Nu știu dacă v-a ajuns sau nu în fața ochilor știrea cu bacșișul de 2020 de dolari, dar eu am tot văzut-o în buclă, în preajma Revelionului, pe la diverse posturi de televiziune. Și-am tot vrut să scriu despre, dar m-am luat cu procrastinarea și altele și-am amânat.

Așa, ce voiam să spun, e foarte-foarte mișto gestul oamenilor ălora, mai ales în condițiile în care l-au făcut fără a pretinde recunoștință, fără să-și dorească publicitate, fără nimic de genul ăsta, doar din dorința de a face cuiva un bine. Ceea ce, în zilele noastre, este extrem de rar, așa că jos pălăria pentru ei.

Pot să înțeleg și lacrimile și euforia femeii care a primit bacșișul, cine naiba nu s-ar bucura și n-ar plânge de emoție și reconoștință, dar ce mă depășește un pic este partea aia cu „acum am o casă și copiii mei au un viitor”.

Vorbim totuși despre 2000 de dolari, da? Nu înțeleg cum poate suma asta să schimbe viitorul copiilor ei sau viitorul cuiva, în general? Când ai trei copii, numai să le dai să mânănce, te costă câteva sute de dolari, lunar. Despre haine și restul de nevoi, nici nu mai are rost să amintesc, care aveți copii știți exact despre ce vorbesc.

În plus, din reportaj reiese că, până  în momentul în care a primit bacșișul, femeia nu-și permitea o chirie, locuia într-un adăpost pentru oamenii străzii. Abia după ce-a primit cei 2020 de dolari și-a închiriat ceva.

Well, în condițiile astea, nu mă prind cu ce te pot ajuta cei 2000 de dolari în afară de maximum câteva luni de plătit chiria și cumparat chestii necesare traiului. Mă gândesc că dacă n-ai putut să faci toate astea până atunci, nu prea o să le poți face nici după ce se termină banii, nu?

Nfine, ați înțeles voi care e ideea. Sunt eu nebun sau?

.