Ești în parc, stai pe o bancă, iar în jur e plin de bănci goale. Și când zic „plin”, a se înțelege că pe o rază de 50 de metri mai există cel puțin 15 bănci pe care nu stă nimeni.

Câteva minute mai târziu, apare un cetățean. Ignoră cu grație toate băncile alea goale și se așază exact pe banca pe care stai tu.

Te uiți cu atenție la el, să observi dacă prezintă vreun semn de dizabilități fizice. Nu prezintă. Te mai uiți o dată să vezi dacă are ceva simptome că i s-ar fi făcut brusc rău. N-are.

Mai mult de atât, ca să fie clar că n-are nimic, își aprinde o țigară și începe liniștit să fumeze. În parc, pe singura bancă ocupată, tu fiind ăla care o ocupă.

Ce faci în situația asta?

Nu, nu întreb pentru niciun prieten. Întreb pentru că ăla s-a așezat fix lângă mine. Iar eu pot sa vă spun ce-am făcut, dar sunt extrem de curios cum ați fi reacționat voi.