Mă rog, nu toți, doar unii dintre ei, dar s-au stricat rău.

Context: E aproape imposibil să nu știți că joi seară o jumătate de Românie, dacă nu chiar toată, a avut parte de un apus spectaculos cum nu mai văzuserăm de câțiva ani buni.

Apus pe care nu l-aș fi prins nici eu, dacă joi n-aș fi avut inspirația deosebită să mă duc să muncesc de la birou. Ei, fix când plecam acasă, am văzut cerul ăla roșu și-am zis wow. După care am scos telefonul să fac poză, până să-mi dau seama ce fac. Știți, eu nu prea fotografiez natură and shit, că e treaba fotografilor să facă asta, cu scule și cunoștințe adecvate, nu să mă prostesc eu, făcând pe artistul, cu un telefon cu care poate face poze la fel de jalnice și-o maimuță.

Nfine, revenind, apusul a fost și s-a dus, ce m-a uimit pe mine au fost comentariile de genul ăsta: „Mvai, dar acest apus este rezultatul poluării excesive din București. Mai bine ați pune mâna să faceți ceva, în loc să vă bucurați atât”. Era plin pe Facebook de idioțenia asta, formulată mai mult sau mai puțin la fel.

Coaie, ești pe treaba ta? Lasă că același apus a fost și la Brașov, și la Mangalia, și la Dorohoi, și la Cuca Măcăii, dar nu era aceeași poluare în București și acum două zile, și acum cinșpe, și acum doi ani? Dar apus din ăsta de ce nu era? Ca să nu mai zic că aceeași poluare a fost și ieri, vineri seară, dar canci apus cu cerul roșu. Ce mai contează, ei și-au făcut datoria civică de cetățeni implicați în bunul mers al cetății și ne-au avertizat să nu ne mai bucurăm ca proștii.

Băi, eu pot să înțeleg până și tonele de zoaie și hate de pe interneți, dar p-asta cu să nu te mai poți bucura de nimic din jur chiar nu mă duce mintea s-o pricep. Serios, ăștia sunt genul de oameni de care trebuie să te ferești, pentru că le pute absolut tot. Ăștia sunt genul de oameni cărora le trimiți ceva, să le faci o surpriză, și te sună să-ți bată obrazul c-au fost nevoiți sa coboare la curier după surpriză. Gizăs fucking craist!

Ah, să nu uit, la fel de amuzante au fost și comentariile cetățenilor iubitori de natură și de frumos, îi știți, cetățenii ăia mult superiori nouă, muritorilor de rând, care au strâmbat elitist din nas:

„Eu am preferat să mă bucur de acest apus admirându-l, nu să pierd timpul făcând poze”.

Marș, mă. Că nu e ca și cum apusul ăla a durat două secunde și până să apuci tu să faci poză, țuști, a și dispărut soarele după orizont. Mie mi-a luat maximum 3 secunde să fac poza, după care am mai avut încă 7 min și 53 de secunde să mă holbez la el. Că atât a durat până a venit uberul care m-a dus acasă.