Dar ce avem noi aici? Mai precis, dar ce avem noi în poza de mai jos?

Vă spun eu ce avem, dacă nu v-ați prins. Avem exact unul dintre singurele două wc-uri publice, pe care le-am identificat pe traseul meu zilnic de plimbare, despre care mă plângeam că nu funcționează.

Vă rog să observați că a dispărut anunțul lipit pe ușă, iar în locul lui, vedeți voi cum stă ledul ăla verde aprins? Ei ledul ăla semnalează că dacă apeși pe butonul care deschide ușa, să vezi ce, ușa chiar se va deschide. Iar ăsta, prieteni, poate fi considerat un soi de mic miracol în orașul în care pe absolut nimeni nu interesează unde se pișă cetățenii ieșiți la plimbare. Și nu numai.

Din păcate, miracolul n-a fost complet. În sensul că am verificat și celălalt wc de pe traseu, cel din rondul de la Arcul de Triumf. Nimic nou sub soare, ăsta e în continuare la fel de mort ca activitatea lui Nicușor Dan la primărie. Nici Bărbosul Suprem, dacă ar avea nevoie, n-ar putea să-l facă să funcționeze.

Nfine, pot concluziona că, o săptămână mai târziu, avem parte de un semi-miracol: de la 0% wc-uri publice funcționale pe traseul meu, acum am sărit la un fabulos procent de 50%.

Vreți să mă bag și pe alte tipuri de infrastructură? Nu de alta, dar dacă fac să funcționeze 50% din infrastructura din țara asta, mi-e să nu ajungem naibii Germania din urmă. 😁