Aproape suprinzător, dar se pare ca am ajuns deja la a patra ediție a listei colegului @Edelweiss. Nu e rău, la mai multe. 

Salutare tuturor! Este duminică și avem treabă, ca de obicei. Eu încă mă aflu sub șocul că un întreg tiraj al unei opere de înaltă clasă a fost devorat atât de rapid, ca canibalii pe misionarii creștini, de populația super alfabetizată a României.

Nu m-ar mira să se lucreze în draci la noua programă școlară, din cea de-a 8543796 reformă a învățământului, ca această operă să aibă locul ei binemeritat în materiile de studiu limba română, matematică și economie. Limba română pentru că este în română, matematică pentru că este valoare și economie că este cu procente fără număr. Mulțumim Poponeț, mulțumim Nuțu, mulțumim interlopi!

Să oftăm, înjurăm și să dăm play

Retro – colțul :

➡️ Riot – Thundersteel – 1988

Mi-a plăcut mereu să spun că albumul ăsta a fost Painkillerul înainte de Painkiller. Întotdeauna îmi găsesc timp în viață să dau, iarăși și iarăși, un spin la albumul ăsta. Dacă față de anii ’90 când vedeam mai departe, mai clar, se ridicau chestii din mine aproape fără pauză, acum mi-a rămas doar aceeași bucurie a muzicii și cam atât, pentru restul trebuie să vezi atât de clar si departe cât să bungheşti pilula albastră. Go, Pfizer!

Dă-i play AICI

➡️ Fire Down Below – Hymn of the cosmic men – 2018

În țara lu’ Leffe, da, Victore, asta este bere au tras, probabil într-un studio, niște băieți care au scos un album. Nimic deosebit până aici, că și la noi Smiley și Delia intră în studio și ați văzut ce iese. Doar că belgienii, nu fac doar ciocolată fină, fac și muzică foarte fină. Stoner /Progresiv fix cu textura care trebuie. Tot ce trebuie pentru un orgasm muzical este acolo, pe album. Mâncați o mână sănătoasă de praline din Bruges, beți un Leffe și stingeți cu muzica băieților.

Dă-i play AICI

➡️ Wynter Arvn – Abysses – 2021

Suntem în Franța, adică ei sunt în Franța, noi suntem în România și asta se vede și în muzică. Băieții ăștia demonstrează că poți găsi frumusețea în simplitate, că un clarinet poate duce muzica la urechi de zei.

Trebuie doar să dai play, să închizi ochii și muzica te va purta, zburând peste orice ambuteiaj, spre verdele viu al munților departe de București, nu fiți români să planați spre Sinaia. Întâi fiți siguri că nu v-a ocupat vecinul ăla nemuritor, cu față de milițian, locul ăla de parcare pe care tatăl vostru v-a învățat cum să îl păziți de când erați mic. Acum puteți da play. Și zbura.

Dă-i play AICI

➡️ Significant Point – Into the Storm – 2021

Banzai!! Printre cutremure, roboți, mașini hibride și filme porno absolut bolnave, cetățenii de la soare răsare mai scot și câte un album. Și unul bun cu riffuri din anii ’80, cu o voce pe măsură și producție de top. Băi, albumul sună atât de vestic încât încă nu îmi vine să cred că băieții ăștia sunt de la poalele muntelui Fuji. Speed metal ca în vremurile în care Overkill rupea scene și gâturi.

Dă-i play AICI

➡️ Black soul horde – Horrors from the void – 2021

Opa, opa și tzatziki. Veniți din țara cumnaților Anduței acești băieți au copt un album delicios. De, hmmm, power. Da, băieți și fete, poate cel mai bun album de power/epic metal al anului. Power din Grecia, nu repetați după mine că nu devine mai credibil.Cei de la Helloween ar trebui să se ducă să își ia notițe despre cum ar fi trebuit să arate ultimul lor album.

Dă-i play AICI

➡️ Windfaerer – Breath of Elder Dawns – 2021

Este genul de album despre care chiar nu știu cu ce să încep și în mod sigur nu știu când termin. O atmosferă nostalgică, împachetată strâns într-un instrumental incredibil, fiecare notă construiește o scară care ai vrea să aibă un infinit de trepte. Melodia din deschidere, Oxala, are cred una dintre cele mai bestiale intro-uri pe care le-am ascultat în ultimul timp.

Dă-i play AICI

➡️ Blackberry Smoke – You hear Georgia – 2021

Ihaaa, o mică surpriză și pentru mine și pentru voi. Southern /Country rock și unul la fel de bine făcut ca fetele din Baywatch. Băi, este bine de tot ce se întâmplă aici, multă veselie, multă nostalgie, voce care îți face sufletul plin. Merge cu brațul iubitului strâns în jurul mijlocului vostru. Vă puteți săruta. Cu foc.

Dă-i play AICI

➡️ Edu Falaschi – Vera Cruz – 2021

I fucking love Angra și eram sigur că o să iubesc și albumul solo al lui Edu.A fost simplu, a ieșit, l-am ascultat, oarecum cuminte și mi-a plăcut. Mult. Regăsiți pe albumul ăsta, comprimat, tot ce a scos bun Angra în 15 ani. Vocea lui Edu curge ca vinul vechi de Porto, instrumentalul ține perfect pasul. Nu sunt ritmuri de salsa dar sunt ritmuri de Angra și este bine.

Dă-i play AICI

➡️ Ethereal Shroud – Trisagion – 2021

Știți cum spun unii? Că dacă treci de 30 de ani, este timpul să treci pe Zeppelin, Pink Floyd, Doors, nu să asculți muzică din aia  de adolescenți rebeli. Un fel de, este timpul maică să te așezi la casa ta. Poți să te așezi la casa ta și să bagi metale ca chirurgii de la Foișor tije la fracturi multiple ? Poți, că nu este scris nicăieri că după 30 de ani trebuie să vă omorâți tinerețea din suflet, să faceți sex doar cu lumina stinsă și cu gândul la Dumnezeu. Se știe că Dumnezeu nu poate sta între doi care fac sex că se transpiră tot. Și nici nu poate sta într-un colț că este om si el și îi vin idei.

Știți cum a mers blackul de pe albumul ăsta? Ca uns, ca orice în tinerețe, că nu știu dacă vorbeam de unt sau de sex. Un album tare de tot. Extrem de bine construit, strat peste strat, riff peste riff. Voce rea, atmosferă rea dar totuși atât de muzicală. Este si ceva doom acolo cât să placă și mai mult.

Dă-i play AICI

Vă salut și mă înclin! Până duminica viitoare când ne citim, aveți grijă de voi și de ai voștri.