N-o să aflați cine a scris textul ăsta. Dar nici nu e nevoie. Doar citiți-l. Și dacă vă regăsiți, puneți-vă niște întrebări. Eu mi-am pus.
Să zicem că ești trecut de vârsta chiar și celei mai târzii post-adolescențe. Să zicem că în viață nu ai făcut vreun lucru remarcabil. Ai și tu o casa, cu rate, chirie sau moștenire de la ai tăi, o mașină (sau nu), un copil (sau nu), un job, chestii de astea comune.
N-ai inventat vreun leac pentru vreo boală incurabilă, nu se scrie despre tine în ziare și nici măcar în tabloide, nu pilotezi un avion, nu cânți la pian în timp ce toci ceapă, în fine, ești și tu un om comun crescut, ca noi toți, într-o societate care a tot cerut, cu subiect și predicat, de la tine, în fiecare etapă din viața ta, să fii special.
Când ai tăi s-au prins că nu ești vreo lumină orbitoare, poate s-or fi îndurat să-ți zică că te iubesc și așa. Sau poate nu, și continuă și acum să aștepte să scoți ceva magic de la sertar.
Ei, și vine momentul ăla. Când fie te măriți, fie faci un copil, fie slăbești juma de chintal, fie te lași de fumat, fie îți iei casă. Bă, nu numai că devii specialist, după caz, în nunți, puericultură, nutriție, substanțele nocive din gudron și imobiliare. NU, ar fi prea puțin. Nu numai că scrii pe toate gardurile despre marea ta realizare, care practic te transformă în savant al domeniului. NU. Ești deja un Iisus. Tu poți predica propria religie, pentru că deja ai un miracol înfăptuit, ăla – scuzați-mă că repet – că te-ai măritat, ai slăbit, ai construit o casă, te-ai lăsat de fumat sau ai făcut un copil. Nu numai că ai religia ta, care te face – în sfârșit – special. Dar toți cei care nu se înrolează în ritmuri de gospel în religia ta sunt niște limitați și niște ignoranți. Dar nu-i bai, tu le tot arăți lumina. Așa a făcut și Iisus, asta-i soarta voastră, a profeților.
Bă, cum să zic. Văd în fiecare zi pe Facebook circa 10 profeți de ăștia și-s sătulă. Practic o singură religie și dacă e să mă închin, prefer să mă închin la alții. Zeii de pe Internet sunt niște zei triști. Și ignoranți, că nu au nici cea mai vagă idee ce s-a întîmplat cu restul de profeți, înaintea lor.
sursa foto
Eu am castigat cam o duzina de procese pe varii teme (faliment, masina, scos argint viu din astea).
Modalitate bulan + atentie de programator in cititul legilor + citit internet + cereri scrise fara greseli (maica-mea e profa de romana si iti dai seama cate linii la mana mi-am luat).
Rezultatul e ca pentru aia de ii cunosc desi am 0 studii juridice e ca ar trebui sa fiu cel putin scriitorul constitutiei si paznicul de la Curtea Constitutionala.
Comentariu beton!24
@radu, pe tine trebuia să te angajeze Iehova, n-ar mai fi avut nevoie de atâția martori. 🙂
Comentariu beton!18
@radu, iată. 🙂
La prima parte a articolului o sa-i cer parerea Batranului Chinez de la mine din sat, deci, Batranul Chinez a zis asa: Tinere, in lume este nevoie si de cai, nu doar de calareti.
La a doua parte zic asa: Ganditi cailor, ganditi…ca oricum aveti capul mai mare.
Comentariu beton!30
@Redoo, și la ce le folosește?
Sau cum ar fi zis bunica-mea: e plin cimitiru’ de desptepti de-astia de neinlocuit.
Comentariu beton!16
@moatza, și mai e loc.
Mie-mi plac alea motivaționale, adânci. Te pătrund până-n celula sufletului…
P.S. Și dacă nu te pliezi pe ele, ești un vierme.
Comentariu beton!14
@Laura G., iubirea nu e un sentiment, e o stare de spirit? Așa? 😛
Dintre toti, cel mai greu de suportat mi se pare cel cu copilul. Sa te fereasca sfintii de a sa furie! 😀
@Bia, mămicile cu percepte moderne și solide de parenting sunt cele mai rele ființe din online.
Mie mi se pare de-a dreptul ironic ca acești „profeți” nici măcar nu cred cu adevarat ceea ce profețesc. In fiecare zi facem greșeli pe care ne-am fi dorit sa nu le facem și începem sa ne căim pe facebook in speranța ca cineva, Sfântul Duh al internetului va veni si va spune „Fiule, te-ai căit, ești iertat!”. Pe dracu! Nu ești deloc iertat. Iertarea vine din tine, atunci când stai și te gândești la ceea ce ai făcut, când simți ca te doare carnea pe tine și vrei sa schimbi trecutul prin acțiunile tale din viitor.. Este adevarat ca atunci când iți expui suferința pe wall si aștepți mântuire, este mai ușor. Când citești vorbele de duh ale unora sau altora și ți se pare ca te regăsești in ele. Pana la urma profeții sunt cei care ne fac sa ne mințim ca iertarea, bunătatea, generozitatea sunt niște idealuri atât de ușor de atins. Îhî…
Comentariu beton!13
@Georgian, eu am cunoscut și profeți care chiar cred în ce propovăduiesc. Acum, nu știu dacă cred pur și simplu sau altfel nu pot face față întâmplărilor cotidiene – unele foarte nasoale. Sunt cei mai puțin periculoși, aproape inofensivi, chiar dacă unii din ei sar pârleazul și mai delirează uneori. Nu se compară cu șarlatanii, adică impostorii ăia ce cu bună știință speculează naivitatatea, vulnerabilitatea, traumele, slăbiciunile noastre. Cumva îi văd cameleonici, oportuniști, carismatici și reușesc să vândă bule de săpun, bicarbonat sau clișee drept panaceu. Pentru că cel mai adesea e vorba de bani, deh, înțelepciunea nu e pentru sărăntoci. Umblă adesea deghizați în profesioniști, chiar îți pot flutura sub nas diploma celor șapte ani prin Tibet ori te miri la ce universitate. E ceva mai profitabil decât să manipulezi frica aia bazală a oamenilor și să te alegi și cu apreciere socială și cu bani în portofel? Iar Facebookul e unul din locurile perfecte pentru promovare 🙂
@miha s., ai dreptate. Sunt si profeti care cred in ceea ce propovaduiesc asa cum sunt si preoti care cred cu adevarat in predicile pe care le tin. Este adevarat ca, aflat sub influenta unor stari foarte proaste, am generalizat. Insa asa cum si tu ai observat, majoritatea sunt precum pastorii americani, foarte stralucitori si galagiosi. Dar este foarte greu sa separi graul de neghina.
@Georgian, eu generalizez și când nu sunt sub influența vreunei stări. E ok, nu te contraziceam, doar am completat ideea ta, tot prin generalizare care cică e o operație a gândirii și e cât se poate de normală 🙂 Că între extremele inocenți și șarlatani sunt o sumedenie de nuanțe. Mai e o chestie, tare ispititoare pentru noi, nu contează cât de mic e nimicul, dacă e pudrat și glazurat, nah 😛
@miha s., nu m-am simtit contrazis si chiar daca ar fi fost asa sunt deschis la dezbateri (desi sunt foarte bun la asta) si la analize. Mai ales cu persoane care imi deschid ochii si mintea. Si da, ne place nimicul pudrat si glazurat. Eu unul recunosc. ?
Înaintea internetului lumea era oricum un ca.cat.Datorita mijloacelor limitate de comunicare ca.catul era prezent într-o arie restrânsă,prieteni,rude,cunostinte,cativa străini.Internetul i-a pus mot ca.catului.Facebookul a dat gura sa il mănânci sau sa il arunci.Social media a luat ca.catul l-a invelit in staniol ca marmota si i-a dat relevanta.Practic ca.catul relevant este important doar pentru cei care o ard in acelasi cerc.Ălorlalți din lumea reala le-ajunge că.catul cu care relaționează zilnic.
Ceva asemănător a scris ala cu piticii.
Comentariu beton!26
@edelweiss, foarte frumos si adevar ceea ce ai spus, partea cu ca.catul este foarte misto. Eu as mai adauga ca internetul a luat ca.catul si l-a aruncat in ventilator.
Comentariu beton!19
@edelweiss, practic tu spui că Facebook-ul a transformat căcatul în ciocolată.
apropos de biserici in eter si propovaitori:
https://crestintotal.ro/biserici-live/
lucru dracu’, internetu asta!
@gabriel, ptiu, doamne apără și păzește!
Sa vezi cand asistentele se cred doctori iar doctorii se cred Dumnezeu!
Sau pe grupurile de mamici exista intotdeauna doua trei mai destepte si atotstiutoare… Traiasca academia google!
Am o boala cumplita pe alea care stiu tot! Daca tu zici ca ai facut pilaf, ea a facut pilaf cu ceapa, scapi doar daca duci discutia spre ‘ ce am citit ultima data’… ca acolo raspund ori cu o nuvela din generala, ori cu seriale turcesti .
Comentariu beton!12
Miki, dacă ai o boală cumplită trece cu bicarbonat. Am citit io pă net, 😛
Comentariu beton!14
Sub ce forma bicarbonatu’?
Pudra, supozitor, pasta?
Conteaza si asta…
Si mai ales cand sa fie administrat?
Inainte de luceafaru’ de zi, dupa aparitia celei de-a 4-a stelute in stanga lunii?
Da reteta completa… Sau un link ceva, te rog frumooooos :))
@GabiI, totul trece cu bicarbonat!
@Miki. stai așa, tu nu pui ceapă la pilaf???
Aaaaa… Nuuuu…
Trebuie? Pe bune?
De care? Verde? Alba? Rosie?
In Acvariu nu avem reteta asta…:)))
@Miki, pfff… amatori. Și albă și roșie!
Miki, dai un sărci şi afli, nu am loc să pun atâtea linkuri câte reţete au ei…
”Zeii de pe Internet sunt niște zei triști.” O să mă cam bântuie fraza asta….
@VictorR, și nu numai azi…
”Zeii de pe Internet sunt niște zei triști.” – ffffoarte tare.
Nota 10 cu felicitari, sau cum este acum mai nou ai un FB de la mine.
@nacele, o să-i transmit autorului. 😉
Hai, măi. Unde ați văzut voi pe cineva să nu își dea cu părerea. Și prin faptul că postez aici, tot o părere e. Că decizi să o îmbraci frumos și să o scoți în lume e o alegere. Că speri să prindă la unul și altul e absolut normal. Că speri să îți aducă și un venit e iar normal. Se întâmplă din moși strămoși.
Problema nu e cine zice, ci cine ascultă.
@Irina, da, dom’le, dar nu despre păreriști era vorba.
Totul pleacă de la o părere. Și vrei să ajungă convingere pentru alții. E același lucru.
Cei mai mișto sunt cei care reușesc să facă un biznis.Nu contează,un butic la parter,un băruleț,un aprozar ,o spălătorie auto,o vulcanizare ,o shormarie ceva gen.Ăștia sunt Dumnezeu pe pământ.Să te ți fratioare, la discuții despre managementul afacerii, dezvoltare personală, ambiție, muncă susținută, implicare,cărți și sfaturi motivaționale. Dacă noi putem(că ei de obicei umblă în haită și se mângâie pe spate reciproc)poți și tu ,trebuie să ai curaj și ambiție bla ,bla.Ai o vârstă, trebuie să ai un statut,etc.Pe principul că mă simt incomd(un pic de cocălărism e bun uneori)scoteam telefonul și cheia de la mașină și le aruncam în scârbă pe masă. Și se făcea liniște. Acum am îmbătrânit, am luat viața din nou de la zero.Devenind mai înțelept, mă mulțumesc cu un cordial,,marș,mă în pwula mea de parvenit ipocrit ,cu poveștile tale de doi lei”..Probabil,e de la vârstă….
@paco, man, m-ai uns pe inimă.
Profeți? Parcă știam că le zice „inflenceri”.?
@Ionut, acest comentariu… 😀
Mie imi plac cel mai mult profetiile alea, o data la doua-trei luni, legate de sfarsitul lumii. Patim la lupul la oi.
Un articol util in care ma regasesc, in special in trecut.
Acum am incercat sa o las mai moale, odata cu inaintarea in varsta mai intelegi ca nu ai cum sa le stii pe toate si nici macar nu ai cum sa stii „cate putin din fiecare”.
Asa ca prefer sa emit o teorie si sa intreb, in acelasi timp, daca toata lumea o considera OK sau daca exista o alta parere si „hai sa o auzim”.
E greu sa faci asta dar e mai sanatos.