Dacă mă bucură ceva la perioada asta, mă bucură că nu mai am niciun fel de remușcare și nici vreo părere de rău când dau unfriend sau block.

Înainte mă mai gândeam, mai analizam, mai aveam porniri d-alea de genul „hai, mă, că mă cunosc cu omul, ce naiba” și mă prefăceam că n-am văzut ce-a scris, că oricum nu contează. Ei bine, în perioada asta am ajuns singur la concluzia că nu e adevărat, orice unfriend și orice block contează. Contează la sănătatea mea mintală.

Deși vă jur că nu-mi doresc asta, și că în fiecare zi a vieții mele îmi propun să fiu calm și zen și să nu mă mai las prins în futilele conflicte de internet. Și cu toate astea, în fiecare zi a vietii mele, deși încep să scrolez zen ca un călugăr budist aflat la a șaptea reîncarnare, este imposibil sâ nu dau peste ceva care sună aproximativ așa:

„Eu nu cred în teoria conspirației și în alte teorii care se mai vehiculează pe internet, dar…”

Cred că am un senzor în creier sau ceva, că imediat cum l-am citit pe „dar”, cum începe să-mi pulseze vena aia de la tâmplă. Practic, ceva îmi spune că după virgula aia nenorocită n-o să urmeze „dar îmi plac căpșunile cu frișcă”. Și ce să vezi, continuarea îmi arată că senzorul meu din cap funcționează ireproșabil:

„… dar nu vi se pare ciudat că sunt prea puțini morți și că ăștia fac orice ca să mai umfle cifrele?”

Răul a fost deja făcut. De la acest moment al lecturii tot zen-ul meu și toate bunele mele intenții s-au dus ulii de suflet. Era mult mai bine dacă credea în teoria conspirației, măcar nu mă mai enervam. După care vine și lovitura de grație sub formă de concluzie:

„Ne-au ținut în case ca pe proști!”

Și de-aici e gata. Pulsul meu deja a sărit în 200, vena aia groasă de la tâmplă nu se mai zbate, ci dă să iasă din cap de-a dreptul și tot ce-mi mai vine să fac e să-i răspund urlând:

FMM, dacă erau maică-ta, soră-ta, copiii tăi sau nevastă-ta printre morții ăia, mai ziceai la fel, că SUNT PREA PUȚINI? ȘI C-AI STAT ÎN CASĂ DEGEABA?

Dar nu-i răspund, știu din experiență că tot ce-aș obține ar fi sa mă enervez până la limita apoplexiei. Așa că dau unfriend sau block și mă duc să fumez o țigară.