Am luat multă bătaie când eram copil. Cum mai luam o notă proastă sau cum mai făceam vreo tâmpenie, mama punea mâna pe cureaua lui taică-meu sau pe cârligul ăla de lemn de la mașina de spălat albalux și mă pregătea temeinic pentru viață. Probabil mulți dintre voi ați luat și voi bătaie de la părinți cam din aceleași motive. Nici măcar nu-i putem învinui, pentru că așa erau vremurile, așa credeau ei că se face educația unui copil ca să „ajungă și el cineva”.
Dar azi, când toată informația omenirii este la un click distanță, azi când poți afla ce vrei tu despre orice subiect în doar câteva secunde, azi, când numai dacă nu vrei nu-ți sare în față sau nu-ți cade în cap vreun articol despre parenting, azi, dacă n-ai învățat nimic despre cum ar trebui crescut un copil și dacă metoda ta de educație este bătaia, înseamnă c-ai eșuat atât ca om, cât și ca părinte. Ca om ești doar un nimic laș care poate lovi o ființă mult mai slabă decât el, iar ca părinte ești doar un jeg uman care ar trebui decăzut din drepturi.
Rămân cu gura căscată de fiecare dată când văd că oamenii ăștia care-și bat copiii există, sunt printre noi. Nu numai că nu reușesc să găsesc sau să înțeleg motivele care te-ar putea face să-ți lovești propriul copil, dar să-l mai bagi și în spital pentru un 6 la istorie și un 7 la latină, mi se pare de-a dreptul incalificabil și absolut stupid. Nu că dacă erau note la română sau la matematică s-ar fi schimbat vreun pic situația. Dar latină? Cui plm i-a trebuit vreodată latina pe lumea asta? Cât despre istorie, vă dau cuvântul meu de onoare că, deși mi-a rămas în cap între ce ani a domnit Ștefan cel Mare sau când a fost răscoala de la Bobâlna, aceste informații s-au dovedit complet inutile până acum.
Și rețineți că vorbim despre un individ care, cel puțin teoretic având în vedere că e medic, ar trebui să aibă un coeficient de inteligență destul de ridicat. Lucru care nu l-a împiedicat absolut deloc să-și bată copilul până a trebuit spitalizat.
Atât pot să mai zic: sper să nu mai lucreze nicio zi în viața lui ca medic și să facă și niște pușcărie.
Mă îngrozesc când citesc lucruri de genul ăsta. Mai ales că eu am fost un copil care nu a luat bătaie. Eram probabil o ciudăţenie, că învăţam de plăcere, nu de frică, dar în rest mai chiuleam, mai mergeam la chefuri şi nu veneam la „ora potrivită”, chestii de-astea care atunci păreau foarte grave şi de fapt sunt nişte fleacuri.
Să agresezi pe cineva lipsit de apărare, care mai e şi copilul tău, mi se pare absolut oribil. Nici nu ştiu ce aş vrea să i se întâmple omului ăstuia.
Mie îmi pare rău şi de faptul că mai ţipam la copii când eram nervoasă.
Comentariu beton!26
Eu nu pricep nici cum/de ce copilul i-a fost încredinţat tatălui la divorţ. Având în vedere că în 2013 a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendare pentru că a bătut-o pe soţie.
Comentariu beton!40
Din ce-am citit, mama e plecată din țară. Poate de-aia.
Răscolind puţin pe internet – mama a plecat după 3 ani. De fapt se pare că nici nu au fost căsătoriţi; ea era asistentă la acelaşi spital.
Iar cazul de tutelă al copilului a fost soluţionat de Nicolae Aurel Tomuş, judecătorul ‘loverboy’, „condamnat la 2 ani pentru şantaj, folosire a serviciilor unei persoane exploatate şi favorizare a făptuitorului” în 2016.
Comentariu beton!30
Asta e Romania lucrului bine facut. In State judecătorului ăluia i-ar fi fost frica sa mai iasă pe strada, poate primea un glont in cap de la mama disperata, dar la noi „niște penali atacă justitea” si gata, ne-am spălat pe mâini de toate.
Apropo de circul de ieri, o întrebare legitima pt. sas ar fi fost: cum vedeți o lege clară, onestă, care să penalizeze crunt abuzurile procurorilor si judecătorilor??
In State ăia chiar intra la parnaie si-si pierd si pensia, adică rămân muritori de foame!
Să nu uităm că tot niste judecători parati au restituit FDGR–ului, in mod crunt ilegal, proprietăți de 20 miliarde euro. Proprietati luate cu japca de nazisti de la români si evrei in perioada ’41-’44!
Pam-pam.
Am vazut cazul acum cateva zile la stiri… Socant, da! Dar la fel de socant ca si comportamentul acestei brute este cel al creaturii bipede care i-a dat viata bietului copil si care l-a lasat pe mana astuia plecand in alta tara !!! (stiu, stiu, asa a zis legea…) – stiindu-l mega-agresiv. Habar n-am care dintre genitori e mai descreierat/decerebrat….
Se dezbate încă. Ce zici?10
Stai că nu înțeleg. Legea a încredințat copilul tatălui și mama era să facă ce?
sa plece din tara, de exemplu si sa lase copilul in „grija” lui…
Nu asta am întrebat. Ce mai putea să facă mama dacă instanța a decis că rămâne copilul la tată?
Iar dam vina pe victime… poate femeia aceea nu a fost in stare decat sa fuga. Daca el a luat 18 luni de inchisoare pentru ca a batut-o, in Romania, inseamna ca a batut-o bine de tot si ca doar o minune a facut sa nu o omoare…
Legea spune ca la divort copilul este incredintat parintelui care ramane in tara.
Ca protectia copilului nu a intervenit, ca poate existau modalitati ca el sa fie protejat, e alta discutie. Daca mama a plecat, clar nu a avut nicio sansa sa isi salveze copilul; daca ramanea – putea sa nu mai fie in viata si tot nu ar fi insemnat nimic pentru copil.
Comentariu beton!22
Sunteti culmea! Ala isi rupe copilul cu bataia si voi tot pe mama o gasiti vinovata! Ca nu stiti care e mai terminat dintre ei, probabil femeia care si-a luat omorul, nu agresorul de femei si copii, nu-i asa? Si mai sunteti si femei. Bai, ne meritam soarta.
Comentariu beton!59
Pentru Didi…scuze de votul negativ dar jur ca am vrut sa dau click pe manutza verde si s-a bifat cea rosie. Pentru Mihai…crezi ca ai putea sa maresti distanta dintre manutze? Sau sa intercalezi ceva intre ele? Poate unele voturi negative sunt date tot asa din greseala…daca s-ar putea elimina o sansa de eroare eu zic ca ar merita efortul. Multumesc.
faptul ca toata informatia lumii este la un click distanta nu ne face si mai buni ca oameni, sau mai informati, sau mai toleranti, sau mai putini dornici sa ne umilim aproapele ( caci eu cred ca asta a fcut tatal batant copilul) . trebuie sa si vrei sa dai click-ul ala, sa citesti si sa procesezi ce ai citit.pare ca tatal baiatului nu a vrut sau nu a putut sa inteleaga ca educatia nu presupune batutul copilului pina intra in spital. Dar cata vreme nu exista la noi pedepse drastice pentru asa ceva ( si publice) astfel de lucruri se vor mai intampla.
Comentariu beton!14
Da, evident. Pleacam doar de la premisa că omul ăsta este medic, .
faptul ca este medic nu il face neaparat mai bun, chiar daca se presupune ca are scoala . Dupa cum se arata nu are vocatie de medic si ar trebui in consecinta retrasa si diploma. Nu poti sa vindeci oameni cand iti bati propriul copil pina intra in spital,
Comentariu beton!28
Corect.
Eu nu înţeleg, nu mă deranjează mânuţele roşii, dar acum ce înseamnă? E cineva care e de acord cu ce a făcut monstrul ăla? Că a dat la toate comentariile.
Comentariu beton!19
A, nu, n-are legătură cu ce comentezi. Ei dau oricum pentru că atât pot face cu viețile lor.
Ce trist trebuie să fie.
@gabi,draga …..no stress ….e cineva care l uraste pe Mihai ,ptr el ,ca autor al blogului sunt manutele alea rosii ,nu ptr noi.Huo ,MIHAI….CA sa nu mi iau manute rosii .
bine , si il uraste atat de tare incat sa dea manute rosii sub identitati diferite? asta presupune oaresceva efort cibernetic
@razvan, a, nu, că sunt mai mulți.
cand eram student foloseam un cavant care exprima imuabilitatea fatalitatii contra vointei umane. Cu alte cuvinte lucrurile se intamplau ca se intamplau , adeca ” blana” . Asta exprima intr-un cuvant tot ce trebuia exprimat in multe fraze dar adesea iti era prea lene si oricum nu conta ca deja se intamplase . Cam ca si cu manutele astea rosii .
uite, am si primit o manuta rosie
Tu le iei ca esti bugetara !
Nu, nu is de la mine :)))
„Ce mai putea să facă mama dacă instanța a decis că rămâne copilul la tată?”
Sa tina permanent legatura cu copilul, sa si-l apropie (daca era nevoie), ca sa i se destainuie. Nu cred ca aia era prima bataie pe care-a primit-o de la monstrul de tac-so.
Si de la 10 ani, copilul poate spune singur la cine vrea sa stea, nu-l mai poate obliga nicio instanta. Baiatul, care are 13 ani, putea fi deci de 3 ani la ea.
Ceva nu-mi place nici la ma-sa.
Se dezbate încă. Ce zici?12
@Greta, vorbești din filme. Poate a ținut legătura. Știi tu că nu?
Imi pare rau, dar Greta nu vorbeste deloc din filme. Are perfecta dreptate. Exista N cai de atac a unei sentinte, iar o mama are datoria sa lupte pe orice cale (legala de preferat) ca un copil sa nu ramana in asemenea situatie…
Asta asa, ca de la mama care ar face orice (din pacate absolut orice) ca sa impiedice raul copilului ei…
Se dezbate încă. Ce zici?13
Da, fix din filme. Din filmele alea in care am stat in fata doamnei jude si-am zis la cine vreau sa raman.
Nu, nu am zis nicaieri ca stiu ceva precis. Dar ca mama, sa plec din tara lasandu-mi copilul cu tatal care m-a batut pe mine, nevasta-sa… Nu stiu, omule, eu n-as fi fost in stare. Mancam pamant si ramaneam in orasul ala, aproape de copil.
Dar na, si asta o fi tot din filme.
Comentariu beton!25
„Viața e complexă și are multe aspecte.”
Recuperatorul moldovan din Filantropica
Dacâ ar fi fost pe note proaste la mate sau fizică (fiind la profil), atunci aș fi fost mai rău decât tipii ăia de îi caftea Chuck Norris prin filme. Bine că ai mei au înţeles că, urmându-le voinţa, nu prea aveau ce face (gen, eu le-am spus că nu am nici în clin, nici în mânecă cu materiile acestea). Pentru că au înţeles, i-am răsplătit la Bac (unde am luat cea mai mare notă la mate).
Pe frate-meu îl mai altoiau (dar rar), pentru că făcea boacăne, dar nici că l-a ajutat cumva.
Acum, când sunt tată și copila mea se află la vârsta în care face o gogonată pe minut, mă uit la ea și îi zâmbesc (deși sunt un vulcan în interior). Ea îmi zâmbește galeș și toată enervarea se topește instant.
Îmi doresc să fie așa și pe la vârsta adolescenţei. Cert este că vom încerca să comunicăm cu ea la maxim și să evităm orice au făcut greșit ai noștri. Vom vedea…
Comentariu beton!30
Mdeci, un individ de profesie medic din ce înțeleg (om cu școală, care va să zică) își bate copilul, dar se discută de femeia aia? Mie îmi dă cu virgulă, recunosc. Sper ca mizerabilul să primească pedeapsa cuvenită.
Comentariu beton!37
Păi n-auzi că ea e de vină? Nu știu exact cum stau lucrurile, dar e de vină chiar dacă instanța a hotărât.
@Didina, ea, maica-sa, nu are nicio vina??? E de vina doar decreieratul ala ??? Cei din jur, care mai mult ca sigur stiau, nu au nicio vina ????
@Vasilescule, da, au stabilit coana Floarea și lelea Filoftea în fața porții. Problema violenței domestice e una gravă în România, dar, hei, ce sens are să discutăm subiectul?
@ioana p, prea multe semne de întrebare, nu răspund la așa ceva din principiu. 😉
dar oare va fi pedepsit? va face el puscarie si ii va fi retrasa diploma de medic sau va fi ingropat discret cazul , el va profesa mai departe si colegii lui se vor preface ca nu s-a intamplat nimic? noi vom fi uitat iar pacientii nu vor stii ca ala e doctorul care si-a bagat copilul in spital, sau daca vor stii nu le va pasa . Cum la noi legile se aplica absolut preferential eu zuc ca vor fi mari sanse sa scape.
in rest sigur ca nu putem judeca situatia care este la ei in familie, de ce a plecat nevasta , de ce ii este incredintat lui copilul, etc. Nu cunostem situatia de fapt care exista si deci nu putem aprecia . Nimeni altcineva nu este de vina pentru bagatul copilului in spital decat respectivul tata.
Comentariu beton!15
„e de vină chiar dacă instanța a hotărât”.
Nu am spus ca ea e de vina, Mihai. Am incercat sa ma pun in locul ei: m-a batut pe mine. Am curaj sa-mi las copilul cu el si sa plec din tara? Hell no!!!
Iar instanta a hotarat cel mai probabil pentru ca tatal medic, deci bani, deci avocat cel mai probabil scump.
Comentariu beton!17
La noi încă se mai face educaţie pe modelul tradiţional – „bătaia este ruptă din Rai”. Numai că Raiul unora este Iadul altora. De multe ori am fost în situaţia de a cafti pe cineva. Și cum mă uitam la cel din faţa mea îmi veneau în cap imagini cu figura respectivului. Și trăiam eu senzaţiile lui, în mod anticipativ. Ceea ce mă făcea să mă liniștesc complet.
Cum naiba să îţi baţi copilul? Sau nevasta? Cum să te mai uiţi în ochii lui/ei? Indiferent de ce au făcut. Iar pentru o notă proastă, care poate fi îndreptată, cu atât mai mult…
Ce i-ar fi făcut dacă îl prindea fumând? Sau că ar fi făcut ceva cu adevărat grav?
Comentariu beton!14
Didina,fumeia e de vina ,intotdeauna ,chiar si cand ia bataie ….o fi facut ea ceva….Pe mine necontenit ma mira cum de tocmai femeile gandesc asa.Inca o data se comfirma faptul ca nu conteaza cata scoala ai ca sa fii om …nici o diferenta intre animalul asta care e doctor si nu stiu ce betiv dintr un sat al patriei .Vor veni acum psihologii sa ne explice cum si el a fost abuzat in copilarie si de aia a devenit abuzator.Sper sa faca niste puscarie si sa ia niste bataie acolo
Comentariu beton!19
Referitor la speranța ta: e posibil să facă pușcărie. Dar caracterul înfiorător n-o să i se schimbe. Iar după ce va ieși, va profesa din nou. Din muuuuulte motive. Cunosc caz. Unul din vecinii de pe strada mea a stat „ascuns” vreo doi ani pentru trafic de influență. A iesit și profesează din nou, bine-mersi. Așadar…
Șerif, matale ce ai vrea să fi învățat la istorie?
Eu unul mai multe despre Vlad Țepeș decât despre Ștefan cel Mare.
Polițiștii Secției 3 încurajează agresorii?!
Revenind la incidentul violent de vineri noapte, în mod normal, conform legislației în vigoare, polițiștii Secției 3 care au ajuns la adresa de pe strada Dreptatea ar fi trebuit să emită un ordin de protecție provizoriu, valabil cinci zile, care să-l vizeze pe bătăușul Radu Blagoe, astfel încât acesta să nu mai poată interacționa cu copilul pe care l-a amenințat și l-a bătut. Așa spune articolul 22 indice 1 din Legea 174/2018 privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea și combaterea violenței în familie: “Ordinul de protecție provizoriu se emite de către polițiștii care, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, constată că există un risc iminent ca viața, integritatea fizică ori libertatea unei persoane să fie pusă în pericol printr-un act de violență domestică, în scopul diminuării acestui risc”.
Cu toate că legea era suficient de clară, polițiștii Secției 3 nu au emis ordinul de protecție provizoriu nici vineri noaptea, nici sâmbătă, nici duminică, astfel că agresorul a putut să vină la spital și să facă presiuni asupra copilului, ca acesta să nu spună tot ce s-a întâmplat. Dacă polițiștii Secției 3 și-ar fi făcut datoria, atunci bătăușul în halat alb n-ar mai fi avut cum intra în salonul de spital. Abia luni seară, după ce avocatul mamei copilului, Adrian Sperneac, le-a pus în vedere polițiștilor Secției 3 că respectarea legii nu este facultativă, ci obligatorie, aceștia au emis ordinul de protecție provizoriu.
O dată în plus, polițiștii Secției 3 au jucat la trecerea timpului, așa cum au făcut și în cazul precedent în care a fost implicat doctorul Radu Blagoe, când, deși lucrurile erau clare și probele indubitabile, dosarul nu ajunsese în instanță după aproape trei ani de “cercetare penală”… După mediatizarea cazului, însă, întreaga procedură judiciară s-a accelerat subit, iar urmarea o cunoașteți deja.
https://renasterea.ro/exclusiv-un-medic-din-timisoara-si-a-batut-copilul-pana-l-a-bagat-in-spital/
Comentariu beton!20
si atunci sa nu fii de acord cu musulmanii arabi care pedepsesc anumite infractiuni drastic si in mod public ? in acest caz biciuirea in piata ar fi potrivita
De acord cu tot ce ai scris, mai putin al doilea paragraf.( Esti putin subiectiv si partinitor. Dar nu asta e subiectul dezbaterii de azi)
Ha? De ce sunt subiectiv și părtinitor?
A fost greu sa citesc articolul la care ai facut trimitere, sper ca doftorul sa ajunga unde trebuie, departe de civilizatie , am o vorba,, sa dea Dumnezeu sa intalneasca in viata oameni exact ca el”. Despre mama ce poti spune , probabil e terminata dpdv psihic, sa fii nevoita sa accepti ca instanta a incredintat copilul monstrului, sa fii nevoita sa fugi din tara pt ca daca e asistenta medicaala probabil nenea doctoru’ a facut tot posibilul sa nu mai profeseze pe acolo, sa fii in imposibilitate sa iti iei copilul cu tine deoarece probabil nu poti sa ii asiguri un minim…Iar copilul? El va suporta toate notele de plata, urmarile abuzului fizic, lipsa mamei, lipsa unei familii, atat de multe ,,de ce eu/de ce mie”?
Comentariu beton!19
@MAS,
”sa fii in imposibilitate sa iti iei copilul cu tine deoarece probabil nu poti sa ii asiguri un minim…” – chiar dacă mama i-ar fi asigurat maximum în altă țară, ea nu-l putea lua pe copil fără acordul/semnătura tatălui.
Și am o vagă bănuială că tatăl e în total dezacord și cu mama, și cu copilul.
Tare mult aș vrea să aud în curând că omul ăsta înfundă pușcăria.
Comentariu beton!17
Voinicii tacstaturilor, v-ați luptat vreodată cu unul sprijinit de sistem, poliție, justiție, absolut toți?!
Citiți articolul original, după ce pruncul a fost spitalizat poliția și justiția pula ordin de restricție, cum se face cf. Codului Penal dacă eu bag în spital pe cineva, i-au permis la caftangiu să se ducă peste prunc și să facă presiuni să-ți modifice declarațiile.
Comentariu beton!20
Știrea nu are foarte multe detalii. Nu știm de ce, când și cum a plecat mama. Sunt multe lucruri pe care putem doar să credem că le-am intuit. Ce reiese clar din știre este că avem un abuzator care a recidivat în timpul sentinței inițiale. Și-și merită pedeapsa!
Ce reise clar din comentarii este că mama putea să facă orice altceva, dar a ales să plece „nenorocita”. Fuck!
Comentariu beton!25
Exact, @Eleno, îți dai seama că dacă nu ar fi plecat femeia, lucrurile ar fi decurs altfel. Abuzatorul i-ar fi zis copilului: „Gogule, te-aș fi bătut de ți-aș fi rupt coastele, dar e mă-ta la zece blocuri distanță de noi și nu pot”.
Comentariu beton!29
@Elena, mie mi-a plăcut și aia cu „putea să țină legătura mai îndeaproape cu copilul”. Pentru că dacă-l suna zilnic, nu-l mai bătea ăla. Gizăs craist!
Corect. Pe de alta parte, daca nu pleca, poate custodia era la ea. Asta e un posibil fir al evenimentelor.
Ma rog, pt bataia copilului NU e vinovata mama dpmdv.
când eram mic și eu îmi luam bătăi crunte de la tata
în fine, când m’am făcut mare și am început să am relații sexuale, n’am bătut niciodată fetele – cu o singură excepție când am fost lovit rău – deși am fost infectat de mai multe ori cu o grămadă de boli venerice încât făceam penicilină cel puțin o dată pe an, am fost înșelat, umilit, trădat, turnat
menționez că eram atât de pămpălău încât n’am avut niciodată pretenții de bani sau alte foloase materiale, doar să îmi fie oferite păsărica, gura și fundulețu (da, făceam sex anal 😍)
eu recunosc că am momentele mele de lașitate (bine, nici ca iohanis), dar n’am bătut femei și doar ne’am despărțit cu scandal
monstrului ăsta din articol i’aș da o bătaie soră cu moartea, precum și celor care l’au protejat atâta timp
aoleu Toni , iar ai inceput????
”Nu numai că nu reușesc să găsesc sau să înțeleg motivele care te-ar putea face să-ți lovești propriul copil…”
Când a intrat fiu-miu în clasa a V-a, deși cam expeditiv pe subiectul ”cum fu la școală”, a venit într-o zi destul de afectat. La nu știu ce teste inițiale, ”cea mai bună fetiță din clasă” (o expresie foarte dragă multor părinți și profesori și când eram eu copil, dar și acum) luase 8 si ceva și a început să plângă foarte tare. Profesoara s-a panicat, iar prietenele fetiței i-au explicat că nu are voie să ia note mai mici de 9, că o bate mama ei acasă. De ce nu are voie și dacă chiar așa se întâmplă (mă gândesc că poate doar a amenințat-o cu bătaia, nu că asta ar în regulă), nu știu, partea interesantă este că datorită mămicii respective, prin clasa a III-a, m-a chemat învățătoarea la școală. Că băiatul meu și cu colegul lui de bancă, la inițiativa celui din urmă, scriau diverse măscări și le mai și verbalizau în șoaptă, traumatizând (chiar acesta a fost termenul folosit) astfel urechile fetiței sale, care stătea în banca din față și care i-a povestit acasă oripilată cele auzite. Evident că nu mi-a picat deloc bine să aflu acest lucru, dar am luat-o ca atare, am vorbit cu copilul din dotare și am pus problema pe toate părțile de i s-a acrit și lui și mie, în ideea de a extrage ce-i priește astfel încât limbajul respectiv să nu-și mai găsească pe viitor locul între pereții unei clădiri unde, nu-i așa, mergem în special să ne educăm din punct de vedere academic. N-am mai primit atenționări până acum, sper să fi funcționat. Și da, m-am întrebat și eu o vreme cum poate vorbi de ”traume” o ființă care inspiră acest gen de trăiri (plâns de frică, sau poate de rușine), pentru note, propriului copil.
De colega celei mici care-și lua bătaie de la tată (profesor de fizică) am mai povestit pe-aici, inclusiv momentul în care și-a tuns o șuviță de păr. Ca să dea vina pe fie-mea, care nu voia să stea cu ea în bancă într-o zi la semi, și s-o bată și pe ea tatăl ei. Mi-a venit ușor speriată acasă din acest motiv, dar s-a liniștit când i-am explicat că este ilegal acest lucru și de ce șansele să i se întâmple ei așa ceva la școală, din partea unui părinte, sunt foarte mici, chiar inexistente. Partea care m-a neliniștit și agitat un pic pe mine a fost când m-a întrebat cum o putem ajuta pe colega ei (pot să mă duc eu la școală și să vorbesc cu învățătoarea? sau pot să-l sun pe tată și să-l rog să n-o mai bată? ) și tot ce i-am putut spune a fost să încerce, pe cât posibil, să nu-i provoace suferințe suplimentare celor pe care se pare că le trăiește acasă. În final a ales să se distanțeze de ea și să stea mai mult cu copii cu care nu trebuie să aibă atât de multă grijă, ceea ce evident că mi-a creat mustrări de conștiință că am contribuit la izolarea unui copil, care doar de asta n-ar mai avea nevoie.
În fine, ca să închei pe un soi de ton pozitiv, mai în glumă, mai în serios, mai zic uneori că țelul meu ca părinte este să-mi traumatizez cât mai puțin copiii și-i încurajez pe ambii să-și ia zborul din cuib la 18 ani. Ca să scape. Fiu-miu, într-o zi, cu o îngrijoare prefăcută: ”Auzi, mama, da’ dacă împlinim 18 ani și nu am plecat încă de-acasă, ce faci, ne dai afară???!!!!”. ”Puiule, normal că nu, doar vă iubesc. Vă mai ofer răgaz o săptămână.” 😏
Comentariu beton!26
Bai, ce sa zic, e bine ca aveti voi solutii. Maldare de solutii. Ma mir ca mai puteti clipi de cate solutii aveti.
Nu stiu nici eu, nu stiti voi ce-a fost acolo, ma refer la situatia celor 2. Eu am indraznit sa spun ca maica-sa ar fi trebuit sa-l protejeze mai bine de bataile lu’ tac-su. Cu atat mai mult cu cat ea insasi fusese batuta de el.
Nu, ca mama batuta de tatal copilului nu pleci la mii de km lasand copilul cu el. NU.
Daca voi la asta raspundeti cu mistouri, ce sa zic, nu uitati sa clipiti.
Se dezbate încă. Ce zici?9
Eu n-am dat nicio soluție, ci doar m-am întrebat ce vină mai avea mama după ce o instanță a hotărât cui încredințează copilul. Restul, adică astea cu „nu pleci la mii de km lăsând copilul cu el” sunt povești.
Greta, sunt 100% de acord cu tine. Su eu cred insa ca, in ciuda faptului ca azi suntem pe aici pe pozitii destul de diferite, ar fi bine sa ne respectam mai mult intre noi sa sa facem mai putin pe desteptii.
Eu sunt ca si tine o mama pentru care copilul este mai presus de orice pe aceasta lume si nimic, absolut nimic nu m-ar fi putut determina sa-mi las copilul pe mana unei brute…
@ioana p, te rog frumos explică-mi și mie cum ai fi procedat să nu-ți lași copilul pe mâna unei brute dacă instanța a hotărât așa. Dar, dacă se poate, aș vrea să-mi explici ceva care să se poată susține din punct de vedere logic și legal. Că povești de genul „îl luam când ieșea de la școală și fugeam cu el pe Jepii Mici” nu prea stau în picioare.
@Greta,
Sorry, dar vorbești din cărți. Scrie cineva mai sus cum e să te pui cu unul protejat de sistem. Adica de politie și de sistemul judecătoresc. Vezi că sunt date și câteva detalii care te vor lămuri cam ce șanse a avut mama aia…
P.S. Clipim, clipim, dar citim atent, chiar și printre rânduri 🙂
Comentariu beton!17
De acord. Decat sa te pui furca cu autoritatile, mai bine pleci din tara si-ti vezi de viata linistita, ca viata e scurta…. Copilul se va descurca si singur….
@ioana p, ah, ok, lasă, ești pe modul „vitejie de internet” și „pentru copilul meu făceam crimă”. După care, când te trezești cu poliția la ușă și acuzare de nerespectarea hotărârii judecătorești, îți mai trece vitejia.
Mihai, ti-a oferit cineva mai sus o varianta: atunci cand copilul implineste 10 ani (si i-a implinit) doamna care l-a nascut putea deschide proces de reincredintare si copilul ar fi fost chemat in instanta sa decida cu cine vrea sa stea. Crezi ca acest copil ar fi ales vreodata sa ramana la tata???
@ioana p, mă faci să râd. Serios.
un pic mai detaliat :
https://www.impactpress.ro/2019/11/13/fostul-manager-al-spitalului-cfr-timisoara-retinut-pentru-24-de-ore-medicul-radu-blagoe-este-acuzat-ca-si-a-batut-violent-propriul-copil/?fbclid=IwAR1hvVR7R-8JJDA0T5uHKUOLpGT3xu9xDr3WfUyR-peFrN5zQVfsp53FnSk
Nu mai înțeleg nimic, când a fost vorba de bărbați pizdificați (îmi cer scuze doamnelor dar ăsta a fost termenul folosit) , ați sărit în sus. Când a fost vorba de generația snowflakes la fel, că sunt fragili, că nu se descurcă, vai de ei.Nu zic de cazul de față, tipul e un dobitoc să bată copilul în halul ăsta dar vă vad oripilați că unul i-a dat o palma peste fund copilului sau l-a pedepsit. Să fim serioși, protecția asta transformă băieții în bărbați pizdificați, aia de plăng dacă moare o muscă și in snowflakes. Bătaia e ruptă din rai și unde dă mama crește nu sunt vorbe spuse aiurea ci înțelepciune populară. Toți am luat-o pe coajă când am fost mici și n-am murit, nici n-am avut gânduri de suicid, acum dacă se bat doi țânci e caz de psiholog, consiliere, vai de mine, tragedii. Mai lăsați-mă cu figuri din astea de pension, de asta am ajuns cu țara unde am ajuns, suntem sensibili la orice, miorlaim ca niște mâte în călduri pentru orice rahat.
Se dezbate încă. Ce zici?9
@Tudorelule,
Cum le știi tu pe toate! Ca un om mare 🙂
@Laura, dacă vitejii noștrii stramoși erau crescuți în puf precum sunt copiii crescuți acum, în loc să se lupte cu cotropitorii ar fi pisat ochii ascunși în tufe de mila cailor pe care trebuiau să-i călărească.
@Tudor, noștri, cu un singur i.
Aăăăă…
indubitabil.
Orice om gresește.
Confunzi lipsa agresiunii cu protecția, la fel cum mulți confundă agresiunea cu dovada faptului că le pasă.
Bătaia e ruptă din rai și unde dă mama crește vin din niște timpuri în care copiii mureau pe capete, de boală, că nu apăruse încă antibioticul. Ca modalitate de apărare împotriva acestei suferințe, sentimentele sau iubirea pentru copil se manifestau cu totul altfel decât se întâmplă astăzi și sensibilitatea era privită ca o vulnerabilitate.
Figuri de evul mediu, din punctul meu de vedere, dar rezistente în timp. Din fericire, cu sutele de ani, au mai apărut și alte figuri din care fiecare e liber să-și aleagă ce i se potrivește. Indiferent că-ți convine ție (și altora ca tine), sau nu.
Comentariu beton!16
In ziua de azi nu mai e cu bătaia la fundulet, tre’ să fii mult mai rafinată.
Eu, de exemplu, arestez tableta si smartphonu’ pe termen nelimitat( adica pana mi se brehane) copchilului cand absentează sau vine cu note mici. Nici măcar nu-i interzic să iasă din casa, sigur-sigur nu mai are el tupeul sa plece cu gașca fără device, că se face de râsul răsilor!
Cand m-a amenințat cu suicidul de la balcon, i-am replicat cu: stai o clipă sa-mi setez camera ca sa iasă bine live-ul pe Facebook, nu de alta dar să împărtășim si altora momentul!
S-a supărat ca fac misto de el si-a plecat in camera lui, la studiu intensiv.
Cam asta-ar fi…….
Se dezbate încă. Ce zici?17
HEIII ,Tudor ….asa te a invatat biblia si popa in biserica?Bate l, sa i sara capacele ca sa l faci barbat…Vai de mama noastra de ortodoxi ipocriti
@Vasilico nu te supăra, dar, ce ai fi făcut dacă kinderul chiar ar fi transformat în fapte tentativa verbală de suicid. Sigur… nu mai vorbeai așa… aici… acum.
Vorbele aruncate uneori aiurea, dor mai tare decât o bătaie.
@Anduța, nu confund nimic. Recunoaste că le mai luai câte una peste fund când erai mică și făceai prostii.
Tudor, sper să nu-ți dau lumea peste cap și să infirm tot ce știi tu despre ea, dar uite că n-am fost bătută sau agresată de părinții mei în niciun fel. Nici măcar cu acel procedeu de lungit gâtul bebelușului prin ținutul capului între palme, în timp ce corpul se bălăngănea în aer. Mama mi-a povestit că, în timp ce fratele accepta bine mersi și fără vreo urmă de disconfort această manevră foarte populară și considerată benefică pentru dezvoltarea copilului în acele vremuri pline de necunoaștere, eu urlam din toți rărunchii numai când vedeam că mâinile ei se apropie de gâtul meu.
Dar poftim, dacă ții neapărat, recunosc că el parcă are gâtul cu vreo 2mm mai lung decât îl am eu.
Mihai, daca nu ar fi lucruri care tin de viata mea personala si a copilului meu si as putea sa-ti povestesc, eventual in cadru privat, ai vedea ca nu sunt „viteaza de internet”…
Imi pare rau ca asta e tot ce ai inteles. Sigur-sigur am eu vicii de comunicare si imi pare sincer rau…
Am văzut că s-a scris aici că ” de ce nu a redeschis mama proces când a împlinit copilul 10 ani”.
Să vă spun pe scurt un caz real. Divorţ, mamă abuzată fizic şi psihic de tată. Tata mare sculă într-un oraş mic, a primit copilul şi fără drept de vizită din partea mamei. Cănd a împlini 10 ani, mama a redeschis proces. Animalul a aşteptat-o şi i-a spus dacă nu te potoleşti, aduc 100 de martori că eşti prostituată, faci sex pe bani şi cer decăderea ta din drepturile părinteşti. A vorbit cu avocatul şi acesta a zis că nu are ce face în cazul ăsta. În plus copilul a fost instruit să nu vrea la mamă. Cam astea sunt şansele, aşa că nu mai săriţi cu gura. INDIFERENT ce a făcut sau nu a făcut mama, tipul NU AVEA DREPTUL să bată copilul.
Comentariu beton!27
@GabiI,
Am bănuiala că ceva de genul ăsta s-a întamplat și în cazul de-aici.
Oare de ce copilul avea un telefon ascuns, dat de mamă? Datorită acestui telefon ascuns s-a aflat toată tărășenia.
Iar vinovatul nr. 2 (după tatăl abuziv) este judecătorul ăla care a condamnat un copil la ani de abuzuri. Că n-o fi fost asta prima bătaie.
Comentariu beton!19
„INDIFERENT ce a făcut sau nu a făcut mama, tipul NU AVEA DREPTUL să bată copilul.”
Pan-aici!
Inteleg mistouri, inteleg si atacuri la persoana – suntem diferiti, fiecare reactioneaza in felul sau, chit ca personal nu vad de ce ai scrie la asemenea subiect altfel decat cat se poate de sobru si serios – dar o rastalmacire atat de neobrazata nu mai inteleg. NU AM SPUS NICIODATA ASA CEVA!
@Greta, am citit de trei ori comentariul lui @GabiI. Nu cred că a insinuat vreo secundă că ai fi zis tu așa ceva. Sau, cel puțin, eu nu m-am prins.
Nu am făcut mişto niciun moment şi nu am răstălmăcit nimic, se pare că nu înţelegi decât ce îţi convine. Vorbeam doar de şansele de a redeschide procesul, că tot o ţineau unii cu procesele pe-aici. Şi nu mă deranjează dacă alţii au păreri diferite, nu era un atac la persoană. Dar unii care nu au capacitatea să înţeleagă tot ce citesc, sar imediat şi încep cu jignirile.
Comentariu beton!16
Omul, în general, este un animal. Evoluat, dar tot animal. Pentru a nu se comporta ca un animal, unii, care au evoluat mai rapid decât alții, au inventat treaba cu legile, justiția, treburi d-astea, ca să împiedice omul să se autodistrugă mai repede decât ar fi putut să o facă celelalte specii. Atunci când treaba asta funcționează, omul nu se comportă ca un animal. La noi treaba asta nu prea mai funcționează, d-aia țara pare tot mai mult o junglă plină de animale scăpate de sub control. Sunt sigur că ați văzut sau ați auzit de animale care își omoară puii sau îi părăsesc (avea mamaia o cloșcă care și-a omorât toți puii – i-am luat gâtul rapid). De ce ar diferi oamenii de ele?
Acum, în cazul de față, pe mine mă mângâie gândul că, peste ani, copilul bătut va deveni adult și, cinstind momentele de dragoste părintească când ta-su îl bătea până îl băga în spital, îl va călca pe bătrân în picioare, îi va fura banii, îi va vinde obiectele de prin casă și îl va lăsa p-ăla să moară în mizerie, îngrijit de vreun străin care îi va moșteni, în schimb, apartamentul (cunosc destule astfel de cazuri). Sau, măcar, își va trata ambii părinți cu sictirul pe care amândoi îl merită, pedepsindu-i pentru chestiile din copilărie și bucurându-se cinic când îi vede, doi bătrâni plini de regrete, care se „topesc” fiindcă nu au voie să facă parte din viața copilului lor (și cazuri d-astea cunosc destule) . Cred că e o pedeapsă mult mai nasoală decât orice sentință cu pușcărie sau desfacerea contractului de muncă. Asta dacă nu-l omoară pe copil mai întâi, bineînțeles. Nu m-ar mira.
Se dezbate încă. Ce zici?17
@Ioane, thumb down-ul a venit până să apuc eu să-ți citesc comentariul. Ăsta, de obicei, e semn bun. 😛
@Mihai, dacă au dat „roșul” înainte să citească, nu pot decât să mă bucur. Înseamnă că am „fani” p-aici. 🤣🤣 Mă doare-n pwlă că îi am, dar mă bucură în același timp. Promit să fac tot posibilul să-i fidelizez și mai mult.
Dacă au dat roșul după ce au citit comentariul, îi invit, ori să se ducă în pwla mea, ori să-mi explice ce au de obiectat și apoi să se ducă în pwla mea. Și apoi am să le explic și de ce, dacă am chef.
Scuze pentru limbajul licențios, dar subiecte de acest gen mă cam răscolesc și înfurie.
@Ionut, eu am dat cu rosu astazi si pt ca m-ai invitat sa spun de ce, o fac: pt ca eu nu ii doresc copilului ala, adult in viziunea noastra, sa devina agresor fix ca tatso, sau sa fure, asta ar insemna sa ii doresc sa devina un infractor/om rau exact ca parintii lui ,dimpotriva eu ii doresc sa razbata si sa devina ce nu au fost parintii lui pt el, pt ca poti alege in viata daca devii rau sau bun.Ar trebui sa functioneze in mintea lui varianta ,,eu cand am sa fiu mare , nu am sa lovesc pe nimeni , asa cum facea tata”, dar asta e varianta inchipuita de mine, pt ca in real life razbate modelul familiei pe care ai cunoscut-o si care te-a crescut .Da , corect, sa ii uite in mizerie si sa nu ii pofteasca sa faca parte din viata lui, dar atat. Si acum pot sa ma duc linistita in pwla ta..scuze pt limbajul licentios,,ta”.
@MAS, „…Ar trebui sa functioneze in mintea lui varianta ,,eu cand am sa fiu mare , nu am sa lovesc pe nimeni , asa cum facea tata”, dar asta e varianta inchipuita de mine, pt ca in real life razbate modelul familiei pe care ai cunoscut-o si care te-a crescut..” – deci, practic, mi-ai dat ” roșu” pentru că, deși zici că eu cam am dreptate, tu ți-ai dori (și recunosc că și eu) să n-am. 🤣🤣🤣 Tare!
Sunt un astfel de copil, bătut crunt, nu chiar până la a ajunge în spital, dar pe aproape, și nu pentru tâmpenii făcute, ci pentru note de 7 la biologie sau 6 la chimie, pentru „Geta se dă cu getele pe giață” sau „Copi râde”, și pentru alte cretinătăți d-astea fără importanță care m-au făcut să urăsc școala, deși eram premiant și olimpic. Un anumit gen de educație și, probabil, un anumit nivel de inteligență, m-au împiedicat să pun în practică prima „soluție” din comentariul meu. Dar am implementat-o cu mult succes pe a doua.
Și duc o luptă teribilă cu mine însumi ca să nu mă transform pentru copiii mei în ce au fost părinții mei pentru mine. Fiindcă în orice clipă sunt tentat să le „fac educație” cum mi s-a făcut mie.
Comentariu beton!13
@ionut on, imi pare rau pt ce imi spui ca ai trait tu in copilarie si ma bucur ca in real life faci asa cum visez si eu, chiar daca m-am contrazis, sa incerci din rasputeri sa fii asa cum ți-ai fi dorit sa fie parintii tai cu tine . Oricat de greu ar fi, tu imi confirmi ca se poate sa devii un om bun desi ai avut parte de exemple negative si abuz .Cu atat mai mult nu pot sa ii doresc unui copil abuzat sa devina abuzator din dorinta de razbunare. Sper sa gaseasca puterea de a fi altfel cand va fi adult si da, sa intoarca spatele celor vinovati de nefericirea din viata lui de copil.
GabiI, sorry, dar precizarea aia, pentru mine, nu-si avea rostul. Si cum eu am adus mama in discutie, am presupus – eronat, poate – ca insinuezi ca as fi de parerea aia monstruoasa.
Imi cer scuze, daca a fost o neintelegere din parte-mi. Poate-am luat-o prea tare ca urmare a reactiilor la ceea ce am indraznit sa scriu. Drept ca n-am vazut pe nicaieri un afis cu „aici trebuie sa fii de parerea majoritatii”.
Cunosc si eu astfel de cazuri de violenta familiala, indeaproape chiar. Nu, nu sunt „carti”. Tot nu inteleg plecarea mamei la mii de km si lasarea copilului in custodia unui tata despre care stie sigur ca e abuzator.
Pana una-alta, eu nu mi-am permis sa spun nimanui ca vorbeste „din carti”.
Ma retrag aici, cu scuzele de rigoare ca am indraznit sa-mi exprim o parere diferita de a majoritatii.
PS: prin „lasarea copilului in custodie” nu am vrut sa spun ca nu ar fi trebuit sa respecte decizia instantei. Am facut precizarea pentru a evita alte referiri la carti.
Doar ca nu vad cum naiba poti, ca mama, sa dormi la mii de km, stiind ca al tau copil e cu un om care te-a batut pe tine, adult.
@Greta, băi, mă enervează de mor autovictimizările de genul „aici trebuie să fii de părerea majorității”. Nu ți-a vorbit nimeni urât, nu s-a întâmplat nimic, oamenii doar nu sunt de acord cu ce spui. Dar să te gândești că poate n-ai drepate, dacă atâția oameni îți spun că n-ai, cum ar fi?
”Pana una-alta, eu nu mi-am permis sa spun nimanui ca vorbeste “din carti””
În schimb, în primul tău comentariu – ”Ceva nu-mi place nici la ma-sa.”
Până una-alta, părerea mea e că ți-ai permis o formulare mult mai nepotrivită. Mai stai, totuși, poate reușim împreună să-l convinem pe Mihai să pună aici un afiș cu reguli. Îl cer și eu de nici nu mai țin minte când. 🙂
Măi Greta, dar cum știi tu că femeia aia a dormit la mii de km lăsând copilul cu un tată violent? Ai stat tu lângă ea s-o vezi dormind?
În teorie ai ceva dreptate dar practica e altceva. Viața reală este foarte complicată și depinde de multe. Nu este înțelept să spui: mie nu mi s-ar întâmpla așa ceva. Nu ești în locul femeii ăleia deloc! Poate că ești foarte tânără și de aceea aberezi. Dar ține minte: se poate întâmpla orice oricui! Și încă ceva: nu judecați ca să nu fiți judecați! Ultima frază e din Evanghelii…
Greta, ai sustinerea mea ! Daca te incalzeste cu ceva!
Din pacate, o doamna care da nastere unui copil nu devine neaparat si mama….
Multumesc, Ioana 🙂
Nu sunt mama, pentru ca nu e posibil.
Sunt un… fost copil.
Nu pot si nu ma simt in stare sa zic mai mult. Decat ca, asa cum si tu ai sesizat, nu vorbesc „din carti”.
@Mihai, imi cer scuze, n-am vrut sa te enervez, tu ai raspuns normal. Doar ca la faza cu „capacitatea de intelegere” din comentariul lui Gabi mi s-a rupt filmul. Eu, cum am scris mai sus in comentariul asta, nevorbind din carti.
Bai…. gata, hai s-o lasam asa. Imi cer inca o data scuze si ma-ntorc la cartile mele.
Dumnezeu da copii la toti prostii!….. Din pacate….
Adica daca n-avem informatii (la un click distanta) nu putem fi invinuiti de nimic? La ce oare sa ne foloseasca propriul cap si propria inteligenta?
Nu toti copiii au luat bataie de la parinti pentru ca asa erau vremurile. Parinti normali au existat intotdeauna, indiferent de vremuri.
Urmand rationamentul tau daca informatiile de la un click distanta ne recomanda sa ne infometam copiii vreo 3 zile, o facem? cu constiinta impacata? – cei care detin autoritatea au decis pentru noi, nu? cui apartine responsabilitatea?
Mișule și eu știu anii de domnie ai lui Ștefan cel Mare, pentru că după ceas… nu a domnit decât 7 minute!
1457 – 1504
si mie mi-au ramas intiparite.
Cu tot respectul, nu înțeleg de ce a trebuit să iei și tu bătaie. Cred că e același lucru. Și nu dați cu pietre, sunt hipoacuzic din cauza tatălui meu.
Comentariu beton!13
nici eu nu inteleg dar sa ne facem si noi ca nu observam ce nu ne convine.
Imi pare rau pentru hipoacuzie 🙁
Nu m-am prins ce înseamnă „cred că e același lucru”.
Cred că s-a referit la faptul că nu diferă ce i-a făcut animalul propriului copil de ce îți făceau ție (sau mie, sau nouă) părinții. Și că, cumva, din textul tău cam așa reiese: că pe vremuri aia era, nu aveau încotro, ne băteau că atât știau, iar acum n-ar mai fi același lucru. Adică, le-ai găsit cumva un alibi celor de atunci.
Am vrut să mă iau și eu de tine pe tema asta, dar am avut o zi ocupată și, vorba @mihaelei, m-am făcut că nu observ, fiindcă nu pot duce mai multe „războaie” pe fronturi diferite. 🤣🤣
@Ioane, m-am prins la ce se referă, dar ce relevanță are? În plus, știi că aș fi putut să omit acest amănunt.
@Mihai, dacă l-ai fi omis, discuția ar fi fost strict legată de caz. Mă rog, a fost și este legată de caz fiindcă, spre bucuria mea, în afară de mine, @Sorin T, și alți câțiva, nimeni nu a făcut vreo paralelă între acest caz și amintirile din copilărie.
Întrebi ce relevanță are? Păi, are, fiindcă, practic, prin primul paragraf tu validezi cumva acest tip de comportament (știu că nu asta a fost intenția ta), iar apoi faci diferența doar prin treaba cu click-ul și informațiile despre creșterea copiilor care sunt la îndemâna oricui. Și aici cred că greșești tu și am eu dreptate sus când zic de om și animal. Nu toți din generația mea au mâncat bătaie de la părinți, nu toți părinții din ziua de azi știu cum să-și crească copiii fără bătaie. Click-ul ăla nu are relevanță. Dimpotrivă, aș zice că există mai mulți tâmpiți în jurul meu acum, cu tot netul de pe lume, decât existau acu’ 30 de ani, dar asta este altă discuție.
@Ioane, am povestit despre cum și eu și alții am mâncat bătaie de la părinții noștri pentru că și părinții noștri au mâncat bătaie, la rândul lor. Noi suntem, practic, prima generație cu acces la informație care încă își mai bate copiii. Asta am vrut să zic.
Da, man, am înțeles asta. Și eu zic că n-are nici o legătură accesul la informație cu bătutul copiilor, iar @Sorin T întreabă de ce lipsa accesului la informație ar trebui să fie o scuză pentru a îi bate.
@Ionut, nu cred ca exista mai multi tampiti in prezent, doar ca acuma, tocmai prin accesul la net, mass-media, auzim si-i vedem mai des pe toti dezaxatii si alienatii. si in trecut erau destui nebuni doar ca nu-i dadeau in ziare sau la stiri asa cum se dau acuma in goana asta dupa senzational si beikinnius cu orice pret. intr-un fel, cred ca e mai bine cum e acuma, pentru ca uite, cazuri ca asta de mai sus sunt aflate, se face ceva galagie, se aduc altele pe tapet, poate alte brute se gandesc de doua ori inainte sa ridice mana. desi, personal ma indoiesc, sper ca poate ajuta totusi la ceva.
altfel, imi aduc si eu aminte din vremea copilariei cand veneau colegi pe la scoala cu ochii tumefiati sau cu vanatai pe obraz si raspundeau invariabil ca au cazut pe scari sau ca s-au lovit de scaunul din sufragerie…ii credeam tot invariabil pana ne intalneam si cu mamele lor care aveau cam aceleasi vanatai. cam mare coincidenta, zic eu…no, brutele aia de soti si tati isi vedeau constiinciosi si nestingheriti de lucru la caracterul in formare al membrilor familiei, pt ca era o rusine sa zici ca te bate barbatul sau tatal; intrai in gura lumii si ala erai nu te mai spalau vreo 10 Nilluri. dc zic eu ca acuma poate e mai bine?…pt ca se vorbeste liber de bataie si de abuzuri in familie si oamenii vor prinde curaj sa denunte…parerea mea.
@Ionut nu știu dacă vei mai citi, dar cu ce mă ajută faptul că recunosc că m-au bătut. Cred că îi numeri pe degete pe cei care nu au fost bătuți pe vremea noastră! E un fapt acest lucru!
Taică-meu m-a lovit de 3 ori în viața lui. Prima oară a fost pentru că am început școala în clasa I cu nota 4 – o palmă la fund. A doua pe la vreo 15 ani, când am spus că vin la 8 și am decis să mă duc la un film și am ajuns acasă 2 ore mai târziu – o palmă peste ochi de data asta. A III-a oară i-am răspuns urât!
Maică-mea, mă bătea la ordinea zilei. A încercat să mă lovească mare, aveam 23 de ani, cu un băț (a se citi furcă de tors lâna pentru cine știe cum arată). I l-am luat, i l-am rupt, și pentru o secundă am vrut să ripostez. Am aruncat bățul și vreo câteva zile nu am mai dat pe acasă. Ea în schimb era foc și pară că am îndrăznit să ridic mâna la ea.
A fost ultima oară când am mai fost lovit de părinți.
Sunt conștient că pe urmă le părea rău pentru ceea ce făceau, pentru că tot ei veneau să mă împace. Una peste alta mi-au modelat caracterul.
Cum înțeleg, Justiția nu și-a făcut datoria. Multe victime ale lipsei de dreptate în România! Prea multe victime ale incompetenței profesionale, ale corupției, ale celor care se prefac că muncesc, ale celor care abuzează de funcții înalte și de profesii care decid pentru semeni. De acolo pleacă totul: de la legi! Și restul e important: educație, bunătate, inteligență dar dacă educație nu e, dacă bunătate nu e, dacă inteligență nu e…păi să facă omul legii ceva. Dar omul legii în România nu face mai nimic.
Să sperăm că medicul va înfunda pușcăria mult și rău! Și în primul link e vorba tot de un medic (femeie) care se mândrește cu faptul că își bate consecvent copilul pentru a nu o lua pe căi greșite.
Am citit toate comentariile. Sunt de acord cu Ioana și Greta că mama nu ar fi trebuit să părăsească țara. Ok, instanța a dat copilul tatălui abuziv. Nu, nu cred că e de vină mama că a fost copilul bătut, se putea întâmpla și cu ea în casă. Dar eu una nu aș fi plecat departe de copil. Nu știu ce aș fi făcut pentru că nu am fost în situația asta. Atât!
Dar am fost întrebată de judecător pe cine aleg când aveam 12 ani. Și deși mă înțelegeam mai bine cu tata (și încă mă înțeleg mai bine cu el), am ales-o pe mama. La fel și sora mai mare, iar sora cea mică a revenit cumva din oficiu tot mamei. Doar că tata nu era o persoană influentă. Tata nu a dat niciodată în noi, mama da. Nu cu furtunul sau cureaua cum făceau vecinii de la etajul 2 și 3, dar câteva palme la nu știu cât timp tot primeam. Palmele dureau mai puțin, felul în care mă umilea mai mult. Nici acum nu pot să o iert sau mai ales acum de când am copii când trebuie și vreau să îmi înfrânez orice pornire de a fi la fel ca ea. Pentru mine a fost un șoc să aflu de la soțul meu că el nu a fost bătut niciodată și că părinții lui nici măcar nu țipau la el într-o perioadă în care bătaia era o „normalitate”. Ah, că se băteau ai lui ca chiorii e altă poveste, dar lui nu îi mișcau un fir de păr. Eu și soră-mea cea mare îi despărțeam pe ai noștri când se băteau. Copiii mei nu o să treacă prin așa ceva. Niciun copil nu ar trebui să treacă prin așa ceva!