Și-acum să trecem la lucruri serioase. Pleșcaviță mai mâncasem io, dar pâine ca asta niciodată. Îmi pare rău că nu se poate observa din poză, dar pâinea aia este prăjită. Nu, nu cum prăjim noi feliile de pâine, oamenii ăștia cred că bagă toată pâinea în ulei fierbinte.

Probabil o lasă doar câteva secunde, că altfel s-ar îmbiba de ulei de n-ar mai putea fi consumată, dar așa, doar scufundată într-o baie de ulei fierbinte, rezultatul este senzațional. Nu vreți să știți cât de crocantă e toată coaja aia și ce gust are.

Bine, nu vreți să știți nici câte kile voi lua eu până la finalul acestei excursii, dar asta este o cu totul altă discuție. Am crezut că e o întâmplare și-am dat eu de un restaurant care are vreo rețetă specială de pâine prăjită, dar mi-am luat azi pe stradă niște mici (senzaționali, de altfel) la care mi-au dat tot pâine d-asta. Doamne apără și păzește, ce bine că mâine plec de-aici.

Încă ceva. Nu-i așa că pelșcavița din poză pare un pic mai mare decât o pârjoală de pe la noi? Well, nu vă lăsați pradă iluziilor optice, uitați-vă un pic la dimensiunile farfuriei, gen, comparați-o cu masa, care e o masă normală de două persoane.

Dacă nici așa nu vă iese calculul, vedeți voi în plan secund o farfurioară de desert pe care stă o linguriță? Le vedeți, da? Ei bine, farfurioara este, de fapt, o farfurie normală, cum avem toți pe acasă. Iar lingurița e o lingură de ciorbă. Nu, nu glumesc. Acum înțelegeți adevărată dimensiune a dezastrului?