Există un soi de oameni mult mai periculoși și mai de nesuportat decât ăia care văd doar unicorni roz și pufoși zburând din floare în floare: oamenii toxici.

Ăia cu unicornii nu sunt periculoși, sunt doar agasanți și rupți de realitate, pe când oamenii toxici sunt cu adevărat periculoși pentru toți cei cu care interacționează.

Iar când oamenii ăștia toxici îți mai sunt și apropiați, rude sau chiar prieteni, este cu atât mai nasol. Pentru că singura soluție e să te debarasezi de ei, și uneori e foarte greu să faci asta. Ca să nu mai vorbesc de cazul în care îți sunt colegi de muncă sau șefi, situație în care este aproape imposibil să te debarasezi de ei.

Cu siguranță știți despre ce vorbesc, este imposibil să nu fi avut și voi parte măcar de unul din ăsta. Sau chiar să mai aveți și acum când vorbim.

Oamenii toxici sunt ăia care îți vânează toate greșelile, nu numai că le vânează, dar ai impresia că le savurează. Dacă ceva nu ți-a mers bine, oamenii toxici vor fi de fiecare dată acolo să savureze momentul și să-ți repete iar și iar ce-ai greșit. Nu, nu vei auzi vreodată de la ei un cuvânt de încurajare.

Oamenii toxici sunt cei care abia așteaptă să-ți spună, voalat sau direct, că tu ești de vină, că nu ești în stare, că orice, nici nu mai contează ce, important e că ți-o vor spune savurându-și fiecare cuvânt și hrănindu-se cu tristețea și supărarea ta.

Toate nerealizările tale le picură nectar în suflet, în timp ce orice realizare, orice succes, le toarnă otravă. Pentru că dacă ai făcut ceva bine, oamenii toxici sunt cei care n-au niciodată vreun cuvânt bun de spus, dimpotrivă, vei trăi cu impresia că suferă exact din cauza realizării tale.

Oamenii toxici sunt, de cele mai multe ori, niște ratați care n-au făcut nimic în viață, singura lor bucurie fiind să-i tragă și pe alții în jos. Singura modalitate prin care pot sa se simtă superiori este să-i facă pe ceilalți să se simtă mizerabil. Abia atunci li se declanșează orgasmul mental, când îi văd căzuți, sau pe marginea prăpastiei, și le mai dau și ei un brânci la vale.

Tot oameni toxici și sunt cei care se plâng tot timpul, de orice, de oricine și din orice motiv. Viața lor este un permanent oftat sinistru, un permanent văicărit, o permanentă inventariere de gri și negru. Nimic nu le place, nimic nu e bine, totul e degeaba, viața de de căcat. Și țin să-ți spună asta ori de câte ori au ocazia.

Nu știu cum sunteți voi, dar eu în preajma oamenilor ăstora care se plâng tot timpul de câte ceva, simt efectiv cum îmi scade bazinul de energie și se duce în roșu. După câteva minute cu unul din ăsta, nu mai sunt bun de nimic toată ziua.

Noroc c-am reușit să-i elimin din viața mea pe toți. Și din cea reală, dar și din cea virtuală. Ceea ce vă recomand cu căldură să faceți și voi.