Eu sunt cel care duce fetele la școală în fiecare zi, cinci zile din cinci. Tot eu, tot în fiecare zi, asist cum defilează pe lângă mine copii de toate vârstele, de la 7 la 14 ani, și nu contenesc să mă minunez când constat că minimum un copil din trei este supraponderal.
Gradul diferă, sunt de la plinuți până la aproape de obezitate, dar cam ăsta e procentul: unul din trei (dacă nu cumva chiar un pic mai sus). Mă uit la părinții lor cum defilează cu ei de mână și nu-mi vine să cred. De ce, de ce ți-ai lăsa copilul să se îngrașe de la vârste de genul ăsta? De ce???
Am mai scris pe aici despre cum arată adolescenții din zilele noastre, șocat fiind când am constatat că probabil mai bine de jumătate dintre ei au fizic de greiere biped. Mă mințeam că tocmai pentru că deja sunt adolescenți, părinții nu mai au mare control asupra lor și a lucrurilor pe care le mănâncă.
Na, știți cum e, se întâlnesc mai mulți în oraș, merg la mec, merg la kfc, n-ai niciun control ca părinte. La o adică, dacă vrea, îți spune acasă c-a mâncat în oraș salată de quinoa cu ienupăr, când el a băgat big mec cu două porții mari de cartofi și multă cola, că nu ai cum să-l verifici.
Dar de când le duc pe fete de la școală, după cum spuneam, am constatat cu stupoare că situația este exact aceeași și la copiii cu vârste de sub 13-14 ani. Practic, sunt la fel de mulți și de grași ca adolescenții.
Iar treaba asta, să mă iertați, dar este exclusiv vina părinților. Când ăla micu’ are 50-60 de kile la 10-12 ani și practic arată ca o bilă care se rostogolește, nu ca un copil obișnuit, vina nu poate să fie decât a părintelui.
Da, știu, acum o să sară toata lumea să-mi explice că „vai, dar cum poți să vorbești așa? poate ai văzut un copil bolnav care suferă de tiroidă”. Iar eu o să le spun tuturor celor care mă vor înfiera că, în cazul ăsta, e groasă de tot treaba cu tiroida asta. Pentru că n-am văzut unul singur copil gras, AM VĂZUT ZECI. Chiar toți suferă de la nenorocita aia de tiroidă?
Dați-mi voie să nu vă cred. Dați-mi voie să fiu convins că 99,99% dintre ei sunt grași pentru ca pe părinții lor nu-i interesează ce prostii bagă în ei proprii lor copii.
Oare oamenii ăștia chiar nu-și dau seama cam la ce pericole este expus un copil care se îngrașă de la o vârstă atât de mică? Chiar atât de mare să fie nepăsarea față de copiii lor? Sau e doar ignoranță?
Pentru că, da, pot să înțeleg că până la o anumită vârstă pe copil nu prea-l interesează cum arată (o să-l intereseze, dar când va fi prea târziu), iar partea cu sănătatea îl lasă complet rece. Pentru el e mult mai important să mănânce munți de junk food și să bage zahăr în cantități industriale, dar rolul tău de adult responsabil care mai e? Îl lași așa să mănânce ce vrea și când vrea?
Ce ai tu în cap, ca părinte, când observi că fiu-tău sau fiică-ta deja arată că omulețul Michelin? Te uiți la el/ea, vezi că deja e cât malul și ridici din umeri fără să faci NIMIC în sensul ăsta? Întreb extrem de serios, pentru că efectiv mintea mea nu poate să priceapă.
„nu am timp să gătesc, de aia îl duc zilnic la mec”.
Păi, na, sunt oamenii ocupați. Fmm…
Mmmm. N-am timp sa gătesc, însă azi și ciorba poa’ sa vina cu glovo, nu numai mec-ul. Este despre educație (de orice natură) nu doar despre lipsă timp.
Comentariu beton!168
„Ce dom’le, ce? Mananca de la tine? Ia mama si mananca, parca ai mai slabit in ultima vreme si esti si cam palid”
Comentariu beton!69
„La o adică, dacă vrea, îți spune acasă c-a mâncat în oraș salată de quinoa cu ienupăr, când el băgat big mec cu două porții mari de cartofi și multă cola, că nu ai cum să-l verifici.”
Ba poți…metoda borcănelului ! :))
Comentariu beton!61
Ahahahahahahaaaa. :)))))
Știți cati căței am hranit cand eram mic cu ce aveam in ghiozdanelul cu mancare? Toti cainii din cartier ne iubeau. Nu mergeam la Mec, nu era inca in tara, nu mancam nimic. Eram in cealalta tabara, ninja schija.
Comentariu beton!157
Eu eram slabă când eram mică și toți „înțelepții” se luau de ai mei că nu sunt mai grăsuță. Și mama le zicea: mai stai câțiva ani și vedem atunci cine e bine si cine nu. Și s-a adeverit.
Trebuie să scăpăm de mentalitatea de tipul gras si frumos.
Comentariu beton!187
Să știi că și eu mai aud din astea cum că „fetele sunt prea slabe”. Nu, boss, fetele arată perfect, copilul tău e gras, nu sunt slabe ale mele.
Exact așa este și a mea, și am fost și eu la randul meu. Unele persoane însă m-au atenționat așa că am întrebat Dr. Mi-a zis că mulți copii fiind grași și obezi ridică media de referință și să nu mă mai stresez.
Am mai observat însă ceva și anume că cei grași nu se mișcă (decât strictul necesar). Ex. La înot până să înceapă ora copiii slabi/normoponderali săreau în apă și ieșeau și iar de la capăt. Cei cu colacei stăteau ca la înmormântare cu mâinile împreunate sub burtă și așteptau să vină proful.
long story short : pentru ca nici parintii nu au cultura alimentara de nici un fel si baga in ei toate kkt-urile. si la adulti obezitatea face ravagii. din ce in ce mai multe persoane intre 20 si 30 de ani sunt supraponderale si arata absolut de vis, daca visul asta este un cosmar cu oameni grasi. vand mancare si stiu ce zic.
sigur , cauzele sunt multiple, lipsa activitatii fizice, etc , dar 99% este vina parintelui care lasa copilul sa manance orice numai sa fie pe baza de zahar.
referitor la traba cu glanda, odata am povestit cu un doctor de specialitate. 99% dintre cei care pretind ca au probleme cu tiroida nu au decat o insatiabila pofta de mancare si nemasurata lipsa de control, totul combinat cu autojustificari citite de pe net. a zis ca el nici macar nu poate sa le spuna care este realitatea, ca grasanii aia stiu mai bine si nu pot accepta ca trebuie sa nu mai manance atata pur si simplu.
Comentariu beton!162
Asta. Plus cauze psihologice o grămadă. Dependență de zahar, înlocuirea afecțiunii (apropierii emoționale cu părintele) din copilărie cu un „cadou dulce”, pe sistemul, uite ce ți-a luat mama, acum fugi și lasă-mă în pace. Sistem care face copilul să înțeleagă cum că dragostea se traduce in mâncare. E complicat rău cu emoțiile astea care duc in dependențe de mâncare.
Comentariu beton!164
C exercițiu de analiză:
Ce au copiii din ziua de azi dar nu aveau acum 50 de ani?
Azi au IT, au fast food, au părinți nesimțitori.
Ce nu au copii de azi dar aveau acum 50 de ani?
Aveau copaci în care se cățărau, aveau străzi pe care puteau să se joace si să rivalizeze cu alte străzi, aveau jucării – multe făcute în casă- din lemn : arcuri scuturi și săbii
Comentariu beton!120
andu, copilul meu are si acuma copaci, parc, etc. are si clavicula rupta si maxilar rupt ca astea sunt consecintele inevitabile. juliturile nu mai sunt nici macar contabilizate.daca vrei sa il lasi sa se joace gasesti unde. activitati sportive sunt nenumarate, unele foarte ieftine, trebuie doars a vrei ca puiu mamei sa transpire.
Comentariu beton!98
Copilul nu stie sa se pondereze, iar parintii sunt fericiti, vai la 5 ani mi-a mancat 2 portii de ciorba si 3 de tocanita. Cum poti sa te gandesti ca bietul stomacel poate sa sustina atata mancare fara sa se intample nimic? Plus povestea: mananca tot din farfurie- o tampenie. Nici noi ca adulti de multe ori nu putem manca 2 feluri de mancare la pranz dar apoi un copil…si de aici….se rupe tot. Iar ca adult nu se mai poate opri din mancat plus junk-food-,ul, deja stomacul este imens, gandul numai la mancare. Foarte trist ce se intampla din pacate. Iar persoanele normale sunt intampinate cu: vai ce slab esti, esti bolnav? Nu, mananc normal.
0
Comentariu beton!36
Al meu fecior, in pandemie a luat rapid 10 kg.. Dar s-a transformat vazand cu ochii! Pentru el, la 11 ani a fost perfect sa prinda radacini in camera lui, in lumea lui. Nu il mai ducea nimeni la antrenamente, activitati extra, etc. Si gurmand fiind, „s-a imprietenit” cu Jamilla, incat gatea zilnic. Simplu si bun!
La cateva luni de la „explozie”, panica pe ma-sa! Are baiatul tiroida cu defect.. Fa programari, analize, eco, toate alea… Concluzia? Lene doamna! Si papa bun!
Eeeei, aici urmeaza frumosul.. Ne punem toti pe dieta, in frunte cu campionul… Am gatit controlat de doi ani de zile… Si fara infometare! Proteine, legume si deficit caloric. Sala si activitati! A ajuns sa aibă 185 cm si 72 kg…
Deci…?
Comentariu beton!43
Să nu alerge să nu cumva să cadă puiu’ mamei.
Ăștia a lui frate-miu de 13 și 11 ani sunt băț, dar aleargă toată ziua, cu terenul de fotbal la doi pași. O dată pe săptămână au voie mec, dar n-au voie cola, deși ăla micu’ cred c-ar fi în stare să bea doar cola (când nu-l vede ta-su’ bea din paharul lui o gură).
Xbox au voie doar o oră pe zi, dar de multe ori nici nu pun mâna pe el.
Comentariu beton!73
Ale mele nu aleargă o oră pe zi că nu prea au unde. Dar alimentația e ce trebuie.
@MV: frate-miu e moale ca un fular. 🤣
Îl fac pruncii din vorbe una-două, dar nici el nu prea are treabă cu mâncatul sănătos. 🤭
Cand eram mic aveam activitate pe bune. La scoala chiar se tineau orele de sport. Acasa eram 1-2 ore pe afara – forbal, diverse jocuri etc. Munci administrative acasa – curatenie, cumparaturi la care mergeam pe jos. In vacante munci agricole la bunici. La inceputul anului scolar, munci agricole patriotice.
Deci, activitate cat cuprinde. Si mancam dulciuri la greu dar facute acasa (prajituri, patiserie etc.). Dar eram slab.
Comentariu beton!65
Sau să nu transpire!
Comentariu beton!24
@Forest Girl
Sau mai grav, sa nu se murdareasca!
Comentariu beton!24
Adică părintele are voie să bea Cola și copilul nu? Cum să priceapă el că nu e o băutură sănătoasă?
0
Eu cred că în cele mai multe dintre cazurile astea despre care vorbești, obiceiurile alimentare sunt aceleași în toată familia. Poate în toată familia lărgită, incluzând bunicii și unchii și mătușile și cu cine mai intra in contact copilul. Problema nu e la părinte in sine. Ci la întreaga societate înconjurătoare. Părinții și prietenii părinților și vecinii de bloc și majoritatea lumii cu care intră în contact copilul mănâncă haotic. Și atunci, nu are cine de la cine să învețe cum arată o alimentație echilibrată. Vorba aia, atât s-a putut.
Plus că, până în vreo 5-7 ani, exista acesta disperare de a pune copilul sa mănânce sănătos, in ciuda faptului că în familie se consuma cantități fara număr de dulciuri și șaorme. Iar după vârsta aia, ceva, nu știu ce, se schimba in capul părinților și îi lasă și pe ăia mici (că sunt mari de acum) sa mănânce aceleași alimente cu adulții. Nu că adulții ar manca cumva echilibrat.
Comentariu beton!65
Sigur că da, că internetul e bun doar pentru filme. Nu e ca și cum ai toată informația lumii la un click distanță.
Dar da, ai dreptate. Să te informezi cere eforturi pe care nu sunt dispuși să le facă.
Da. Dar ca să înțelegi ce citești tre’ sa mai ai și ceva discernământ și ceva cunoștințe de bază băgate pe acolo prin creier de care sa se lege cunoștințele noi pe care le citești zilele astea și tot așa. Dacă noi suntem în societatea cipurilor din vaccinuri, nu m-aș baza prea tare pe discernământul membrilor acestei societăți.
Comentariu beton!68
@MV: internetul e doar pentru facebook, twiter, tik-tok și instagram. 🤣🤣🤣
Comentariu beton!29
Nu te ingrasi de la dereglarile glandei tiroide. Doar daca ai o dereglare foarte grava. Si chiar si atunci, nu e tiroida direct responsabila, ci faptul ca devii foarte sedentar din cauza starii de oboseala. Am probleme cu tiroida de foarte multi ani, am discutat cu medicii care m-au tratat si asta este ce mi-au spus. Am fost de asemenea si un copil si adolescent cu exces de greutate. Va spun eu: e de la mancare, doar de la mancare.
Comentariu beton!86
Știu foarte bine că nu te îngrași de la tiroidă. Cel mult, slăbești mai greu, dar de îngrășat te îngrași de la un singur lucru: de la MÂNCARE.
Asta îmi amintește de o discuție dintre un medic endocrinolog (femeie, plinuță chiar) și o pacientă:
– M-am îngrășat și de la glandă, doamna doctor.
– Care glandă, aia din frigider?
Am murit de râs, dacă nici doctorița aia nu știa, cine să mai știe?
Comentariu beton!91
Daca intr adevăr e „glanda”, cauzează pofta de mâncare nejustificata, mai ales de dulce, dar și oboseala și depresie, ceea ce duce la lipsa de voință de a face efort. Pentru un adult e înfiorător să lupți împotriva a ceea ce dorește corpul și mintea ta, daramite un copil… Știu ce vorbesc din experiența proprie. Trebuie umblat din medic in medic până se găsește unul empatic și care să trateze cu seriozitate problema și să găsească un tratament sau o portiță de orice fel care să pună pe direcția corectă copilul. Repet: e vorba de copii cu o problema medicala. Pentru ceilalți copii… s a spus totul mai sus. Ceea ce mă uimește sunt toate mânuțele roșii la niste comentarii absolut normale și adevarate
Comentariu beton!41
Bineinteles ca te poti ingrasa din cauza tiroidei, chiar daca la inceput nu este o dereglare foarte accentuata. Daca tiroida nu mai produce suficienti hormoni si nu se trateaza corespunzator, atunci te ingrasi, nu peste noapte ci incet dar sigur, pentru ca, printre altele, se incetineste metabolismul. Am trecut prin asta, ma ingrasasem cu 10 kg si nimeni nu ma credea ca am hipotiroidism. Iar simptomele nu se reduc la ingrasare.
Comentariu beton!27
Există în farmacii T3 și T4, iar pentru a tăia pofta de dulce există suplimentele cu crom.
Din păcate, încă nu există pastile anti-lene.
Am avut oleacă speranță cu NZT, dar a rămas la stadiul de film. 🤭
Mi-aduc aminte de o tanti din cartier cu un copil făcut probabil la bătrânețe/sau nepot. Pruncul grăsuț pus la program de îngrășare cred. Îi umplea efectiv rucsacul cu dulciuri dimineața la magazin. Am rămas proastă când am văzut.
Nu știu ce s-a ales de el, dar vina e strict a celor din jur. Copilul nu are salariu din care își cumpără chestii, deci adultul e vinovat și responsabil.
Comentariu beton!37
Sunt unul dintre norocoșii care poate mânca orice, oricând, oricât, fără să se vadă nimic. Cu toate astea, imaginați-vă cum e să fii slab dar să începi să faci burtă. De la sedentarism. De la zero efort fizic. Acum extindeți la oameni normali și aflați de ce sunt grași.
Comentariu beton!28
Când aveam 10 ani și 1.40 m (în prezent, 10 ani mai târziu, am 1.50 m) aveam 22 kg și nu puteam merge cu liftul, întrucât greutatea minimă ca să nu fie considerat liber era de 25 kg. 35 de kg avea atunci o colegă cu înălțimea de 1.53 m și nu avea burtă sau fund mare, dar era mult mai înaltă decât media.
În adolescență am avut între 42-46 de kg și am rămas la 43 de kg. Mănânc puțin și merg pe jos cam o oră-două pe zi, mai mult nu-mi permite timpul.
Idealul greutății după care m-am ghidat a fost să nu ajung în niciuna din extreme: nici grasă, nici os și piele.
Comentariu beton!31
Eu am 3 și facem eforturi considerabile să nu-i scăpăm din mână,cum s-ar zice,fac sport , se mișcă , îi implicăm în tot felul de activități casnice. Stau și pe consolă, și pe tv, mănâncă și MEC o dată pe lună. În rest … gătesc zilnic . Dar zilnic . Doar că mă rezum la chestii simple , totul proaspăt. Supele și ciorbele sunt nelipsite . Paste, fripturi cu salate -fără garnituri. Adică mă feresc de combinații carne și cartofi ,etc. Nu fac chestii grele , cu sosuri etc. Cartofi prăjiți , dar la airfryer , unde folosesc o lingura de ulei la un kil jumate de cartofi . Preferințele lor? Supa de legume cu crutoane . Supa cu găluște. Mai nou mâncarea de ștevie ,culeasă de ei. Dulciuri, da. La prăjituri nu mă pricep dar fi-mea face singură clătite .Ce cred ca e cel mai important ? Felul cum îi obișnuiești de la vârste fragede. Sportul. Și cantitățile,evident . Salata cu roșii și brânză nu îngrașă, în principiu, decât dacă mănânci doua kile .
Comentariu beton!65
Da, și la noi se gătește aproape zilnic.
A,și ne ferim de pâine , o folosim doar la sandvișurile pentru pachețele. Nu mâncăm pâine albă. Doar de secară sau integrală.
Se dezbate încă. Ce zici?18
Cred că la noi persistă mentalitatea moștenită de la generațiile mai vechi, că trebuie forțat copilul să mănânce, pentru că mulți copii erau mofturoși și părinții erau disperați că nu mănâncă copilul! De exemplu, fiică-mea e un pic plinuță, dar bunică-sa (soacră-mea) îi tot zice că e slabă, că ar trebui să mănânce mai bine.
Comentariu beton!22
Asta vara,cursuri de inot cu pitica (7 ani) . Am ramas muta,observand cati copii grasi am putut sa vad. Poate de aceea venisera,sa se miste,dar daca acasa sau in oras mananca aiurea ,nu se va intampla nimic. Alt fenomen observat este acela ca nu se mai gateste acasa (zic eu ca e mai sanatos ) ,se comanda seara de la nu stiu unde,si …gata ! Copii nu prea mai mananca fructe,iar cele frecvent consumate cred ca sant bananele. Alta ar fi treaba cu niste mere,pere romanesti daca se poate. La noi ciorbele si supele crema (cu de toate) nu lipsesc,desi pitica mai protesteaza,tot mananca trei zile pe saptamana. Sa nu uit bauturile. Am vazut copii cu doze de energizant ,cafea la pahar, cat despre cola…la ordinea zilei. Deci sa nu te mai miri de ce vezi !
Comentariu beton!30
Si eu, asteptand copilul sa iasa de la gradinita (din cadrul unei unitati scolare cu clase pana intr-a XII-a), am constatat cu oroare acelasi lucru: o treime, daca nu chiar jumatate, dintre copii sunt de la plinuti pana la obezi.
Mie mi se pare inimaginabil ca un parinte sa se prefaca efectiv ca nu-l vede pe copil ca e cat e (nu, chiar nu cred ca nu-l vezi cat e de la un punct incolo) si sa nu-l ajute. Ma rog, mi se pare inimaginabil pana ma uit la parintii insisi care sufera in proportie echivalenta de „glanda”.
In definitiv, faci ce vezi, nu ce ti se spune, nu?
Temă tentantă și cu multe de povestit, dar am în față un metru cub de dulapi pe care trebuie să îi bag asap la calibrat, așa că nu o să spun despre acest gen de părinți decât ceea ce am la cineva și mi s-a părut valid. Pentru surprinzător de mulți indivizi, a mânca junk food și a se umfla cu carbogazoase, este un semn de prosperitate. Sunt un „simbol” al apartenenței la o clasă, „să vadă lumea ca avem și ne permitem”. Mândria de a ști că sunt văzuți pe terasa unui astfel de stabiliment, cu o tavă plină. Și aparent nu ține neapărat de veniturile familiei respective.
Comentariu beton!39
Băieții mei îmi mulțumesc acum că nu i-am lăsat să mănânce porcării când erau mici. A fost o tragedie de fiecare dată când vedeau colegii de clasă că aveau corn cipicao, pufuleți cu gust de bacon sau cipsuri, iar ei aveau sandvișuri. Mergeam până într-acolo încât le luat cipicao și aruncam cornul, dar păstrau toate surprizele cu care să se joace. Nu aveam în casă niciun dulce procesat, nici sucuri. Singura dată când făceam excepție, era atunci când mergeam în concediu. Nu aveau restricție la nimic. Dacă voiau la prânz să-și comande înghețată sau papanași, erau liberi să o facă. Dar ce să vezi? Fix două zile dura nebunia cu mâncatul de rahaturi. Că apoi cereau singuri ciorbă😁.
Acum două zile au venit acasă cu pui prăjit de la Popeye’s. Că e new în town. O porcărie ca și cel de la kfc. Au decretat că a doua oară nu mai cumpără. Ieri dimineață n-au putut să mănânce nimic. Iar la prânz am mâncat sushi. Aseară când li s-a făcut foame, și -au făcut ceai cu sandvișuri calde. Azi prestăm o ciorbă de lobodă😁.
Comentariu beton!46
Simplu, educația de acasă. Dacă tu, ca părinte, mănânci sănătos, și copilul va face la fel. Eu urăsc mec-ul, mă scuzați, iar Daria a mâncat prima dată de la ei pe la vreo 12 ani. Nu a vrut, pur și simplu. Acum, la 17 ani, mai cere voie să-și ia, dar asta e foarte rar.
Comentariu beton!19
eu cred că am avut noroc! nu știu dacă voi cunoașteți vreun copil care nu mănâncă dulciuri (în afara ciocolatei, și aia din an în paști), nu-i plac cartofii prăjiți, nu-i plac sucurile carbogazoase, nu-i plac chipsurile, n-a mâncat niciodată junk-food, da-i plac lactatele și broccoli, ciorba de legume și cea de perișoare. eu îl cunosc, trăiesc cu el în casă, are 11,5 ani, are înălțimea celor de 13 ani și greutatea celor de 10 ani!
Comentariu beton!39
Am citit zilele trecute un articol pe tema asta, scris de o doamna food coach. Nu o urmaresc, n-am o parere despre ea insa consider ca e unul din cele mai bune articole pe subiect. L-am dat si altora, il las si aici:
https://www.facebook.com/100063307384750/posts/318245883628989/?d=n
Comentariu beton!15
In afara de tot junk food pe care il baga in ei, e important de menționat ca nu fac sport, nu aleargă, nu se joaca. O parte din zi stau la școala (uneori au chiar scutire la ora de sport) Iar restul timpului nu se duc la activități fizice (dans, balet, baschet, fotbal, tenis, scrima, practic orice ii face sa se miște). Asta e si motivul pentru care mulți dintre ei sunt deformați. Părinții nu au timp sa ii ducă, bunicii nu îmi dau seama cât de implicați mai sunt, școala nu face nimic, etc.
Fiică-mea la aproape 9 ani are vreo 23 de kg. Ocazional mai prinde și prostii, dar în mare parte bagă mâncare normală, gătită acasă. Culmea mănâncă și legume de toate felurile, pt că așa a fost obișnuită de mică.
Pe părinții care își lasă copiii să ajungă biluțe nu ii pot înțelege…dar din păcate cand copiii devin conștienți de problemă deja e grav.
Comentariu beton!14
Tu spui aici de copiii aia „pufosi” de pana-n 10 ani. De ce am impresia ca si parintii aferenti sunt la fel de pufosi? Ca nu-mi imaginez ca se duce tot familionul la Mec si aia mari se holbeaza la ala mic cum basculeaza cartofi prajiti in uleiul ala de la Pastele trecut si ei beau apa plata cu lamaie.
Cand eram inca in Romania, la Braila nu era McDonalds. Nu stiu daca acum o fi dar, daca nu e, nu-i nicio pierdere.
Colegele mele invatatoare isi luau pe atunci, toata clasa de prichindei si faceau „excursie la McDonalds”, la Galati. Si aia mici, foarte incantati, basculau la fata locului plus ca aduceau acasa si cate o punga din aia cu chimicale prajite. Duhnea autocarul ala de ziceai ca e bucatarie de campanie.
Comentariu beton!21
Si zilele de nastere se serbau la Mc. …Asa era acum doi ani (la gradi ),acum nu mai stiu cum e !
Si eu am observat asta și tare mă deranjează când merg în România și primesc comentarii, de multe ori de față cu copilul, că e prea slab. Nu e, sunt ei și ai lor copii grași, dar eu am bun simț și tac
Și al meu care e “slab” mănâncă prostii, nu trăiește cu salată bio, copiii copie comportamentul părinților, dar nu mănâncă orice, oricât, oricând. Din fericire, mie nu îmi place fast food-ul, din astea nu mâncăm, însă dulciuri… și cu astea, prefer o prăjitură de cofetărie, praline de la ciocolaterie, se știe că dacă dai 3 euro pe o bomboană nu se depune :)) în casă nu fac, că niciodată nu pot face trei prăjituri și dacă fac o tavă, o tavă mâncăm
Comentariu beton!25
Din păcate asta este mentalitatea în țara noastră, gen „un copil gras e un copil sănătos, dacă e slab e bolnăvicios”. Al meu cel mare are 7ani și preferă apa in locul oricărui tip de suc. Gătesc zilnic aproape, îmi fac timp chiar daca muncesc, îmi place să avem mâncare proaspătă. Și noi mai comandăm pizza în weekend sau fast food, nu avem restricții de dietă dar avem măsură pentru orice. Până să am copii, mâncam toate prostiile. De când sunt responsabila pentru starea lui de bine, am inceput sa mai citesc și eu cate o eticheta sau sa am grija cum combim alimentele. Si dacă îl educi de mic in ceea ce privește alimentația nu ajungi la 9-10 ani sa spui că „are probleme cu tiroida”. 😑 Părerea mea.
Comentariu beton!16
Din aceleași motive expuse si in cazul adolescenților. Parintii sunt mai comozi și când vine vorba de mâncare (comanzi mai simplu și mai repede un mac și in plus îți cam place și ție…) și când vine vorba de sport. Și încă ceva constatat de mine mai ales la țară dar și in orașele mici de provincie în cazul părinților nu prea școliți: dorința de a arăta că „ai cu ce”. Din păcate asta se traduce prin a lăsa copilul sa plece la școală cu un pachetel format din o tableta de ciocolată sau un corn cu ciocolată sau alte minuni de genul și asta zilnic. Iar la extrem am văzut și auzit o mămică mândră de faptul că plodul din dotare nu stie ce gust are apa pentru ca „își permit” să îi dea să bea numai cola.
Pe principiul „are poftă copilul”. Și dacă are poftă, stăm drepți!
Asta pentru ca aduc pe lume copii fara sa stie foarte bine ce isi asuma. E la fel cu mincarea din borcanele, piureurile alea sanatoase date de la 6 luni. Sorry, nu pot crede intr-un piure borcanat acu 1 an jumate, cu termen de valabilitate pina la a doua venire a lui Hristos, ca ar fi fara conservanti. Am fiert si sotat si pasat cu incapatinare cit au fost mici. Acum e mai tricky, ala mic are aproape 14 ani si peste 1.80 m, maninca fix cit taica-su, e invelit fara burta mare, tot ma uit la el si ma crucesc si nu stiu ce sa gatesc ca sa nu rada oala. Ala mare e fixist, isi controleaza greutatea (nah, 32 de ani, se descurca singur), e fit, arata foarte bine, dar nu lasa deloc boii la vale. Trebuiesc porniti metabolic corect, altfel intr-adevar e nasol. M-am luptat toata viata cu Kilogramele pentru ca am fost pornita cu ulei de peste la virsta frageda (alta prostie, era la moda si mama, saraca, a considerat ca e bine sa ne dea, mie si sora-mii). Nu as vrea sa treaca si copiii mei prin asta, asa ca nu am repetat greseala, dar uite ca asta micu’ se face cit tancul. Si pornit corect, jur. Sper sa se regleze mai tirziu, ca asta mare.
Comentariu beton!26
@Nella: mâncarea sănătoasă, chiar administrată corect, e cam degeaba fără mișcarea aferentă.
Cand a inceput pandemia baiatul meu era clasa a III-a si avea colegi normali, ii vedeam des (existau vreo 3 exceptii). La sfarsitul clasei a IV-a, dupa aproximativ un an in care nu i-am mai vazut, am avut onoarea sa ii vad in pozele de sfarsit de scoala primara. Nu exagerez cu nimic cand spun ca jumatate de clasa a devenit supraponderala. Am ramas stupefiata si multumita de cum arata copiii mei, copii care aveau si ei tendinta sa rontaie intr-una in fata calculatorului.
Comentariu beton!15
Am o cunoștință cu o fetita de vreo 10 ani, cam rotundă… părinții la fel iar cand cea mică a decis sa manance mai puțin mama i-a zis ca se va îmbolnăvi! Nah, ce sa mai zici?!?
Comentariu beton!16
Eu sunt de pe vremea cand un copil slab insemna ca e un copil neglijat, parinti rai care nu stiu sa faca mancare. Deci tot din acea vreme e si mama, care si acum, cand ma vede, ma indoapa, ca sunt slaba. Dar am 63 de kile si nu sunt chiar Sharapova de inalta. Ma rog, ea ma vede slabaaaaa. Tin minte ca aveam la tara o vecina cu un copil mic de vreo 2 anisori, care nu era umflat cu pompa si era mai alba la fata. Gata, jumate de sat zicea ca mama-sa nu are grija de copil, ca e puturoasa care nu ii face de mancare. Daca erau vremurile de acum, chemau protectia copilului / politia si eventual o si arestau pt rele tratamente aplicate minorului.
Asa, sa revin la mama…ea care imi pune cantitati industriale (ar putea hrani lejer toata Armata Romaniei la o astfel de masa), convinsa fiind, ca ce face ea nu ingrasa, ca e sanatos, ca doar e facut in casa. Eu ma ingras ca mananc in oras. Ea e mai grasuta de la glanda. Fmm de glanda si tampitii care sprijina aberatiie astea. Eu vreau sa stiu, cum gatitul cu juma de sticla de ulei la o tigaie de snitele, un litru de ulei la o oala de sarmale, 3 linguri de delicaturi in oala de ciorba si un kil de zahar in tarta cu mere cat masa e mai sanatos decat salata mea comandata la restaurant?! Da, asta e meniul cu care ma indoapa la o singura masa. Daca are timp, se adauga si salata beouf si piftie. I-am gatit eu o data niste carne de porc la ceaun (cu 2 linguri de ulei, nu 2 sticle) cu garnitura de orez cu legume (fara secretele gustutului, delicaturi si alte monoglutamate ci doar alte condimente) si salata. Era sa arunce farfuria de mancare la gaini. Ca ii dau mancare de spital fara gust.
Deci copiii astia Michelin nu sunt doar rezultatul parintilor care le comanda mec si king burger ci si a bunicilor cu prea mult timp liber sau a parintilor crescuti in acelasi stil „sanatos”.
Comentariu beton!52
al bunicilor, al parintilor (NU ,,a bunicilor, a parintilor” – e vb. despre el, rezultatul… rezultatul este ,,al bunicilor”)
Majoritatea părinților de la școală fiului meu, își așteaptă copiii la poarta cu produse de patiserie în mână! Deci ce așteptări sa ai de la ei? Copii de clasa pregatitoare 6-7 ani care primul lucru pe care il vad când termina cursurile, sunt niste covrigi calzi care vor ajunge aluat în stomac și felii de pizza sau cremwusti în aluat….. o ciorba nu mănâncă ca nu le plac legumele sărăcuților.
Nici al meu nu e fan legume și nici fructe dar știe ca sunt sănătoase și trebuie zilnic sa le mănânce pt ca la sfârșitul săptămânii sa primească un produs de la patiserie, oricare îl dorește el atunci…. nu le pot interzice definitiv însă am ales sa le folosesc ca „premiu”. Am noroc de un copil care nu a pus gura pana acum pe bomboane sau gume de mestecat pt ca orice e prea colorat i se pare ca e rău la gust, asa a zis🤣. Dulcele lui favorit este felia de lapte de la Kinder.
Sucuri nu bea, nici măcar de fructe ,stoarse în casa…doar apa….când e răcit e greu cu ceaiul… La vre-o zi de naștere e singurul care nu mănâncă tort și bea doar apa încât uneori ma simt ca un extraterestru ca se uita toti părinții cu mila la el de parca nu ii dau eu voie. Nimeni nu ma crede și nu înțelege ca el alege sa nu mănânce pt ca nu ii plac.
Cred ca e și pe principiul „cum ti-l crești, asa îl ai”. Dacă nu i-am pus pe tava de mic dulciuri, nici acum nu cere și nu are atracție spre ele. Am zis ca o sa crească și atunci va simți el nevoia (sau nu) sa de-a iama în mâncarea nesănătoasă și sucuri prin puterea exemplului celorlalți…
Deocamdată stam bine!
Și mie mi se spune că băiețelul meu este slab și de-aia nu mai pot eu! Copilul meu mănâncă numai gătit în casă, îi dau și dulce în fiecare zi (da, în fiecare zi mănâncă ceva dulce, chiar la alegerea lui) , dar nu vede suc decât la sărbători când na, este pe masă.
Nu mi se pare normal felul în care arată copiii și adolescenții de acum, doar că nu scrie diabet pe frunțile lor. Îi compătimesc 😔
Uh, am prieteni cu copil obez la 10 ani, dar și ei sunt cât camionul. Aici clar este vorba de obiceiurile din familie, porțiile uriașe de mâncare, dulciuri și sucuri carbogazoase zilnic etc. Pentru a educa un copil corect din toate punctele de vedere, trebuie să fim noi primul exemplu. Dacă vreau să o comit cu o cola, un chips, ai mei nu mă văd. Mișcarea, la fel, în zilele astea trebuie impusă, nu e ca pe vremea noastră, când alergam non-stop. Greu, dar nu imposibil, mai ales dacă ne batem în piept ca vrem ce e mai bine pentru ei.
Cred ca e vina tuturor.
Când am văzut ca fimiu de aproape 12 ani rupe cantarul spre 45 de kg (el care niciodată n a fost gras, ca de altfel nimeni din familie), am zis stop joc.
Am inceput sa facem sport impreuna acasă, (cardio), plus mâncat echilibrat și atent. Minus 5 kg în aproape 2 luni.
Sa îți spun și de hate-ul pe care mi l-am luat in astea 2 luni de „regim”(care nu a fost regim pt ca a mâncat și mec și kfc, doar am calculat caloriile, am mâncat echilibrat și am făcut sport- adica ceea ce numesc eu o viata sanatoasa) de la cunoscuți și rude? Îți zic cum sa nu : „ții copilul nemâncat, e în creștere, chinui copilul, o sa devina un frustrat, ești o mama rea, lasa copilul în pace ca nu e gras, toți au azi un pic de burtica, e frumos oricum, etc”.
Chiar și medicul de familie mi a zis ca fimiu a fost mereu slab și e doar o faza prin care trec toți preadolescentii.
Nu ma interesează nicio faza.
Consider ca este vorba de alegere.
Dacă ma culcam pe o ureche si ajungea copilul la 15 ani cu 80 de kg… ca, de ce nu, eram o mama buna?
Nu zic ca a fost ușor, am gătit zilnic, am renunțat la lucruri care ne plăceau, dar am ales sa facem asta și el a fost un copil super înțelegător. Deci, se poate… doar sa vrei!
Comentariu beton!36
Eu am o fată de 12 ani care are acum 1,60 și 40 kg. Acum un an era ca fetele lui Mihai, 1,47 si sub 30 de kg. Apoi a luat-o razna cu o fază de creștere accelerată. Îi era foame întruna, hainele luate în septembrie i-au rămas mici până de Craciun. Sunt cărțile despre pubertate-adolescență ”Ce se întâplă cu mine” și a aflat că ea e cea care a furat startul din grupul colegelor ei dar e clar că toți vor ajunge la destinație. Dar creșterea nu a fost uniformă, a avut faze în care se împlinea (îngrășa e cam mult), apoi se lungea! Acum e iar o perioadă de acalmie, nu îi este foame decât la ore normale sau când vrea să mai amâne temele!
Comentariu beton!16
Am auzit unii parinți spunând că o să treacă, că se vor înălța și așa vor deveni instant supli!
Asta se întâmplă doar dacă este un mic strat de grăsime, nu să fii nevoit să iei haine cu două numere mai mari. Un număr e ok, dar două e clar un semn de atenție.
Și eu cred că, în cele mai multe dintre cazuri, vina le aparține exclusiv părinților (sau tutorelui legal, indiferent despre cine ar fi vorba). Eu am constatat cu stupoare, în urmă cu vreo câțiva ani (după o serbare școlară, când toți părinții se pregăteau să meargă la food court, să-și ,,răsplătească” odraslele), că cele mai multe mame nu știau ce este glutamatul (de sodiu sau de potasiu). Când le-am spus că noi nu obișnuim să-l ducem pe băiatul nostru, pentru că mâncarea de acolo conține glutamat, câteva m-au și întrebat, aproape simultan: ,,De ce? Are intoleranță?” Mai întâi am rămas cu gura căscată, dar apoi am realizat că se gândeau la gluten.
Cum să ai astfel de subiect azi după ce ai postat aseară pe FB? Cum?
Știi ce o să zică Iepurașul de Paște cînt te va vedea?
– Ho!
– Hoo!
– Hooo! Nu mai băga atâta! Ești la cură
M-am distrat zilele trecute când mama unui coleg de clasă de-ai lui Tudor voia să îl înscrie la fotbal pe fi’su și ne-a rugat să îi recomandăm un „antrenor blând, care să nu îl alerge prea mult, să nu sperie puiul cu antrenamentele”. Puiul ăsta al ei are o burtă de rar vezi, e veșnic pe gadgeturi, nu știe să se lege la șireturi sau să tragă apa la budă după el (for real). Eu nu cred că au doar 35-40kg, ca fi’miu are vreo 34 si e slim fit. Cel mai mult contează ce vede acasă, iar un echilibru se poate realiza foarte ușor.
Din fericire am avut un start potrivit în viață dpdv alimentar. Am crescut la bunica din partea mamei, care gătea aproape zilnic (supă+felul 2) şi o dată pe săptămână prăjitură. Tot zilnic mâncam un fruct şi beam suc de morcovi preparat în casă. Şi mişcare, multă mişcare. Indiferent de vreme trebuia să dau măcar o tură prin cartier sau să merg la piață.
În timpul şcolii când nu era bunica pe la noi, maică-mea îmi lăsa mâncare gătită în frigider, iar eu trebuia doar s-o încălzesc. Mergeam mult pe jos şi măcar în weekend şi în parc cu taică-meu. Îmi amintesc că era o iarnă cu multă zăpadă şi el mi-a zis să mergem să ne dăm cu sania cât e senin afară, că temele pot să le fac şi după amiază.
În primii ani de facultate recunosc că am mâncat cam haotic, cu supe la plic şi paste cu sos tot de la plic, dar treptat, primind şi cărți de bucate de la ai mei, am început să experimentez rețete şi să-mi placă să gătesc. Un timp am făcut şi dansuri. În timpul rezidențiatului nu am făcut atât de multă mişcare (mai mult în gărzi, că noaptea venea liftul ca ochii mortului 😀), dar aveam grijă la ce mâncam. Acum că nu mai fac gărzi şi am ceva mai mult timp liber, încerc să mă plimb zilnic, măcar de la cabinet vreo 300 m până la stația de autobuz. Mai scap la o cola, cartofi prăjiți şi alte chestii nesănătoase (Nutella după 8 seara 😛), dar am grijă să mănânc zilnic fructe şi legume şi de cel puțin 3 ori/săptămână supă/ciorbă.
În perioadele când luam cortizonice şi totodată proporții, în afară de mişcare (+dansuri), scădeam drastic consumul de dulciuri, chipsuri, ronțănele şi băuturi carbogazoase.
So far so good.
Păcat că generațiile de astăzi sunt neglijate..viitorii pacienți 😢
Comentariu beton!20
@Ametist: din păcate, Hipocrate a vorbit unei lumi surde. 🙃
Majoritatea copiilor care au probleme cu greuratea au părinți durdulii, explicatia fiind obiceiurile alimentare din familie . Însă nu-i inteleg pe părinții care sunt chiar slabi dar au copiii durdulii cu tendințe de obezitate. Eram într-o zi la bancă și tocmai ce vad o angajată a băncii care vine cu fetița (cred ca avea vreo 6-7 ani) pe care o luase probabil de la școală. Ma uitam la ele si nu înțelegeam cum mămica era slabă, niciun kilogram în plus, iar fetița avea deja corpul deformat si multe kilograme în plus pentru varsta ei. Asa cum s-a mai spus, obiceiurile alimentare se formeaza in familie, iar lipsa sportului este o altă cauză. Cunosc părinți care nu-și lăsau copii sa alerge în parc cand erau mici că transpirau si răceau, iar acum se plâng că nu fac mișcare și au kilograme în plus.
Ce mi se pare mie amuzant e că, indiferent de vârsta copilului, părinții sunt (aproape) mereu (văzuți ca) principalii vinovați pentru faptul că el este gras. Justificarea că atunci când e mic, părintele este mai în control decât, să zicem, la adolescență, nu ține. Dacă te minte legat de ce a mâncat în oraș cu prietenii, va fi tot vina ta, ca părinte. Practic, crești un mincinos/o mincinoasă. Pe lângă faptul că, eventual, mai e și gras/ă. Iar asta se poate extrapola și la alte rele, cu efecte nocive care mai de care pentru prezentul/viitorul copilului, dar nu numai. Să fii părinte e (văzut) cam ca la liderii de proiect („proiectul” în cazul de față fiind copilul): merge un proiect nașpa, e vina liderului de proiect și-l poți schimba. Merge bine, e datorită faptului că proiectul e ușor, că s-a pornit bine, că membrii echipei sunt ce trebuie, că s-au aliniat planetele, că angajatorul a asigurat condiții benefice de lucru, etc. Că părinților ne place sau nu, asta este realitatea. Personal, apreciez o judecată bună, dar alții se fac foc și pară la din astea. N-am înțeles niciodată de ce. La urma urmei, judecățile astea lumești sunt ca un test de antrenament înainte de „înfricoșata judecată”. Alora de cresc copii pun pariu că o să li/ni se pară o nimica toată. La sentințe, eh, abia acolo va fi greul…
Nu știu dacă am mai pus link-ul ăsta, dar oricum:
https://www.youtube.com/watch?v=u_ElXYzFX_w
Două spețe legate de alimentație:
1) Acum niște ani, copilul mai mare, care era prin clasa a IX-X-a, primea 10 lei pe zi să-și ia mâncare la școală (bineînțeles că toate patiserii și foietaje) și acasă ajungea leșinată de foame. Ea era normoponderală, își putea „permite” să mănânce, nu asta era problema, ci faptul că ingera niște calorii goale, care nu-i aduceau sațietate și trebuia să mănânce din oră în oră și tot foame îi era.. Atunci, după multe insistențe, am convenit cu ea să-și ia sendviș la școală, făcut acasă și un fruct. Ea nu avea nimic împotrivă, doar credea că o să fie ținta răutăților colegilor. Am convins -o până la urmă și după o săptămână, 3/4 din clasă venea cu sendviș și fruct de acasă, ba unii chiar cu casolete cu mâncare și salată.
2) Acum vreo 4-5 lucram intr -un cabinet de ortopedie și la consultație se prezintă o mămică cu un copil de vreo 12-13 ani cu dureri de coloană. Copil cu obezitate. Când dr i-a recomandat să slăbească, știți ce a spus mama: „El nu e gras, este doar puțin pufos..” Asta spune o mama al cărei copil avea cu vreo 13 kg peste greutatea normală. Nu m-am putut abține și i-am zis doamnei că dacă îi place să se mintă singură că băiatul e bine, este treaba ei, dar ar face bine să se gândească la sănătatea lui, că problemele deja au apărut. A făcut niște ochi cât cepele și după clipa de uluială (că nu se aștepta să-i spună cineva că puișorul e gras) a început să râdă…
De unde deducem că e mai ușor să le explici unor copii și să-i faci sa schimbe ceva în stilul de viață decât să le vorbești unor adulți închistați în mentalități.
Comentariu beton!21
Și ai mei merg cu mâncare gătită la școală, ouă fierte, legume și fructe. Primul a fost fiu-miu, a fost inițiativa lui. Inițial mi s-a părut și mie ciudat, l-am atenționat că s-ar putea să facă mișto colegii de el. S-a uitat la mine senin „de ce?”. „În fine, să nu-i bați, dacă e.” N-au făcut, pfiu. Nici la fie-mea n-au făcut, ba chiar unii mai veneau pe la ea la bancă, să le dea și lor. Mai ales bețigașele de morcovi îi atrăgeau. :-)) Recent, și-a pus ceva mai mult în caserolă, ca să ia prânzul împreună cu o colegă. Altfel, se mai practică Glovo. Cică într-una dintre ore, cineva s-a cerut afară din clasă, ca să se ducă să ridice comanda.
Comentariu beton!15
Sunt mai multi factori care contribuie la supraponderabilitatea noastra ca generatie,nu numai a copiilor, o combinatie mortala intre ,,eu nu am avut in copilarie” + accesibilitate facila+ lipsa educatiei alimentare+ ignoranta+comoditate+ ,,nu stiu cum sa repar ce am stricat/sau stiu, dar nu am suficienta vointa”. Si ar mai fi de bifat.
Sunt o multitudine de factori care duce la chestia asta, dar cum zice și @MAS mai sus sunt mai mulți factori pentru care se întâmplă asta.
Citesc prin comentarii că părinții nu sunt atenți la kinderii lor. Păi cum să fie observe anumite probleme/defecte ale kinderului, dacă copilul lor e cel mai frumos, cel mai chiparos, cel mai merțan… în comparație cu alții?
O altă problemă pe care o văd eu este lipsa locurilor de joacă. Bă nene mă uit la blocul unde am crescut, păi în spatele blocului aveam un teren care era cam cât juma de teren de fotbal. Băteam mingea non stop! Jucam baseball, pititea, pititea cu mingea, alergări, trânte, sumo, vămița, gropița, pălmița, lapte gros și monopol, ne cătăram în copaci, făceam echilibristică – mergeam pe gardurile de beton ale unei instituții din cartier, jucam fotbal în curțile școlilor sau liceelor.
Acum terenul respectiv din spatele blocurilor este parcare care este plină, parinții ies cu copii la joacă – nu ai voie aia, nu te urca în copac, nu nu nu, la licee nu ți se dă voie să mai intri să joci fotbal – unde nene să te duci să te joci ca și copil?
Am prieteni ai caror copii nu mănâncă nene nimic. Sunt ăștia vai de capul lor, terminați. Gătesc câte 5 feluri de mâncare ca să mănânce puțin și gata. Sunt schije, dar și bolnavicioși. Au încercat și să îl lase nemâncat, pe principiul că dacă i se face foame cere – au ajuns cu el la urgențe și perfuzie.
Cum zice si @Anduța, oricum ai face nu e bine 😁
Comentariu beton!13
Părinții ai căror copii nu vor să mănânce, au încercat să-i facă să practice un sport? Așa era fiică-mea până a început să meargă de 2-3 ori pe săptămână la volei. După aceea nu a mai avut probleme cu mâncarea. Când venea de la antrenament mânca tot din farfurie . Si nu, nu a dat în cealaltă extremă.
@Jana, kinderii despre care vb eu sunt mici, cam 4 spre 5 ani maxim, dar o sa transmit informațiile adunate pe aici 😁
Aminteste-ti draga Mihai care era programul nostru la varsta lor (scoala, joaca in aer liber cu multe jocuri de alergare si sarituri, jocuri cu mingea etc) si ce alimentatie stiintifica ne-a facut ceausescu cu cartele ratii si portii. eu mergeam la bazin pe jos 2 km dus doi intors si inotam cate 2h de luni pana vineri zilnic. De multe ori ajungeam acasa ametit de foame si pana incalzea mama ciorba trebuia sa stau pe pat de la ameteala. Deci mancam putin si ne miscam mult. In plus dulciurile erau o raritate. Prajitura era ceva pentru duminici si aniversari idem sucul. Acum, iti dai seama ca la unii copii astea fac parte din meniul zilnic.
Copiii de azi sunt copiii parintilor care au trait cu multe lipsuri. Parintii au tendinta sa exagereze cu permisivitatea si neimplicarea. Copiii fac cam ce vor si mananca cam ce le place.
Ca stau cu orele la TV, Ipad, sau consola nici nu mai mentionez.
Eu sunt genul care nu mi-am luat consola de jocuri intentionat desi mi-o permiteam, tocmai pentru a nu fi tentat sa stau si mai mult in fata unui ecran.
Am abonament la piscina unde merg cu fata de 5 ani de cateva ori pe saptamana si stam cate minim 2h.
Asta dupa jobul de 8-9h/zi.
Cea mica face plimbari in parc zilnic de 2-3h pe zi si are niste muschi la picioare la 3 ani ca daca te impinge cu picioarele din pat iti rupe coastele 😀
Le dau voie sa manance ce vor recunosc. Dar nu cat vor. Chiar am lasat-o pe cea mare sa aiba in sertarul ei mai multe dulciuri ca sa vad cum consuma si manca putin din ele in fiecare zi aproape . Mai mult manca mama lor 😀
Comentariu beton!17
Boss, tema e complexă. Pe de o parte, ar fi lipsa de mișcare. Într-adevăr, sunt multe oportunități pentru sport, dar nu toți părinții au bani (sau timp) să ducă copiii la fotbal, tenis, înot, baschet – you name it. Locuri unde sa faci sport gratis (cum băteam noi mingea practic oriunde) nu prea mai există, din păcate.
Apoi, mai e o problemă legată și de mentalitatea părinților, multi dintre ei fiind de părere că „numai golanii și haimanalele se duc așa, fără rost prin parc. Al meu are preocupări intelectuale”. Și, desigur, obiceiurile alimentare. O să relatez despre 2 cazuri concrete.
1. Băiatul unor prieteni, de o vârstă cu fiică-mea (15 ani). Acum vreo 7 ani, făcea fotbal. Antrenamente, meciuri, tot ce trebuie. Vine într-o zi de la antrenament, in parc, „mami, mi-e foame” (normal). „Ia de aici 10 lei l, mergi la magazin și ia-ți ceva”. A venit cu chipsuri și fanta. Pai, fir-ar să fie, nu știai că după antrenament e rupt de foame? Nu puteai sa aduci cu tine niste fructe sau un sandwich, măcar?. Acum vreo 2 ani, merge fiică-mea in parc, vine după vreo 3 ore, o întrebăm dacă îi e foame…”nu, că am muscat de 3 ori dintr-o shaorma”. „Pai și restul?” „A mancat-o Bubu (băiatul de care ziceam), după ce a.mancat-o pe a lui”. „Da’ de ce nu ai mancat-o toată? Nu ți-a plăcut? (Nu mai mâncase shaorma până atunci)”. „Ba da, dar m-am gândit că îngrașă. 3 îmbucături zdravene mi-au ajuns”. Băiatul are acum 15 ani, cca 1,75 m și….90 kg. Că între timp s-a lăsat de.fotbal.
2. Aceeași fiică, a făcut 2 ani la liceul de coregrafie,.voia să devină balerină. Prietenie mare cu o colegă (super bună la balet, in prezent la ceva academie de la Moscova – ei da, știu, e la modă să dăm cu pietre în ruși, dar la balet au școală, nu jucărie, cu toate că nu vreau să mă gândesc la metode – premii naționale, internaționale, apariții în spectacole la operă în roluri care cereau copii, nfine, un fel de Maradona al baletului). Mbun. Data fiind prietenia, vine într-un weekend să stea la noi, să doarmă fetele împreună, mno, ca bff. Noi, părinți responsabili, îi întrebăm pe ai ei dacă are gusturi sau indicații specifice la mâncare, alergii, etc. „Dați-i orice, că nu se lipește strop de grăsime de ea, și nici alergii nu are. Dacă nu-i place spune ea, dar in principiu mănâncă orice, nu e mofturoasă”. Mbun. Hotărâm noi sa facem o orgie cu KFC, (se întâmplă maxim de 2 ori pe an)…băbăiete…a mâncat fătuță aia de 10 ani cât mine. Le-am dus pe urma in parc. 3 ore am stat cu ele. O secundă nu au stat locului. Când le-am văzut roșii la față și cu mâinile înghețate (era prin martie, vreme bună, dar nu chiar cald) ne-am speriat și le-am dus acasă. Pe drum, fătuța: „cred că de când aveam 4-5 ani nu m-am mai jucat atâta, nici eu nu mai știu exact”. Bine, fata era slabă – băț, pe lângă balet (2 ore zilnic de.luni până vineri, era program la școală) făcea gimnastică ritmică de 2 ori pe săptămână (pentru mobilitate și grație), karate de alte 2 ori (pentru echilibru) și mergea la bazin odată pe săptămână pentru forță și respirație. Avea programul asta de la 7 ani.
Fie-mea are 15 ani, cca 1,62 m și aprox 40 kg. De balet i s-a luat (dar mai face antrenamente acasă, măcar odată pe săptămână), nu face sport dar merge pe.jos minim 2 km zilnic și e.foarte atentă cu ce mănâncă.
Fără să îi impunem noi nimic.
Comentariu beton!18
Noi am fost cumva „norocosi”, ca ne-a blagoslovit cel de jos cu un DZ1 (diabet zaharat tip 1) inca de la 4 ani. Asa ca numaratul carbohidratilor, sucurile fara zahar si evitat fast-food, au devenit obligatorii la noi. La fel cum au disparut dulciurile procesate, produsele de patiserie sau biscuitii.
Bine, in noptile cand ma trezesc alarmele senzorului de glicemie de 3-4 ori parca mi-as dori sa renunt la acest „noroc”.
Dar greutatea e cum trebuie (ma rog, niste kile sub, ca alearga in fiecare pauza)
Problema nu e că n-au timp, problema e că nu știu să gătească. Asta pentru că mămicile de azi au poftit la KFC, Mc, spring time etc., atunci când erau însărcinate și au zis că ăsta-i viitorul în materie culinară
Fiica-mea era prin liceu. Inalta si slaba, desi manca foarte bine, chiar cantitati mai mari decat as fi zis ca e sanatos sau optim pentru ea. Dar arata fix ca un fir de pai. Si marimea cea mai mica de pantaloni atarna pe ea. In neam, panica mare. S-a tinut maica-mea de mine vreo 2 luni sa duc fata la doctor ca e prea slaba (daca era obeza, pariez ca nu se alarma nimeni), ca e sigur bolnava etc. Ca sa scap de gura lumii, am dus copilul la medicul de familie. Doctorita noastra i-a masurat inaltimea, a urcat-o pe cantar, a intrebat ce si cum mananca. Apoi mi-a spus asa: „Copilul acesta este perfect normal, este in crestere. Daca ai stii cati copii obezi vad aici la cabinet in fiecare zi! Mi-ar placea sa fie toti ca ea.” Trebuia sa fi vazut fata maica-mii cand a auzit ea una ca asta! Asa ca nu ma mira deloc faptul ca sunt multi copii grasi. Dincolo de mentalitati exista insa si o lipsa crasa de educatie sau de cultura vizavi de alimentatie. Provin dintr-o zona a tarii in care inca se considera normal sa dai unui copil de 7, 8 luni, sarmale!
Pai, umplutura de la juma’ de sarma nu vad cum m i-ar putea dăuna, că doar nu ii dai in fiecare zi/săptămână. Până la urmă e carne fiartă (e drept, de obicei de porc) cu orez. Dacă ii dai mai mult sau ii dai și foaia, atunci e altceva
Mircea, carne de porc, rață, oaie nu se recomandă la copii atât de mici. Nici mezeluri, tocătură. Ele se introduc în alimentația copilului după ce acesta împlinește 3 ani.
1. Asta cu tiroida sa o lase moarta, ca exista endocrinologi pediatri care militeaza pentru o greutate normala.
2. Inca mai exista parinti care spun ca asa trebuie, sa manance copiii dulciuri, ca de aia sunt copii.
3. Exista parinti care duc copiii la mc de la 2 ani.
4. Exista bunici (mai ales, dar nu numai) care sunt efectiv disperati sa manance copilul TOT din farfurie.
Eu, una nu pot sa inteleg de ce ai pune un copil sa manance ciorba si felul 2 la masa.
Sunt parinti si bunici care nu le dau voie copiilor sa alerge pt ca transpira sau pt ca obosesc (wtf?!)
Doar cateva dintre motivele pt care exista copii grasi.
Comentariu beton!17
Copiii iau comportamentul referitor la alimentație de la părinti( pot fi unele cazuri in care in familie se mănâncă mult și prost) sau de la mediul social( toți copiii vor junk food acum).
A doua chestie e legata de câți copii mai fac mișcare /sport. Si exemplul de comportament il pot lua tot din familie. Am 50 de ani si fac sport de vreo 2-3 ori pe săptămâna ( în general volei și fotbal). In orașul meu, care a fost odată și al tău, pe terenurile care joc majoritatea celor care închiriază sunt în segmentul de vârstă 50-65. Cei care ar avea copii de vârsta 10-15 ani ar trebui sa fie undeva în segmentul 35-40. Ei bine acel segment nu prea face mișcare sau nu unde as putea sa ii vad eu.
P.S. Fie-mea are 12 ani și la ea în clasa doar 3-4 băieți din 10 nu sunt rotofei, la fete e mai rău.
Eram saptamana trecuta afara intr-un parc de langa un Mc cu fiica-mea de 2 ani.. Pe la ora 11..vine o turmă de copilași cu parintii dupa ei, iesisera de la o scoala din apropiere. Deci copii de vreo 10 ani.. Vin frumusel, se aduna in jurul unui foișor, si ce fac părinți?…lista cu ce sa cumpere de la Mc… Intre timp ajung altii, mai norocosi care n-au prins aglomerat in Mc si se pun sa bage hamburgeri si cartofiori fix acolo, la locul de joaca… Nu spun ce miros imbietor era acolo..
Pt ca lene…comoditate..si e mai cool sa mancam Mc decat ceva gatit.
Băieți gemeni, 13 ani și jumătate
Ambii mănâncă același chestii ( pentru banii cheltuiți aduc bonul, dacă vor sa mai primească bani luna următoare).
A: 1,63m înălțime 47 kg
D: 1,60m înălțime 58,5 kg
Diferența de greutate a apărut după 11 ani și a tot crescut.
Da-mi voie sa cred că uneori e vorba și de organism….
Comentariu beton!15
@Irina: dieta trebuie adaptată corpului, nu corpul, mâncării.
Ce spui tu, dovedește că educația ta alimentară-i în plop și plopul în aer.
Sincer, am observat si eu mai multi copii „rotofei” in Romania cand mergem in concediu. Aici (Luxemburg) am noroc ca se pune destul de mult accent pe sport si alimentatie corecta. Fiu-meu are 6 ani jumate si e model mic, asa a fost de cand s-a nascut, abia acum s-a mai inaltat un pic, dar tot subtire a ramas. Uneori mananca mai mult decat mine, nu se vede nimic – ar alerga non-stop daca ar putea. Cand am fost la controlul de 6 ani la pediatra, a remarcat ce muschi are la picioare. 🙂
Recunosc ca e relativ mofturos (acasa) si nu e prieten cu fructele (in afara de mere, banane si lubenita) si cu legumele proaspete. La scoala in schimb mananca morcovi si salata si supa-crema in fiecare zi (de-asta mananca si acasa, facuta de mine). Face rugby de doua ori pe saptamana cate o ora jumate si incercam sa mergem la piscina o data pe saptamana. La scoala au sport si merg la padure, iar de la anul fac toti inot obligatoriu.
Cand e vreme urata afara e greu ca se plictiseste si vrea la desene… acum ca a venit primavara, il iau de la after-school si ne oprim in parc pana se intuneca (deocamdata doar vreo ora, vara ajungem in unele zile la trei ore de stat afara).
Eu am fost un pic plinuta (adica mai mult M decat S) de cand ma stiu, dar am reusit sa ma mentin cam la aceeasi greutate, asa ca am ajuns la concluzia ca asta e corpul meu. 🙂 Mama a mai zis de cateva ori ca fiu-meu e cam „plapand” dar dupa ce l-a vazut cat mananca si cat alearga a zis ca de unde sa puna mai mult la cata energie consuma. 🙂
Amu’ nici aici nu e totul perfect – acum doua saptamani l-am dus la prima lui cursa de alergat (el a vrut) si dupa concurs al meu s-a dus sa sara o ora jumate pe ceva castel gonflabil, parintii unei fetite (tot asa de 5-6 ani) ii cumparasera Cola si tot felul de dulciuri… dar parca e totusi mai rar decat in Romania.
Pe scurt, raspunsul suna cam asa: deoarece societatea te vrea prost, gras si usor bolnav. Adica un consumator perfect.
Si sunt putini parinti care rezista acestei presiuni.
Daca intr-o famie de parinti plinuti sunt copii plinuti…parca, parca inteleg.. Nu inteleg cand parintii sunt ok iar copiii sunt plinuti. Adica tu esti atent la ce mananci, dar la ce mananca copilul tau, nu!
Numai numarul comentariilor la articol arata cat de multi cititori au avut un trigger la subiectul asta.
Eu am fost bulimica in adolescenta, acum am la 1.62, 48 kg, undeva la limita unde daca ii par cuiva prea slaba pot raspunde ca am un IMC normal.
Sotul are 1.75, 70 kg.
Fii-mea are 9 ani si 36 kg.
Nu pot explica demonii care lupta in mine zilnic, e ca si cum as fi adolescenta din nou. Primul gand e sa o infometez pana e slaba ca un bat de fiecare data cand ii vad burta, dar asta nu e in sync cu iubirea neconditionata, nu?
Nu mancam in oras decat extrem de rar.
Gatesc acasa, sanatos, zilnic.
Nu mananca dulciuri exagerat.
Cumpar gaini si oua de tara, sa nu aiba treaba cu hormonii.
Eu 48 kg. Ea 36.
Face capoeira x 2 sapt, gimnastica x1 sapt, sport scoala x 2.
Iesim cu bicicletele cat de des se poate.
Nu stiu de ce sunt grasi copiii de azi si cu siguranta nu stiu de ce fiica mea are aceasta greutate, dar ce stiu e ca nu greutatea conteaza pana la urma.
Conteaza sa inteleaga ca un stil sanatos de viata va bate oricand genetica si metabolismul din tinerete.
Si ca nu marimea hainelor ar trebui sa conteze, ci cum respira dupa ce a alergat 10 minute.
Daca cumva vrodata descopar ce gresesc in alimentatia ei, promit sa revin cu un update la articolul asta, fie si ani mai tarziu.
Comentariu beton!22
Cred ca melodia asta se potriveste la fix cu articolul: https://youtu.be/FXr9T5xpVFs
Eu trag de ai mei si ii bat la cap cu alimentatia sanatoasa si echilibrata de mi-a iesit pe nas. Si ei sunt la categoria pana. Problema e ca la scoala invatatoarea ii recompenseaza cu cate o bombonica, o ciocolatica – “sa invete sa le placa la scoala” Fmm!!! Pe langa asta, ma freaca la cap cu “dar x-ulica de ce bea Fanta??” 🙄 Nu combat ceea ce ai scris… era doar o adaugire… ca in plus fata de parinti e si restul societatii…
Când eram copil, eram foarte slabă. Mai ales în comparație cu surorile mele care creșteau „ca din apă”. Eram și extrem de mofturoadă. Și tatăl meu a hotărât la un moment dat să mă ducă la medic, că o să spună lumea că sunt neglijată sau bolnavă. Că pe vremea aia un copil trebuia să fie gras ca să fie frumos. Și doctorul mi-a prescris celebra untură de pește pe care nu am putut să o înghit nicicum. Și am crescut în voia sorții, dar ajunsă la maturitate eram absolut normală la greutate. Nepotul mă moștenește la fizic, dar mănâncă cât putem de sănătos, cu mâncare gătită, cu multe fructe și din când în când KFC sau Mec. La grădiniță, de mulți ani, am introdus o regulă cu pachețelul copiilor, fără dulciuri, cu fructe. În fiecare serie au fost 1 – 2 părinți care nu au respectat regula, că nu se poate, copilul lor NU POATE mânca așa. Cum îi înveți, așa îi ai.
Raspunsul e simplu: de la mancare si lipsa de miscare! Aia care’s grasi de la glanda or fi vreo exceptie, nu zic nu, dar sunt mult prea putin. Nu imi dau seama unde s-a rupt insistenta aia feroce de a-i da copilului mancare cat mai sanatoasa, naturala, din perioada de bebelus si mai ales, de ce dispare in cele mai multe cazuri, in neant?! Si eu am avut probleme cu fiul meu care era si este super mofturos (acum are 1,75 si vreo 62 kg), da, este sanatos, nu are probleme cu glanda si nici cu altele, e piele si os, dar e sanatos si nu am de gand sa il indop cu mancare numai pentru ca cineva o sa imi spuna ca e prea slab. Nu mananca dulciuri decat foarte rar (si asta a inceput mai in ultimul timp, de cand merge si la sala pentru ca vrea sa „faca muschi”). Nu e curios sa guste diverse feluri de mancare, cu greu poate fi convins sa incerce ceva nou. Mananca mancare gatita aproape in exclusivitate, asa ca nu ma ingrijoreaza cand mai rontaie si un sandwich de la Mc (lui ii place Mc toast-ul de acolo). Altfel, simt ca am avut noroc pe partea asta ca fiind foarte mofturos, nici sucuri nu bea si nu simte nevoia sa bea altceva decat apa si tot singurul care nu manca tort pe la petrecerile copiilor si nici altceva de pe acolo. Nu-mi pasa decat ca are analizele bune, e sanatos, in rest…poate ca e mai slab decat altii dar mai bine asa decat obez. SI daca ar fi la polul opus si ar fi mancacios si pofticios tot nu l-as lasa sa devina obez si sa sufere din toate punctele de vedere, atat ca sanatate cat si ca stima de sine.
Ce de lipsa de incultura pe aici, dom’le!! Nu sunteti la curent cu ‘body positivity’ si moda morsa? Cand vin toate balenele planetei sa iti explice cum ele de fapt sunt sanatoase tun si elastice ca un cas(am vazut o mizerie de reclama de genul pe YouTube zilele astea cu 1.50cm si 150 kg facand spagatul…cu ciortanul la 180 de grade in aer) Iar noi, astia care me chinuim sa aratam decent suntem de fapt idiotii ca depunem atata efort!!!
#freeWilly.
@IoanaM: da, iar doctorii care le spun balenelor că-s bolnave cică-s „fatphobic”. WTF???
Tot căcatul ăsta cu „body positivity” a-nceput de la scroafa de Tess Holiday. Io aștept să crape pe capete. 😀 😀 😀
Fi’miu e gras. Tot timpul a fost mai rotund de cât ceilalți, dar în pandemie s-a făcut cât un porcușor.
Amândoi părinții suntem ok ca greutate.
Am renunțat la dulciuri de mai mult de jumătate de an. Are cam 10000 de pași făcuți zilnic. Am renunțat la grâu sub orice formă pentru o lună. De 3 luni merge la înot. Absolut nici o schimbare. Eu sunt mulțumită că nu se mai îngrașă.
Ideea e că nu e ușor, simplu sau rapid. Și poate că cei cu greutate normală sunt oleacă mai norocoși (unii, evident, nu toți).
Numa’ zic. Pace și alea alea 😁.
Comentariu beton!15
Degeaba nu bagă pită, dacă toarnă-n el cola și dulciuri.
10 mii pași zilnic la un copil sunt cam 3000 la un adult. Io am 20-25mii zilnic și nu străbat zidul chinezesc.
Pe scurt, fiul tău e puțin cam leneș, iar tu îi cauți scuze.
Foarte de acord cu tine: este exclusiv vina parintilor. Si as adauga, a familiei extinse, in special bunicii care au mentalitatea ca gras e mai frumos si mai sanatos, plus ca nu se face sa nu mananci tot din farfurie. Noi suntem exemplul perfect, doar ca suntem norocosi si ne-am ingrasat doar noi, parintii (la un moment dat), copilul a avut o scurta perioada de vreo 6 luni cand a fost mai pufos (dar nu chiar gras). Bunica din partea tatalui este obsedata cu mancarea: pentru ea niciodata copilul nu manca cat trebuie. Trebuie sa recunosc ca al meu a fost sclifosit la mancare dintotdeauna. Asa ca tendinta a fost sa-i dam mai mult din ce-i place. Felul preferat: pastele. Eu am intrat in acest joc pana ne-a dat pediatra o smetie peste ochi si ne-a zis sa lasam copilul in pace; atata timp cat are energie (si avea din plin) nu are importanta cat mananca.
Mai tarziu, am prins un obicei foarte prost: in fiecare vineri seara, pentru ca era aproape imposibil sa ajungi din Victoriei in Militari, unde locuiam, ne opream la Orhideea sa facem cumparaturi. Dupa doua ore de stat in Carrefour ni se facea foame si mai mereu ne luam un bucket de la KFC. Saptamanal mancam o galeata, uneori chiar mai mult de junk food. Noi adultii chiar ne-am ingrasat, copilul mai putin ca facea mai multa miscare: facea kung fu, mergea la inot, sport la scoala si la after. Dupa ce ne-am mutat mai central, ne-am facut ordine si in viata in general: mergem foarte mult pe jos (masina o folosim odata la 1-2 saptamani), ne-am impus o disciplina alimentara, iesim mult cu bicicletele, dupa-amiezele le petrecem facand plimbari in parc. Copilul, acum adolescent, merge la sala, iese cu bicicleta si in general mananca destul de sanatos. Dar impreuna cu colegii merge si la McD sau la Burger King si nu ma abureste ca a mancat chia si kale (nici nu prea ai pe unde pe aici pe la noi) ca atata timp cat se lafaie pe banii mei eu ii cer bonurile (adevaratul motiv este sa ma asigur ca nu-si cumpara alcool).
Si, inca odata, da, este vina parintilor. In general, toti copiii grasi pe care ii cunosc eu, au si parintii grasi. Ori au in general niste obiceiuri alimentare foarte proaste, mananca mult cantitativ, preparate cu multe grasimi, alimente cu calorii goale, multe dulciuri, etc, ori fac abuz de fast food de calitate proasta.
Noi am slabit tinand dieta Rina si disciplina noastra alimentara inseamna ca mancam disociat pe zile. Cand am tinut-o prima data si am scapat de aproape 15 kg, o colega de serviciu grasa cu sotul si copilul si mai grasi m-a intrebat cum am facut. Cand i-am dat dieta a zis ca ei nu ar putea sa tina aceasta dieta pentru ca ei nu pot sa manance la o masa 200 g de cartori si niste legume, iar odata la 4 zile doar fructe si legume si odata pe luna o zi in care sa bea doar apa. I-am zis sa inlocuiasca iaurtul mare cu fructe (are o tona de zahar) cu chefir (eventual facut in casa) si a zis ca nu poate. Cand mi-a povestit ce mananca ei acasa nu mi-a venut sa cred, ce manaca ei la o masa, noi mancam in 3 zile.
Hai ca o dau in barfa. Da! este vina parintilor! Si de multe ori chiar nu au habar la ce riscuri se expun din punct de vedere al sanatatii.
E vina parintilor, pentru ca mentalitatea asta s-a tot transmis de zeci de ani. Toata viata m-am luptat cu predispozitia de ingrasare. Am o greutate normala pentru varsta si inaltimea mea, dar daca mananc o pizza si beau o ciocolata calda, a doua zi, am un kil jumate pe cantar. Este ingrozitor de nedrept sa fii super atent ce mananci, sa iti numeri caloriile, sa fii obligat sa faci sport, sa ai grija, ca sa nu „te duci la vale”, in conditiile in care altele baga ca spartele, n-au facut sport in viata lor, si au aceeasi greutate din liceu.
Cred ca greutatea se „invata”.
Acum 30 de ani, daca erai slab, erai nemancat, bolnav, sarac. Cu totii o stim pe asta cu „eh, e copil. E in crestere”/ „sa papam tot din farfurie”, cu recompensele sub forma de dulciuri, cu daruitul duciurilor ori de cate ori venim acasa sau luam contact cu vreun copil.
Am locuit intr-un oras mic, unde daca ziceai ca te duci la sala, se uita lumea la tine ca la felul 15. „Si ce faci acolo? Tragi de fiare? Si te duci singura? Cum? Asa, singura? Nu te duci si tu cu cineva?”. Nu mai vorbesc de jogging, ciclism, gimnastica in aer liber. Stau si te arata cu degetul, daca alergi o tura de oras.
La scoala, era o mizerie si un praf de nedescris in salile de sport, de aveam senzatia de jeg toata ziua, multi profesori de sport stricau mediile, astfel incat erai fortat de imprejurari sa iti iei scutire.
Ai mei nu au incurajat miscarea (sportul era pentru golani/elevii slabi la invatatura, care bat maidanul, se considera ca pierd vremea si nu imi mai fac temele/nu ma mai duc la meditatii/nu mai citesc) Si stai, Raluco, cu fundul pe scaun 6 ore la scoala + 2 ore la meditatii+ inca vreo 2-3 ore acasa la teme. Cum sa nu ajung acum sa urasc sportul? Cum sa nu fiu un adult sedentar?
Au mai fost si anii 90, cu sucuri si dulciuri din alea penale, in culori indoielnice, Mc-ul era pe post de rasplata, de masa in oras, Pizza Hut deja era super lux.
Tin foarte mult ca fi-miu sa nu ajunga asa. Inca mai am discutii cu soacra-mea, pe subiectul mancatului la 11 noaptea.
Pai atata timp cat, cu ceva luni in urma (vreo 3), ii explicam unei mamici ca nu este absolut deloc ok sa ii dea bebelusului de 2 luni suc de morcovi (de ordinul un biberon intreg o data; desi nici macar un strop nu e ok la varsta aia) pentru ca exista riscuri mari de obiceiuri alimentare nesanatoasa, obezitate, diabet, anemii etc., atunci cand va creste si raspunsul ei a fost „lasa, sa fie ea grasa (bebelusul este fetita), ca are timp sa slabeasca atunci cand va fi mare” , ce mai pot sa zic. Si mie mi se reproseaza ca bebele meu de un an este prea slab la 9,5kg si 81 cm si ca ar trebui sa ii dau mai mult sa manance, sa fie pufos, ca asa ii sta bine unui copilas……
Obiceiurile astea incep de la varste foarte mici si sunt implementate tot de parinti
Oh daaa cat am auzit asta de la fosta soacră ca sunt slabi, ca de le dau numai sân, sa ii diversific la 2 luni ca ea asa a facut, de ce nu dau suc de morcov si ceai indulcit la 2 luni si alte mizerii.Eu am mers pe divesificat la 6 luni cu zeama de legume apoi piure de legume radacinoase nu cartof etc.Visa mere cu biscuiți la 3 luni cand copilul nici nu sta în șezut si alte aberații.M-a criticat ca nu ii hranesc suficient si nu le dau ” vitamine”, adica suplimente alimentare, de care nu aveau nevoie fiind sănătoși cu dieta diversă.Numai porcarii am auzit mai ca eram mamă denaturată nu alta
Suc de morcovi, la 2 luni? Leșin….Mie pediatrul mi-a dat de la 5 luni (că se strâmba că nu mai voia lapte praf – nu am alăptat că nu am vrut) , deci de la 5 luni mi-a dat meniu ca sa mă ajute cu diversificarea. Meniu complet dimineața, amiază, gustare și sera si parca mai erau și ceva biberoane p-acolo, sau iaurturi, mă rog. Pe mine m-a ajutat mult chestia asta, pt că și cer nu știam cam cum sa fac și cu ce sa incep și mai ales cu ce sa continui. Până la 1 an am avut meniuri tip, gen feculenti, legume, proteine, cu gramaj între 30-60g doza de proteine de exemplu, sa nu depășim pe zi. Deci puteam sa ii dăm max, dar sa nu depășim max ăla. A fost întotdeauna în curbe, perfect pe lina de mijloc, având în vedere că e jumătate asiatic și măsuratorile in general sunt pe și pt europeni. Ce vreau sa zic e că am fost încadrată de un profesionist și chiar m-a ajutat. Azi mănâncă de toate, (deși nu tot timpul) se mai strâmbă la una alta, nu îi plac masilnele dar mănâncă spanac 😅😅😅
Tot vad pe aici comentarii legate de „vechiul mod de a creste copii.”
Cu toate bunicile de „pe vremuri” care sustineau ca un copil trebuie sa fie grasut, le dadeau dulciuri, ii puneau sa manance tot din farfurie etc etc, daca te uiti la poze din anii 60-70-80, cu oameni crescuti cu asemenea mentalitati, marea majoritate erau slabi. Rareori vedeai vreunul sau vreuna de aproape 100kg.
Ce vreau sa spun e ca acum problema nu e doar de cultura alimentara si ce alegem sa mancam, ci si de calitatea acelor alimente, a aerului, a apei si al activitatilor. Exact cum comentau cei de pe aici, multi copii din vremea aia bateau toata ziua mingea pe maidan, nu stateau 5-6 ore pe seara la TV, PC, etc.
Concluzie: da, parintii sunt de vina in mare parte, dar unii din ei nici nu prea au de unde alege alte alimente sau unde sa-si lase copiii sa se joace.
Pai în anii 60-80 lumea nu avea ce sa mănânce.
Nu e ca și când se omorau cu alimentele sănătoase și cu sportul.
Carne…dacă aveai norocul sa ai rude pe la țară, care sa-ti dea.
De-aia dacă erai gras, era un semn de avuție.
Mda, nu. 🙂
Cand n-aveam copii, ma bateam cu pumnii in piept glumind ca daca o sa am vreodata un copil cu tendinta de ingrasare, o sa-i leg un burger de antena masinii si o sa-l pun sa alerge dupa masina pana slabeste.
Fast forward (15 years later), am unul care a fost mereu in percentila 99 sau in afara graficelor OMS – supraponderal (la 6 luni, alaptat exclusiv, 11 kg; acum, la 14 ani, 1.90 si 105 kg) si unul „slim fit” (13 ani, 1.70 si 43 de kg). Amandoi au mancat fix aceleasi lucruri, dar genele mostenite au diferit si au diferit si cantitatile ingerate – relatia primului cu mancarea e delicata, nu intru in detalii.
Intrebarea e – cand nu ai neaparat control asupra a tot ceea ce mananca pentru ca nu e tot timpul cu tine, cand stii ca daca il restrictionezi fortat la o varsta prea frageda ii distrugi definitiv relatia cu mancarea si stima de sine, cand stii ca e deja bullied din cauza greutatii si ca solutia lui e sa manance si mai mult – ce faci? In afara de terapie, nu ai prea multe solutii.
La fel, nu ai cum sa ii explici celuilalt copil de ce e toata familia permanent la dieta si de ce nu tinem junk food in casa. In acelasi timp, niciunuia nu ii poti impune restrictii prea dure, pentru ca vor scapa in adolescenta in ce nu aveau voie cat erau mici precum vaca in trifoi. Predai moderatie si te rogi sa integreze ce zici.
Si astepti sa ajunga la 14 ani ca sa intre la dieta ca asa vrea el – a dat cu nasul de fete si are o motivatie suplimentara.
Pana una alta, indiferent cum ar fi, mai pufos, mai schilod, ca doar nu avem toti aceeasi forma, nu ne uitam un picut si la evaluarea medicala si la performantele sportive? Nu de alta, dar si al meu si ai altora rup la baschet, la inot, la fotbal (vorbesc de semiperformanta si performanta) si alearga/bat maidanul toata ziua. In aceste conditii, care mai e problema?
Si, ca sa-ti raspund la intrebarea din finalul articolului: simti durere si neputinta si frustrare. Si-ti vine sa mori cu el de gat cand vezi ca nu intelege omeneste sa nu mai fure mancare de pe unde apuca, si-ti vine sa plangi cu el de gat cand vine batut si jignit acasa, si ti se sfasie sufletul in doua cand plange dupa vreo fata care l-a respins ca e gras.
Si faci tot ce poti, dar cateodata nu e suficient sa obtii si rezultate, pentru ca n-ai sistem de suport, copiii cresc si ei partial cu cheia de gat cum am crescut si noi sau cu persoane straine care nu tin cont de ce le rogi, degeaba pui camera de supraveghere pe frigider ca invata sa scoata routerul din priza de parca ar fi picat curentul si tot asa.
Asadar, il duci la terapie, il astepti sa creasca putin si il incurajezi cand vine de la el dorinta de a slabi. Ii oferi mancare sanatoasa, il incurajezi sa faca sport, nu-l jignesti.
Dar, ca sa-ti intorc intrebarea, tu ce ai face?
Iti multumesc pentru sugestie, desi m-ar ajuta si un motiv pentru care comentariul este imbecil din punctul tau de vedere.
Altfel, doar semeni cu tatal copiilor mai sus mentionati – judecati de valoare si pumni in gura. Asta ca sa-ti dau si motivul pentru overeating, poate te sensibilizeaza minimal.
Deci, ai face altceva? Si daca da, ce anume? Sau numai hate fata de ce gresesc altii 🙂 ?
N-aș lăsa comentarii imbecile pe bloguri. De aici începe totul.
Aproape la fel si la noi: copii hraniti la fel, fata 10-11 ani, 155cm, 59 kg, baiatul, 14 ani, 159 cm, 40 kg. Fata ma mosteneste pe mine, care nu am fost niciodata genul slim si care sunt predispusa genetic (cu analize genetice facute, nu pe vorbe) la obezitate. Baiatul seamana cu tac-su, care la peste 50 de ani poate imbraca cu succes costumul de ginerica de acum 20 de ani (desi tac-su, mananca de doua ori cat mine, bea o bere ca omu’ in fiecare seara si sta cu fundu’ pe scaun 90% din viata, ca la calculator munceste). Amandoi copiii mananca acelasi lucru, cu o atentie crescuta la portiile domnisoarei, tocmai pentru ca seamana cu mine si vrem sa tinem in frau fenomenul. Fata e mai sportiva decat baiatul, merge cu bicicleta, alearga cu cainii pe afara, sare in trambulina, danseaza, joaca fotbal cu tac-su (ala 10% din timp de mai sus pe care nu il sta sotul meu pe scaun). Au voie la „mec” o data pe an, poate de doua ori. Mananca numai mancare gatita (rar, cam o data pe luna, gatim si pizza – facuta de la zero in casa, mancam si shaorma – cu pui facut pe gratar si salate facute in casa, deci avem si „junk food”, dar rar), mananca legume si fructe in stare cruda. Sucuri carbonatate nu au voie, in schimb limonada facuta cu lamaie si un strop de miere este la mare pret (a se sublinia un strop, copiii de multe ori mananca lamaia cruda sau nu indulcesc deloc limonada). Dulciuri? Da. Sunt, in cantitati moderate. Baiatul mananca de 5 ori mai multe decat fata. Si totusi sunt 20 kg diferenta intre ei.
Sa va spun cate certuri cu bunicii care sunt pe principiul „Mananca, mama, tot din farfurie, ca esti copil, trebuie sa cresti?” sau „Ce rau poate face o ciocolata-doua, acolo? Nu i-am vazut de o saptamana!”? Sa va spun ca fata, la 11 ani, a inteles mai bine decat bunicii ce trebuie sa faca si cauta, citeste, invata despre cum sa-ti traiesti viata sanatos? Despre cum incercam amandoua sa gasim solutii care sa ne ajute sa traim sanatos si bine?
Ei, acum imaginati-va ce efect va avea asupra fetitei mele de 11 ani care va avea de luptat serios TOATA VIATA sa isi tina greutatea in frau, indiferent cat de sanatos va manca, pentru ca a pierdut la loteria genetica sa citeasca un articol de asta si, mai ales, comentarii ale tuturor celor care cred ca te ingrasi pentru ca esti nesimtit. Tu, sau parintii tai.
Pentru ca de efectul articolului si comentariilor asupra mea ca mama care incerc din rasputeri sa imi tin copilul pe linia de plutire nu va mai spun…
Eu nu dau copilului (1 an și 7 luni ) pâine și nici zahăr sau cacao . Nu odată mi-am auzit de la neamuri că îl nenorocesc și că îi stric copilăria . Dar ce-mi pasă mie , îl cresc cum cred eu de cuviință. Și da , de fiecare dată când văd un copil de vârsta lui fiu-miu galben de gras mi-e tare milă de el . Copii fac ce vad la părinți și iau obiceiurile lor alimentare, deci da , vina e a părinților în primul rând
Ca medic endocrinolog care vad copii de zece ani si de 80 -100 kilograme!!!, Pot sa va asigur ca din cei verificati, 90-95% NU au nici o problema endocrina, pur si simplu e vorba de alimentatie si sedentarism.
Vai de mine!!! Va cred, din păcate. Și nici autoritățile nu fac nimic, o publicitate, ceva,un semnal de alarmă, nu știu…. Sa se predea in scoli, o ora pe trimestru, sa se zică in ședință cu părinții, nu știu, sa se facă ceva.
Sunt de acord că e o situație cu care nu doar tara noastră se confruntă, dar în alte țări de exemplu s-au retras dulciurile de la case la ieșirea din magazine, s-au dublat orele de sport, tot fac pe „reclame” de genul sa mănânci fructe, sa bei apa, sa bei lapte etc… Copii cresc auzind asta, clar că la un moment dat, subliminal, le intra in cap…
100 % de acord . Parintii sunt vinovati. Vai si cat se vor plange in anii viitori ca copiii lor au probleme de sanatate. Nu ii vor trimite in tabere pentru ca acolo nu primesc mancarea cu care sunt obisnuiti acasa si „fac foamea” si vai la ce efort sunt supusi acolo, ei care sunt atat de fragili. Fm.ei de sensibilitate. Atat, ca m-am enervat 🙂 As avea atatea de scris pe acest subiect, pentru ca ma ciocnesc de problema copiilor obezi, cocolositi de parinti iresponsabili mai des decat as vrea.
Am fost copil gras si confirm ca asa e. M-am chinuit sa slabesc la 17 ani si m-am mentinut cu mare greutate.
Am mancat pe fond de stres (produs de parinti) si am fost lasata sa fac asta. Plus ca si parintii mancau foarte gras si „ia cu paine”. Inca aud in minte „ia cu paine” – chiar si orez, cartofi prajiti, etc. Iar parintii mei erau foarte sedentari. Sportul mi-a fost pus in fata ca pedeapsa ca m-am ingrasat. Evident ca am renuntat repede. M-am apucat din nou tot la maturitate.
Ca nota finala: in cartierul meu s-au betonat toate parcurile de copii. Nu s-a sesizat nimeni pentru ca le-au dat parcari in schimb. Dupa ce au disparut aproape toate s-au sesizat oamenii si au inceput sa faca scandal. Unde sa se joace copiii langa casa?
O fi și vina părinților, dar ține și de gene. Eu mâncam toate prostiile când eram mică, alunite Ola, pernițe Viva, beam Cola zi de zi și nu eram grasă. Aveam abdomen plat, eram slabă și când mă uit în urmă, îmi dau seama că mă consideram grasă doar așa, pe baza hormonilor ce colcăiau în mine, de adolescentă și pe baza neîncrederii. Dar, da, nici pe atunci, părinții mei nu îmi ziceau nimic legat de obiceiurile mele. Și în rest, mâncam normal, erau și anii 90, 2000, nici nu aveam unde pe atunci să mă umflu de Mac și KFC, mai ales într-un orășel. Deși am scăpat de obiceiurile cu dulciuri mai târziu, ca tânăr adult, pe parcurs, am pus kile pe mine de la 2 l de Cola pe zi. Acum, la 33 ani, nu mai pot avea aceleași obiceiuri ca la 20, că mă îngraș.
Mai ai mei sunt normali zic eu adica cel mare peste 14 ani are 1.78m si 76 kg dar e numa masa musculara si face fff mult sport, kickboxing 3 antrenamente pe sapt a cate 1h si jumatate si inot.Al mic ok a 8 ani 1,40m si 30 kg ninja skija.In pandemie cel mare se rotunjise dar 1an jumate au oprit antrenamente, sali,piscine si daca ar fi fost deschise nu il lasam.In afara de bicicleta si pe jos dar însoțit, copiii pana in 16 ani nu aveau voie in pandemie singuri pe drum, nu facea miscare.De la sport zilnic la zero si cu o ușoară depresie din cauza izolarii manca si rontaia non stop.S-a îngrășat asa ca imediat dupa vaccin cand s-au redeschis scolile si activitățile sportive a reluat in 4 luni era la loc normal acum e pachețele, pachețele.Nu mananca junk food una ca nu sunt fani doi prefera sushi, tai, ramen sau indian.Cu dulciurile controlez pt ca zaharul nu e cel mai bun prieten al sănătății si le-am explicat ca avem diabetici bunici, unchi,etc asa ca exista un risc in factorul genetic deja.Dar da cand sunt obezi este vina părinților/bunica ce ii forteaza sa manance tot din farfurie cu portii de adult, le maresc stomacul inutil.Le dau 1000 de gustari intre mese in special napolitane, biscuiti, cipsuri , sucuri etc din nou inutil nu fac decat sa îngroașe mațul.
Sorry, dar cam copii in general sunt oglinda părinților. La mai multe, dar una dintre ele clar este mâncarea, felul de a mânca și educația culinară. Gusturile se educă de mic. Al meu are 3 ani și avem o regulă pe care o respecta: gust, și dacă nu îmi place nu mănânc. Dar gust. Pe de altă parte mă forțez sa fie legume minim de doua ori pe săptămână la cina (de prânz mănâncă la școală), și cât mai multe fructe. Am renunțat la a mai cumpara ciocolata pentru că ne vede când mâncăm și caută prin dulapuri sa găsească. Deci simplu, nu mai avem. In rest, ii propun apă sau suc natural, multe iaurturi simple (plus că îs mai ieftine) in care adaug o lingură de miere sau dulceață, și mă zbat din răsputeri (și am ajuns la concluzia că nu e chiar atât de greu și chiar îmi iese) sa fac cat de des biscuiți și checuri simple, de casa, zahar, faina, unt și gata sau banalul dar de succes griș cu lapte. Sper sa o țin tot așa și când va fi mai mare, deși va jur că uneori îmi vine să intru în primul mac, ca sa nu trebuiască să gătesc 😅
Cred că este doar o scăpare, „unu” (numeral) din trei, nu „unul” (pronume nehotărât, unul/altul) din trei (numeral). La fel, nu „ unul singur copil gras”, ci „un singur copil gras”. Probabil (sper) că va intra la moderare, nu doresc să apară comentariul, ci doar să apară corect pe blog.
Numai mancarea sa fie de vina? Pai sportul unde este? Eu știu din propria experiența , ca si adult, dar și mama de fetița, ca lipsește sportul si mișcarea din programul multor copii si adolescenți…zici ca toți vrem copii doxa de carte si uitam ca nu pot fi inteligenți intr un corp care ii limitează ! Și trebuie puse limite serioase la junk Food, nu le poți elimina , chiar si noi mai greșim, dar trebuie sa ii facem conștienți de mici, ca nu orice pare bun este sănătos pentru corpul lor!
In opinia mea( asta o enerva maxim pe corporatista de fiică-mea când locuia cu noi), nu e mare sfârâială sa faci acasă produse asemănătoare cu cele comercializate de brandurile la care strigăm huooo. Ca sa faci o pizza, arunci in aparatul de pâine faina, apa, drojdie, ulei măsline,sare și apesi pe buton, scoți aluatul după 50 minute, pui tot ce ai prin frigider, inclusiv resturi de friptura, care altfel nu le mai folosești, roșii pasate pe care le găsești la un preț modest la orice magazin, brânză și voila! Shaorma , pe care o arătăm cu degetul acuzator, e o lipie in care poți să pui un grătar pe care îl faci in 10 minute, apoi îl tai feliuțe și toate verdețurile din frigider. Cartofii prăjiți pot fi făcuți chiar din 🥔, nu din gunoaiele congelate din supermarket. Maioneza la tub, hulită, care îneacă toate produsele de mare vrând culinar,poate fi făcută acasă, in 2 minute, cu oul și uleiul puse odată și maltratate și mixerul vertical. Basca maioneza de avocado, cu miezul de la 🥑, lămâie, ulei de măsline, făcut în 2 minute cu mixerul vertical. Lipsa de timp nu e un motiv valid întotdeauna, plus că nu ai control asupra ingredientelor și risti sa bagi in tine amelioratori cu polonicul. Eu dau câinelui sa miroasă mezelurile care le cumpăr, daca se strâmbă, întoarce coada și pleacă, e clar, nu e bun de mâncat, chiar daca e gustos.😱😃 Sper că nu fiu bătută cu pietre pentru opinia mea.🙈
Propriii lor copii. Copiii lor proprii
Nu se creează obiceiuri sănătoase de când e mic. Trebuie să mănânce tot, dacă nu-i dai zahăr ești ciudat, dacă nu-l umfli cu pâine ești ciudat, dacă nu-i dai sucuri, chiar de fructe, ești ciudat. Ii recompensam cu ceva bun, ii condiționăm cu ceva bun.
Educatia la orice varsta este problema. Noi nu aveam atatea tentatii la varsta lor, anturajele erau mai limitate, nu tu social media, nu tu internet etc. Nu cred ca vreunul a fost atat de disciplinat (si ma refer la adulti) si nu a incercat si scapat o vreme in trifoi…cum s-ar spune…
Si incep problemele de sanatate …ca deh ne ajunge si varsta… Am ajuns si la medic …ca e tiroida… Gafaia si tiroida, dar din alte cauze…medicul a fost extrem de franc si mi-a spus privindu-ma in ochi ca tiroida nu pune mancarea in gura… si n-am mai respirat 2-3 secunde…dar am constientizat ca eu sunt problema si alegerile pe care le fac.
Daca sunteti atenti la etichete, zaharul este prezent in majoritatea produselor, stiu acum ca am diabet si trebuie sa ma feresc… nu e zahar, e amidon sau mai stiu eu ce… atentia trebuie sa fie maxima…gustul este imbogatit cu tot felul de aditivi si creeaza o oarecare dependenta… mai ales la copii… este nevoie de un adult disciplinat, „prezent” permanent in viata copilului pentru ca ai nostri copii vor avea probleme mari de sanatate cand vor fi adulti. Copilul trebuie sa bea apa, nu sucuri, fructul sa il manance ca desert la1.5 ore dupa masa…si adultul la fel. Iar miscarea sa devina o obisnuinta. Nimeni nu se frange daca alearga un pic…Obiceiuri sanatoase in familie si educatie din scoala, daca acasa nu o gaseste.
Cunosc caz personal unde părinții cumpărau mec fetelor în fiecare zi, pt că: „Nu vor să mănânce nimic altceva și măcar le ține de foame și au ceva în stomac”. Acum, poți înlocui mec cu pâine, cartofi prăjiți, gogoși, și vei avea încă cel puțin 3-4 familii cu copii grași. Mai este și varianta când părintele forțează copilul să mănânce cu pâine că altfel nu se satură sau i se apleacă. Noaptea minții, nu alta.
Nepăsarea asta începe de la cele mai fragede vârste. Adică înainte de a începe diversificarea. “Da-i sa guste un pic din sarmaua aia, ii e pofta nu vezi cum se uita?” Și continua cu “vai, nimic nu mănâncă copilul asta!”. Invariabil întreb: “doamna, dar dulciuri ii dați?” Iar răspunsul după caz: “ da, dar doar odată pe zi”. “Rupe. Acum încercam sa nu-i mai dam decât după masa”. Apoi ajung la școala, părinții la serviciu și nu mai au timp/chef de gătit așa mai merge un sendviș azi, un iaurt mâine, un croissant in alta zi. Și in felul asta, pic cu pic ajung copiii supraponderali. Și e adevărat. Nu e vina lor!
Fii-mea a fost schiloada de bebelus….era la limita inferioara a graficului. Toti din familie imi spuneau ca e prea slaba. Pediatra ei mi-a zis : ii facem analize si daca sunt normale ma lasi in pace….e mai bine sa fie slaba …si a avut dreptate. Ieri mi.a zis ca are cel mai sanatos pachet la scoala : un sandvici ( cu mezel …ca de), un fruct si o bomboana sau ceva dulce facut in casa…restul copiilor au ceva de la sfintii apostoli ( Luca, Matei…) cu patiserii. Nu mananca mec decat de 2-3 ori pe an …dar face sport de 4 ori pe saptamana :inot si karate …ca la scoala fac sportul in clasa. Nu vreau sa fie grasa ca mine
Vai, Mihai, ce ai trezit in mine :)))
La cei 29 de ani inca trag ponoasele faptului ca ai mei nu s-au foarte preocupat de alimentatia mea in copilarie. Am fost de mica destul de inaltuta (am 1,80 acum) si pentru ca nu eram ,,rostogolibila”, tindeam spre fizic de paznic la Superbet sau ceva vanzator de parfumuri furate, au considerat ca e ok sa ma lase sa mananc oricat si oricum. Vorbim de muuulte dulciuri la orice ora din zi si din noapte, painica + pufoseniile adiacence, cartofei, pastute si clasicul ,,mananca tooot” sau ,,hai, fata, ca ai mancat doar pufuleti si ciocolata, asta nu e mancare, baga si musaca” :))))) Alta chestie absolut geniala este ca nu am fost data sa practic vreun sport pentru ca eram foarte inalta si nu voiau sa fiu si mai inalta (?!?!@!##!#!?)
La astea, s-a adaugat si divortul parintilor mei la 13 ani, care m-a afectat (duh) si am balotat si mai mult si prost ca sa acopar ceva gaura de tristete :)))))) Ei, probabil din dorinta de a ma bucura, imi cumparau aaaabsolut tot ce doream de papica si tot asa. Cu timpul, mancam pentru ca eram frustrata ca eram grasa, basically :)))) (grasele stiu asta!)
Si uite asa, a ajuns eroina voastra la 115 kg pana la onorabila varsta de 18 ani.
Amuzant e ca pe langa faptul ca nu am avut vreo restrictie alimentara de la ai mei, ei nici nu au considerat vreodata ca am o problema (nici nu aveam cantar acasa), nu m-au vazut vreodata grasa. Am mers la nutritionist la 18 ani la imboldul unei persoane super dragi si cand mi a zis respectiva ca sunt foooarte grasa pentru varsta mea si m-a intrebat ce puii mei au pazit parintii pana la varsta asta, am fost extrem de ranita, ofensata si jignita si am inceput sa chis ochii. Moment in care doamna mi-a zis: Bai, te vad afectata rau. Tu chiar nu esti constienta de faptul CA ESTI GRASA SI CA NU E DELOOOC SANATOS? Nu ti s-a mai zis?
Nu, doamna, ce sa vedeti, mi-ati dat grav lumea peste cap :)))))))))
Bine, dupa o anumita varsta, este cazul sa te sesizezi si sa faci dracului ceva, aici a fost vina mea, nu mai vorbim de parinti :))))
Ideea este ca da, au partea lor de vina pentru trupul falnic ce l-am posedat in copilarie/adolescenta.:)))))) Stiu ca nu a fost ceva voit, cu rautate sau cu delasare (aici e posibil sa avem notiuni diferite, e ok), dar este fooarte important sa ii privesti (MAI ALES) pe cei mai dragi tie si cu alti ochi, decat ai sufletului. Pentru ca desi pentru tine sunt minunati, raze de soare, stelute stralucitoare, e posibil sa nu mai incapa pe cer curand si sa sufere ca dracu sau sa traga toata viata dupa :))))
Eu o sa fac opinie separata la acest articol. Poate aveti nevoie si de o alta perspectiva. Nu stiu altii cum sunt, dar eu am fost supraponderala toata copilaria mea, spre deosebire de frate-miu, care era un biscuite in dunga. Amandoi aceeasi alimentatie (nu cea mai sanatoasa, e adevarat, ca pe vremea aia chiftelele cu piure conduceau lumea si nu auzise nimeni de broccoli). Fast forward vreo 30 ani si suntem amandoi normoponderali, facem sport si in general aratam sanatosi ( doar ca eu am in continuare serioase probleme cu imaginea de sine in urma galetilor de epitete pe care mi le-am incasat in copilarie, care au dus si la un minunat episod de anorexie in perioada de tanar adult).
Revenind in zilele noastre, am 2 copii, aceeasi poveste. Amandoi mananca acasa, un singur fel de mancare la masa, nu vad Mc, KFC, pleiada de sucuri doar la supermarket, si in general stam departe de mancarea care vine gata in cutie sau la punga, sport de 3-4 ori pe saptamana (lasati la mana antrenorilor) si zilnic miute in curtea casei. Unul este supraponderal, celalalt mult sub greutatea normala. Amandoi cu analize normale.
Este usor sa generalizezi, mai ales cand nu stii povestile din spatele oamenilor. Evit sa le atrag atentia asupra greutatii, pentru ca stiu ce inseamna sa cresti inconjurat de judecata celorlalti si ce poate face asta mintii tale pe termen lung. Si doare sa vezi ca si ca parinte , ai parte de acelasi tratament cand vine vorba de copiii tai, mai ales cand realmente nu stii unde e greseala, sau daca este una.
Parerea mea este ca mai degraba ar trebui sa promovam o alimentatie sanatoasa pentru beneficiul pe care il are pe termen lung, in loc sa ii aratam cu degetul pe acesti parinti. Pentru ca ce credeti ca este de dorit: un copil supraponderal dar care stie ce si cum sa manance, si care o data trecut prin pubertate si adolescenta, va deveni cel mai probabil normoponderal, sau unul slab care isi foloseste corpul drept sac fara fund pentru toate prostiile pentru ca “ oricum nu se vede cat si ce mananca”?
Ma ia groaza când vad câte un copil supraponderal alături de mama fit. Acolo chiar ca e nepăsare. Va imaginați cum arata inima unui copil gras? Cata grăsime este în jurul ei și cât efort face sa susțină asemenea corp?
https://www.suntparinte.ro/inaltime-si-greutate-copii
Mai puteti consulta si alte tabele pe alte site-uri cu date similare sau graficul de la OMS. Baiatul meu are 13 ani, 168 cm si 48 kg. Este obez sau gras?
Depinde mult si de inaltimea persoanei.
Și dacă ai un copil mancacios la care portiile sunt mari ca le vrea el si, de cand e la școală, are o viata mai mult sedentara? Nu il duc la mec decat poate o data pe sapt in weekend (nu ii place kfc si nu mananca deloc cartofii prajiti, doar burgerii), il duc la fotbal de 2 ori pe sapt. De gatit, gatim numai in casa, nu are acces zilnic la dulciuri, doar ca mananca mult si, printre teme, se tot invarte pe langa frigider. Nu ii place miscarea, prefera sa citeasca sau sa faca activitati indoor. Nu arunca in parinti cu pietre, moștenirea genetica spune multe, pt ca si eu sunt grasa si tatal meu cu care cel mic seamana este.
Mai trebuie punctat ceva, anume, ca ajuns la adolescenta, acest copil va dezvolta frustrari, anxietate, depresie, chestii ce pot degenera forte nasol.
Nu incape indoiala ca exista o explozie de obezitate la copii, cauzele sunt evident multiple. Exista insa si reversul medaliei si spun asta pentru ca si tu ai fete si trebuie sa fii atent la aspectul asta. Vad in jurul meu oameni obsedati de forma fizica „perfecta”, care habar n-au ce e normal si ce nu la fete (si la ce varsta) si care risca serios sa provoace daune psihologice, fiindca pun forma fizica „perfecta” pe primul loc. E mai complicat decat pare si eu recomand ca, atunci cand un parinte isi ridica intrebari in legatura cu greutatea copilului sau, sa mearga sa ceara o parere la un specialist. Specialist care il poate invata si cum sa ii vorbeasca copilului (foarte important), daca chiar e o problema la mijloc. Culmea e ca, nu de putine ori, nu e nicio problema la mijloc, problema poate sa fie doar in capul parinteluui care crede ca al lui copil trebuie sa arate neaparat intr-un anumit fel si uita ca cel mai important este ca cel mic sa fie sanatos si la trup si la cap. Am vorbit de fete pentru ca la ele pubertatea incepe mai devreme si se poate manifesta printr-o ‘pufosenie’, care dispare dupa cativa ani. Iar una dintre probleme este ca cei mici devin mai independenti mai devreme, cand sunt inca foarte imaturi. Apare ‘peer pressure’ ca ai lor colegi isi cumpara un ‘snack’ si vor sa fie si ei acceptati in grup etc. E o varsta foarte delicata din punct de vedere psihologic. Cred insa ca ce ajuta este ca 1. acasa sa se gateasca sanatos si 2. sa le repeti la nesfarsit niste reguli pentru sanatate. La un moment dat vor face alegerile bune.
Eu cred ca vorbim de o lipsa de cultura alimentara dublata de cel mai tampit parenting existent. Nu doar de la mec se ingrasa, ci si de la mancare proasta calitativ din supermarketuri, combinatii total gresite, suprapuse pe o educatie lipsita de substanta. Am auzit la radio ieri cati copii sufera la noi de boli mintale sau dereglari sa le spunem. Multi, mult prea multi. Copiii nostri sunt imaginea nivelului nostru de inteligenta emotionala: grasi, deprimati, anxiosi, cu tendinte suicidale, consumatori de droguri de la varste mici, etc. Si aici nu parintele e problema, ci societatea cu totul. Stim sa aratam cu degetul, sa criticam, sa spunem mereu ca altul e de vina. Cu totii suntem in societatea asta, noi am tacut si am privit declinul societatii si copiii sufera cel mai mult.
Pă parenting „gras și frumos” sau „ia cu pâine”. Totuși, cred că așa cum ai zis, nepăsare.
Pentru că în multe case care se respectă exista „sertarul/dulapul cu dulciuri” de unde copilul se servește fara control. După care mănâncă și fel principal că „dulcele face foame” și oricum nu se pune ca mâncare. Mai adaugă la asta și activitate fizica zero, la școală e scutit de la sport plus mâncatul pe fond emoțional (părinții care nu au timp/chef de copii și atunci compensează prin ceva bun). O data ce incep kilogramele sa se adune, se intra într-un cerc vicios, e greu sa te miști ca obosești repede,devii sedentar etc
Păi na, părinții sunt ocupați să scrie pe bloguri, să facă recenzii, când să se mai ocupe de copii? 🙂
Acuma serios, părinții nu mai interacționează cu copii, serviciu, vin acasă ochii boldiți în telefon, televizor, etc. Cel mult schimbă mesaje între ei.
In lista asta de copii intra si acei care fac fotbal 4ori pe saptamina,inca 3 la scoala de educatia fizica, stau in parc si se joaca. Maninca in conditii si tot se ingrasa. Asa ca nu poti pune toti copii si parinti in acelas sac.
Toată lumea mănâncă fast food, în oraș sau acasă prin Glovo, pt că au bani și nu se uită la cât cheltuie. La TV a spus într-o seară că o familie cheltuie 6000 lei pe lună pt mâncare și că nu le mai ajung banii. Toată mâncarea preparată în oraș se face cu ulei de palmier care este puternic pro inflamator și dă peste cap sistemul endocrin și pancreasul. De aceea oamenii sunt grași și fac diabet. Dacă ar manca numai mâncare gătită în casă altfel ar sta situația.
La noi cumnata-mea e radiografie ambulanta de 1 metru juma’. Cumnatu’ nitel mai inalt ca ea, lupte greco-romane, corpolent, nu gras. Junioru’, 9 ani in iulie are 88kile cu tzatzele din dotare categoric doua cupe peste mine. Ma-sa baga-n el ca in frigider, ca „ce sa ii fac daca ii e foame?!”. Acu vreo 2 ani, mic dejunu consta in omleta din 3oo si ii mai fura si din omleta lu’ frate-su de 13ani.
Anu’ trecut la paste, a venit le terasa cu o farfurie cu 3oo rosii si 2 sandvisuri calde (aka 4felii de paine boiereasca cu cascaval si sunca) taiate in 4 si cand i-a luat barbat-miu un sfert de sandvis, a trantit farfuria de masa ca „andrei imi mananca mancareaaaaa”.
Discutiile sunt efectiv inutile, nici taica-su nu indrazneste sa se mai bage ca iese cu scandal si argumentul suprem e ca „am vazut si mai grasi”🙄
De 1martie cand am fost la ei conversatia a fost gen: „mamaaaa am 91kg. N-are cum mama ca ieri aveai 88”
totusi 3 kg in o singura zi e aproape imposibil;
cel mic al meu are aproape 10 ani, 1,45 inaltime si 46 kg
Presupun ca acel copil din poveste are tot cam acolo inaltime; greutatea dubla e enorm;
Nene, din pdv-ul meu de mascul supraponderal- nu obez ( de la varsta de 6 ani, pana azi la 46), avand o nevasta normoponderala si doi copii, 10 si 15, as adauga urmatoarele:
– bunicii sunt de tot rahatul la alegerea mancarii copiilor: in cazul nostru mai avem in viata un bunic si o bunica; Bunica le face si le aduce zilnic prajituri; daca nu le face, le aduce cumparate; Cand le face, zic ca nah, o placinta cu mere , facuta in casa, nu e cea mai proasta alegere ; dar am prins-o cu gogosi din alea de MegaImage, moartea ficatului;
Bunicul ii indeasa cu paine , covrigei, taietei si alte mizerii din astea; plus ca le da non stop sa manance;
Incercarile noastre de a-i convinge sa respecte un program alimentar au fost sortite esecului;
Asa ca am renuntat la convingerea bunicilor si educam copiii;
Copiii au circa 2-3 kg in plus fata de recomandat dar reusim sa tinem frana;
E destul de greu, mai ales ca cel mare se duce singur la scoala si pe drum mai arde ceva de la patiserie;
Mai e si problema miscarii: mergem la inot saptamanal, adica inot si eu ca si mie imi prinde bine;
Primvara-vara-toamna mergem de 2-3 ori pe saptamana cu bicicletele;