Să mai aud eu pe cineva spunând că fotbaliștii sunt niște analfabeți care nu știu decât să dea cu piciorul în minge și că mulți dintre ei nici măcar asta nu fac bine. Ceea ce, între noi fie vorba, nici nu e așa departe de realitate (la partea cu datul în minge mă refer). Uite aici o tânără speranță a fotbalului românesc, pe numele lui Alexandru Mărgărit, care îmbină metaforele cu driblingurile cum amestec io laptele-n cafea.

O juca în liga a patra, n-o fi el noul Hagi, dar are un suflet pur si nobil de poet al gazonului, de bard al liniei de poartă, de menestrel al loviturilor de colț. Iată câteva dintre creațiile tânărului fotbalist, creații care, că vrem sau că nu vrem, în câțiva ani mai mult ca sigur se vor studia în școli:

”De mi-ai apărea acum în față
O zi-n brațe eu te-aș ține
Neschimbat, până dis de dimineață
Atât de dor îmi e de tine”

”Buenos dias, draga mea
Am for you un mic advice
Ascultă-mă por favor
Yo lo se că tu ești nice
Când acasă you arrive
You should look in the espejo
Vreau să vezi cu ochișorii
How damn sweet es tu espejo”

”When I saw you prima oară
Yo estuve încântat
Magic was din cale-afară
Și pe loc m-ai fermecat

Ești o fată very sweet
Foarte linda y hermosa
My heart a-nceput to beat,
Para ti, maravillosa” (sursa nestematelor)

Nu știu despre voi, dar eu, inspirat de înălțătoarele versuri pe care tocmai le-ați citit, am simțit pe loc imboldul de a-l încuraja să persevereze în pasiunea lui. Și-am numit aici poezia, că pe partea cu datul cu piciorul în minge n-ar trebui să aibă așteptări prea mari ca să nu aibă dezamăgiri ulterioare. Și cum altfel îl puteam încuraja, dacă nu în stilul care-i este cel mai aproape de corazon, adică în versuri:

Poate n-o să fii măcar

Cât Messi sau cât Ronaldo,

Dar vorbesti precum un star,

Limba lui Jose Armando.

N-oi fi tu vreun fotbalist

Care dă pasă hermosa

Rămâi însă optimist:

Viața-i maravillosa

Gata! Ce să mai încolo și-ncoace, nu știu cum stăm cu viitorul fotbalului, dar pe-al poeziei, după cum puteți constata și singuri, îl cam avem asigurat.