Când eram io flăcău la mama acasă, circulau bancurile alea scurte cu culmi. Știți ce zic, nu?  Puneai întrebarea: care e culmea sărutului? Ăia pe care-i întrebai ridicau din umeri, așa că veneai repede cu răspunsul: să săruți o gură de canal. Hăhăhă, râdea toată lumea.

Pe același sistem erau și culmea yoga (să-ți tragi singur un cap în gură), sau culmea matematicii (p-asta n-o mai rețin, dar știu că era ceva legat de paranteze), sau culmea tupeului (să împingi o babă pe scări și s-o întrebi de ce aleargă așa repede). Nfine, bănuiesc că știți cu toții despre ce vorbesc.

Ei, printre toate bancurile astea cu culmi, era și ăla cu culmea atletismului: să alergi de unul singur și să ieși pe locul doi.

Doamnelor și domnilor, circa treizeci de ani mai târziu, avem marea șansă să asistăm cu ochii noștri cum culmea atletismului se metamorfozează din banc în tristă realitate. Iogen Gânju, director tehnic interimar al Consiliului Județean Iași, și-a organizat singur concursul pentru post. A stabilit datele examenului, și-a ales tematică, dar, mai ales, a avut mare grijă să fie unicul candidat pe post. Din nefericire, în ciuda tuturor acestor precauții, domnul Gânju a ieșit pe locul 2, fiind declarat respins. Nțțț, cât ghinion să ai, cât?

Bănene, pot să înțeleg că ești șmenar, pot să înțeleg că ești nesimțit, pot să înțeleg că ești tupeist, pot să înțeleg că ești incompetent, dar pe lângă toatea astea să mai fii și prost?

Prilej cu care o să vă spun bancul cu culmea României: să-ți dorești de 30 de ani țară ca afară, și să asiști neputincios cum o conduc destoinicii ăștia.