Ofițerul de serviciu de la Secția 14 Poliție.
Ieri, în timp ce făceam procesul verbal de predare-primire al unui portofel găsit la metrou, am avut inspirația să le citesc ofițerilor de serviciu comentariile de pe Facebook care-mi spuneau să nu cumva să mă duc să-l predau la Poliție, pentru că poliția o să facă orice cu el mai puțin treaba pentru care e plătită. Inclusiv că o să-i fure banii omului și-o să-i dea mumu.
După ce le-am citit polițiștilor vreo două-trei comentarii în care feisbucarii mai aveau puțin și se dădeau cu curu’ de pământ numai să nu mă duc la secție degeaba, unul dintre ofițeri și-a scos cascheta, s-a scărpinat lung în creștetul capului și m-a întrerupt brusc:
– Auziți, dar dacă suntem chiar atât de proști de ce sună la 112 când li se intâmplă ceva?
Am râs cu zgomot. Chiar, de ce oare?
P.S. Citiți comentariile de la postare. O să vă minunați.
P.P.S. Cu portofelul s-a rezolvat cât încă eram la Secția 14. Au venit oamenii după el și cu asta basta. Bine, au avut mare norc și că n-au apucat polițiștii să le fure banii. Gizăs fucking craist!
N-ai mai avut tu așa gust amar în gură de când te citesc eu!!!!!
@VictorR, am mai avut, dar pe chestii subiective. Acum era vorba despre respectat legea și punct. Dăgeaba.
Ieri am văzut postarea ta pe facebook, dar nu am citit şi comentariile. Azi în schimb, m-am crucit. Ce aşteptări să mai ai?!
@GabiI, nicio așteptare. 🙁
Exact asta am făcut și eu acum. Am citit comentariile și… Wtf?
Pe mine nu ma mira reactiile. Stii de ce ? Pentru ca noi traim in tara unde toti, in afara de subsemnatul ,fura mint si inseala fara rusine.
Bravo tie ca ai facut niste oameni un pic mai fericiti!!
Comentariu beton!13
@Gabriela, plângea femeia aia de bucurie.
Stiu @Mihai aia poate erau banii de mancare pe o luna
Dar cel mai nasol era cu actele
@Gabriela, „…toti, in afara de subsemnatul”….. ?
@Anouk voiam sa fie o ironie
Am citit comentariile pe care le-ai primit pe FB si……..
Acum vreo doua luni, vecina mea a venit de la gara cu un taxi care, dupa ce a coborat ea din masina, a plecat aproape cu scrasnit de roti……fara sa o lase sa-si ia si bagajul din portbagaj. Ea a strigat dupa el, a alergat pana pe la coltul strazii, a facut semne…..nimic. Dus a fost.
Am uitat sa spun ca toate astea se intamplau pe la 2 noaptea si strada era pustie si liniste totala.
Ne-am uitat impreuna a doua zi pe camerele de supraveghere ale unui vecin si am reusit sa vedem de la ce companie era taxi-ul si sa vedem si fata soferului. Nu se distingeau numarul de inmatriculare sau indicativul.
Si se mai vedea foarte clar ca omul ala a plecat intentionat cu bagajul ei.
Alexandra (vecina mea) era total bulversata de intamplare si desi nu avea ceva de valoare in bagaj, chiar avea nevoie de lucrurile alea.
Am sfatuit-o sa mearga la compania de taxi si sa le arate inregistrarea de pe camerele video si poate rezolva totul rapid.
Cei de la compania de taxi au tratat-o ca pe ultimul om, au refuzat sa contacteze soferul implicat si i-au replicat ca „pentru cateva boarfe nu-si bate nimeni capul”.
M-a sunat amarata. Chiar sperase sa rezolve ceva si felul in care se purtasera cu ea o destabilizase total.
Asa ca am indemnat-o sa mearga la Politie si sa faca reclamatie povestind absolut tot ce se intamplase pana atunci.
Nu cred ca va imaginati cata munca de lamurire am dus cu ea incercand sa-i explic ca Politia nu-i face ei vreo favoare ci ca asta e treaba ei pentru care Noi o platim.
A mers pana la urma, cam neconvinsa, si a facut reclamatie si in urma plangerii ei soferul de taxi a cautat-o personal si i-a oferit bani in schimbul lucrurilor pe care i le-a luat. 🙁
Pentru mine e incredibil cum niste oameni care pretind ca vor sa traiasca intr-o societate civilizata aleg orice alta modalitate de a-si rezolva problemele decat sa apeleze la institutiile specializate.
Comentariu beton!32
@Anouk, păi cum, lasă că mă descurc eu pă cont propriu.
Iti spun eu de ce: pentru ca, de mii de ori, aia care ar trebui sa-si faca treeaba si sa ne apere, sunt la fel de primitivi, incapabili si incorecti ca si infractorii. Si pentru ca, de multe ori legea tine cu infractorii, deci nici nu mai merita sa-ti bati capul. Romania lucrului facut cum s-a putut. Pur si simplu orice plangere e o loterie. De aici, si pana a nu cauta legea, a contrazice bunul simt sau a sta cu mainile in san, e doar un pas. Pe care, doar propria constiinta il vegheaza. (Mai scurt e ca si prin educatie sau sanatate, scapa cine are zile si/sau noroc sa dea peste oameni, nu primate.)
@Picatura , si uite asa din societate civilizata devine jungla!
@Picatura, de la ce spui tu până la „nu te duce la poliție că o să le fure banii din portofel” e ceva diferență.
Cum spuneam, bunul simt si liberul arbitru iti dicteaza ce sa faci. Fiecare zice si face cat il duce configuratia personala. Dar realitatea, loteriei de care vorbeam, orice ai face, n-o poti nega.
Cum spuneam, bunul simt si liberul arbitru iti dicteaza ce sa faci. Fiecare zice si face cat il duce configuratia personala. Dar realitatea, orice ai face, n-o poti nega.
Nu pricep de ce atatea voturi negative… poate alaturarea „primitivi, incapabili si incorecti ca si infractorii” e mai dura, dar ideea ramane.
Eu am avut o experienta (si sper sa fie singura!), nu tocmai fericita cu politia romana… Nu m-as mai duce dac-as putea rezolva altfel, e clar. Si, slava domnului, nu era ceva grav!
Oare cei care nu-s de acord cu cometariul #Picaturii, ce experiente au avut?!
Replica polițistului e tare. 🙂 🙂
@9, am râs cu zgomot.
Stana patita am fost si eu; ia uitati-va ce ziceam acum vreo doua luni.
Astăzi, în toaleta de la muncă am găsit un telefon. Întreb tipa care se spăla pe mâini, nu, nu e al meu. Zic, mă duc la fetele de la barul sălii de odihnă, un fel de ghișeu de obiecte pierdute, sigur ajunge la proprietar.
Mai târziu, povestesc întâmplarea unor colegi; oamenilor, cât pe ce să-mi cadă cele mai dure sudălmi! Că puteam să-l bag în buzunar, ce dacă bloca cartela/abonamentul, mi-l libera niște șmecheri, făceam și eu un ban grămadă.
Eu, odată am uitat o carte în metrou, am recuperat-o la vreo două zile de la obiecte pierdute și mi-a zburat inima din piept de bucurie.
Reveniți-vă, oameni! Că pastilele din țările străine ajung greu iarna asta!
Comentariu beton!15
@lectorarumana, stai un pic că la mine e mai grav. Nu mi-au zis că de ce n-am păstrat portofelul. Ci că de ce-l duc la politie.
Un prieten si-a pierdut portofelul intr-un autobuz si cand a sunat la Biroul de obiecte pierdute al RATB (da, au un serviciu care se numeste asa) i-a raspuns o doamna „foarte amabila” care i-a replicat scurt:
-Pai si ce era sa faca soferul daca a gasit un portofel?! L-a aruncat!
Lasa ca ai vrut sa fii celebru si sa iei like-uri, stim noi! 😛
Acu’, pe bune, pe tine te mira rautatea, invidia si prostia oamenilor din tara asta?
Comentariu beton!12
@Ionut, nu, nu, cu astea sunt obișnuit. Pe mine m-a mirat doar atitudinea „NU TE DUCE LA POLIȚIE CĂ ACOLO E MOARTEA!!!”.
Adevarul este ca cu un Godina (si un SorinB) nu prea se face primavara. 🙂
Politia are o imagine proasta in Romania, 90% din cauza ei, si are mult de tras pentru a spala aceasta imagine. Lumea nu are incredere in Politie. Da, suni la 112, dar asta e mai mult un reflex. Cunosc oameni care ar prefera mai degraaba sa apeleze la firme de paza si protectie private, decat la Politie. la fel ca si in cazul sanatatii sau invatamantului. Asta e o posibila explicatie pentru unele comentarii.
Personal ma situez undeva la mijloc. Am incredere in Politie, dar ii inteleg si pe cei care nu au.
Comentariu beton!11
@Ionut, DA, DA, DA, fix despre imagine este vorba. Când vor înțelege asta se vor schimba multe.
Sperante desarte pentru populatia noastra… Eu in cora m-am intors si ca a gresit casierita si mi-a dat cu un leu in plus si i l-am dat. Toata cora s-a uitat la mine de zici ca ma linsau…
Comentariu beton!17
@Alexandru, și te-ar fi linșat.
Eram studentă şi la metrou mi-au dat din greşeală restul de la 100 de lei în loc să-mi dea de la 50. I-am atras atenţia casieriței, i-am dat banii înapoi, mi-am văzut de treabă. La şcoală (şi şcoală d’aia unde s-a intrat cu examen greu si pe bune), colegele m-au certat. Că unde am mai auzit așa ceva, că mai am de învăţat, că-s fraieră. Nu m-am schimbat între timp pentru că şi mie mi s-a întâmplat să-mi cadă banii de prin buzunare şi să mi se atragă atenţia, să uit mapă (mişto, tentantă) la tunicheţii de la metrou şi să o găsesc după jumătate de oră exact în aceeaşi poziţie, etc.
Nu e poveste auzita, subsemnata a comis-o: mi-am pierdut portofelul intr-o sambata seara pe terasa la motoare – acte, carduri, bani! Am realizat asta 2 ore mai tarziu cand eram intr-un alt club si vroiam sa platesc! A doua zi, duminica pe la 10 dimineata suna telefonul fix, cineva intreaba daca poate vorbi cu subsemnata si imi zice urmatoarele: „Sunt Alexandra, nu ma cunoasteti, am gasit portofelul pe jos la terasa la motoare, nr de tel l-am aflat dupa adresa din buletin; am fost azi-noapte acasa la dvs, am sunat la interfon dar nu a raspuns nimeni” – eu si sotul in club, acasa soacra cu copilul care a crezut ca viseaza in somn! „Putem sa ne vedem azi sa va recuperati portofelul?” Mai mult balbait am zis, multumesc din suflet,sigur, unde sa vin? Aparatorii patriei. Ne-am dus – era Alexandra cu prietenul ei, doi tineri frumosi in jur de 20 de ani -am vrut sa-i las 50 de lei si a refuzat, a zis ca nu-i nevoie desi de la motoare in dr taberei apoi aparatorii patriei au mers cu taxi! Respect si multumiri maxime!
Mai vreti sa stiti cum mi-am uitat portofelul cu 1600euro pe masa la o terasa in Croatia in prima zi de vacanta la mare? L-am recuperat intact citeva ore mai tarziu! Traita de mine, nu auzita!
Am fost si de partea cealalta, gasit, predat, destinatar cu ochi in lacrimi a vrut sa-mi pupe mina!
Comentariu beton!15
@iselin, păi despre asta vorbesc și eu. Doar că n-aveam unde să sun. Nu exista niciun număr de telefon.
E bine ca s-a rezolvat, poate fi folosit mai departe ca un exemplu, pentru a mai schimba pararile unora.
@nice, n-am avut nicio îndoială că NU s-ar rezolva.
Ieri am fost la mama si i-am facut niste cumpărături.Un bătrân cu un carut dupa el,cu niste fier vechi,lemn m-a rugat sa ii dau doi lei pentru pâine.Cum era un market aproape,i-am luat omului pâine,salam,sana,niste pateu.Cand i-am dat sacosa m-a întrebat daca am ceva de incaltat mai vechi.Bre io port 45,mosu,lasa taica ca cred ca io 44.O fractiune de secunda m-am gandit sa dau o fuga pana acasa sa caut ceva.Nu aveam timp asa ca aveam neste snickersi in picioare.I-ai bre pe astia si dupa am luat-o in sosete spre masina.Care era blocata de un bou.Norocul lui ca era o patrula care s-a oprit cand m-a auzit cum ii luam lu ala tot neamu de la amiba încoace un pl.Dimineata acu al imbecil a parcat fix in spatele meu.Am astepta 10 min poate il torn pe prost.M-a tăiat pisarea si am urcat.A plecat intre timp deci am început saptamana prost.
@Mihai un gest normal iar comentariile ălora arata ca mama lor e tigan prost si repetent.
Comentariu beton!28
@Măi, Edelweiss, nu te cunosc, dar pare că ești un om bun 🙂 Mă gândeam, așa repede, câți din oamenii ce-i cunosc ar pleca în șosete pentru că și-au lăsat încălțările unui moș 🙂
Comentariu beton!19
Acu vreo 10 ani pe lângă casa armatei era un mosulica cersea si l-am întrebat ce este cu el.Fi-su il caftea si ii lua si pensia.Cersea doar mâncare.M-am dus cu un prieten in garsoniera unde statea,i-am facut curat,i-am spălat tot si timp de opt luni eu si prietenu asta i-am adus de doua ori pe săptămână mâncare.A murit de la un infarct si am aflat ca era deja îngropat cand ma duceam sa ii duc mâncare.L-am turnat si pe jegu de fi-su si i-am dat un omor exemplar cu promisiunea ca revin de fiecare data cand il atinge pe ta-su sau daca se mai atinge de pensie.L-au îngropat vecinii cu banii din pensie stransi de el si ajutorul de înmormântare.Încă ii mai aprind o lumânare ca gest de multumire pentru povestile lui de viata.
Comentariu beton!26
@edelweiss, băi, tu în esență ești un sufletist.
Shht ca afla lumea.
@edelweiss, mi s-a făcut pielea de găina la faza cu plecatul în șosete. Ai respectul meu pe viață. Mă înclin!
@Mihai,nu este mare lucru.Vezi o femeie in parc sau pe oricine plângând,poti sa te opresti din graba asta dementa si sa întrebi:pot sa te ajut cu ceva.Sau sa ajuti un bătrân cocosat de o sacosa.Nu trebuie sa indrepti tu lumea,doar sa ai timp sa fii si om.Bine poti sa primesti de la femeie si un: ce, vrei sa mă fu.ti?Plm merita riscul ,nu?A plouat si cam frec duda.
Comentariu beton!14
@edelweiss, aaa… acum îmi explic de ce ești tu la ora asta pe-aici. 🙂
Acum eu stiu ca o sa se supere lumea pe mine, dar am un alt gen de experienta cu politia. Acum multi ani, mi-a fost spart magazinul. De ce sa zic, eu nu am vrut sa sun la 112, dar sotul meu a zis ca daca nu apare macar un echipaj, o sa creada spargatorii ca ne-a placut si mai vrem.
Vreti sa va spun cum ne-a luat la misto un subofiter si cum a zis ca e vina noastra? Nu s-a potolit pana nu i-am cerut sa repete cum il cheama, ca sa ma duc sa ii fac reclamatie la comandant pentru atitudine. Ca sa nu mai zic ca nu s-a rezolvat, desi era evident ca era cineva din zona, ca au intrat prin pod si au stiut sa puna piciorul exact unde trebuie, ca sa nu treaca prin tavanul fals. Ceea ce eu nu stiu.
Ca sa fie sigur ca totusi nu ma reped la sectie, subofiterul cu pricina si-a mai facut drum de vreo doua ori, ca doar eram prieteni deja, el oltean si eu olteanca.
@Ad, toți avem și experiențe nasoale cu poliția. Dar nu poți sa pleci de la premisa asta, că nu mai facem nimic în țara asta.
Plec de la premisa ca nu stiu de cine dau pe unde ma duc, oriunde m-as duce. Astept sa vad ce se intampla si cu cine stau de vorba si reactionez in functie de asta.
La fel de bine, eu chiar nu am avut vreodata in viata mea probleme cu personalul medical si, daca am dat ceva, am dat la final si doar de placere.
Pierd io portofel și merg la Poliție să-l caut … era pe vremea când, dacă rămâneai fără acte, pierdeai jumătate de viață să-ți faci altele.
– Bună ziua.
– … năzua. (ofițer de serviciu, compleCtând ceva formular, fără să mă privească)
– Nu vă supărați, mi-am pierdut actele ieri, nu cumva …
Ăla ridică ochii spre mine și dă drumul unui râs colorat.
– Donșoară, face printre lacrimi, cine dracu aduce portofel găsit la poliție?
Plec. Imi aminteam foarte bine cum dusesem io unul și mă ținuseră o oră acolo.
N-ajung bine acasă că-mi sună-nterfonu:
– Năziua, v-ați pierdut cumva portofelul?
– Da. Hai sus.
– Năziua, l-am găsit io ieri între mașini. N-am putut să vi-l aduc mai devreme, c-am avut treabă.
– Dar la poliție de nu l-ați dus?
– Hăhăhă …pi, dacă-l duceam, hoții ăia vi-l dădeau înapoi fără bani, DACĂ vi-l dădeau.
Comentariu beton!11
@Alina, stai așa, cum adică „era pe vremea când”? Ce, acu’ nu mai e așa?
Măi, nu mai e așa. Pe bune! Sau să zic, cinstit, că nu mai e CHIAR așa?:)))
@Alina, n-o mai fi, dar eu tot am oroare de așa ceva.
In Italia, orăsel mic, la piaţă… mi-am uitat portofelul pe o tarabă ( permis, buletin, 200€). Am ajuns intr-un parc, mi-am căutat țigările sa fumez…Si am observat ca lipsea ceva : portofelul. Am refăcut filmul si m-am intors in piaţa, la taraba unde am presupus ca as fi uitat portofelul. Vanzatoarea mi-a citit disperarea, a zâmbit si m-a intrebat ce aveam in portofel. L-a scos din buzunar, intact si a spus ca la finalul programului l-ar fi predat la poliţie. Era sa leşin prima data de supărare si a doua de bucurie. E poveste reală si denotă gradul de civilizatie al…unora.
Comentariu beton!15
@Camelia, ce-ar mai fi de zis?
Hai să pun și una faină:
Niște cunoștințe de-ale mele au uitat un DSLR nou nouț într-o bodegă de cartier. Cum nu-și aminteau unde l-au pierdut s-au resemnat rapid. Întâmplător, după câteva luni au ajuns iar în bodega aia în care i-a recunoscut patronul și le-a înapoiat aparatul.
@Alina, taci, că-mi aduci aminte cum mi-am pierdut ochelarii și peste zece minute nu mai era nici urmă de ei.
Și stâlpul? 🙂
@VictorR, e tot acolo.
Eu acu trei ani am găsit la locul de muncă o chestie blondă, cu ochi negri și craci mișto. Am intrebat-o dacă e pierdută. A zis că o fost pierdută de un fraier. Cum mie nu îmi plac oamenii netenti care nu au grijă de lucrurile lor,m-am gândit să nu o mai dau înapoi păgubitului.
Comentariu beton!30
@Paco, nu-mi spune că era un poster…
Ai vrut să mă întrebi dacă e De poster,dar te-ai grăbit, este?
Daaa!
@Paco, duamne, nu vrei să știi cât am râs.
Tu ai râs, dar să vezi ce plânge păgubitul și acum.Mai ales că obiectului pierdut i-am montat pe inelarul drept un sistem antifurt:))
Comentariu beton!16
@Paco, ăăă… ai grijă că mai dă rateuri sistemul ăla antifurt. :))))))))))))))
Din păcate „gura lumii, doar pământul o astupă”. Polițiștii/doctorii se străduiesc, dar „noooooo, să nu te duci că-i degeabaaaaaa!!! Polițiștilor nu le pasă, doctorii te vor indopa cu medicamente(vezi Conspirația Mondială/marile firme de medicamente etc.)”. Sunt oameni ce-și fac meseria, dacă le ceri ajutorul.
Nu te supara, dar nu toti se straduiesc, asa cum nu toti se pricep la meseria lor. Hai sa plecam de la premisa ca lumea e amestecata si ca nu avem intotdeauna norocul sa dam peste binevoitori sau peste profesionisti.
Ca idee, la mine in magazin au uitat acte de apartament, chei, portmoneul cu totul. Le-au gasit intotdeauna. Acum, cand stiu ca pleaca pe undeva si au de lasat cuiva lucruri de valoare sau cheile apartamentului, vin direct.
@kya, sunt uscături și printre ei, dar dacă pleci de la premisa că sunt NUMAI uscături…
Am gasit si eu un buletin la metrou, pe care nu voia nimeni sa-l ia de pe jos, de teama ca vor fi complicatii la politie. Mi-au zis si mie sa ma tin deoparte, de parca puneam mana pe insusi Necuratul. M-am dus la sectia de politie din metrou (e un birou cumva sub scara de la Unirii 2) si e drept ca am pierdut cam zece minute cu declaratii etc., dar a compensat multumirea de a fi facut un gest util cuiva. Paranoia asta generalizata, insa… daca nu facem ceva, cumva…
@Mama Aluniță, ai citit comentariile de la postarea de pe fb? Că pe mine m-a luat capul la aia cu „o să-i fure poliția banii”.
Nași.miu e poliţist. A avut multe cazuri de portofele aruncate peste gard, în curtea secţiei. Boschetari care au adus portofele intacte, dar și oameni aranjaţi, care aduceau „dăcât” actele, că „am găsit dăcât actele, domnu’ polițist, n.avea bani portofelul ăsta”. E băiat tânăr, frumos…și.l mai oprește câte un părinte disperat, cu un copil de mână, cu următorul discurs „i.am spus copilului că dacă nu e cuminte, vine nenea poliţistul și.l bagă la închisoare…” practic e rugat să fie un fel de bau.bau pt copiii altora. Vorba lui… băi, oameni buni! Păi dacă vi se rătăcește copilul, n.o să apeleze la un nene polițist…că.l bagă la închisoare!
Comentariu beton!11
@Cătălina, plus miștourile pe care le face toată lumea despre ei. Trebuie să-și schimbe imaginea, clar.
Asta chiar că-i o imensă idioțenie! 🙁
Mai am o poveste. Acum vreo 10 ani, un colonel de politie isi lasa borseta cu acte si telefonul in masina, pe scaunul din fata, coboara sa cumpere ceva, incuie masina si pleaca. Se indeparteaza putin si vede cum unul ii sparge masina si ii fura borseta, alearga dupa el, ala o ia printre blocuri, arunca telefonul in curtea vecinilor mei si fuge mai departe. Acolo l-au prins. Nici nu stiti ce senzatie este cand opresc cu scrasnet de roti masinile de politie in fata portii. Colonelul respectiv a venit si la mine si m-a rugat sa il las sa caute in curte, prin moloz si ce mai aveam eu acolo, ca renovam, ca spera cu disperare sa isi gaseasca legitimatiile de serviciu. Evident, l-am lasat, dar nu erau acolo. La vreo doua zile, ma trezesc cu un bimbirel de locotenent, care voia sa ma convinga sa dau declaratie cum ca l-am vazut pe ala cum a aruncat si sa merg si sa il recunosc. Doar ca eu nici macar nu stiam cum arata. Lasa, ca imi arata el o poza si o sa stiu. Bai, nu ti-e bine? ”Doamna, faceti un bine societatii” si ninini si ninina. ”Zau? Pe langa faptul ca nu vazusem, cand iese ala din puscarie ce ziceti, ma cauta sau nu?” ”Va protejam NOI.” Daca a vazut ca nu ma convinge, a inceput sa faca niste amenintari voalate.
De fapt, grija lui nu era pentru societate, ci voia sa dea bine in ochii aluia, ca inteleg ca era nu stiu ce mare si tare.
Intr-un final, am dat o declaratie despre ce am vazut si, pentru ca m-a scos din sarite, si despre cum a incercat ala micu’ sa ma intimideze. Sa mai zic ca incerca sa imi dicteze ce sa scriu? L-am intrebat zambind daca stie el ce am vazut eu sau daca are impresia ca nu sunt stapana pe capul meu. Bietul de el, degaja ura neputintei prin toti porii.
@Ad, well… așa se și explică imaginea proastă pe care o are poliția română. 🙁
Pentru ca ce isi face omul cu mana lui…
Eu, mi-am recuperat, portofelul cu bani, acte tot, adus acasă de un polițist de la secția 10. Omul nu a vrut nimic. …
@Andra, well… ai avut noroc că nu ți-a furat banii și pe tine nu te-a arestat.
De 4 ori am fost furată și Poliția a rezolvat de 3 ori. Dacă nu apelam la ei, nu s-ar fi rezolvat nimic…
1. În urmă cu vreo 20 de ani îmi dispar capacele de la roțile mașinii. Reclam fără speranță, dar, na! – zic să-mi fac treaba. După vreo 2-3 ani m-au sunat polițiștii că mi le-au găsit. Mi-au pus în față un sac plin cu capace auto, să le iau pe-ale mele (asta-i altă aventură!)
2. Tot demult, din motive de criză, vând Ford și-mi cumpăr un Oltcit – și pentru că era mai ieftin decât un telefon mai răsărit, nici nu-l încuiam, cine naiba fură Oltcit?! Într-o dimineață, înainte să sune deșteptătorul, mă sună Poliția. Cică niște derbedei mi-au furat casetofonul mașinii. I-au prins (aproape în flagrant, că erau beți ăia) și mă chemau să-mi iau aparatul. Mai mult m-a costat drumul la Poliție decât făcea casetofonul 🙂
3. Fraudă bancară (eu plus încă vreo 60 de păgubiți). Am reclamat, a durat vreo 2-3 ani procesul, dar mi-am recuperat banii. Au fost și păgubiți care n-au reclamat, convinși că la ”fraudă electronică” nu se rezolvă nimic. Uite că s-a rezolvat.
4. Spart apartamentul de 2 ori în 4 luni. Căutau bani, cretinii, dar fuseseră furați deja la pct. 3… Au luat mărunțișuri – băuturi începute, câteva bijuterii, parfumuri, computer. Am plâns după parfumuri, toate costau cât computerul. A venit poliția, mi-a prafuit toată casa cu praf galben. Ioc, pe ăștia nu i-a mai găsit.
Asta e, fac și ei ce pot. Nu-i ușor să ”lucrezi” cu pleava societății și să mulțumești pe toată lumea.
@Laura G. să știi că eu n-am ridicat în slăvi poliția română. Dar să susții că le furau oamenilor banii din portofel deja mi s-a părut aberație prea mare.
@Mihai, am observat, nici eu nu-i laud. Ce vreau să spun (ca și alții pe aici) este că polițiștii, majoritatea lor, se străduiesc, sunt bine intenționați și-și fac treaba cât pot ei de bine. Au și ei destule bube, dar să-i faci hoți? Tocmai pe ”vardiști”?! – e cam mult și cam grav 🙂
Și on topic – că am citit comentariile de ieri. @Mihai, era una care numa’ nu te-a luat la cafteală pentru că te-ai dus la Poliție…
De altfel, o mare apărătoare a patriei, dar cu o încăpățânată lipsă de încredere în sistem 🙂
@Laura G, păi despre duamna respectivă vorbesc și eu. N-a avut puterea să recunoască că a greșit nici după ce s-a rezolvat în mai puțin de două ore.
Acum 6 ani mă plimbam cu băiatul meu prin parcul din Drumul Taberei… Plimbarea s-a lăsat cu pierderea portofelului cu toate actele (ci+ permis+ 2 carduri bancare + 230 lei…). Am mers la secția 23 de politie (sper să nu mă inșel) si am dat declarația de rigoare. Luni in jurul prânzului m-au sunat de-acasă să merg la respectiva secție pentru recuperarea lor (sâmbătă le pierdusem). Și nu sunt din București.
Mulți proști comentează aiurea, din păcate!
@Iulian m, nu, dom’le, trebuia să iau eu investigația în mâini și să nu mă las până nu mă duc la ușa oamenilor cu actele. Ce contează că erau din Giurgiu și eu stau în București. Idioți.
Ezact!
V
In 1986 mi-am uitat poseta intr-un taxi. Bani nu prea aveam, dar aveam buletinul, carnetul de student, stiloul cu penita de aur si bineinteles cheile. Mergeam la un chef. Am luat legătura cu cei de la firma de taxi, dar degeaba. In mai 1990 m-am trezit la usa cu 2 militari, soldati in termen, care mi-au adus actele. Asa ceva…fara cuvinte?
@Gina O., bun așa.
vazusem si eu postarea taa .. si am intrat astazi , curioasa fiind sa vad si rezultatu , darrr m-am cruciiit cate inpetii cat comentatorii….si altele celee , tari in sau la ”taste ”
@Cinzee, well…
General vbind, sigur, tre sa fii idiot sa crezi ca aia fura din portofel, se fac niste procese verbale etc. Braindamaged.
Dar si sa crezi ca politia nu e cam corupta sau destul de inutila cam tot in zona aia de intelect te plaseaza.
Intamplarea asta nu poate fi extrapolata si nu sustine calitati morale sau profesionale pe care le-ar avea garcia, sau pe care le-ar fi dobandit in ultimii ani de civilizatie:)
Pe de alta parte, remarca nu mi se pare misto, ci doar lipsita de viziune. Pentru ca nu ia in calcul CATI renunta sa mai alerteze organul in varii situatii, nu mai zic de cate cazuri raman nerezolvate.
E ca si cum ar zice Dragnea „bai dar daca suntem asa corupti si incapabili de ce ne tot voteaza lumea?”:)
@Nicul, și uite așa o să ne tot învârtim în jurul cozii.
Acum cativa ani ma indreptam spre casa cu bicicleta. Strada cu sens unic si parcare in spic pe partea stanga. Din parcare iese in fata mea o Dacia 1300. Vad ca pe plafonul masinii in partea dreapta era o poseta. O iau la goana dupa masina si ii tot fac semne soferului sa opreasca si ii arat spre capota. Se tot uita la mine in retrovizoare si dadea ignor. Dupa o urmarire epica reusesc sa il ajung cand opreste la un semafor. Opresc in dreapta masinii lui si cand ii ciocanesc in geamul lateral tot el era cu scandalul. Ca ce vreau, si una si alta. Cred ca isi inchipuia ca m-a deranjat in trafic cu ceva si vreau sa ii iau gatul. Era un om de peste 65 de ani(cei care fac cele mai multe probleme biciclistilor) Cand iau geanta de pe capota si i-o dau sotiei lui sa faca infarct amandoi. Tocmai fusesera la banca si ridicasera o suma mare de bani, care evident ca erau in poseta respectiva. Multumiri multe. Omul vroia chiar sa ma rasplateasca. (Nu i-am zis ca rotile bicicletei valoreaza mai mult decat masina lui daca o duce la Rabla) Evident ca am refuzat si l-am rugat doar sa ii respecte pe biciclisti. Daca ar fi cazut poseta de pe masina as fi luat-o si tuliu la politie.
@Tazulica, chapeau!