Guest post by Ana R.
Sunt genul ala de fata ce a luat vesnic nota 8 sau 9, aproape niciodata 10. Ce-i drept, am luat o data si un 5 la Drept Financiar, in facultate. Dar ala nu se pune, pentru ca era profesorul un dulau mic si rau ce-si vopsea parul in „negru cu reflexe albastrui” si nu suporta studentele care erau, din nascare, cu doua capete mai inalte decat el.
Problema mea a fost ca am trait tot timpul printre oameni cu un IQ peste medie. Nu stiu cum naiba s-a facut de s-au adunat toti la mine in familie. Vorbesc despre genul ala de oameni ce iti fac o schema detaliata a unei centrale atomice, pe servetelul de la masa si isi depoziteaza carti pana si in frigider. Si mai erau si workoholici toti, pana in rama ochelarilor model „fund de sifon”.
Ca sa va dau doar un modest exemplu: o matusa de-ale mele a lucrat la un proiect in Italia timp de doar trei luni. Cand s-a intors vorbea fluent italiana. Iar cand zic fluent va rog sa va ganditi la Dante Aligheri si la faptul ca ea folosea inclusiv cazul ablativ (pentru cei ce au facut latina). Pe cand eu si acum ma lupt cu germana. Pe care, oficial am infrant-o, dar inca mai dam destul de frecvent batalii.
Asadar, nu am fost vreo studioasa in adevaratul sens al cuvantului si evident ca am suferit de complexe pe tema asta. Intelegeti de ce, daca tocmai ati citit mai sus. In schimb, recuperam bine din handicap compensand la capitolul imagine. Partea proasta e ca pe astia care au extra circumvolutiuni ii lasa foarte reci chestia asta cu imaginea, in majoritatea cazurilor. Dar…
Pe vremea cand eram inca in tara si lucram in Minister, am fost trimisa intr-o misiune de audit la o institutie ce se ocupa cu secretizarea informatiilor (norme NATO si tot tacamul). Eu, cea proaspat angajata si doritoare de cariera, cu legile in brate si fustita (scurta) regulamentara. Directorul General al insitutiei pe care trebuia sa o auditam, ne face o scurta prezentare a acesteia si apoi, chestie de onoare, isi expune CV-ul. Omul era un „marunt” General, avea centura neagra la karate (8 dan) iar in timpul liber publica poezii. M-am tinut tare si nu am lasat sa se vada nicio clipa ca imi picase fata. Dar, la cum vorbea, nu m-as mai fi mirat daca imi zicea ca isi prepara ceaiul la un mini-reactor nuclear, inventat de el.
Evident ca omul nu a fost prea incantat ca “ai mari” din Minister ii trimit o „pitipoanca” sa ii auditeze lui institutia, chit ca eram in echipa cu un ditmai si respectabil economist. Dupa ce si-a terminat prezentarea, mi-am dat seama din privirea lui ca are de gand sa ma umileasca memorabil. Prin urmare a vorbit in permanenta numai cu mine, sperand sa ma puna in incurcatura si sa ma „devoreze”. Colegul economist deja era exasperat si cerea documente de pe la alti directori, pentru ca Generalul nostru avea o singura tinta: eu. A mai urmat si o dezbatere pe tema activitatii cu bla-bla-ul de rigoare. Dupa trei ore, Generalul-Director-Karateka-Poet se scuza si pleaca imperial. Normal, si asa omul acordase mult prea mult din pretiosu-i timp, celor doi functionarasi doritori de a gasi chichite in bugetul lui de cheltuieli.
Ne facem treaba in liniste, terminam auditul (a propos, a fost de departe cea mai bine organizata institutie pe care am vazut-o eu in Romania) si Directorul Shotokan vine sa concluzionam. Eu, intr-o parte, imi asteptam cuminte sutul in partea dorsala, pe care aproape ca il simteam deja. Incepusem sa ma aplec usor, ca sa nu se forteze prea mult domnia lui, cand il aud ca spune, pe cel mai ceremonios ton cu putinta:
-Domnisoara sunteti indecent de inteligenta, pentru varsta dumneavoastra. Ma bucur ca v-am cunoscut!
Oameni buni, nici daca ma pupa Obama pe frunte, in timp ce Papa ma tinea de mana, ambii felicitandu-ma pentru castigarea titlului de Miss Univers, nu eram atat de fericita. Adica eu stiam realitatea si stiam ca nu ma ridic mai sus de genunchiul broastei la capitolul inteligenta. Dar mi-am impachetat atat de frumos tampenia si am invelit-o in staniol roz, incat pana si ala a crezut ca ea exista cu adevarat. Doamne, ca bine a mai fost!
auoleu, iar text scris de o gagica.
chiar crezi ca noua barbatilor ne pasa ca ai luat 5 sau 10 in facultate? ne pasa cum arati si eventual daca stii sa faci mancare, ca sexul tine 5 minute, foamea tine toata ziua 🙂
@speedy gonzales, hai ma, daca citesti de ceva vreme pe aici, nu se poate sa nu fi remarcat ca Vinerea e ziua in care scrie Ana. Iar articolul de azi, pe mine unul m-a amuzat bine de tot.
@sppedy gonzales, ceea ce nu inseamna ca n-ai fi facut o observatie foarte pertinenta, in a doua ei parte. :)))))))))))))))))))
@speedy gonzales, data viitoare voi posta niste retete de mancare :). Am inteles acum de ce te numesti Speedy Gonzales
Mi-ai furat tactica :))))))))))))))))))))))))))))))))))))))))
@mada, :))))) Nu ai patentat-o.
Victor Atanasie Stanculescu?
@vanea, nu era el. Scrie Stanculescu poezii? Ala e cred ca actor in particular la cat teatru a jucat in viata lui.
“Adica eu stiam realitatea si stiam ca nu ma ridic mai sus de genunchiul broastei la capitolul inteligenta. Dar mi-am impachetat atat de frumos tampenia si am invelit-o in staniol roz, incat pana si ala a crezut ca ea exista cu adevarat.”………..ce bine ar fi daca si-ar da seama mai multe femei de chestia asta !
@FKT, vai cat de dragut….!!! Adevarul e ca numai femeile pot fi mai tampite, barbatii sunt toti niste intelepti!
…sa reformulez : majoritatea muierilor au „impresii si figuri” cand de fapt sunt niste banale si ignorante ! desigur exista astfel de specimene de ambele parti alea baricadei ! suntem toti ipocriti la un moment dat in viata , dar femeile parca au mai multe momente de genul asta ” ah iubi vezi ca mi-s la ciclu si comform legilor naturii tre sa ma port aiurea cu tine vreo 3-5 zile ”
– Hell no bitch ! ya need to chill the fuck down !
@FKT, inteligenta si ” figurile ” cauzate de dereglari hormonale nu au nimic in comun. Fetele alea au in general ” impresii” si lipsa de creier, nu numai 3 zile pe luna. Ai cautat in locul gresit daca ponderea muierilor gasite sunt banale si ignorante 🙂
…eu nu ma asociez cu astfel de exemplare dar de-a lungul si de-a latul vietii le-am vazut si inca le vad ! ah si eu nu li caut pi fiete ma gasete iele pra minie !
:))))))
Frumos scris
@Preduca George, multumesc! Tema mai “grea” e abordata saptamana viitoare 🙂