Motivul pentru care refuz invitațiile la filme este unul singur: să pot scrie ce vrea mușchiul meu despre filme. Vreau să pot spune liniștit că nu mi-a plăcut sau că e un film infect, dacă așa mi s-a părut mie că este.

Iar invitații la film primesc cu nemiluita, dar le refuz pe toate, strict din motivele invocate. Că e ușor neplăcut pentru toată lumea să te duci acolo ca invitat, după care să le dai cu filmul în cap.

De-aia o să vă rog să stați liniștiți, dacă o sa povestesc pe-aici despre vreun film care rulează în cinematografe, o să spun întotdeauna fix ce cred despre el.

Acestea fiind zise, sfatul meu cât se poate de dezinteresat este să mergeți să vedeți „Bullet Train” („Trenul asasinilor” au tradus titlul) cât încă mai rulează prin cinematografe.

Prieteni, este unul dintre cele mai mișto filme pe care le-am văzut la cinema, în ultimii ani. Un film de acțiune care nu se ia în serios (astea sunt preferatele mele) și plin de umor. Dar nu că e plin de umor, e caterincă de la primele cadre până la genericul de final. Ah, ba nu, chiar și după generic. Să nu vă grăbiți să ieșiți din sală, că pierdeți ceva foarte tare.

Pe scurt, că nu vreau să vă stric plăcerea, dar ca să înțelegeți mai exact ce zic. Filmul e cu sânge pe toți pereții, că, na, tren plin de asasini, și cu toate astea râzi de ți se taie respirația. Nu știu cum să fiu mai limpede de atât, e ca și cum Tarantino și Guy Ritchie ar regiza împreună un film. Cred că ceva de genul ăsta ar fi rezultatul.

Băbăieți, au ăia doi, gemenii din film, niște schimburi de replici între ei la care am grohăit de râs de era să-mi sară nachoșii prin toată sala. Ăia sunt gemeni, da? Deși unul e înalt, slab și alb caucazian, iar celălalt e îndesat și afro-american. Adică negru, ca să fiu și mai exact.

Iar la toate astea se mai adaugă și un Brad Pitt absolut imperial.

Nfine, nu vă zic mai multe, dar dacă nu aveți program în weekend, sfatul meu e să mergeți să-l vedeți. O să-mi mulțumiți după. De fapt, chiar sper să faceți asta după ce ieșiți de la film, să-mi ziceți dacă m-am înșelat sau nu.

Atât pentru azi.