Ceea ce vedeți aici este un comentariu primit la articolul de final de an. Dincolo de evidentul deranjament mintal al celui care l-a scris, altceva voiam să vă spun.

Sunt aproape opt ani de zile de când scriu pe acest blog și minimum cinci de când am început să primesc înjurături, blesteme și amenințări de felul ăsta. Pentru că, se știe, când nu ești de acord cu ce scrie cineva, trebuie să i-o și spui „curajos” în față, altfel ce fel de onanist de tastatură ai fi tu? Nfine, nu asta contează, știu extrem de bine că dacă te place toată lumea, cu siguranță ceva nu faci bine.

În toți acești ani, nu știu cum se face, dar nimeni niciodată nu și-a pus în practică amenințările. De multe ori m-au întrebat cei din jurul meu dacă nu mi-e teamă c-o să iau bătaie pe stradă. Am râs. Nu, nu-mi este și nici n-o să-mi fie vreodată.

Am publice toate datele de identificare, inclusiv locul de muncă. Cât de greu e să găsești adresa, să mă aștepți seara în fața cooperativei de digital și să mă bați până nu mă mai ridic de jos? Mă rog, în ultima perioadă era mai greu, că pandemie and stuff, dar au avut atâția ani la dispoziție să facă asta. Bă, unul singur să aibă coaiele necesare măcar să vină să mă înjure. Neah, n-ai să vezi.

Oamenii ăștia n-au curaj să-și semneze comentariile cu numele lor real, darămite să confrunte pe cineva pe stradă. NICIODATĂ! Tot ce pot ei mai curajos sunt eructații precum comentariul de mai sus. Well, bravo, coaie, bravo, viteazule, ce mi-ai zis-o. Practic m-ai umplut de sânge.

De-aia nu mi-e teamă și nici n-o să-mi fie vreodată. Dimpotrivă, sunt absolut convins că dacă m-aș întâlni cu râma asta lașă pe stradă, n-ar ști cum să se uite în altă parte mai repede, deși eu n-aș avea nici cea mai mică șansă să-l recunosc.

Altfel, mă bucur că acest blog dă dependență, că sunt atât de bun în ceea ce fac încât onaniștii ăștia de tastatură nu se pot abține să citească ce scriu, deși mă urăsc din străfundul sufletelor lor mici și lașe. E o chestie să-i știu acolo, rozându-și unghiile de ciudă și epuizându-și cei doi neuroni în încercarea de a mă jigni. Superb!