Sunt un mâncău irecuperabil. Indiferent ce greutate așa avea, indiferent că sunt la cură sau nu, mâncarea a fost, este și va fi una dintre cele mai mari plăceri ale mele în această viață. Chiar și când țin vreo dietă strictă, am momente în care trișez, o las naibii și mă înfund într-un ceaun de cartofi prăjiți cu ouă ochiuri și salată de roșii. Toate astea asezonate cu pâine din aia aburindă, cu coaja crocantă, că altfel ce farmec mai are să faci salată de roșii?
Cu toate astea, nu mă pot duce deloc în zona de experimentat ciudățenii culinare sau, mai rău, chestii pe care le consider scârboase. Nu pot nici măcar să-i ascult povestind pe prietenii mei mai open minded care povestesc cum au mâncat ei lăcuste prăjite, gândaci, șerpi, viermi sau alte viețuitoare de genul. Prăjiți sau neprăjiți, numai la gândul c-aș băga un vierme sau gândac în gură, cred c-aș face icter mecanic. Ca să nu mai spun că tot un prieten, care a lucrat vreo doi ani prin Filipine, a gustat vestitul balut. Bănene, cred că și sub amenințarea cu arma aș fi încercat cumva să trag de timp până mă obligau să bag în gură scârboșenia aia.
Melci, picioare de broască și un file de rechin sunt cam cele mai ciudate chestii pe care le-am vârât de bună voie și nesilit de nimeni sub nas, în această viață. Ah, plus o tentativă nereușită de a mânca niște Andouilette, dar asta nu se pune, pentru că practic m-a terminat mirosul până s-apuc să bag în gură vreo bucățică de cârnat d-ăla.
Fostul meu șef, de la firma unde am lucrat o jumătate de viață, a plecat la un moment dat în Thailanda împreună cu directorul de vânzări. La întoarcere ne-a povestit ce farsă i-a făcut omului, farsă pe care n-am putut nici măcar s-o ascult, nu-mi imaginez cum aș fi reacționat dacă o trăiam pe viu. Erau la o masă unde se serveau numai specialități locale, thailandeze, doar că despre multe dintre ele nu prea-ți dădeai seama ce erau. Vedeai niște chestii în farfurie, te rugai să fie comestibile și băgai în tine, că-ți era foame. Ei, una dintre chestiile alea de pe farfurie era colon de porc prăjit. Lucru care nu pare cine știe ce, doar că era prăjit fără să fie spălat sau curățat în niciun fel, gen, plin de caca. Well, pentru mine vizita în Thailanda s-ar fi terminat în secunda în care am aflat ce-am mâncat, direct la spital m-ar fi dus.
Bine, farsa a continuat și seara, în camera de hotel când directorul nostru de vânzări s-a trezit la ușă cu una dintre cele mai mișto femei pe care le văzuse el vreodată. Trimisă de șefu’ ăl mare să-i împlinească toate fanteziile sexuale. A zis omul meu bogdaproste, să fie primit, și s-a pus încântat pe treabă. Dar vraja a ținut doar câteva zeci de secunde, mai precis până a descoperit stupefiat că tipa ce sexoasă avea o ditamai mătărânga în chiloței. Nfine, asta e o altă poveste, acum vorbeam despre ce băgăm în gură cu scopul de a ne hrăni. 😊
Revenind, ziceam că n-ai să mă vezi vreodată alegând de bună voie să gust niște râme în aspic sau o pulpiță de șobolan înăbușită în vin. Pur și simplu n-aș putea, indiferent cât mi-ar fi de foame. Bine, excludem ipoteza c-aș naufragia pe vreo insulă pustie și singurul lucru cu care m-aș putea hrăni ar fi râmele, gândacii și șerpii. Ziceam așa, în condiții normale.
Și-acum să vă aud pe voi, curajoșilor. Care e cel mai ciudat sau scârbos lucru pe care l-ați mâncat de bună voie și nesiliți de nimeni?
Melci si rât de porc 🙂 mi-au placut amandoua 😂
Cel mai scarbos a fost cand am mancat racituri si am prins o bucata de cerul gurii 😷🤢
Melci bag la orice oră. Nici cu râtul de porc nu cred c-aș avea vreo problemă.
Doamne, Mhai, pai eu nici melci, nici picioare de broasca nu am incercat, nu as incerca. Nimic scarbos pentru mine ca mor pe loc. Imi vine sa vomit doar cand citesc despre scarbosenii. No, no, for me! Eu de-abia mananc de-astea normale 😀
Pfff…
Nu mănânc ciudățenii, nu mănânc un fel dacă nu stiu ce conține. Am mâncat cangur, asa ca sa numesc ceva mai extrem, nu a fost rau, dar nici deosebit.
Cangur? Hmmm… cum era făcut?
MV : pe sărite 🤪
Comentariu beton!106
@Mihai, cangurul are gust de carne de vânat. Daca este bine marinat înainte, merge și la grătar, și la tigaie. Nici pe mine nu m-a dat pe spate (din săritura)! 😜😂
Cel mai scârbă îmi e de mâncarea pe care a atins-o un popă în urma vreunei slujbe. Și nu de acum, e la fel de când eram copil. Mai ales colivă, nici nu mă uit în direcția aia. În rest, am mâncat și ceva carne de crocodil, șarpe și ceva broaște. N-aș mânca de bună voie chestii crude, orice ar fi.
Adică n-ai mâncat niciodată biftec tartar?
Nu, am mâncat când eram copil ceva carne crudă și a fost nașpa rău. Mai recent am văzut într-un restaurant cum le prepara un bucătar unor arabi, îmi ploua în gură, dar n-aveam curaj să mănânc. Deh, traume din copilărie.
Eu am mâncat carne de cal, scorpioni și greieri. Picioare de broască, și scoicile sunt bune dacă sunt preparate cum trebuie, la fel și caracatița. Și multe multe tipuri de pește exotic:Gar, Dorada, pestele spadă (e preferatul meu) Ceva fructe de cactus și un fel de pepene albicios. Și sunt aproape sigură că, în perioada în care am stat in Pakistan am mâncat cel puțin o dată câine – pentru că fostul soț îmi interzicea să mănânc de la anumite locații (street vendors in special) pe principiul că nu e sigur de proveniența cărnii sau dacă era tăiată halal. Cu toate acestea, de multe ori ignoram indicațiile lui și odată ajunsă la birou îl puneam pe chai-wallah să mi ia prânz și din locațiile despre care my ex mă avertiza că s ar putea să vândă câine cu nume de pui.(nu știu exact care e traducerea mot a mot Pt chai-wallah, era un nene care ne aducea ceai,cafea in birouri și pe care toată lumea îl trimitea după mancare și cumpărat chestii in afara clădirii)
In schimb nu am pus gura pe spanac până la 23 de ani,când lucrând într-un restaurant, bucătarul m-a amenințat că nu mi face nimic să mănânc la prânz până nu gust odată din spanac, și dacă nu îmi place îmi face atunci ceva de mâncare.😂 Acum cel puțin odată pe lună ii zic omului nu vrei să fac niște spanac?😇😇
Comentariu beton!16
Durian si greieri ‘on a skewer’.
La durian mirosul intarzie un pic prima imbucatura. Am mai cumparat apoi 2 portii si de atunci e una din primele delicatese la care ma dedau cand ajung in Asia, stiu si soiurile sa le, aleg, etc. Si curry urile pe baza de durian sunt senzatie.
Greieri am incercat in phnom penh. A ajutat ca era dupa lasarea serii in semiobscuritate. Fara gust deosebit, uscatzei, saratzei, picantzei, un snack destul de fad. Nu scarba m-ar opri sa mai incerc ci inutilitatea gestului. Nu starnesc pofta, nu au un gust memorabil, nu tin de foame (desi localnicii au alta parere). Cand sunt atatea gusturi, texturi remarcabile noi de incercat, de ce te-ai opri la un aliment care nu se remarca prin nimic? (Mancau si aici, sa nu fie dubii…).
Colegu’ cambodgian si-a luat un cornet de gandacei mai mici, prajiti si dati prin praf de curry din care a rontait cu pofta tot drumu’. Nu m-a tentat dar mirosul mi-a facut pofta de floricele, care din pacate nu se gadesc la ei.
Inca ceva care mi-a placut: corocodil. Depinde ce parte este, are putin miros de peste sau aproape deloc (pestele si mirosul sau imi displac profund). In rest aproape ca si carnea de pui. Merge gratar sau in salate.
Si un snack hranitor/racoritor destul de faimos in SE Asia: mango verde (necopt) dat printr-un praf care combina chili powder (moderat de ute), dried shrimp powder si sare. L-am incercat in Yangoon, de pe strada. Ffff bun.
Uff iar despre mancare cand eu de doua saptamani sunt in dieta foamei .Imi plac melcii de numa ,am mancat si picioare de broasca, chiar nu mi s a parut deloc scarbos ,cred ca as manca si rame sau lacuste prajite ,serpi ,daca stai sa te gandesti mai scarbos e porcul.Ce nu pot deloc sa mananc e ciorba de burta ,nu i suport nici mirosul.
Amatori, peste tot amatori. Mai am una acasă care nu „suportă ciorba de burtă”.
Fara sa fiu fortat nimic, fortat am experimentat un fel de salata de creveti cruzi, si naiba stie ce au pus pe ei ca am crezut ca imi ia gura foc, tipul care m-a fortat sa mananc era din Singapore, de altfel prin vizitele avute prin Orientul Indepartat m-am limitat doar in a le privi mancarurile lor ciudate pentru mine si delicatese pentru ei
Da’ cum te-a forțat? 🤭
Cred ca am exagerat cand am spus fortat, mai mult conditionat de ceva anume, nimic serios nici in acea conditionare, insa cand am vazut ca cei de la masa mananca fara nici un fel de problema am acceptat si eu gandind ca nu poate fi chiar atat de rau, m-am inselat, erau iuti ca naiba, dupa prima bucata am luat instant paharul de bere de pe masa :))
@keepkalm, singaporezii sunt renumiți pentru mâncărurile iuți . Doar sud-coreenii mănâncă mai iute (cred ca cel mai iute).
@Emil, asa este, in general cam tot S-E Asiei mananca iute
noi suntem mai conservatori in materie de mancare, asa ca mari surprize n-am avut.
acu multi ani, cand am ajuns prima data in Franta, am incercat mai multe branze de-alea puturoase de-ale lor, am adus si-acasa… ce sa zic, le-am dovedit, mai mult io, ca omu-i chitit pe casul neaos.
totusi, mai puturoasa decat Nasalul nostru, nu cred sa fi fost vreuna!
pute Nasalul asta cu obida, cu ravna, degeaba se lauda astia ca-l fac in zilele noastre, in pestera vietii! io cred ca se trage din cea mai pura cultura dacica de fermenti selectati, gasita si ramasa din intamplare, dupa razboaiele cu romanii.
m-am chinuit sa-mi placa, meh! cam greu!
apoi noi mancam aproape in fiecare an matze de ied la gratar. de miel nu-s la fel!
de fapt noua ne plac si kokorecii turcesti, un amestec de maruntaie de oaie, tocate, condimentate, invelite in matze de miel si stropite din belsug cu osanza de oaie.
ziceai de rechin: cand am vazut la noi la pescarie rechin, acum multi-multi ani, am zis sa-ncercam si noi. erau rondelele de rechin mari cat fundul unei tigai generoase.
fiu-miu era mic, ne-am socotit noi ca una ar fi suficienta.
zis si facut, am ajuns cu ea acasa… cum se face rechinu’? nu net, nu retete la un click distanta, deci am hotarat ca se face ca orice peste neaos, prajit la tigaie.
aveam o tigaie maaaare, numa’ bine incapea rechinul. adica, ma rog, rondeaua.
cat sfaraia pe-o parte, il vedeam cum se transforma, da’ nu in sensul al bun. se micsora, fratie, se strangea rau! la foamea pe-o care aveam toti, nici nu mai aveam curaj sa-l intorc si pe partea cealalta.
a luat problema in maini omul, ca de-aia e un barbat in casa, l-a intors-asa, doar cat sa-i bata obrazul si l-a scos repede atat timp cat inca se mai vedea in tigaie.
nu va mint, a ramas ceva cam cat o manuta de copil, tare si-ndesat. clar n-am stiut sa-l facem, dar nici rechinul nu era ce trebuie!
ce sa ne saturam din el? am reglat-o din paine!
Comentariu beton!42
Am adus odată niște brânză împuțită din Paris. Nu mai țin minte cum de am avut voie să luăm în cabină trolerul în care era, cert e că mirosea, deși era în ambalajul original, de se strâmba lumea din jur.
Jerome k. Jerome are, în „3 intr-o barcă” o bucată senzațională cu niște brânză împuțită.
Absolut genial scrisă bucata aia.
Comentariu beton!12
N-am mâncat ciudățenii până acum, dar cel mai ciudat lucru pe care îl voi fi mâncat va fi arici de mare. Aștia mie mi se par niște vietăți care îmbină periculosul cu drăguțul și scârbosul. Acum doi an am reușit să țin unul în mână câteva secunde, până atunci doar mă feream de ei prin apă, să nu-i calc și să mă înțep, anul trecut am devenit chiar confortabilă cu ei în palmă, anul ăsta zic eu că se vor afla la un cuțitaș distanță să-i și mănânc. Mi se pare ciudat să tot aud că sunt delicioși, deși se mănâncă cruzi, doar spălați bine și cu lămâie peste.
Stai așa, tu ne povestești despre ce vei manca? 🤔 Da’ cum de ești așa sigură?
Ei, nu-s chiar sigură, dar poate așa, povestind, îmi fac curaj. Și când voi ajunge la acel moment în care voi avea de ales între ”hai, Anduță, taie, spală, pune lămâie, gustă” și ”hai, lasă, poate la anul”, voi alege prima variantă.
Mănâncă cu încredere, sunt iodati și e că și cum ai gusta marea. Cu un pic de pită cu unt. Și un pahar de vin alb.😁
@Anduța , daca-ti plac stridiile, atunci ariciul de mare e perfect crud. Daca nu, il oparesti putin la abur inainte
(Țară la sud de Sahara) : viermi de palmier; prăjiți, că vii n-am avut curaj, prea se zvârcoleau în găleată.
A, și picioare de broaște, delicioase!
Comentariu beton!16
In general, sunt foarte conservatoare la mancare. Adica, mananc doar ce pot identifica usor, chestii incercate si dovedite.
Invitata fiind la o aniversare, la un restaurant chinezesc, am mancat cu mare placere niste chestii. La un moment dat, as fi vrut sa intreb cam ce am in farfurie. Dupa care am zis ca, mai bine nu. Ce nu stiu nu ma afecteaza. Si acum ma gandesc, uneori, daca n-o fi fost ceva catel sau pisica.
Cea mai „ciudata” chestie mancata a fost carnea de nutrie. Care mi s-a parut foarte buna, frageda, suculenta.
Drobul de miel imi place maxim, desi, cat as spala de bine maruntaiele alea, tot put ingrozitor cand fierb. Doar gandul la produsul final ma impiedica sa dau la rate.
Dacă nu erai în China când ai mâncat, n-ai riscat nimic. Nu preparară nimeni ciudățenii pentru români.
În Ardeal se face „mațu curului”, care este rect de porc (spălat într-adevăr) umplut cu carne mai grasă de porc. Se afumă și se pune în oală, se înconjoară și se acoperă cu sarmale și se fierbe de Crăciun la foc mic. Delicios.
Lângă Dunăre există de asemenea „mațe”, cănd se taie porcul se umple rectul porcului cu organe și carne de porc și se coace la cuptor. Delicios.
Farmecul e dat tocmai de mirosul care rămâne, oricât de bine ar fi spalate mațele.
Comentariu beton!20
Chiar că „farmecul”. 🤣
cica si inelele de calamar is de fapt rect de porc 🙂
mancare de caini, boabe adica, dar eram beti si altceva nu se gasea prin casa. cainele nu a zis nimic ca lui nu ii placeau oricum si nu le privea cu ochi buni. nici noua nu ne-au placut dar am insistat ca ne era foame.
Comentariu beton!69
Nu mănânc ce pute sau ce nu cunosc.
Ciorbă de burtă, miel, ied, mațe/organe de porc ș-alte scârboșenii d-astea, nu mersi.
Mâncarea mea asiatică preferată sunt tăițeii Rolton. 😀
Comentariu beton!29
Labă de urs 👍😜
Vorbim despre mâncare sau despre sex? 🤔
D’aia n-are ursul coadă … că nu știm despre ce vorbim 🤭
Comentariu beton!26
Ceva ce semana cu o caracatita in miniatura + am gustat o scoica. Gustul? Bleah. Insa, mai mult, mi-a ramas in minte doar consistenta de muci scartaitori (ar merita sa scriu cu diacritice cuvantul ala) iar la scoica, „bonus”, ceva nisip. Never again.
Si daca voi mai avea vreodata posibilitatea, nu voi vizita nicio tara in care nu se poate manca porc sau, in cel mai rau caz, pui.
Doamne ferește! Păi eu trăiesc ca să mănânc. Oricine petrece o zi cu mine rămâne marcat pe viață. Mănânc ciorbă dimineața, pe urmă cartofi cu ceafă și usturoi, după bag o înghețată pe care o răcesc cu o bere, pe urmă bag si-un măr, sau cireșe ca e sezon. Sunt fan șefi la cuțite. Bă, sunt acolo cu ăia în bucătărie. Mănânc tot ce gătesc oamenii ăia. Ați înnebunit?!
Am renunțat să mă uit la Asia expres când au mâncat participanții balut. Am crezut că fac icter. La survivor nu mă mai uit pentru că ăia nu prea mănâncă. Bine, ei ar vrea, dar nu le dau ăia de mâncare. 15 inși primesc juma de kil de orez, 5 cartofi și juma de kil de făină??? Pentru mine asta e o traumă pe care nu vreau să o trăiesc. Nici măcar de pe canapea, la 5m de frigider.
M-a întrebat barbata-miu intr-o seara dacă m-as înscrie la emisiunea asta ca poate câștig premiul cel mare și luam și noi o garsoniera la copil. Bă, ești nebun? Să pună dreak mână la muncă. Că eu chiar vreau s-o cunosc pe nora-mea. Vie, nu s-o bântui. Ei drăcia dracului!
Comentariu beton!74
Hmmm… după dimensiunile tale, n-aș fi zis că-ți începi zilele cu ciorbiță. Ești soi d-ăla rău care nu se îngrașă.
Ciorbiță??? 🤔 @Vasilescule, haide măi, ce naiba? Doar o știm amândoi pe Elena, am văzut-o în acțiune. Era în stare să mănânce chelnerul cu totul, iar tu folosești diminutive?
Comentariu beton!24
Da, @didino, dar și chelnerul ăla ar trebui să se depună pe șolduri, nu?
@Elena, mi-ai înveselit ziua! Mai ales cu faptul că nu vrei s-o bântui pe noră-ta… Ce să zic, ciudățenii nu am mâncat, nu mă simt tentată. Și nici ciorbă de burtă nu mănânc.
@Vasilescule, s-o depune, nuș ce să zic, la mine nu merge, la ea nici atât. Poate la neserioșii care folosesc diminutive când vine vorba de mâncare. Drept pedeapsă. 😛
Comentariu beton!15
În stundenție, băieții din gașcă au plecat la pescuit și fetele din gașcă i-am așteptat să vină cu pește ca s-avem și noi ce mânca (era înainte de ’90, foame mare, lipsuri și mai mari). N-au prins niciun pește, dar au venit cu broaște. Scârbos, n-am vrut să asist la procesul de gătire, nici să mănânc.
Dar foamea… Da, picioarele de broască sunt un deliciu 🙂
La fel cu ciorba de burtă: după o noapte de chefuit, toți grămadă la ciorba de burtă să ne dregem. Ceilalți mâncau cu poftă, io doar mă uitam îngrețoșată. Până am cedat și-am gustat. De atunci, oricând dau la o parte orice meniu pentru o ciorbă de burtă.
Comentariu beton!25
Așa am pățit io cu salata de boeuf. Nu mă atingeam de ea în copilărie. După care, am venit într-o zi de la școală și singurul lucru comestibil din casă era un castron mare cu salată de boeuf…
Salata de boeuf a fost deliciul copilăriei mele.
@Laura, mi-ai amintit de studentie, cand ne duceam la mare la gazda, la un mos in Eforie Sud. Avea ala o casa facuta special ptr inchiriat, pe lung asa, si toate camerele aveau intrare direct din curte.
Langa noi, intr-o camera cu doua paturi duble, stateau vreo 8 copii-adolescenti, erau de liceu. Cat am stat la mos, o saptamana, mai ca nu i-am cunoscut. Aia dormeau toata ziua si cum apunea soarele, faceau ochi. Mancau o ciorba si plecau la discoteca.
Intr-o seara se trezesc ei chiar cand plecam si noi in oras, se uita unu-n oala cu ciorba – care statea afara, in fata usii, nici nu stiu cum naiba nu se strica! – si se mira cat sa-l auda toti chiriasii: ba, oala-i plina, cum naiba?
Cu ei statea si-o fata, sora unuia dintre baieti, si le face aia cu ochiul: taci, ma, am gasit bani de-un dovlecel si-o punga de delikat. Si-am facut oala plina iar!
Comentariu beton!15
Cred ca cea mai iesita din comun chestie a fost carnea de nutrie. In rest doar ca locatar local am mai prins niste vanat (mistret, caprioara, cerb si salam care cred ca avea si urs).
La brinzeturi nu le consider ciudate mai ales ca si Nasalul nostru e la loc de cinste si e local, insa cred ca Munster pute printre cel mai tare din ce am avut eu placerea.
Stinky tofu e pe o treaptă inferioară?!(scuze daca nu am scris corect)
Mici de cămilă la pachet cu bere cu gheață. Plus niște lipii fripte/coapte pe o tablă care a inventat tetanosul, la foc făcut din excremente de cămilă uscate la soarele Saharei. Lapte de cămilă nu am putut bea, începusem pe bere și aveam cale lungă la întoarcere pe ATV.
Comentariu beton!26
Astia de dați cu mânuțe roșii: nu am gătit eu cămila. Am fost intr-un sat de beduini în Egipt, iar aia era mâncarea din meniu. În deșert nu prea sunt opțiuni variate și nici Glovo nu livrează. Ca să știți că mai există și altceva pe lume, nu doar political corectness.
In Sardegna, la socri, ne au adus Casu Marzu, o branza specifica insulei, ei bine, avea viermi in ea! Am gustat, sa nu refuz, vazand cu cat entuziasm o lauda ei, dar n as mai manca a doua oara! Plus ca acei viermi pare ca vin de la Olimpiada sportiva, asa salturi fac!
Comentariu beton!27
Gizăs fuck. Nu voiam imaginea cu viermii sărind pe brânză.
Chinezii spun că dacă mişcă, e bun de mâncat!
Am mâncat o singură dată păienjeni prăjiţi, eram în faza descoperirilor, citisem într-o carte de călătorii asta. Au gust de alune prăjite.
Tot mărunţel fiind, am înghiţit fără să vreau ouă de broască. Găsisem o băltuţă în care erau nişte ouă din astea şi erau moi la pipăit, aşa că am băgat unul în gură să văd ce senzaţii provoacă. În afară că era ca gelatina, nimic! Doar stupoarea când fără să vreau l-am înghiţit. Cred că aveam vreo 7-8 ani!
Cred că pot mânca orice, dacă nu mişcă. Încep cu grijă şi finalizez apoteotic!
Comentariu beton!23
In Lisabona, ceva supa specifica locului, imi place sa gust din mancarea locala, in vacante. Era o supa, din apa fiarta + o paine in ea, ou posat+usuroi + ceva verdeata ……am gustat, apoi am zis pas.
In NY, un hot dog de pe fifth Avenue care a fost ORIBIL!
Eu sunt la polul opus; nu îmi place să mănânc, nu am sentimentul de foame și de multe ori sunt iritat că pierd vremea cu ceva căreia nu ii înțeleg rostul. Maica-mea mi-a băgat în gură până la 10 ani, ca să fie sigură că nu mor de inaniție, iar acum mănânc doar pentru ca sunt conștient de faptul că am nevoie de „combustibil”, mai ales că fac muncă fizică. Cu toate acestea, sunt foarte curios când vine vorba de mâncăruri ciudate și pot spune că am testat de la banalele urechi de porc în copilărie, până la insecte prăjite, șarpe, crocodil, fructe cu miros pestilențial etc. Experiența culinară „extremă” am trăit-o într-una din vizitele în Singapore, când am petrecut de nebun o zi numai în zona în care locuiau muncitorii straini: indieni, pakistanezi, vietnamezi și alte neamuri. Era deja seară, eram deja surprins de numărul foarte mare de oameni care efectiv își întindeau o hârtie pe trotuar și mâncau pe jos, când am nimerit la o „terasă” care spărgea toate miturile văzute și auzite despre curățenia și ordinea din micuțul stat. Cred ca erau cel puțin 100 de clienți zgomotoși care stăteau pe niște scaune și mese zoioase, mâncând sau dând pe gât bere servită din niște găleți murdare pline cu apă de o culoare dubioasă amestecată cu gheață. Toți era îmbrăcați aiuritor de șleapăt și stăteau în poziții care sfidau orice normă a bunelor maniere. Când am văzut imaginea asta extremă, mi-am spus că neapărat trebuie să gust ceva de aici. Fiind pe sistemul „împinge tava”, aveam posibilitatea să văd cu ochii mei și sa îmi aleg în cunoștință de cauză. Doar că…. Toate tăvile erau pline cu mase amorfe de „ceva”. Nimic cunoscut, nimic familiar, nimic care sa aibă o formă. Am încercat sa întreb ce sunt acele minuni culinare, dar nu am reușit să mă înțeleg cu femeile care serveau, așa că m-am hotărât să iau câte puțin din cât mai multe. În timp ce îmi umpleau farfuriile, am găsit și ceva cunoscut, respectiv căpățînă de gâscă, din care am aflat că se mânca doar creierul. Din astea mi-am luat vreo cinci bucăți ca să fiu sigur 🤣. În final am gustat din toate, erau interesante la gust, dar deloc apetisante ca aspect, dar ce a fost și a rămas un mister pentru mine până în ziua de astăzi, este faptul ca nu știu dacă am mâncat ceva vegetal sau animal. Creierul de găscă mi-a pus la încercare toleranța mea foarte mare la mâncărurile picante: pe cât de mică era bucățica, ziceai că bagi în gură o bombă atomică, așa că nu am reușit să mănânc decât trei bucăți.
PS Într-o vizită de lucru în China, într-o zonă departe de orice obiectiv turistic, am mâncat ceva care mi-a plăcut la nebunie: pieliță de labă de găscă. O ne bu ni e!
Comentariu beton!27
Se pune daca aproape am mancat stridii? Zic aproape pentru ca dupa ce le-am bagat in gura, le-am scuipat instant in servetel, intr-un reflex de gag super elegant 🤣 Dupa care, la fel de elegant am dat pe gat tot paharul de vin de pe masa, intr-o incercare disperata sa scap de senzatia de muci cu gust de apa sarata pe care o aveam in gura 🙈 Never again! In rest, mananc scoici, rapane, caracatite. Cea mai “exotica” a fost o friptura de laba de urs… Am avut senzatia ca mananc o talpa de pantof, da’ am rezistat cu stoicism pana la sfarsit, nu de alta, dar costa cam 10% din salariul meu in acea perioada
Melci, picioare de broască, calamar, caracatiță (baby caracatiță sunt delicioși!). Picioare și rât de porc, intestine de miel, ied (sunt delicioase dacă știi să le prepari). Apoi o brânză cu mucegai adusă de o prietenă din Franța, nu-mi amintesc cum se numea, puțea îngrozitor, însă gustul și textura cremoasă – minunate!
Apoi aripioare de rechin (nu sunt grozave sau poate nu le-am gătit eu cum trebuie).
Ce îmi place însă foarte mult este creierul și măduva, în special de vită, însă din păcate în ultimii ani este din ce în ce mai greu de găsit prin măcelării.
Thailanda. Greieri prăjiți și durian. Atât s-a putut.
Durian!!!! Felicitări! Mie chiar îmi place durianul, chestia e ca e imposibil de transportat (și de țepi și de miros) 😂😂😂
În principiu, cred că aș mânca orice. Măcar să gust să aflu dacă îmi place au ba.
Am mâncat furnici și greieri. Mișcau când le-am băgat în gură. La fel, râme și pește crud, proaspăt scos din baltă de mine.
Și băut apă din baltă, cu mormolocii plimbându-se pe sub nasul meu.
Bine, io sunt și defect. Am avut ca animale de companie un păianjen pufos, o salamandră și un șarpe.
@Drace, furnicile sunt acrisoare! 🙂
cel putin, la noi!
Sunt acri luptătorii, ca is plini de acid. Ai unele furnici dulci.am citit trilogia, nu am mancat
Am mâncat vietăți marine,le prefer totuși bine gătite..Am început cu crevete pe plita încinsă, neștiind mi-a părut prea crud pentru gustul meu,a doua oară am mâncat dar era ceva cu aluat,bine prăjit. Am încercat în preistoric brânză cu mucegai albastru, abia a doua oară am pricepit de ce se ia cu fructe dulci alături. În rest mănânc și carne de miel,vânat, animale pe care unii le refuză sub pretextul că au un miros nu știu cum.
Usain Bolt povestea că in China, înainte de jocurile olimpice, a mâncat doar nuggets de pui. Asta pentru că stia pe ce se poate baza. Dar na…profesionist. 😆
Eu mănânc multe, cam de toate, la foame am foarte puține mofturi, dar nu mă încântă chestiile extreme (insecte, viermi, de astea). Îmi plac foarte mult toate brânzeturile, cât mai puturoase și mucegăite, dar nu mi se par ceva extrem, deși unii așa le consideră. Fructele de mare cam toate mi-au plăcut, dar gătite, nu crude. Îmi plac și organele – mor după ficat de orice, ciulama de limbă, tocăniță de inimi și pipote etc. Rinichi de vită a gătit soțul o dată, a mirosit atât de oribil în casă a urină încât n-am putut să mănânc. Poate dacă ar fi fost curățați și preparați ca lumea, ar fi fost buni.
Ce n-am gustat încă și aș vrea sunt fuduliile, dar făcute ca lumea undeva la restaurant. Îmi place vita medium rare, dar biftecul tartar nu mă atrage.
Ciudățenii mari nici n-am avut unde să gust că n-am fost prin Asia (dar dacă aș merge cel mai mult mă atrage să gust șarpe), iar în Europa in restaurantele etnice au feluri destul de „normale”. Treaba e că eu de gustat gust cam orice, dar prima oară când mănânc ceva, aș prefera să pot să gust de la cineva, nu să comand o porție la restaurant și să mă trezesc că nu-mi place și fac risipă de bani și de mâncare.
Fudulii..nu știți ce pierdeți,o bunătate, mai ales că întotdeauna sunt scumpe…mna ,porcul n-are 4 coaie 🤣
@Monica, se mananca mai ales cele de bovine. La noi se gasesc aproape mereu.
La fel, creier, momite, limba de vita. Rinichii de vita chiar sunt deliciosi si au o consistenta crocanta, deloc inecacioasa, daca stii sa-i faci.
„Miezul” de la aricii de mare … crud … stropit generos cu vodka sau ouzo.
Niste crabi din aia mari-mari, „snow crab” cred ca se numeste dihania.
In RO de fiecare data cand am ocazia, mananc rapane, de-li-cios.
Melci, scoici, caracatita, sepie, calamar – diferite specii gatite in diferite variante. A se vedea in special pastele sau risotto cu cerneala de sepie.
Ma rog, din punctul meu de vedere, cam orice inoata ar trebui gustat macar o data.
Specialitati de zahana: momite, fudulii, maduvioare, creier. Burta de vita, sunt ‘nspe mii de feluri de a o gati, in afara de ciorba si tuslama. Balesc doar cand ma gandesc.
vreau idei pt altceva inafara de ciorba de burta si tuslama! Multumesc!
@IoanaS: Cea mai simpla varianta care imi vine in cap este „pane”/schnitzel cu sos de usturoi.
Italia – „alla romana”, cu rosii, parmezan, un fel de tocanita
Vietnam – se pune in supa PHO
Mexic – Menudo, aici pot intra si combinatii cu intestine
Franta – se fac carnati, chiar si andouille pot avea burta in ei
China – se pune in tot felul de combinatii cu legume facute la WOK
Din cate am citit/auzit, e fff importanta alegerea „sectiunii” (adica din care stomac din cele 4 ale vitei este bucata pe care o gatim) in functie de ce rezultat vrem sa obtinem. Unele sunt mai tari altele mai fragede. Si curatarea, exista diverse metode care includ sau nu pre-fierbere. Ex – daca facem ceva gen „pane”, bine ar fi sa fie o bucata mai frageda.
Burta făcuta tocana cu fasole. Manci si crapi.
Fiarta dupa taiata si trasa la gratar
In Panama am mancat tocăniță care conținea si burtă
Ciorba de burta, dar făcuta ca ciorba normala, nu radauteana
Intr-o vreme, pe la 10 ani (acum are aproape 14), fi-miu era pasionat de insecte, da-i cu insectare, documentare, calatorii de cules tot soiul de insecte, comenzi demente pe net pentru tot felul de gandaci uriasi si fluturi. Nu ma plang, imi placea. Trecerea la entomofagie era dupa colt, asa ca ne-am mobilizat prietenii de peste mari si tari si iata ca am ajuns sa mancam, atat cat ne permiteau cantitatile din pungute, furnici, viermi (buffalo si mopane), lacuste trase-n in ciocolata sau cu usturoi, greieri cu chilli si alte chestii. Cele mai ciudate au fost scorpionul si tarantula murate, in conserva (singurele care nu mi-au placut, aveau gust de pansament ud…). Overall, daca creierul accepta, o s-accepte si papila. Nu-s rele deloc, basca pline de proteina curata. Greierii sunt undeva intre pui si seminte de floarea soarelui, putin spre scoarta de copac. Hahahaha!! Urmatorul challenge, zice fi-miu, ar fi casu marzu, dar nu ma bag. Balut, nici vorba.
Larvele folosite la casu marzu sunt partial rezistente la acizii gastrici. Dau boala aia mioza, am auzit de asta mai mult la animale.
Insectele vor salva omenirea.
Începem cu pâine cu făină de
Am mâncat multe chestii care, pentru unii, par ciudate. Șarpe, picioare de broască, broasca țestoasă, ren, balenă, meduze, melci, rapane, mațe și organe de toate felurile de la diverse animale. N-am mâncat cangur sau cămilă, câine sau maimuță. Nici alte specialități asiatice sau insecte.
Pentru fostul era de nesuportat când curățam mațul de porc pentru caltaboș. Mie mi se pare că mirosul ăla face parte din experiența felului de mâncare.
E foarte relativ ce e ciudat sau scârbos din punct de vedere al mâncărurilor.
Melci am mâncat și eu, la Barcelona. Mi-au plăcut. Mai greu era să-i scot din cochilie cu bețigașele speciale, că n-aveam tehnică..se uitau băștinașii la mine ca la urs 😁
Prima dată când am mâncat raci am ronțăit și din clești, cred că atunci mi-am stricat dantura.
În Finlanda (mai exact Laponia finlandeză) am mâncat carne de ren (într-o zi supă, în altă zi friptură). Carnea din supă avea zgârciuri multe, iar friptura era cam talpă. Gustul nu era rău, cam ca de vită..probabil nu fusese fiert/prăjit cum trebuie.
Tot în Finlanda am mâncat un iaurt tradițional care se făcea din fermentarea resturilor din ziua precedentă plus puțin lapte. Nu a fost rău la gust, dar a doua oară nu am mai servit (mi-au spus ce este după ce l-am mâncat).
Apropos de Finlanda, o mică povestire off-topic: eram în Helsinki cu gazda mea și am intrat la un moment dat într-o cofetărie. Mi-a zis să aleg ce vreau și am arătat spre niște prăjituri cu aspect de gogoși. Ne așezăm la masă și întreb cum se numesc..urmează gest teatral cu mâinile fluturânde și răspunsul rostit cu emfază „p u l a” (se scrie pulla). Am crezut că leșin sub masă de râs 😁
Sa vezi discuțiile cum le place pulla, dar o manca mama lor pe toată
Carnea de ren este cea mai buna carne de pe pământ. Punct
Vizită în China. Suntem întrebați politicos, înainte, dacă avem restricții alimentare sau dorințe speciale. Răspundem diplomatic că mâncăm de toate, dar nu în exces. Și că ne bucurăm să gustăm bucate specifice. Avea să ne coste scump acest răspuns… Ni s-au servit, printre altele, cu titlu de delicatesă, tăiței de meduză, melci vii (erau așezați cuminți și zgribuliți pe pat de gheață, ca să n-o ia la picior, cum ar veni, pe masă…), labe de gâscă (lipseau doar unghiuțele 😜) și copite de porc, condimentate și aburinde. M-am tot întrebat și mă întreb și azi ce s-o fi întâmplat cu restul gâștei și cu porcul fără copite.
Labele de gâscă sau picioarele de porc sau pui, sunt o delicatesa. Sunt că un fel de răcituri de la noi 😅
Melcii, broaștele și brânza franțuzească sunt delicioase! Poate cu stridiile nu m-am obișnuit încă.. mushy și cu gust de baltă, nu chiar pe gustul meu „needucat”.
Din perspectiva mea cea mai scârboasă mâncare este carnea pe care o pregătești cu mâinile tale și sub ochii tăi de la sacrificarea animalului până la ingerarea lui. Oi fi fost eu protejată în copilărie de imaginile crude ale sacrificării animalelor din ogradă, mai ales după ce am zărit la niște rude 5 secunde de tăiere de porc și am fost în stare de șoc pentru o săptămână întreagă. Acum când vine vorba de carne, merg nonșalant pe zicala Ignorance is BLISS.
Așadar cea mai scârboasa mâncare a fost ciorba de iepure după ce am aflat proveniența cărnii, în contextul în care cu o zi înainte ma jucasem și giugiulisem iepurele acela cu multă afecțiune. Duhoarea de bou proaspăt-taiat de puțea toată ograda neamurilor mele a fost și aceea abominabilă. Chișca prajită însă îmi place, chiar dacă anii trecuți îmi miroseau mâinile 3 zile după ce o ajutam pe bunica să curețe mațul cumpărat.
Concludez așadar cu Ignorance is BLISS, mănânc carne dar fără să analizez și conștientizez procesul prin care mi-a ajuns în farfurie. Pentru liniștea stomacului și inimii mele.
Ah, încă ceva. Statutul de „gurmandă” l-am pierdut odată cu îmbolnăvirea de covid. Nimănui nu-i vine a crede, dar mâncarea nu mai este viciul și cel mai important aspect al vieții mele epicuriene. Pe lângă anosmie, pierderea mirosului, mai exista ca simptom pe termen lung și parosmie, distorsionarea mirosului. Eu le am pe amândouă de 6 luni deja și mâncarea a căzut mult de pe lista priorităților: ori are un fel de urmă de gust meh, ori pute a mort. Ceapa, usturoiul, unele tipuri de carne și ciocolata miros a putrefacție. Chiar și pâinea câteodată. Cate mâncăruri gătite nu conțin ceapă și usturoi? Foarte puține. Foarte. Iar mâncărurile care erau cândva delicioase si cu aromă intensă, acum au un gust foarte fad, aproape nedetectabil.
Cred ca acesta este cel mai spooky efect pe care îl poate avea covidul intr-un caz de o gravitate considerată „medie-lejeră”…
@Petunica, si la mine au trecut 6 luni de la covid si tot nu am miros. Gustul mi-a revenit, dar e denaturat din cauza lipsei mirosului.
Cel mai des simt ca sunt cu nasul intr-o teava de esapament, slava cerului ca nu simt miros de putrefactie ca tine!
Totusi pofta de mancare nu mi-a scazut.
Concludez….
Lăcuste cu paprica, dar zici că mâncai paie. Nu mi-au plăcut. Poate daca ar fi fost mai sărate…
Ou de 100 de ani. Asta e ceva ou negatit, care seamănă cu un ou fiert tare, dar albusul e ca o gelatina maro translucidă și tare, iar gălbenușul e asemănător cu cel de ou fiert tare.
E ceva specialitate vietnameză.
A și am mai mâncat ceva bambus, dar nu din ăla subțire, asta semăna cu un burete, parca că era umflat ca și cum ar fi stat în apă.
Na, niciuna dintre aceste specialități nu m-a dat pe spate nici de dezgust nici de savori extraordinare.
As mai putea continua cu prăjitură de Luna nouă, care e umpluta cu pasta de fasole roșie dulce … (se mânca la noul an chinezesc).
Sotul e de origine viet(namez), d-aia.
In ultimii 20 de ani am călătorit prin toată lumea și mi-am petrecut o buna parte din timp in China, Tailanda, Malaezia, India, Singapore dar și in Mexic și Nicaragua.
Am avut parte de multe mâncăruri ciudate și pe cele mai multe le-as mai manca.
Încerc sa fac un clasament cu cele mai ciudate.
1. China – Calcan viu. Este un peste plat iar de pe partea superioara a fost îndepărtată pielea iar carnea tăiată fin in cubulețe. Organele au fost lăsate integre iar pestele trăia. Mâncai pestele viu și el te privea in ochi. Nu mi-a făcut nici o impresie deosebita.
2. China – Tofu împuțit – minunat, asemănător cu brânza cu mucegai poate gustul era mai pregnant
3. China – Larve de viermi de matase. Erau vii și le puneai pe grătar. Când erau suficient de prăjite curgea din ele un mucilagiu galben dezgustător. Am gustat unul si mi-am învins cu greu senzația de voma. Colegii chinezi însa le-au savurat.
4. China – Century old eggs sau oua vechi de un secol. Oua fierte in ceai negru si lăsate sa se imputească câteva luni. Albusul devine maro iar gălbenușul se face negru. Nu arata prea apetisant. Gustul este foarte bun dar trebuie sa treci peste miros.
5. Tailanda – carne de crocodil. Nimic deosebit.
6. Tailanda – Broasca. Atenție nu este vorba de pui de balta cum avem si noi! Broasca întreagă este tăiată bucatele și preparată. Nu știam ce mănânc iar când am aflat a fost pentru prima oara in viata când mâncarea din stomac a stat pe gânduri in ce parte sa o ia 🙂
7. Tailanda – insecte fripte – greieri, viermi, scorpioni. Gust de cartofi prăjiți.
8. Malaezia – pisica de mare. O carne foarte atoasă. Comestibilă dar nu as mai manca.
9. Mexic – ciorba de burta. Se numește Menudo și o întrece la gust pe a noastră. Le iubesc pe ambele.
10 Egipt – inghetată sărata cu pătrunjel.
Sper ca v-am făcut poftă 🙂
Aaaaa! Astea erau faimoasele oua de 100 de ani! Acu înțeleg, știam că sunt lăsate să se împută, dar nu știam că sunt fierte in ceai negru. 😅
După cât îmi aduc aminte, gălbenușul nu mi se părea negru…
Ia sa cer rețeta de la soacra, poate fac și eu pe Crăciun
Pe la noi pe după șură … pătrunjelu’-i pân’ la … ptiuuu 🤭 să nu facem pofte la lume, zic🤪
Să mă scuzați, da’ carnea de soacră E acră ?
1.Biftec tartar. Prin ’87-’88, prima oară. Mi-a plăcut, aș mînca oricînd.
2. Melcii ăia mici, albi, care sînt pe mese, din partea casei, în Lisabona (melci și broaște mai mincasem).
Carne de cangur. La grătar. Cam talpă. Poate nu am pregătit-o corect. Am fost curioasă. Nu aș repeta experiența. Salam de bizon. Salam nu sună bine. Dar bizon suna interesant. A fost ok.
@Camelia, este bine sa o marinezi cu o zi înainte, iar la grătar nu trebuie “făcută bine”.
Este de fapt carne de vânat.
Măi, de ce să o dau cotită cu larve prăjite sau unghie de crocodil auriu african? Ficații și zilele lu’ bărbată-meu au fost cele mai dubioase. La început mi-era nițel jenă, că poate mai are nevoie de ele, că de-astea, dar m-am obișnuit. Și el le ronțăie cu sârg pe ale mele, deci suntem chit. 😛😛😛
Comentariu beton!33
@didino, și mai mergeți la Super-Market la cumparaturi sau va saturați cu ce aveți in dotare (zile fripte). Uite așa fac unii avere!
Și mai te mai mirau ca s-a apucat adolescenta de gătit! 😜😂
@Emile, când n-am timp de cumpărături, le dau răbdări prăjite. 😁
Cangur, mistreț, laba de urs, nutrie, picioare de broasca, creier, fudulii de porc, crabi, lobster, rechin, dar mie astea nu mi se par extravagante. La brânzeturi, mănânc aproape orice brânza, oricât de puturoasa ar fi.
Am încercat stridii, mi s-a spus ca sunt woau, dar nu mi s-au părut deloc woau.
Am mai spus aici ca sunt deschis la mâncăruri dar balut, ever never! Când l-am auzit pe colegul filipinez cum povestește, mi s-a făcut greață instantaneu. El spunea ca ei mănâncă aproape orice mișcă (normal, la sărăcia in care trăiau).
Ah, nici creier proaspăt de maimuța, de fapt nimic din ceea ce este crud.
Sunt aproape la fel ca tine! Nu mă ating de ce nu știu!
Eram in Filipine și unul din colegii mei a decis să mănânce „balut” (Google it, nu descriu). Când s-au apucat de decojit oul, am simțit ficatul că-mi explodează, m-am ridicat de la masă și aia a fost cina mea! M-am dus într-un bar să mă alimentez lichid să uit ce am văzut!
Păi am lăsat eu link spre balut în articol.
Un singur fel de mâncare am pentru tine (dacă se poate spune că e mâncare): Surstromming. Am deschis o conservă și a fost horror. Și acum îmi vine puțin înapoi doar când mă gândesc.
Dadada, am mai auzit despre. Ceva conservă de pește împuțit, nu?
Edelweiss știe 😁
Am mâncat furnici în copilărie, acre ca naiba, total neinteresante, am mâncat și carne de nutrie tot atunci (nu mai știu cum era la gust, probabil ca iepurele, de aia nu mi-o fi rămas întipărită în memorie).
Ca adult, cea mai „exotică” dacă pot să zic așa mâncare a fost friptura de ren, în Suedia. Arată ciudățel, e mov la culoare, iar gustul nu e extraordinar, dar am mâncat de curiozitate, să nu zic că am fost acolo și n-am încercat.
Dintre cele știute am mâncat calamar. Mă rog, am gustat, fiindcă după ce am aflat ce e, am zis pas.
Din cele neștiute, sper să nu fi mâncat câine cât am stat în Coreea…
Sarmale vegetariene
Melci și broaște am mancat și eu, dar melcii mi-au plăcut în Franța și Portugalia, în Spania nu. Poate acolo am avut ghinion doar. Tot în Spania, în Andaluzia am mancat fudulii de Taur iar acum vreo 2 ani la Milano hamburger cu carne de ren.
Mănânc tot ce mișcă in mare, văd că aici fructele de mare și neamurile lor sunt trecute la chestii ciudate, mie mi se par cele mai delicioase „cărnuri”. Nu știu dacă aș manca căluț de mare, dar cred că da, dacă ar fi pe frigăruie cum am văzut prin poze din țări îndepărtate.
Chestii exotice n-am mâncat pentru că n-am fost nici în Asia nici în Sud America, dar aș manca fără probleme șarpe și scorpioni, lăcuste, greieri și alți gândaci, măcar de curiozitate. N-aș manca porcușor de guineea însă.
Nu mănânc și nici nu o voi face niciodată carne dintr-un animal care mi-ar putea fi animal de companie: cal, iepure, câine, pisică, porumbel și n-aș manca nici delfin, dar n-am probleme cu carnea de vânat.
In Italia pastele cu ragù de mistreț sunt un deliciu, plus salamul sau pate. Și apropos de intestine și organe, la Roma exista coratella, un fel doi de mancare, facut din tot ce rămâne de la vaca sau oaie după ce ai terminat carnea, adică creier, organe interne și intestine, mâncare inventată în timpul foametei când nu toți își permiteau carnea. Foarte bun. Mai exista felul unu, rigatoni con la pajata, adică paste scurte cu intestine de vițel. Bune și astea, pentru cine e fan intestine, căutați-le când veți veni la Roma.
Dar cea mai ciudata și exotica chestie pe care am mâncat-o vreodată e un hamburger vegan roz, la o hamburgerie vegana din Roma. Si mi-a plăcut de m-am întors și alta data și am mancat și unul mov :)))
Bătaie! Am mâncat la bătaie…. E un pic nasol la început, dar apoi, după ce te obișnuiești, nu ți se mai pare nimic deosebit. Nu recomand.
Comentariu beton!23
Cine… ăăă… gătea? Mama, tata, amândoi?
Mama, jandarmeria, minoritatea conlocuitoare, ăia din groapă, ăia de sub pod…. Întotdeauna e bine să încerci diferite variante ale aceluiași fel de mâncare, fiindcă fiecare „chef” are propria interpretare și propriul mod de a găti. 😜
Comentariu beton!17
Ah, înțeleg, cam ca shaormele mele de ieri. 🤭
cand eram mai tanar, mancam fara nicio jena din palma femeilor, orice!
acum, odata cu trecerea anilor s-a schimbat doar faptul ca mancarurile grase imi pica greu.
acum pe bune, cel mai ciudat lucru pe care l-am mancat si mai ales baut a fost la un restaurant indian, nu mai stiu ce era, nevasta a ales. a se vedea randurile de mai sus!
cele mai scarboase, coliva, si burger la mac in us.
cel mai ciudat, 2-3 viermi de faina prajiti, ca sa nu piarda echipa un challenge in team building.
Andouillete consum frecvent,probabil alceva decat ai consumat tu.In rest ,melci,raci, broaste, cal,magar la ordinea zilei.
Singura mancare de la care mi s-a facut rau au fost niste jalapeno umpluti cu branza, dati printr-un aluat si prajiti putin. Cu un sos pe baza de iaurt am reusit sa mananc vreo 3 pana cand am inceput sa scot flacari si pe cwr. M-a luat cu sughițuri, transpiratii reci si frisoane. Pana atunci nu avusesem probleme cu mancarea picanta. De atunci nu mai mananc nimic foarte iute. In rest, am mancat niste specialitati de cal in sudul Italiei, crude dar si gatite, senzationale. De cate ori ajung in regiunea Puglia caut sa cumpar. Imi plac branzeturile maturate, cu cat mai mirositoare cu atat imi plac mai mult. Am mancat o data o bucata de branza maturata pe care o gasisem prin frigider dupa vreo 4 luni de cand o desfacusem. Devenise cleioasa din semitare dar nu m-am indurat sa o arunc. Puțea de-ti rupea nasul. Nevasta-mea a iesit repede din bucatarie ca-i dadusera lacrimile, desi nu e nici ea vreo fițoasă. Sunt foarte curios sa incerc casu marzu. Mi-a povestit ăl bătrân că a primit o data de la un coleg de serviciu un senviș si l-a pus in dulap. Cand a vrut sa-l manance a zis ca a deschis dulapul si l-a izbit mirosul de i s-a facut rau instantaneu. Mereu il pun sa povesteasca patania asta ca a ramas marcat si e destul de amuzant cand isi aminteste. Si binenteles heringul marinat – surstroming. Pe ăsta il pregatesc anul asta pentru iesirea din Vamă cu gașca. A, da si mici de magar acum multi ani, intr-un popas la bulgari. Deliciosi!
Cateva lucruri sa le zicem dubioase: broasca, crocodil si rechin la noi din categoria celor aproximativ dubioase. Am tot vrut cangur, dar niciodata nu am gasit aici 🙁
Acum 3 ani am fost in Peru. Acolo am mancat si alpaca si porcusor de guineea. Alpaca nu e grozava. Mult prea gumoasa carnea si la gust destul de basic. Porcusorul de guineea delicios. mai greu cand l-am vazut in farfurie cu cap si picioare si tot, dar gustul extrem de bun. as repeta oricand.
Am tot citit raspunsuri gandindu-ma :,,care plwa ta experienta a fost scarboasa,Emil? ‘’ ,,Hai,nu fii tolomac,screme-te,scoate si tu o duma! Ai umblat si tu prin lume. Te lasi tu mai prejos decat ceilalti?’’ Babaieti,pentru mine cea mai traumatizanta experienta,in sensul ca mi-am borât mațele din mine,a fost cand am incercat sa mananc șarpe. Eram in China,anul 1994,la un fel de terasuca. Vreo 25 de ani,plin de ifose.Si de bere. Tsin-Tao, la 750 ml.Patronul,chelner,bucatar si dracu’stie ce,un chinez mititel,cocosat, cu un zambet d-ala ,, vezi tu acu’ diavol alb!’’,m-a invitat la o cusca sa-mi aleg serpalaul. Ca rogurmand,am ales cel mai din cei mai… Si atunci,a urmat,cred,bataia lui de joc. A jupuit sarpele exact cum vedeti voi pe you tube,l-a facut bucatele si l-a aruncat,in sictir intr-o tigaie. Cu ulei incins,desigur. A rezultat o nenorocire,un fel de Cingo,la care am mestecat vreo 5 minute,mie mi-au parut ma multe. Rezultatul? Il stiti deja. Inainte de asta,a stors,la propriu sarpele intr-un pahar pana a obtinut un suc verde. L-a prezentat ca fiind cel mai al dracului afrodisiac. Norocul meu ca,bere,n-am fost suficient de rapid. Colegul meu nu recunoaste nici dupa 30 de ani ca a fost ceva gretos. Oricum,n-a borât ce a bagat in el.( Am o problema cu borâtul asta. Nu stiu cum e politicaly correct: borât,borrit,borrwt,etc. ) Phii,cum trece timpul, nu mai e loc pentru experienta 2.
Bai nene. „ciudat”. Si vad pe aici: melci si picioare de broască. Wtf?
Ren. E ca o vita ultra gustoasa. Cum plm e ciudat?
Ciudat is viermii, gandacii, chestii de genul asta.
Ca răspuns : surströmming. Pute de zici ca mori. Nici gustul nu e chiar cel mai lucru
In malaezia am mancat niste gogosi umplute cu crema de durian. Restul zilei mi-a mirost a canal orice
Ficat de cal in panama. Recomand
In jenere eu nu am probleme cu ce maninc, daca nu-i oribil la gust și mirosul nu te da pe spate – bag orice, in ideea că dacă alții maninca înseamnă că pot și eu. Nfine acu multi ani am fost cu un văr la un restaurant chinezesc… de ăla unde mai bine nu întrebi ce ai mâncat. Și băgam și de aia și de aia.. faine, bune, pina întreabă nărodul naibii ce îs chestiile alea – arătau că niște pui jigăriți da’ crocanți și spicy. Lilieci in crusta de nush ce rahat…. Eu , porc de rasa căruia nu-i pasa am zis că-s buni; văru in schimb cam vreo săptămână a dat la boboci indiferent ce mânca, numai de la idea că a halit lilieci. Băi prostule ai mâncat, ți-au plăcut ce dracu… Da, dar nu știam ce îs…
Bame 😀