară cât de îndrăgostit este chitara lui, iar restul pieselor de pe album nu sunt departe nici ele.

Un album de heavy cu influențe de power, nu foarte multe, care bate bine spre perioada de aur a genului și pe care îl recomand tuturor.

Pentru album, fără frică click aici.

➡️ Fire from the Gods – Soul Revolution (2022) – 8,5 din 10

🔹 Rap-Metal/Ethnic Core

Băieții din Austin, Texas au fost una dintre surprizele plăcute ale săptămânii, cu un album care evoluează în afara zonei mele de confort. Este ce caut din ce în ce mai des, în ultimul timp, să ies din orice fel de rutină.

Vocea lui AJ Channer, este exact ce trebuie pe albumul celor Fire from the Gods, o voce care își trage seva din pământul Ghanei, care dă plusul de viață unui asemenea muzici.

De un lucru puteți fi siguri am în library albumele lor din 2016, Narrative, 2019, American Sun, pentru că sunt curios cum se situează precedentele comparativ cu cel din 2022. Ceva îmi spune că sunt ce trebuie.

Mult suflet în muzica americanilor, mie unul mi-a facut ziua mai ușuară și sper că la fel să fie și pentru voi.

Începeți cu a doua melodie, SOS apoi play în ordinea în care vreți voi, sincer nu contează, muzica bună este pe tot albumul.

Pentru album un click aici.

➡️ Them – Fear City (2022) – 8 din 10

🔹 Heavy metal

Un proiect germano-american creat ca trupă tribut a celor de la King Diamond, care a cântat nu doar o data în deschiderea show-urilor lui Kim Peterson, danezul care a băgat în sperieți o generație întreagă de mame tradiționaliste, atunci când odoarele lor au dat play la albumele lui în casele lor.

Din 2014, Them au facut tot posibil să își găsească propriul lor sound fără să își renege influențele inițiale, iar albumul lor din 2022 face dovada acestor strădanii.

Influențele anilor de aur se regăsesc peste tot, ritmul, riff-urile, solo-urile, vocea, fac tot posibilul să nu uiți în ce perioadă vor să te trimită cei de la Them.

Un album de ascultat de cam toți și puteți începe cu clipul ăsta apoi play fără ezitări la album.

Play aici

➡️ The Offering – Seeing the Elephant (2022) – 9 din 10

🔹 Heavy metal/Power metal/Metalcore/Deathcore/Progresive

The Offering după ce mi-au călcat în picioare creierul, sufletul și tot ce credeam că știu eu despre cum ar trebui așezată muzica cu albumul lor din 2019, Home, au ieșit în sfârșit pe piață cu un nou album.

După ce am ascultat, Seeing the Elephant, pot spune ce trupe au influențat muzica celor de la The Offering, acum au mai puțină importanță influențele, la fel de bine pot spune că nici o trupă nu seamăna cu The Offering.

Discul din 2022 este mai puțin haotic ca cel din 2019, mai bine structurat și mai matur. Construcția este absolut fenomenală și surprinde după fiecare pasaj, musical nu știi la ce să te aștepți, sunt acorduri surpriză care te pândesc din întuneric, după fiecare colț.

Cu toate că după apariția Wasp, clipul la single-ul care anunța albumul, credeam că știu la ce mă pot aștepta. Ei bine, nu.

The Offering, au facut iarăși ce au vrut ei cu muzica, au luat stiluri și le-au pus într-un mojar și le-au amestecat până le-a ieșit ce și cum au vrut ei. Un album care nu trebuie ratat.

The Offering și bijuteria lor.

Suntem Mitică, Pintilie și Edelweiss și ne înclinăm în fața voastră. Pentru recenzii, sugestii, gânduri, avem mail: [email protected]. Nu vă sfiiți, mușc la cerere.

Să avem pace, sănătate, gânduri bune, dragoste de dat și de primit.