Am râs bine de tot când am dat peste acest articol despre benficiile unui team building. Și nu de ideile expuse, pentru că în teorie ele sunt sută la sută corecte. Am râs pentru că în practică, la fața locului, există două deziderate mari și late: să bei până nu mai poți și să “înscrii”. Sau ambele în același timp, dacă se poate. Și nu, nu joacă nimeni fotbal.

În sprjinul acestor afirmații hazardate, pot să vă spun o scurtă poveste. Eu beau rar spre deloc. Cred că m-am făcut “zob” de maxim trei ori în această viață. Ei bine, una dintre dăți a fost chiar la unul dintre ultimele team buildinguri, organizat de firma unde lucram pe atunci, la care am avut onoarea să particip. Pe scurt, cred că mulți dintre voi ar fi plătit bani buni să mă vadă cu o pălărie imensă de zlătar pe cap, dansând pe manele, în timp ce simulam o felație cu o sticlă de bere și-i făceam cu ochiul singurului coleg gay. Iar ăla râdea de se tăvălea. Nu și colegul lui de cameră care trăia cu impresia că se pregătește pentru ultima lui noapte de virginitate anală. Staț’ liniștiți ca nu l-a violat nimeni. 🙂

Tot atunci, am asistat cum o colegă, fată serioasă, cu nunta programată peste câteva luni, a luat la rând băieții de la depozit. Și nu erau puțini deloc. Nu cred că a rămas vreunul nerezolvat. Bă, și când zic “fată serioasă” nu glumesc, femeia era ca un ceas atomic. Bună profesional, nu râdea la glume deocheate, promptă, dedicată, o comoară de angajat, ce să mai. Dar cred că-i era teamă de măritiș sau ceva.

Partea cu adevărat mișto a fost alta. Ca să nu afle lumea că face recensământul personalului de la depozit, pe sistem “dacă nu intră în mine nu există”, le-a zis băieților să vină la ea în cameră pe… geam. Pe rând, evident, dar nu pe ușă, că nu se cade. “Dăcât” că duduia avea camera la etajul doi și săracii oameni s-au chinuit un weekend întreg cu o scară imensă pe care o tot cărau și-o puneau pe zid, apoi cei rămași jos o ascundeau în niște tufișuri până-i venea rândul următorului. De prisos să mai menționez că absolut toată lumea de acolo știa ce se întâmplă, nu? Sper doar ca acest “tratament” intensiv s-o fi scapat naiba pe sărmana fată de frica aia nenorocită de mariaj și să fi contribuit la bunul mers al viitoarei ei căsnicii.

Mno, cam astea-s motivele pentru care am râs cu zgomot când am citit în articolul menționat că “ajută la crearea de noi relatii intre membrii echipei”. Evident că ajută, numai că tot ce se întâmplă în team building rămâne în team building, nu?

mihai_vasilescu_team_building