Faza e așa. De fiecare dată când postez despre cum au ajuns Suzana și Vasile în viața mea, lumea se scurge pe parchet de încântare și de cât de norocos am fost.
Ideea e că norocul și-l mai face și omul, așa că puteți avea și voi oricând o Suzana sau un Vasile care vă vor răsplăti toată viața pentru că i-ați luat de pe străzi si i-ați lăsat sa vă devină stăpâni.
Uite, spre exemplu, domnișoara din imaginile de mai jos. Nu s-o numi ea Suzana, dar o cheamă la fel de frumos: Carolina. Are în jur de trei ani și și-ar dori ca pe următorii 15 să și-i petreacă lângă cineva care s-o scarpine pe burtică, s-o tragă de lăbuțe, pe scurt, lângă cineva care să-i facă toate chestiile alea pe care pisicile, în mărinimia lor, ne dau voie din când în când să le facem cu ele.
Marea problemă a Carolinei este că stă deja de 5 săptămâni într-o cușcă a unui cabinet veterinar. Prin urmare, în loc ca acum s-o scarpine cineva pe burtică, în loc sa se împleticească printre picioarele cuiva, îl loc să va sară în brațe când veniți de la muncă, e singură și tristă.
Din păcate, pe lângă tristețe și singurătate, statul într-o cușcă de la vet mai are un mare dezavantaj: costă destul de mult. Iar la ora asta costurile le suportă una dintre prietenele mele.
So, dacă există pe-aici cineva care se uită la pozele Carolinei și-și spune „Doamne, cât e de frumoasă, eu o vreau”, să dea un semn, ca să-l pun în legătură cu Adela. Adela fiind cea care plătește deja de cinci săptămâni pentru cazarea Carolinei la vet.
Știu, o să-mi spuneți că dacă tot e să vă luați pisică, mai bine vă luați una mică, un puiuț, că sunt așa simpatici până cresc. Da, nu vă pot contrazice, puiuții sunt extrem de simpatici, dar până cresc, până-i învățați ce au voie și ce nu, distrug cam tot ce prind prin jur. Pe când Carolina e gata crescută și educată, nu așteaptă decât un suflet lângă care să stea și să toarcă în serile alea lungi de iarnă care se apropie cu pași mai rapizi decât mi-aș dori.
So? Cineva pe-aici?
P.S. Să vă explic și câte like-uri o sa faceți după ce-o să începeți să postați poze cu Carolina? 😉
frumoasa jivina
Comentariu beton!17
Carolina este superbă ❤
Comentariu beton!14
Am și eu trei „Caroline” și doi „Carol”. Îmi umplu viața de torcaieli. Toți sunt tomberonezi de culori și temperamente diferite. Sunt veselia noastră! Asa că adoptați, nu cumpărați! Merita și ei un loc călduț, liniște, papica bună și un pic de fericire.
Comentariu beton!32
Superba! Sper să-și găsească un cămin (din păcate la noi în casa e plin).
Si eu am fost azi cu a mea la veterinar 🙁
Tot asa, luata de pe strazi.
E minunata Carolina!
E superbă! Seamănă cu Miți și Piți ai noștri, niște maidanezi cuminți și iubitori. Nu ai cum să nu-i iubești. Sper că și Carolina o să-și găsească o familie care s-o răsfețe așa cum merită orice suflețel nevinovat!
Mah! S-a ridicat părul pe mine!
Anul trecut a venit acasă șoarecul cel mic, nr. 3, plângând de îi sărea cămașa, purtând în brațe un ghem de blană mieunând tot. O calico cu ochi mari, tomberoneză, toată tremurând. Iar preașefa casei, stăpâna sufletului meu (și a cardului) a îngăduit să o păstrăm. Ghici care sunt cele mai bune prietene acum?
Iar acum o avem pe Volna. Sau ea ne are pe noi, încă negociem.
Îmi pare rău. Sper să o ia cineva pe Carolina. Sigur o va lua. Sper din toată inima să nu credeți că mănânc cacao
Comentariu beton!23
Eu nu merg la carolina,
Eu nu merg, nu merg la ea,
Las sa vie ea la mine
Si-apoi om vedea,
Ei bine, si-apoi om vedea!
Scuze, n-am putut sa ma abtin!
Good luck , Carolina!
Aici, o mandra sclava!
Îmi pare rău, dar de vreo doua săptămâni am mai cules de pe stradă inca o pisica mititica. A cincea…
Din pacate eu sunt alergica la parul de pisica, desi le iubesc. Am dat share pe Facebook insa. Sper sa gaseasca sclavi cat de curand. :))))
În aprilie a plecat în raiul pisicesc „Carolina” mea. În iulie am adoptat 2 „Suzane”. Pe bune că aș fi luat o, dar astea 2 sunt maximul pe care îl pot duce. Cu una singura mai era cu mai era, cu 2 e jale, știi prea bine. Cheltuieli duble, griji duble, 💩 la dublu, plus că trebuie să le număr mereu să iasă la inventar, sa nu rămână în vreun dulap. Oricum voi anunța și eu mai departe…
Am 3 pisici (2 baieti si o fata, sora cu unul din baieti) luate de pe strada si un caine, al doilea a murit de curand. Din pacate mai mult nu putem duce 🙁 Sper sa gaseasca un suflet bun si ea.
Mihai, cum procedezi cu pisicile atunci când plecați de acasă pentru perioade mai lungi?
Trece cineva pe la ele. În rest, nimic deosebit, le las apă și mâncare suficiente.
E superbă, Carolina. Eu am 7 pisici, la casă, la curte, din care ultima adoptată cam acum vreo lună, nu de alta dar m-am trezit cu ea în curte ( o domnișoară la fel ca și Carolina, de un gri superb). Pe prima pisică o am tot așa aruncată în curte, de puiut.
Sunt sigură că și Carolina îsi va găsi locusorul ei cald.
Pufoşina, ai gasit, mamică, sclavi?
Se pare că da.