Ieri a fost cel mai lejer drum. 953 de kilometri pe care i-am făcut în puțin sub 9 ore. Teoretic, i-am făcut, dar, practic, după ce-am ajuns la hotel, am căutat parcare mai bine de o oră și jumătate și, ce să vezi, n-am găsit.

În Madrid ieri a fost zi liberă și fiesta, c-a fost Ziua Națională a Spaniei, iar pe lângă asta a mai fost și coridă (arena e la cinci minute de mers pe jos de hotelul meu). Astea toate combinate au dus la imposibilitatea de a găsi vreun loc de parcare liber. Dacă aveți impresia că mă refer la locuri de parcare gratuite, vă înșelați amarnic, vorbesc despre cele cu plată. Nimic, prieteni, toarte străzile erau pline de mașini, toate parcările subterane sau supraterane, la fel, pline.

Degeaba m-am învârtit mai bine de o oră pe toate străzile, nu am reușit să găsesc niciun loc de parcare. Voi înțelegeți ce zic eu aici? O oră și jumătate de învârtit pe străzi, ajunsesem la un așa grad de disperare că eram dispus să las mașina oriunde, doar să știu c-am parcat legal. Nada, señoras y señores. NADA!

Uite, să vă dau cel mai bun exemplu. Hotelul unde sunt cazat are sub el o parcare publică cu plată. Acolo voiam eu să parchez mașina, că știam de ea de când am făcut rezervarea. Doar că, evident, când am ajuns era plină. Le-am zis ălora de la recepție și nu m-au crezut.

Serios, probabil au avut impresia că sunt eu tăntălău și nu mă descurc să parchez. Așa că s-a dus unul dintre oamenii de la hotel să verifice, plin de emfază, și s-a întors cu coada între picioare. Nu e ca și cum asta ar fi schimbat în vreun fel lucrurile, au ridicat din umeri, mi-au spus că n-au mai văzut parcarea aia plină niciodată și mi-au recomandat mucho caliente să caut io loc de parcare până găsesc. Ceea ce am și executat vreme de o oră și jumătate. Doar că n-am găsit.

Ah, locuri nemarcate ca parcare, unde puteai să lași mașina de-a-mboulea (pe trotuare, de exemplu) erau cu duiumul. Doar că vedeți voi, o lași, după care în maximum o oră n-o mai găsești acolo. Vin băieții și ți-o saltă în secunda doi. Iar eu parcă n-aș fi vrut să-mi petrec mâine jumătate de zi alergând să recuperez mașina. Plus amenda aferentă care nu știu cât e, dar am o bănuială că nu e 30 de euro.

Aș fi putut să vă zic și finalul poveștii, dar ce farmec ar mai fi avut? Prin urmare, acum vine întrebarea de baraj: ce credeți c-am făcut în aceste condiții? Voi ce-ați fi făcut în locul meu? Dios mio, abia aștept să vă aud răspunsurile.