Dacă e sâmbătă, e Elena. 

Știți fixația aia a românilor că orice lucru trebuie să înceapă de luni? De luni slăbesc, mă duc la sală, mă las de fumat, mă apuc de făcut sex. D-astea bune. Cred că pe principiul ăsta de cap pătrat a început și școala anul ăsta. Chiar dacă 15 era vineri. Când i-am spus fiului meu că d-aia începe școala luni și nu vineri, m-a privit ca pe mutanții ăia de la Antipa în timp ce în ochi îi citeam „nerăbdarea” de a face teme. Mi-a răspuns: și 18 septembrie era tot lunea. Na, mai zi-i ceva.

Bun, ca o mamă responsabilă ce mă numesc, am zis să-mi pregatesc copilul pentru școală. Și cum repetiția este mama învățăturii, am început cu un mic antrenament, am luat-o cu trezitul de sâmbătă. Am pus ceasul să sune la 7. La 10 eram deja la service la Samsung cu display-ul spart. Nuș’ cum dreacu’ am făcut dar când am dat să-l opresc, s-a izbit singur direct în perete. Dupa ce mi-au zis băieții de la Samsung că tre’ să le dau 578 de lei ca să-l repare, mi-a trecut și somnu’ și foamea și chefu’ ăl mare. Le-am zâmbit frumos, că m-au recunoscut după „parolă”, și am zis: vă mai caut io! Cu soțul. Că, cu 578 de lei am șanse mari să mă mărit.

Dacă tot nu mi-a ieșit cu sâmbăta, am zis să mai insist. Duminică. Dimineața sună iar alarma. Cum altfel decât la 7. Am frecat cu degetul pe display-ul spart ca să opresc alarma până s-a-ntărit telefonul. Nu lua, fraților, nicio comandă. Am dat ochii peste cap și peste pernă, m-am ridicat în două picioare și cu o privire pe care n-ați vrea s-o vedeți vreodată, l-am închis de tot. Și m-am prăvălit iar în pat. Următoarea trezire a fost pe la 11 când copilul îmi țipa în ureche: la ora două trebuie să fiu la Tudooooorrr. E ziua luuui. Scoală-teee!

Cum eram singurul lucru din casă care se putea „scula” am decis s-o fac. Adică să mă scol. Ca împinsă de un arc, am sărit direct în baie. Din săritura cu numărul doi am apucat ibricul de cafea și l-am pus pe foc. Cea cu numărul trei n-am mai apucat s-o fac eu, dar au făcut-o ochii mei. Mi-au sărit din orbită când a dat cafeaua-n foc. Credeți că prevestea vreun dezastru în ziua aia? Neah!

Beau cafeau, fumez câteva țigări timp în care țipam la copil „îmbracă-te!”. Am țipat de atâtea ori că la un moment dat mi-am zis c-am dat în retard mintal de nu mai știu alte cuvinte. Așa că am repetat în gând niște cuvinte cu „p”, „m” și niște legume, aka ceapă, și mi-am revenit. Pfff, eram bine! În plus, parcă să zic că auzeam ceva mișcare din living semn că ăsta micu’ percutase și se îmbrăca.

Îhî! Când am ieșit din bucătărie să mor nu alta. Împușcată. Din saltelele de la canapea făcuse o fortăreață, la brâu avea o curea cu două pistoale, iar la cap își legase o bentița. Rembo era, să moară mă-sa! (Adică io. De plâns). Cred că vreo 30 de secunde am rămas țintuită locului. Până m-a nimerit un glonț în ochelari. Atunci s-a dezlăntuit fiara din mine. Aaa, păi futu-ți copilu’ mă-tii, stai c-apare Xena acum și te liniștește. M-am dus în cameră, mi-am băgat două săbii în pantalonii de pijama, am luat câte o armă în fiecare mână și pentru un efect de maxim impact, mi-am băgat și-o grenadă la sutien. Scopul era să-l liniștesc și să-i scot războiul din cap. Definitiv. Și l-am liniștit. A leșinat de râs când m-a vazut.

Am profitat că-i leșinat și i-am adus hainele de party. În cinci minute era îmbracat. Am ajuns la timp la sărbătorit acasă. Am lăsat una bucată copil și m-am dus glonț la piața de flori. 50 de lei fiecare buchet. Dacă iau două? Patruj’ dă lei fiecare? Dacă iau trei? Treij’ dă lei. Dacă iau 10? Haidi, fă, cumperi sau vrei să le iei ca să le vinzi? N-am răspuns la provocări și m-am tirat la Lidl. Am luat flori și m-am dus să-mi adun copilul de unde-l lăsasem. L-am spălat, l-am despăducheat, i-am taiat unghiile și somn.

Luni. La 6 dimineața a sunat ceasul. Mi-am pus cafeaua în cană și m-am prezentat lângă inculpat:

– Cineva incepe școala azi?

– Cine?

Privirea mea l-a făcut să sară direct în periuța de dinți. Și după aia în haine. Singur.

Înainte să ieșim din casă am mai luat o gură de cafea ca să-mi fac curaj pentru ce mă așteaptă. Din cana primită cadou de la el. Cu mesaj: pentru cea mai bună mamă.

La așa mesaj m-am inmuiat toată și i-am cărat ghiozdanul până la scoală. Când l-am luat de la after mi-a zis:

– Mama, începe iar un an de teroare pentru mine.

Am vrut să-l îmbărbătez, dar nu prea mi-a ieșit:

– Și pentru mine. Ne vom distruge psihic împreună. Trebuie musai să găsim pe cineva care să ne dea tratamentul când vom uita să-l luăm.

– Eh, o să punem ceasul să sune.

Am râs ca demenții până acasa.

Și totuși, de ce mă-sa mare a început școala pe 11 septembrie?!

mihai_vasilescu_prima_zi_scoala