O să discutăm azi despre o chestiune extrem de importantă, mai ales în contextul apropierii lunilor de vară, cunoscute și sub numele de „unde mergi în concediu?”. Vă spun, după ce vieți citi acest articol, viețile voastre se vor împărți în două: înainte și după ziua de azi.

Până s-o cunosc pe fashionistă, eu, ca orice cetățean normal al acestei planete, îmi făceam bagajele prin procedeul clasic: luat brațul de haine din dulap și azvârlit în troler. După care, luat teancul de chiloți și azvârlit în troler. Idem cu șosetele și ce mai aveam io nevoie.

De aici încolo, în funcție de cât de lungă urma să fie deplasarea, parametru care generează o creștere proporțională și în ceea ce privește cantitatea de haine, era foarte posibil să urmeze și o scurtă, dar eficientă, procedură de urgență: îndesat hainele bine de tot cu genunchiul, ca să se poată închide trolerul.

Nu mă abăteam niciodată de la această metodă, o respectam punct cu punct, mai ceva ca pe cele 10 porunci.

După care a apărut distinsa ființă care mi-a răpit inima și viața mea s-a împărțit în două: înainte și după prima plecare împreună.

Știți, prima oară când am plecat undeva amândoi, încă nu locuiam împreună. Prin urmare, abia când am ajuns la destinație, distinsa a putut vedea cu ochii ei cam în ce hal putea arăta conținutul trolerului meu.

Moment în care mi-a explicat că nu e ok ce fac, că cum mai găsesc io ceva prin dezordinea aia după două-trei zile, că îmi arată ea cum se procedează, că e una Marie Kondo, o japoneză care  bla bla bla.

Bănuiesc că știți cu toții ce grad de atenție ai când cineva vrea să-ți explice chestii care te interesează foarte puțin spre deloc, dar ești în ingrata postură de a te preface captivat de subiect. Că, na, eu voiam s-o impresionez, nu să-i transmit că mi se fâlfâie groaznic de cum ar trebui să-mi fac bagajul, că practic aste e ultima problemă din lume pentru mine.

După care, la un moment dat și-a deschis și ea bagajul ca să scoată ceva de prin el, moment în care am rămas cu gura căscată. Toate hainele, toate lucrurile, erau puse acolo într-un mod în care ochiul meu nu mai zărise vreodată. Da, ok, mai aveam și eu momente în care îmi învingeam procrastinarea și-mi aranjam hainele la dungă, în troler, dar tot împăturite și așezate unele peste altele le puneam. Că cum altcumva?

Ei, uite că în momentul ăla am aflat cum altcumva. Tot ce avea distinsa în bagaj se prezenta sub formă de rolă, de cilindru, exact cum vedeți în cele două imagini de mai jos. Am rămas un pic pe gânduri când am observat că de fiecare dată când avea nevoie să scoată ceva, lua exact lucrul de care avea nevoie și aia era tot.

Dar pentru că sunt căpos, m-am prefăcut că n-am observat nimic și că nu mă interesează subiectul. Cam până prin a treia zi, când eu nu-mi mai găseam nimic prin troler fără să-l întorc cu fundul în sus, iar distinsa își scotea elegant, dintr-o singură mișcare, orice avea nevoie. Atunci am cedat și-am admis că trebuie să aflu, trebuie să învăț și io să-mi fac viața mai ușoară.

Când ne-am întors acasă, mi-a trimis videoul ăsta și mi-a zis că aste e tot ce am de făcut. Desigur, dacă ești dispus să muncești oleacă mai mult. De atunci, n-a mai existat să plec undeva și să nu-mi fac bagajele fix cum zice tanti asta japoneză, Marie Kondo, pe numele ei.

Chestie care mi-a folosit mai mult decât m-aș fi așteptat, pentru că în ultimii ani am tot avut deplasări care au presupus să mă mut într-un timp relativ scurt dintr-o cazare în alta. Păi dacă-mi făceam bagajele pe vechiul procedeu, dracu’ mai găsea ceva în trolerul ăla. Trebuia să scot tot conținutul și să-l întind elegant pe pat, ca să-mi pot alege câte ceva de îmbrăcat.

N-o să vă mint, nici n-aș avea cum, că mă cunoașteți suficient de bine ca să știți că lenea mea cronică nu mi-ar permite să împăturesc o bluză din doișpe mișcări. Dar am înțeles baza a ceea ce zice femeia asta: indiferent ce vrei să împăturești, înainte de toate trebuie să obții un dreptunghi. De ce? Pentru că dreptunghiul se roluiește frumos, rotund, uniform. Iar eu stau și fac asta de fiecare fucking dată când plec undeva mai mult de trei zile.

Da, da, acum și trolerul meu arată tot ca-n pozele alea de mai jos, îmi pare rău că nu i-am făcut niciodată poză, dar voi rezolva asta cu prima ocazie. Chestie care, cel puțin vara trecută, când am schimbat nenumărate hoteluri, sau acum în CarsAndRoads (când ne-am cazat în vreo cinci-șase), a fost aproape de life saver.

Știți cum e să fii deja la a patra mutare din hotel în hotel, iar bagajele tale să arate la fel de ordonat ca în secunda în care ai închis trolerul la plecare? Sau cum e să-l deschizi și să-ți poți alege cu ce vrei să te îmbraci, fără ca asta să însemne să scoți aproape tot din interior? Sau să nu mai stai să-ți faci bagajele de seara, pentru că știi că a doua zi dimineața rezolvi în cinci minute? De-aia m-am și hotărât să vă povestesc despre.

Și-acum să vă aud pe voi? Este că nu dați nicio ceapă degerată pe făcutul bagajelor? Dacă au intrat toate în troler, și se mai și închide, restul e doar vânare de vânt, nu?

…