Text scris de Elena.
Nu știu cum a fost la voi, dar se pare că la mine o parte din comportamentul meu de adult se datoarează terorii pe care am trăit-o în copilărie. Da, da, teroare. Cum altfel să-i spun activitații preferate a fratelui meu, aceea de a mă închide în frigiderul Fram? Pentru cei mai tineri de pe aici, Fram nu este Ursul Polar ci un frigider care avea ca sistem de închidere, din exterior, o clanță. Hei, clanță de ușă, da? Din interior nu aveai cum să ieși. Decât leșinat sau mort. Cum dădea putin frigul cum începeam să tremur. De frică, nu de frig! Ai mei nu foloseau niciodată frigiderul iarna. Mâncarea se ținea pe balcon. Că doar de ce era iarna? Răspuns corect: ca să faci economie la curent.
Când am crescut suficient de mare și nu mai încăpeam în “naveta spațială” a trecut la planul secundar: lada de la studio. Și nu vorbim de vreun studio de muzică ci de un pat numit studio. Dacă din frigider șansele să ieși erau egale cu a întalni un pinguin vara pe stradă, din ladă puteam să ies doar dacă mă împingeam cu spinarea în ea.
O buna perioadă a mers, până și-a dat seama nebunu’ că dacă mai pune ceva greu peste capacul de la ladă, tot ce putea să iasă de acolo erau ochii mei din orbită din cauza efortului de a supravietui. Așa că lua televizorul rusesc (color, da?) în brațe, care avea 50 de kile în viu, și stătea acolo până nu mai mișcam. Să nu mă întrebați de ce nu-l pâram când ajungeau ai mei acasă de la serviciu. Puteți înțelege asta doar dacă iubiți ciocolata la fel de mult ca mine.
Și când te gandești că ai mei nu-și doreau decât să ne iubim ca frații și să avem grija unii de alții. Tot din grijă exagerată mama ne interzicea să umblăm la aragaz. Ne lasa mereu mâncarea fiartă ca să se răcească doar puțin până ajungeam de la școală. Într-o zi frate-miu mi-a zis mie și soră-mii să facem omletă. Că spălăm noi vasele după aia și mama n-o să-și dea seama. Făcut, mâncat și la final surpriză. NU CURGEA APA! Băi, fraților, soră-mea fusese la baie înainte și trăsese apa la wc, că eram în stare să spălam tigaia si farfuriile în apa de acolo, doar ca să nu afle mama de aragaz. Ei, dupa un consiliu frațesc TOT frate-miu a venit cu IDEEA salvatoare: să aruncăm pe geam tigaia, farfuriile și tacâmurile. Făcut!Doar că, zâna copiilor murise sau ceva, pentru că spre seară, cioc-cioc la ușă. Vecina de la etajul doi:
– Vecină, copiii tăi au aruncat astea azi pe geam. Nu știu de ce că nu s-a auzit ceartă. Și nici nu cred că le-a scăpat așea aiurea din mână.
A urmat un T-eu de croitorie rupt. Pe toți trei. De a doua zi, butoanele de la aragaz plecau odată cu mama la serviciu. Liniște însă n-a continuat să fie. Pentru că frate-miu era plin de idei. Și cum îmi descoperise plăcerea nevinovată -ciocolata- mă șantaja de fiecare dată. Dacă mă trimitea mama să iau ouă, pentru două bucățele de plăcere, mă punea să rotesc punga deasupra capului și să o trântesc cu putere de spinare. Ce ziceți, îmi trebuia mult să fac asta? Exact! Sau să sparg sticla cu ulei de scările blocului. Sau să arunc de pe balcon pungi cu apă la picioarele trecătorilor. Cel mai tare pariu cu el pe care l-am câștigat vreodată a fost să cobor de la etajul patru în fund pe scări. O ciocolată întreagă am primit atunci. (Sîc!)
Normal că mă iubea! Altfel nu mi-aș explica cum la cutremurul din ’77 ca să mă potolească din plânsul ăla de sperietură, mi-a tras o palmă și mi-a spus:
– Dacă taci, promit că arunc lada pe geam.
Noroc cu șifonierul care a căzut peste ladă și a făcut-o bucăți.
Nu știu cum te duceai să cumperi ouă că eu stăteam câte 10-12 ore la coadă la alimentara când se zvonea că se aduc ouă și dacă aveam noroc puteam să iau doar câte 10.
Despre ciocolată…….era un vis. Aveam doar dacă se întâmpla să plece vreun prieten de familie prin străinătate și să ne aducă și nouă vreo bucățică. Dar nu-i bai…….recuperez acum.
Comentariu beton!17
@Anouk, mă duceam îmbrăcată în pantaloni scurți și tricou.
În ’76-’77 nu erau (încă) cartelele pentru alimente.
Comentariu beton!13
Elena, tu tare mult il iubeai, eu i-as fi pus perna pe fata dupa prima runda de Fram. Noi suntem trei surori iar cu cea mijlocie ma bateam parte in parte – adica eu incasam si nu trebuia sa dau prea tare inapoi pentru ca eu eram cea mare. Asa ca inteleg cum este cu iubirea frateasca, insa….
🙂 tot e bine , pă Eminem l-a inchis mă-sa in dulap…
Comentariu beton!25
@Redoo, și eu cânt să știi.
Comentariu beton!14
Elena, toate femeile stiu sa cante..
Comentariu beton!15
Unele chiar prost !
Comentariu beton!12
Ananas, ai dreptate..unele zgarie 🙂
Comentariu beton!13
Hmm, ce ticăloși, dom’le! Așa ceva… 🙂 😉
@Laura, chiar că ticăloși. Așa ceva…??
Fetelor, va creste nasul! Stiti bine ca unele behaim mai ceva ca oile lu’ nea jiji.
Eu nu uit cand s-a facut fii-mea suficient de mare sa imi spuna: mamiii, nu mai cantaaaa! Tonul era unul suferind. Dar, in launtrul meu, eu cred ca nu ii mai placea „Vulpe, tu mi-ai furat gasca” si d-aia a zis…
Comentariu beton!25
Ai totusi un frate bun de-ai ajuns sa ne povestesti toate astea… 🙂
Comentariu beton!12
@alma, oh, da?.
Da televizoarele color, grele, rusești ,n -a aparut DUPA Lovilutie ?
@Colonel, aveam un unchi care a lucrat ani întregi în Rusia. De la el îl aveam. Ne-a adus și un video prin ’84 și casete cu desene animate rusești.
Desene animate rusesti….
Hi hi
Am un cd cu desene animate rusesti…porn
@Miki, dai și tu caseta?
@Colonel Sandurz, erau și înainte de ’89. Mi-aduc aminte că vazusem prin ’86 unul la Casa Armatei din Brăila și rămăsesem fascinat de culori. Menționez că pe ecran era mira, fiindcă programul se terminase.??
Comentariu beton!23
Stau și mă gândesc că eu nu prea mi-am „chinuit” fratele mai mic. O fi de vină diferența de aproape 6 ani dintre noi, o fi de vină creșterea, habar n-am. Cert este că interacțiunea dintre mine și el, sau, mai bine zis, lipsa ei din perioada copilăriei, a dus la menținerea unei relații destul de…neutre în prezent. Nu suntem prea legați unul de altul, ne comportăm ca doi amici și cam atât. O fi bine, o fi rău?
Nu știu cum te înțelegi tu acum cu fratele, având în vedere Fram-ul și lada de la studio, dar aș paria că în nici un caz nu sunteți oarecum indiferenți unul față de celălalt.
Comentariu beton!12
Mai bine neutră decat …
Cu ai mei n-am vorbit de cinci ani. De când s-a făcut impartirea moștenirii familiei Guldenburg . Bineinteles datorita femeilor din escortă , care le-au deschis ochii
Bleah !
Comentariu beton!13
@Ionuț, am devenit imună la orice tip de chinuială. Așa că îi mulțumesc pentru asta :)))))))
Io n-am avut frați și surori. Eram cuminte și harnică. Iar plăcerea mea ascunsă era să vând sticlele goale și să-mi cumpăr dulciuri de toți banii. Nu că m-ar fi ținut ai mei hămesită, dar după pofta mea, n-ar fi ajuns cele 2 salarii să-mi ia atatea eugenii câte aș fi înghițit eu. Odată am mâncat o cratiță cu cremă de zahăr ars în 2-3 ore – s-a speriat mama. N-am avut nici pe naiba.
Nici până azi nu mi-a trecut, nu-mi lipsesc dulciurile din casă. Ca și la țigări, când se împuținează, simt sevrajul în aer…
Comentariu beton!21
@Laura, mama mea s-a speriat când am terminat cu sora-mea o sticlă de vișinată in vreo 2-3 ore și am adormit și nu ne-am mai trezit o zi.
Comentariu beton!33
@Anouk, vișinata….
Ce amintiri N-AM ?după o cană de visine din vișinată.
Știu de la mama că am adormit sub masă.
Comentariu beton!22
Sorry, am apăsat din greșeală pe butonul de dislike. Și eu am adormit sub masa după golirea damigeanei de vișine.
@Andreea, eu și acum am în frigider un borcan de 800g cu vișine din vișinată. I-am cerut unei prietene.
Hai că mi-ai făcut poftă cu vișinata. Mi-am pus să gust din producția de anul ăsta.
Fetelor, voi sau mamele voastra faceau un dulce ca niste bilute, dintr-o compozitie asemanatoare cu salamul de biscuiti (cred) cu visina din visinata in interior? Bune rau.
Sa nu uit sa-i cer mamei reteta daca si-o mai aminteste. Dar nu stiu de unde fac rost de visine din visinata.
@Laura
Știu perfect boss
Ca să mănânc o prăjitură, tre să iau minim șase
Comentariu beton!14
Nu-i dreapta viata! N-am mai mancat o prajitura de la ziua mea. Ma amagesc de doua luni c-un borcan de gem de zmeura facut cu fructoza si voi bagati 6 prajituri!!!
A doua zi se urcă pe cântarul de baie și ma-ntreabă : nu-i asa că m-am îngrășat ?
De parcă sunt cretin să-i raspund afirmativ
Am niste ani in meseria asta….
Comentariu beton!19
@Laura, dulciurile mi-au mâncat viața. Acum nu prea-mi mai plac. Prefer oricând ceva sărat cu bere neapărat.
@Elena Ce bine ar merge o berica rece pe canicula asta! Mi-ai facut pofta :)))
@OK, pofticiosule. Sau pofticioaso??
Eu a trebuit sa ma bat cu frate-miu…cu maturile…in sufragerie…de Craciun…printre platourile cu salata boeuf…am sfintit ca popa cu salata pe toti peretii ! Si..maioneza cam pateaza…am aflat eu atunci…si am zis sa dam cu pasta de dinti, ca e alba..si ies petele…dar nu prea e alba, se pare…ca am facut pete si mai pronuntate ! Eh..oricum aveam calciu pe pereti…
Comentariu beton!17
@Ananas, ștocatură îi zicea pe vremea mea.
Amintire greșită : ștocatură(corect: stucatură) le spunea la ornamentele de ipsos de pe tavan!
@Valentin, ah, da? Sorry?
eu am facut toate prostiile alea gratis, nu a trebuit sa fiu santajat cu nimic.
Comentariu beton!15
@Shoric, eu le făceam gratis doar când era vorba să-mi sparg capul sau să-mi rup degetele de la mâini. În rest voiam „premiu” pentru faptul că supraviețuiam.
Comentariu beton!13
Frate-miu e cu 4 ani mai mic decat mine si o perioada buna de timp l-am caftit dupa pofta. Nasol ca dupa cativa ani, baiat fiind, a capatat mai multa forta si s-a schimbat foaia, o cam luam pe coaja daca-l provocam. Dar el era totusi mult mai calm decat mine, chestie care se pastreaza si acum.
Ai mei cred ca n-auzisera de parenting si quality time petrecut cu odraslele, ca nu ne luau nicodata in concedii cu ei. Si pe vremea aia erau concedii, nu gluma, cate 18 zile stateau prin statiuni, cel mai des la tratament. Pentru copiii din dotare erau taberele, adica sa se mai spele si altii pe cap cu noi!
Asa ca vara ramaneam o perioada buna de timp cu bunica. Ne tinea si ea cat putea in frau!
Inainte de-a pleca, ai mei ne umpleau frigiderul, se descurcau binisor. Si-ntr-o zi, nu stiu de la ce ne-am luat, dar ne-am batut cu branza topita. Era un baton mare, ca un sul de salam, l-am taiat felii si ne-am uns cu branza aia topita de nu mi se mai cunosteau pletele. Eram in cap numai branza topita, in urechi, in nas! Noroc ca stateam la casa si toata treaba s-a desfasurat afara. Cand a venit bunica si ne-a vazut, ne-a luat la bumbaceala pe-amandoi si pe mine m-a amenintat ca ma tunde. Asta era sperietoarea suprema ptr mine! Aveam o balie mare de tabla zincata, plina cu apa, pusa in gradina, la soare, ca sa se-ncalzeasca apa, si m-a spalat cat a putut ea acolo, da’ parul mi-a ramas naclait de grasime pana au venit ai mei din concediu!
Bunica era totusi o tipa de gasca, nu ne-a parat!
Comentariu beton!26
@Moatza, eu am o boală de când eram mică. Să se joace cineva în părul meu. Într-un an, în tren spre bunica, soră-mea mi-a zis: pune capul în poala mea să mă joc în părul tău.
N-a zis de două ori. L-am pus. S-a jucat. Cu guma de mestecat din gura ei. Am ajuns la bunica tunsă cu foarfeca de unghii a maică-mii.
Comentariu beton!24
@Elena, eu cam așa eram tunsă de obicei! O chinuia pe mama talentul!
@moatza, nu știu cum, dar în vacanțele la bunici sau tabere ajungeam tot la intrarea prin efracție în pivnițe și golitul sticlelor cu băuturi. :)) Și după aia îmi amintesc odată când ne-a fugărit tataie prin grădină cu biciul! Noroc că nu ne-a prins!
Comentariu beton!12
Noi suntem facuti pe banda : baiat ’81, fata ’82, baiat ’86 (zis si Cernobal). La cate faceam si eu, avea mama 3 baieti, practic.
Tevi cu cornete, bombe de carbid, parasute d-alea din pungi si surub cu piulita umpluta cu fosfor de la chibrituri. Am dat foc la prosoape in baie (accidental).
Odata am gasit o tigara veche de foi, am aprins-o, am tras adanc in piept si-am lesinat.
Mancam parizer intr-un coltuc de paine, cu maini murdare, ca nu ne potolea mama toata ziua sa intram in casa, sa ne spalam si sa stam la masa.
Luam cartofi si ii coceam la foc de tabara facut in spatele blocului alaturi de toti copiii generatiei noastre. Veneam acasa negri, rupti, obositi… viata!
Comentariu beton!39
@Vera, noi căutam în gunoi conserve și găteam în ele. Făceam un foc, puneam conserva pe foc și în ea puneam roșii, ulei, ou și iarbă. După aia mâncam :)))).
Atenție: mama nu știe!!!
Comentariu beton!22
@Elena : Aolicaaa, scarboasa reteta! :))
Cand ma gandesc cate scarbosenii faceam in copilarie. Sa dea dracii daca nu stateam juma de zi pe topoganul ala de la ghena. Pai acum ocolesc la 10m zona, ca imi pute, draga ^^
Comentariu beton!21
@Vera, da, fată. Parcă eram inconștientă. ??
Comentariu beton!12
@Elena, eu aveam niște crăticioare exact ca alea în care gătea mama, dar mici, de jucărie. Și pentru că mama nu ne lăsa să umblăm la aragaz, puneam în ele iarbă, frunze…..ce găseam prin curte să semene cu alimentele obișnuite și le țineam la soare să se încălzească și apoi le mâncam. Așa am descoperit o mulțime de frunze bune de mâncat!
Comentariu beton!13
@Elena P, ai fi bună pe Discovery Channel în locul lui Bear Grylls!
Am mâncat în copilărie tot felul de boabe, rădăcini, frunze și flori dar NICIODATĂ vreo insectă, larvă, râmă ori alte scârboșenii din cele pe care le îngurgitează Bear Grylls. (Muștele înghițite din greșeală nu se pun.)
Nu-i interesant că acum, când văd în supermarket vreun fruct neobișnuit, caut mai întâi pe net să văd ce și cum se mănâncă iar pe vremea aia n-aveam nicio apăsare când băgam în gură fructele de traista-ciobanului, fiindcă ni se părea că au gust de brânză?
Comentariu beton!12
@ardei gras, hahahaaaaa. Da, nici eu nu știu cum am supravițuit.
Elena,:))) de la reteta aia ai devenit asa sturlubatica:))noroc ca nu puneati si piper….
Hi hi hi :))
A mai mare plăcere a mea era să dezlipesc toate gumele de mestecat pe care le puteam găsi pe stradă şi să le mai moflăi şi eu puțin.
Îţi place sau nu:
0 
0
@Vera, ce vremuri!
Bai, fiti atenti, faza-de-faza cu Neymar !
Omu’, ca tot omu’, si-a vrut mai binele, sa plece sa joace si el in alta parte, sa nu-l aia la cap toata lumea ca-i un fel de mini-Messi, ca el, asa, mai mult da cu stangu-n dreptu’, da’ norocu’ lui ca sunt baeti-de-baeti aia de la Barca si-i dau totusi banutu’. Problema era ca omului ii lipseau 222 milioane de coco, banii de reziliere, sa-si urmeze visul. Voi intelegeti suma asta ? Acuma, si eu iubesc fotbalul, da’ la urma-urmii dai cu piciorul intr-un balon cu aer, ce-i drept, mai cu pricepere sau fara, da’ nu e ca si cum in bugetul asta ar trebui sa pui si vreo cinci-sase sateliti pe orbita. Boooon ! E uite ca vine totusi si ziua in care el, Neymar, sarind de buna seama cate trei trepte deoadata, aduce cecul eliberator alora de la Barca. Si ce credeti ?
„Ntz, nu e bine !”.
Pai de ce, sefu’ ?
„Banii astia sunt buni numa’ daca ni-i dai tu de la tine, fire-ai tu al ….. de saracie, nuuu vine la noi unul, aseea, si ni-i plateste pentru tine !”
Fraaate, asta-i … asta-i japca dinaia romaneasca, Berevoiesti (da, da’ sa fie Heineken) 2.0. Huuuooo ! HAAI REAALUL !
http://www.gsp.ro/international/campionate/transferul-lui-neymar-la-psg-a-intrat-in-impas-refuz-de-ultima-ora-517550.html
Pai de aia si face ca toate alea in ultima vreme, ca Barca e de caca si-l leaga de izmene. Baiatu’ e ofticos, o sa-si bage cucoshu-n el de balon si va da rasol de fiecare data cand il pune Valverde pe teren. E misto de urmarit telenovela, oricum.
Hala Real!! <3
Hala Madrid!!! Dacă tot e de halait.
Şi eu am închis o verişoară în dulap. Din joacă, desigur. Dar nu am mai putut descuia, se blocase cheia. Disperare! Am chemat un băiat din vecini şi am reuşit să rezolvăm problema. M-a costat rezerva de ciocolată şi de dulceaţă de căpşuni făcută de bunica.
Comentariu beton!14
@Gabil, da, dar a scăpat cu viața.
Aveam o vecina pe scară. Mirela. Părinții ei lucrau la Avicola. Avea fata asta în casă tot ce visai. Regula familiei era: nu primești copii în casă!!!
Eh, eu cu soră-mea acolo eram zilnic. Într-o zi când venea taică-său de la muncă dăm buzna la ușă să ieșim. Ușa blocată!!!!! Am paralizat!
Am sărit pe geamul de la bucătarie. Noroc că stătea la parter.
Comentariu beton!13
La noi eu am fost ăla rău’ şi-am chinuit-o pe sor’mea, mai mare decât mine cu 4 ani (bătăi, dat cu cleştele în cap, neascultat când eram singuri acasă şi câte şi mai câte…). Dar situația s-a liniştit când a plecat săraca la liceu ? Eram mezinul familiei, băiat cu 4 femei (bunici, mamă, soră) ?. Oare la capitolul „Trăznăi în sufragerie ” putem trece jucatul de ping pong pe masă de 12 persoane (era de-aia de se lungea cu o tāblie ascunsā sub blatul principal) cu suporții de la jocul de „Rummy ” pe post de fileu? ?
Comentariu beton!15
Rummy <3 <3 <3
Ping-pong jucam si noi cu orice : tabla mamei de copt vinete, cartoane, carti 😀
@VictorR, da, da. Putem trece???
@Vicror, las’ că acum sunteți majoritari voi, băieții! 😉
? Probabil. Cine sunt eu să mă pun contra? ?
Sunt de acord cu tine. Fricile si angoasele copilariei ne-au modelat comportamentul.
@Razvan, eu glumeam să știi?.
@Elena, Hahaha, te inteleg..si eu am fost terorizata de frate-miu si verii mei… imi placea tare mult sa dorm la pranz, dar m-au lecuit intr-o vara. In fiecare zi ma trezeam cu omizi uriase, gandaci sau paianjeni miscandu-se pe fata mea. Nu e nevoie sa-ti descriu plansetele, tipetele si teroarea simtita. Am 30 de ani si simt o repulsie pentru insecte, mi-au trebuit 12 ani sa pot pune mana pe o gargarita.
@Ana, ca să vezi unde te măriți, ha? :))))
„Gărgăriță, riță, unde vei zbura
Acolo m-oi mărita”.
Comentariu beton!12
@Elena, ca sa vezi cum functioneaza subconstientu’ omului:)))) .. Multumim lu’ Vasilescu ca ni te-a lasat..
Noi ne bateam ca chiorii. Zilnic. Si azi ma mir ca nu ne-am omorat din greseala. Si cand veneau parintii de la lucru, primeam de la ei tura a doua, din te miri ce. Dar am avut o copilarie splendida. Ieseam cu zecile de copii in fata blocurilor, fara nici o exagerare. Se faceau echipe de fotbal, volei, handbal, tenis de picior, jocuri desenate pe trotuar, elastice, corzi, jocuri de societate (si tinerii si adultii) ascunsa, prinsa si multe pe care nu mi le amintesc acum. Vuia cartierul de strigatele si bucuria copiilor de dimineata pana la 12 seara, vara indiferent de vreme. Ba chiar, nu-mi amintesc ceva mai frumos ca miutele in mijlocul furtunilor de vara. E genul de copilarie pe care cei ce se nasc acum nu o vor cunoaste vreodata… din pacate.
Comentariu beton!20
@AD, vai, câte nebunii nu făceam. Când ploua era strada plină de copii desculți. Și jocurile alea ale copilăriei. Ne rupeam coloana la „lapte gros și monopol”?. Mișto era.
@AD, realizezi că dacă pe atunci ar fi existat ce există azi în materie de tehnologie, jucarii, distracție pentru copii, nici dracu’ n-ar fi fost în fața blocurilor, nu?
Eu regret că nu sunt copil acum, în aceste vremuri. ?
Eu urasc ca sunt adult in aceste vremuri. Sunt legata de tehnologie toata ziua si am un acut simt ca-mi ratez viata.
Eu cu var’miu la mine acasa…2 copii scapati in cap (de mai multe ori) ce ne-am gândit noi? hai sa ne stropim cu apa…cand a venit mama acasa cam toti peretii erau uzi si subsemnatul incerca sa ii usuce făcând vânt cu o perna.
Comentariu beton!13
@Marius U, când eram eu copil apa era cu program?.
@Elena P
Am prins si eu perioada aia. Nu sunt chiar asa tinerel. ? Era probabil in intervalul cand era apa. ?
Hm…. butone la aragaz…eu n-am nici acum…din cauză de copil de un an…deci…şi mie copilăria mea mi-a „furnizat” unele ideei.
@Sebi, :)))))). Să-ți traiască!
Elena, poți să ții liniștită blogul în lipsa masterului. În perioada asta, textele lui ar trebui să fie etichetate ca guest post de Vasilescu :)))
Comentariu beton!18
@catalin fdd, hahahahaaaaaa. O să-i cer textul pentru luni. Să îl corectez și să vad dacă e ok. :))))))
Comentariu beton!21
E șocat. Aia e
Prima frază pe care am auzit-o după ce m-am născut a fost : niciodata să nu pui nimic in buzunarele exterioare ale trollerului
Si nici macar nu se inventase in România trollerul
Eu cred că i se putea fura orice. Dar NU țigările.
Mers la șase ani cu cheia de gât la școală (eram mai înalt decât media celor de vârsta mea și a zis genitorul meu că dacă o să fiu prost să nu fiu măcar cel mai mare), încălzit mâncare singur, vacanțe petrecute la bunica la CAP, mers la săpat porumbul, dus tur/retur sticlele de bere, visat la văzut circul și zoo….
Ehehe…. copilărie ceaușistă
Comentariu beton!12
@Dilimache, eu dupa doua sesiuni de mers la circ mi-am spart capul de doua ori. Ai mei au renunțat să mă mai ia.
Cica ati fost incuiati in dulap!! Cine naiba mai avea chei la dulapuri cand din ele ieseau niste splendide pocnitori cu fosfor din chibrite!!! Astea erau parfum pe langa pocnitorile profesioniste facute din injector, teava PVC, cui indoit si arc de la saua bicicletei. Nu mai zic de suflatorile de cornete si cutiile de vopsea umplute cu carbid. Vise taica. Daca as vedea-o pe fiica-mea astazi macar incercand una ca asta as fi cel mai fericit parinte. Nu-i bai, sunt convins ca nu o sa experimenteze asta niciodata.
@un sas, sa experimenteze asa ceva?
Hm, ai mai vazut vreun copil pe care sa nu-l duca/aduca cineva la scoala?
Pai eu cand aveam 5 ani, am venit de la gradinita singura si m-am impotmolit intr-un troian de zapada de n-am putut sa mai ies. M-a gasit bunica care venea dupa mine, speriata ca intarziasem deja o ora.
Comentariu beton!11
@moatza, dus/adus la/de la școală?!! Eu nici azi nu pricep chestia asta.
M-a dus mama în prima zi, în clasa întâia ca sa-mi arate drumul. Atat!
Pe fii-miu l-a dus bunică-sa la școală numai în clasa întâia, așa, că n-avea ea ce face. Din a doua am stopat-o. Ce-i aia dus la școală?!
Comentariu beton!12
@LauraG, știi de ce „dus/adus” de la școală? Pentru că cretini cu mașini care nu știu ce e aia trecere de pietoni sau 20 km/h printre blocuri, pentru că demenți care acum nu-ți mai dau doar o bătaie ca să-ți ia banii de buzunar ci te înjunghie cu cuțitul sau te lasă lat într-o baltă de sânge pentru un telefon, pentru că maidanezi, pentru că trafic de copii pentru prostituție și cerșetorie, pentru că pedofili și alte asemenea anormalități, pentru că droguri (eu am făcut cunoștință cu ele prin liceu, acum copiii au acces la ele din grădiniță), pentru că sunt mult mai multe chestii care distrag un copil în drumul lui spre școală și înapoi, pentru că societate rea, nepăsătoare, indiferentă, iresponsabilă. D-aia probabil că îi voi duce/aduce pe ai mei la/de la școală până la vârsta buletinului, deși eu am fost „eliberat” mult mai devreme de către ai mei. Erau alte vremuri. Prefer să-i știu lângă „fusta mamei” decât la 2 metri sub pământ sau prin vreo intersecție în Milano. Aia e! Acu’ vreo câteva luni un homeless nebun din cartier fugărea vreo câțiva copii de 10-12 ani cu un băț cu un cui înfipt în el. Copiii aveau ghiozdane, deci se întorceau de la școală. Probabil îi făcuseră ceva, dar ideea e că dacă îl nimerea pe vreunul cu cuiul se pregăteau părinții ăluia de parastas. Nu mai bine evit atât comportamentul copilului cât și al nebunului însoțind pruncul până la școală? (Dacă nu eu, atunci alt adult responsabil, bunică, vecin, mătușă etc.)
Comentariu beton!38
Ionut a insumat cam toate fricile din capsorul meu si motivele pentru care junioarele mele vor avea insotitor la/de la gradi/scoala!
@Ionut, @Vera,
La câte ați zis voi aici că se întâmplă, aproape că mi-e frică și mie să mai merg pe stradă… 🙁
Așa ceva nu exista când fii-miu era la școală. Școală de cartier, mers printre blocuri, cu gașca de colegi. Cel mai mare risc era să vină bumbăcit de unul mai mare
@un sas, copilul meu a vrut să facă „slaim”. Nu știu ce e ăla că oricum nu i-a ieșit cum a văzut el pe youtube. Pentru joaca asta i-am cumpărat: aracet, colorant alimentar si, citez, „neapărat detergent de rufe lichid de la Persil”.
Am zis merci că nu l-a mâncat după aia, că io mancam toate căcaturile când eram mică. Inclusiv lipici.
Soră cu un an mai mică. Cafteală la ordinea zilei. Mai am si acum două cicatrici să-mi aduc aminte de soră-mea cat oi trăi: pe mână și sub genunchi. Ambele taieturi de cuțit. Vrâncioaia style ?
@Snark, Vrâncioaia??? Xena nu-ți mai place sau cum?
Buuun asa… bataie pt te miri ce de la surorile mai mari, cand ajungeau ai mei acasa le spuneam ca m-am impiedicat.(m-au dat la judo de la 6 ani din cauza asta). Am dat foc la un depozit pentru ca am lasat focul aprins dupa ce am facut pistol din plumbul de la o baterie de masina( topeai plumbul si il puneai in forma facuta intr-o caramida de BCA). M-am batut cu toti prietenii din cartier. Inundat vecinii de jos si sa nu ma prinda ca sunt eu am stropit peretele si tavanul..vina este a vecinilor de sus. La 14 ani, cu baietii de la bloc luam masinile parintilor si ne plimbam cu ele printre blocuri. Oras de granita, treceau trenurile internationale, asteptam aproape de gara, cand incetinea,sa ne arunce bomboane/gume chiar si cuburi de concentrat pt gatit… il mancam si pe ala.
Ne jucam leapsa pe un vechi foisor de armata e vreo 15 metrii cocotandu-ne pe schele lui. Ma mir ca mai sunt in viata cand ma gandesc si da, nimic nu mi se pare imposibil in continuare.
Comentariu beton!16
@Corcodel, aveam și noi un tren care trecea prin spatele blocului. Mitropa se numea. Era plin de străini care ne aruncau gumă de mrstecat. Lame. Dupa ce o mestecam le puneam în praștie și le aruncam în părul trecătorilor.
Noi am crescut intr un oras mic (fara semafor, prea multe masini, 2 treceri de pietoni in tot orasul, toata lumea efectiv cunoaste pe toata luna dupa nume si prenume). Blocul la care au fost repartizati ai mei, ca si alti vecini, era dat celor cu mai mult de 1 copil si care lucrau la o uzina care costruiau un baraj mai sus de oras. booon. Si acum numaram cati copii eram in bloc in 4 etaje, 4 ap pe etaj+parter, in medie cam 9 copii pe etaj. ap de 2 si 3 cam de 38, respectiv 45 mp. Noi nu stateam in casa practic. Am facut fel de fel de prostii, de ne miram uneori cum nu ne am facut ceva grav din greseala. Bine, frate miu si-a crapat dintii din fata de vreo 4 ori, alti vecini rupt maini si picioare. Eu am scapat doar cu niste zgarieturi imense pe fata de la o sarma, un cui in talpa si vesnicile bube in cot, genuche (asa-i mai nou, nu?). Si pe mine ma inchidea frate-miu in lada de la pat, el a sarit cu umbrela de la etajul 1 ca am vazut noi in desene. Eu n-am jmai sarit ca a inceput el sa planga prea tare. Am imbatat altii copii mai mici pt ca ai mei aveau tuica si visinata si facem autoservire. Mie cel mai mult imi placea cand fatau catelele de pe langa bloc. Sa am grija de toti puricosii, furam si piteam mancare prin casa ca sa le duc loc, imi luam bataie zilnic pt asta.cand erau pleacti nu aveam voie sa primim copii in casa niciunul de pe scara, asa ca stateam toti pe casa scarii cu usile deschise si mancam ce aveam prin casa..dar nu intram unii in casele altora, politicos:)) vecinii de sus (5 copii la numar) au facut piscina n dormitor la un mom dat
adica au carat apa cu ce aveau…pana cand s au plictisit. doamne..ce amintiri. Acum cativa ani, din pacate, ne a murit un vecin din gasca, foarte tanar. Ne-am strans zilele alea efectiv toata gasca de la fiecare usa, fara exceptie. A fost impresionant si ne place sa credem ca toate povestile pe care le am rememorat langa el zilele alea au ajuns si la el. Pentru mine ei sunt prietenii mei pe viata chiar daca acum ne vedem rar, nu am evoluat toti profesional si personal la fel, efectiv sunt prietenii mei pentru totdeauna si as face orice pentru fiecare.
Comentariu beton!41
@Geox, du-te, băi, că m-ai făcut să plâng.
Frumos ai scris.
Comentariu beton!12
Io’s cu maşină la reparat că altfel şi mie mi-a stat nodu-n gât… ?
Cu Fram n-am avut io treabă, cu lada de la studio însă… o cunosc foarte bine, pe dinăuntru! Doar că a noastră nu avea capac ci o deschidere frontală, o placă masivă ce aluneca atunci când apăsai un buton și era prevăzută cu niște orificii care ar fi trebuit să te ajute s-o ridici și s-o trântești să intre la loc. (Ehei, tehnologie foarte avansată, cam zgomotoasă dar na, să știe și vecinii ce faci tu prin casă.)
Fratele meu m-a închis acolo pe la 2 ani, era (și este) foarte inteligent, și-a dat seama că n-aveam cum să mă sufoc, în schimb nu mai era nevoie să mă supravegheze ca să nu cad din pat (se întâmplase deja și fusese mustrat) așa că și-a văzut de ale lui (avea 12 ani) iar eu de ale mele.
Când a venit mama de la serviciu, casa era (aparent) pustie, până a văzut 2 degețele ițindu-se prin găurile alea. Nu plângeam, eram OK, nu cred să fi avut ceva repercusiuni asupra psihicului meu chestia asta, nu-s nici claustrofobică, nici de întuneric nu mi-e frică.
Umblam și noi prin gunoaie, căutam sprayuri care să nu fie total golite, ne plăcea să le dăm foc. Am avut norocul să găsim odată un fixativ de păr XXL aproape plin, a fost ziua noastră norocoasă. Nu același lucru îl poate spune și unul dintre băieții din gașcă, l-a atins pe față un jet incandescent și așa am aflat și noi de ce nu-i bine să le aprinzi în timp ce apeși pe pulverizator…
Comentariu beton!17
@CrisS, eu cred că lada ta a fost inventată după ce lada mea a dat niște „erori”. Societății.?
daca tot vad ca au mai cautat si altii prin gunoaie. Gume de mestecat de pe jos ati luat sau sunt noi eram singurii nebuni? Si pentru ca nu aveam ciocolata am inventat noi o moneda de schimb: capacele metalice de la sticle de bere, cico si asa am ajuns sa cautam in gunoaie dupa cacaturile alea, ma durea inima cand treceam pe strada cu mama pe langa unul si nu ma puteam apleca sa-l iau (dupa cateva incercari lasate cu palme in mijlocul strazii).
@Geox, gume de mestecat, nu dar ambalajele lor, da. Făceam colecție așa că mereu eram cu ochii în jos mai ales când treceam pe lângă ferestrele blocurilor.
Da da, serveam. Uneori, cand era foarte lipita de asfalt, o desfaceam cu cioburi de sticla gasite pe jos…
Daca aveti copii care citesc pe aici, nu va vad prea bine data viitoare cand vreti sa-i pedepsiti.
Pe de alta parte, pentru copii zilelor noastre pericolul de ranire nu vine de la pocnitori cu carbid sau tuburi de spray aruncate in foc ci de la riscul de accidente atunci cand alearga dupa pokemoni (sau cum se numesc aia)
@pipzn, pe mine mă sperie copilul meu că până la vârsta asta, 10 ani, nu a venit cu genunchii și coatele julite.
Bine, i-am și pilit tableta si telefonul. E adevărat :)))
Pt ca parintii nu ne lasau sa mestecam guma pe motiv ,,ca nu e sanatoasa”, in momentul in care intram in casa, lipeam guma in spatele caloriferului din casa scarii…a doua zi recuperam guma, o mestecam putin si atentie, aruncam primul scuipat pt ca era cu microbi si apoi mancam linistit guma pana venea din nou seara si o depozitam in spatele caloriferului negru. Dupa un timp , cand constatam ca guma suferea anumite modificari organoleptice, puneam un strop de cerneala in ea si ….alta viata…mestecam guma cu toti dintii ranjiti, nu care cumva sa nu observe cineva culoarea interesanta a gumii de mestecat….oare cum am supravietuit?O Doamne mi se face rau…
Comentariu beton!17
@MAS, eu o puneam după ureche. Cică acolo ar fi cel mai curat loc. Daca-i știi de câte ori m-am tuns…
Da, cerneala aia în gumă :))))). Mai puneam și violet de gențiana. Ieșea mov.
Ziceam mai sus…noi luam si de pe jos…mai ales pe alea aratoase. La fel..aruncam primul scuipat..practic o clateam putin in gura. Scarbos rau.
Cam asta era tehnica :))
Eu descoperisem, după ce m-am mutat la bloc cu multi copii, bombele cu apa si suflatul de cornete?
În curând am uitat de ele la cat de pedepsită ajunsesem pentru lucruri pe care nu le făceam darămite să mai le si provoc?
Sti, acum am realizat ca la un moment dat un comentator a remarcat ca povestești (si noi cititorii la fel) lucruri care daca s-ar petrece in aceste vremuri ar trebui sa mergi la psiholog sa te vindeci?.
Generația noastra este acum mai puternică( fara sa fi vrut dealtfel) fata de copii nostri care iau armonia si iubirea ca implicită fata de atmosfera din casa bunicilor lor!
@Mary M, e o generație sensibilă pentru că nimic din timpul nostru de copii nu mai este acum. Ionuț scria mai sus că are niște temeri. Și eu am aceleași temeri pentru că lumea în care l-am născut pe fiu-meu n-are nicio legătură cu lumea în care am trăit eu.
Elena, eu am copilarit pana pe la 14 ani in Rahova. La parterul blocului statea o familie de țigani cu vreo sase copii. Gigica era cel mai mic. Pentru ca ne mutaseram foarte de curand,nu aveam tovarasi de joaca. Asa ca m.am imprietenit cu Gigica. Era mai mic decat mine dar ce putea sa faca! Daca nu.l plimbam cu bicla poc flegma intre ochi. Daca nu.i dadeam bicla sa faca o tura de bloc,poc flegma. Ce mai,era jale. Dar daca se lega cineva de mine jar manca de la Gigica. Si normal pt ca ma aparase trebuia rasplatit cu o ciocolata,ceva. Daca nu eram imediat pe faza sa.i dau bucațica de ciocolata..nu cred ca mai e nevoie sa scriu ce urma
@Lucky, nu, nu este nevoie ????
Hâm hâm, hâm! Rog toată lumea care mai e la ora asta aici: definiți, în maxim XYZ cuvinte noțiunea ”copil normal / fără traume”!!!
@VictorR, așa strici tu cheful oamenilor cu probleme d-astea fără răspuns!??
@Ionut: Cum ar zice tatalubloguăsta? ”troleul de serviciu”! 😀 Dilema ”copilăria mea versus copilăria copiilor noștri” nu e de fapt nici-o dilemă. Ea nu există. Există doar fapte iscate la un anumit moment, trăite într-o epocă de un anumit nivel tehnologic și politic. Așa au zis și părinții / socrii noștri acum 30 ani. Povestea se repetă, istoria se repetă, greșelile (din nefericire!) se repetă. Așadar, doar să râdem!
Sper ca frate-meu mai mic (cu 2 ani) n-are amintiri d-astea, ca eu n-am. 🙂
Sunt ceva urme de amintiri cu lada de studio, dar cred ca ne ascundeam pe rand. Si saream de pe ea pe pat. Saracele arcuri.
@Ady, eu zic să-l întrebi ce amintiri are. Că și frate-miu a uitat ce-mi făcea. Eu NU.
Deci, daca nu erau detaliile cu televizorul rusesc si cutremurul puteam sa jur ca esti sor-mea..
@Cristian, ești fratele meu! Dintr-o altă mamă?.
https://www.google.ro/url?sa=t&source=web&rct=j&url=https://m.youtube.com/watch%3Fv%3DVonnV4m0HUE&ved=0ahUKEwjCreCHqr_VAhVHuBQKHdkKACsQtwIIGjAA&usg=AFQjCNEBFic4CLb5lDEHRq66T7yC3nbbnQ
Mama ciudata si un frate si mai ciudat.
Ma regasesc in acest articol. 🙂 Si imi aduc aminte de o intamplare cu acelasi Fram (nu ursul polar) cand jucand de-a v-ati ascunsea cu fratele meu mai mic, s-a ascuns in frigider inchizand usa. Frigiderul era defect intr-o incapere pe post de magazie. Noroc cu biata mama care a auzit glasul stins al fratelui cerand ajutor. Eu renuntasem de mult la joc si plecasem din zona.