Băi, nu mai pot cu ăștia care dau exemplul Suediei când vine vorba despre coronavirus. Iar cel mai rău mă seacă la ficați comparația cu România. Cu România, boss, țara în care minstrul de interne și președintele mai aveau un pic și se păruiau public înainte de Paști, țara în care un cetățean a luat amendă pentru c-a ieșit la plimbare cu peștele de acvariu în pungă, țara în care săpunul se vinde mai prost decât șlapii cu blană, țara unde să fii șmecher, să te descurci și să nu respecți nicio lege sunt considerate abilități în viață.

Și cu cine ne comparăm, cu Suedia, țara în care a întârziat trenul trei minute și absolut toată lumea de pe peron a intrat în panică, iar ulterior conductorul și-a cerut scuze în trei limbi (ma rog, dacă daneza poate fi considerată limbă și nu scrijelit de fier pe sticlă). Cu Suedia, țara în care, dacă spui c-ai văzut un bombardier în acțiune, începe lumea să se uite îngrijorată spre cer și să caute adăposturi antiaeriene.

Cum, cum să faci comparația asta între țara care vrea să scoată din circulație banii cash și țara în care 40% dintre gospodării au wc-ul în fundul curții?

Și-am să închei apoteotic citând-o pe Adela:

“Nu mai pot cu pozitivii și hipsterimea flower power care respiră doar în bulă ca anxiosul, în punga de hîrtie. Cu ăia care își pun pe cap coiful roz de unicorn și arată spre modelul de succes al Suediei în gestionarea pandemiei. Cu ăia care o ard cu integrarea minorităților dar n-au călcat în viața lor în tramvaiul 41 sau în Ferentari chiar și ziua la ora prânzului. Care merg numa cu Uberu sau cu trotineta electrică între Romană și Rosetti. Mergeți, nene, măcar o dată în viață cu un tren personal până la Titu. Sau Găești. Să vedeți rumânu din afara bulei roz cum își întinde mucii pe banchetă. Faceți un weekend la țară în Ialomița. Să-i vedeți cum se spală numa la botez și la însurătoare. Că la înmormântare îi spală babele. Cum pupă icoane și cască gura cu speranță la lingurița de împărtășanie plimbată din gură-n gură de un sat întreg. Cum se iau în brațe și se pupă cu foc după ce nu s-au văzut 2 ore. Țin minte un teambuilding in Deltă, în 2008 parcă. Ne-au dus cu bărcile pe canale. Noi, corporatiștii de eprubetă eram cu sunscreenul 50 pe nas, cu pălăria de soare în cap și cu sticla de Izvorul Alb în bot. Localnicul care vâslea și-a scos cizma – erau 40 de grade afară, el purta cizme de cauciuc- , a umplut-o cu apă din Dunăre și s-a hidratat, cum zicem noi, ăștia superiori. Asta e România adevărată. Când om ajunge și noi măcar un sfert de suedez ca igienă, nivel de trai și de educație, let me know.”

‘Te-n dinți, veață.

P.S. Aici aveți explicat, limpede ca lumina zilei, de ce modelul suedez nu este un model de succes APLICABIL in Romania.

P.P.S. Ce să vezi, după ce terminasem de scris cele de mai sus, îmi apare în feed articolul ăsta.