Nu știu cum funcționați voi, dar pe mine zilele cum e asta de azi, cu frig, ploaie și cerul negru cât vezi cu ochii, fără nicio speranță să apară soarele, mă termină psihic.

Serios, de câte ori mă uit pe geam, de atâtea ori mă simt de parcă îmi dau shut-down la creieruț. Rezultatul? Nu sunt în stare să fac absolut nimic, nici măcar să mă uit la vreun film sau serial. Stau așa ca o legumă și scrolez pe internet, fără să mă pot concentra la nimic.

Iar când îmi aduc aminte că acum două zile o ardeam la mânecă scurtă, pe aproape 30 de grade, cu soare, mă ia și mai tare capul, mă simt și mai incapabil să fac ceva, orice.

O să râdeți, dar de vreo câteva ori, în zile exact ca asta, pe vremea când mergeam la job, am sunat și-am mințit că mi-e rău, ca să pot rămâne acasă, fiindu-mi practic imposibil să plec undeva. La o adică, mă vedeam mai degrabă dându-mi demisia, doar ca să nu fiu nevoit să ies din casă.

Jur, nici măcar zilele alea cu ger de minus douăzeci de grade nu mă termină psihic cum mă termină ce e acum afară.

Mă tot întreabă fetele dacă facem ceva în vacanța lor, dacă facem ceva de Paști, și mă uit la ele lipsit de orice speranță că voi mai vedea soarele vreodată la față. Prin urmare, tot ce pot să le răspund este: „da, sigur că facem, vom sta în casă și ne vom uita pe geam cum plouă”.

N-aveți idee cum urăsc zilele ca asta. Nu știu, poate e din cauză că în capul meu deja a venit primăvara, afară ar trebui să fie soare și să păsărească ciripelele, nu să ies cu umbrela să duc gunoiul.

La voi cum e? Funcționați normal sau simțiți aceeași apăsare pe creier?