Mama unuia dintre cei mai buni prieteni ai mei e asistentă medicală în Italia și antivaccinistă convinsă. Genul ăla care îmi trimitea filmulețe care îți demonstrează indubitabil că virusul e făcut în laborator și că vaccinul a fost făcut special ca să ne controleze oculta. Despre Bilgheiț nici nu vă mai zic, că l-ar fi scalpat singură cu mâna ei. Mă rog, nu mai insist, știți foarte bine genul de personaj.

Acum cinci minute am închis telefonul cu fiu-său, adică prietenul meu. Luni au venit vaccinurile în spital la maică-sa, tot luni a făcut și ea vaccinul. De când am închis telefonul, râd de mă dor fălcile. Tot timpul cât mi-a povestit, mi-a venit în minte doar bancul ăla cu bătrânul dinamovist care le-a cerut fiilor lui, ca ultimă dorință, să fie înmormântat în tricoul Stelei. Iar când ăia au întrebat uimiți de ce, moșul le-a răspuns calm:

– Mai bine să se ducă unul de-al lor decât unul de-al nostru.

Ei, tot așa și cu maică-sa lu’ omul meu.

(14 ianuarie 2021)