Uite, asta este o problemă de care nu mă mai lovisem până acum. De fapt, nu că nu mă lovisem, nici măcar nu-mi dădeam seama că există, pentru că efectiv nu-mi amintesc să fi fost pus în situația în care să am nevoie de wc-uri publice prin București.

Singurele dăți când am avut nevoie de așa ceva nu mă aflam pe plaiurile lui Bucur, de fiecare dată vizitam câte un oraș cu apă caldă. Iar orașele cu apă caldă, absolut surprinzător, au și wc-uri publice.

De când ies să mă mișc câte trei ore pe zi, au existat vreo câteva dăți în care chiar aș fi avut nevoie de un wc public la modul imperios, în sensul că făceam pe mine. Știți, organismul meu reacționează ciudat la condiții meteorologice precare, prin urmare, dacă stau în frig, automat mă trece pipi. Și cum s-a întâmplat de multe ori ca plimbarea mea să se desfășoare pe temperaturi de 2-3 grade Celsius, până la urmă de fiecare dată ajungeam în situația în care aș fi avut mare nevoie de o budă.

Dar oricât m-am concentrat, oricât îmi propuneam să gândesc pozitiv, să vizualizez wc-ul public cum apare și aduce abundența în viața mea, oricât rosteam mantra binefăcătoare „să mă mai țin un pic, să mă mai țin un pic”, oricât încercam să fiu parte din soluție nu din problemă, până la urmă tot la benzinărie ajungeam să mă piș. Pentru că da, marele meu noroc este că am două benzinării pe traseu.

Doar că, din păcate, ambele se află în prima treime a traseului, deci aproape de casă, prin urmare de vreo două ori am ajuns acolo aflat în starea aia aproape de leșin mental, starea aia în care nu-ți mai pasă de nimic din jur, în care singurul scop care ți-a mai rămas în această viață este să reușești să-ți eliberezi vezica de presiune. Ultima dată când s-a întâmplat, deja ajunsesem în așa hal încât mă încurajam singur: „Și dacă mă piș pe mine care e problema? Oricum nu se prinde nimeni de ce am un crac ud. Iar când ajung acasă, bag hainele direct la spălat”. Din fericire, n-am fost nevoit să pun în practică acest gând eliberator, c-am ajuns la timp în benzinărie.

Dar, revenind, la modul cel mai serios întreb: de ce naiba nu există toalete publice în București? Traseul meu zilnic include vreo 4 kilometri de mers prin ceea ce mulți consideră a fi una dintre cele mai mișto zone din capitală. Respectiv, porțiunea de la Piața Presei Libere până la Piața Victoriei, trecând prin bulevardul Kiseleff.

Pe tot acest traseu, în afară de marea budă plină de căcat care este ambasada Rusiei, eu am identificat doar două toalete publice, ambele din alea automate. Una este în rondul de la Arcul de Triumf și n-a fost funcțională niciodată. De trei luni de când mă plimb, wc-ul ăsta este mai inutil decât Nicușor Dan la primărie. Ceea ce nu e simplu deloc, să știți.

A doua este exact cea din poză și este plasată în parcul Kiseleff. Nu pot să mint, pe asta am reușit s-o folosesc o dată, cândva, prin februarie, dar cam atât. În rest, de fiecare dată când am încercat, ușa aia nu s-a deschis nici moartă. Mai nou, a apărut acel anunț pe ea, ca să înțeleagă toată lumea că nici acest wc nu se va mai putea folosi vreodată. Nu de alta, dar știm cu toți că în această țară „temporar” poate să însemne orice, de la câteva ore la câteva decenii. Țara asta este locul unde timpul este atât de relativ încât devine el însuși atemporal.

Nu mă prind care e problema să pună multe wc-uri din astea automate peste tot? Să le facă cu sistem de plată și se vor amortiza singure, că la astea nu mai ai nevoie de un angajat permanent care să încaseze banii. Sau poate nu se vor amortiza, dar măcar vor aduce banii necesari pentru a fi menținute în stare de funcționare. Sau poate nu vor aduce nici măcar banii ăștia, dar măcar vor mai prelua o parte dintre cetățenii care acum n-au decât opțiunea de a-și rezolva nevoile fiziologice pe unde apucă.

Poate nu mă credeți, dar mi s-a întâmplat de vreo câteva ori să văd cetățeni care făceau pipi în tufișurile din părculețul de lângă Casa Presei. Care cetățeni arătau a oameni normali, nu a boschetari. Oameni normali pe care îi trece pipi în Capitala României, anno domini 2021, și nu prea au cum și unde să rezolve problema.

Este inadmisibil ca într-o capitală europeană să nu le dai posibilitatea locuitorilor ei să-și rezolve nevoie fiziologice în mod civilizat. INADMISIBIL!

Pentru că am mari îndoieli că această problemă există doar pe traseul meu. Chiar atât de ghinionist să fiu încât tot Bucureștiul e plin de wc-uri publice funcționale, doar pe amărâții mei de 8 kilometri nu există niciunul?

Nu știu care e situația prin țară, dar am o bănuială că lucrurile stau exact la fel. Mă rog, mai puțin la Pitești, unde onor edilii au făcut wc-ul ăla public de 400.000 de euro. Ieftin, cred că puteau mai bine. Am tot uitat de el, dar prima oară când mă duc la Vâlcea, o să trec special prin Pitești. Să văd și eu cum e să te piși pe aproape jumătate de milion de euro.