M-a întrebat cineva cum m-aș auto-caracteriza și i-am răspuns: un nesimțit cu mult bun-simț și un misogin care apreciază femeile. Cam ce-ar însemna asta dacă transpun pe blog? Că n-am nicio problemă să scriu un text (spre groaza agențiilor cu care mai colaborez) în care să-mi bag pula de la început până la sfârșit. Dar și că pot observa lucruri pe lângă care alții trec fără să le bage în seamă, să le iau, sa le scutur de praf și să le fac să strălucească. Cam ăsta-s eu și așa-mi place să și scriu, fix așa cum vorbesc.
Uite-așa s-a întâmplat vineri, când am văzut un gest frumos al unor copii care se iubeau și-am postat asta pe Facebook:
Pe peron, lângă mine, sunt un el și o ea. Se sorb din priviri, din când în când se ating și râd. Râd mult. Ea e brunetă, scundă și pare foarte, foarte tânără. El e înalt și bine legat, dar i se citește pe faţă că abia a părăsit copilăria. Se uită amândoi în telefonul ei și râd din nou. El e mai reținut, bărbat, fata râde din tot sufletul.
Au terminat și ea vrut să-și bage telefonul în buzunar. Dar l-a băgat pe lângă și i-a căzut. Cu faţa în jos. Când l-a ridicat, ecranul era tot crăpat. Pe loc i s-au umplut ochii de lacrimi.
Și-atunci s-a întâmplat magia. L-am văzut pe el cum îi ia telefonul spart din mână, se chinuie să-i scoată sim-ul, reușește, îl băga în propriul telefon și i-l întinde… ei. Apoi a spus un singur lucru:
– Ia-l pe-al meu, nu-mi place deloc când plângi.
Iar eu am zâmbit imens în gând și mi-am imaginat că omenirea mai are o șansă. (aici e postarea)
Acum vă rog pe voi să-mi spuneți ce om sănătos la cap ar fi putut să vadă ceva cu conotații negative în gestul făcut de puștiul despre care am scris? Well, dacă vreți să-mi răspundeti că nu e posibil, vă înșelați amarnic. Pe o postare atât de blândă și plină de vibe pozitiv precum asta, am fost nevoit sa dau block-uri și unfriend-uri din cauza idioțieniei și urâțeniei de care sunt capabili unii dintre semenii noștri.
Dar ce m-a uimit cel mai mult a fost că în afară doi-trei cretini lobotomizați (unul dintre ei se auto-intitulase „zmeu pe net”, deci n-aveam ce pretenții să emit), cele mai urâte comentarii au fost de la niște… femei. Și când zic „urâte”, folosesc un eufemism, pentru că unele dintre comentarii erau de-a dreptul dezgustătoare. Intrați pe postare și citiți-le ca să vedeți că nu exagerez. Și asta in condițiile în care am șters câteva care erau de-a dreptul bolnave. Cum, frate, să scrie niște femei așa ceva? Tocmai ele, care ar trebui să fie simboluri ale iubirii, romantismului și purității, să nu poată să observe cât de curat a fost gestul copilului ăla? Fuckin’ shit!
Mi-e greață! Vă jur! Acestea-s momentele în care mi-e greață de lumea care mă înconjoară și sunt fericit că trăiesc în bula mea din care uneori n-aș mai vrea să ies.
sursa foto
Life is live, csf, ncsf. Eu, femeie, iti spun ca femeile sunt cele mai profunde si la rautate. Daca am prins nitica frustrare, la noi este inzecita si devine maxima rautate in situatii speciale. Dar si la capitolul bunatate suntem cele mai misto, sa stii 🙂
Comentariu beton!18
@DOINA, știu, mă, dar tot sunt scârbit când citesc ce-au comentat.
Esti foarte sensibilos.
@DOINA, dar să nu mai spui nimănui.
Am citit acele comentarii de care vorbesti. De fapt cateva din ele. E nasoala viata pentru unele…
Te citesc de un oarecare timp, de comentat, când, cum, funcție de context. Acum. Dacă nu te-aș suspecta de o oarecare bunătate nu aș mai bântui pe aici, nici măcar sporadic.
Am citit postarea și am perceput-o cumva inocentă. Cred c-am zâmbit la replica ” nu-mi place deloc când plângi” 🙂
Am citit și comentariile. Nu știu când și de ce unii dintre noi am devenit atât de neîncrezători, atât de suspicioși. Poate pentru că maturizarea vine la pachet cu prea multe dezamăgiri și atunci suflăm si-n iaurt? A nu se înțelege că eu nu sunt amară. Uneori. Doar că sper ca amărăciunea asta să nu tragă niciodată mai mult decât putința de a vedea ceea ce e fain.
Omenirea mai are vreo șansă? Mmm, să zicem 50% da, 50% nu.
Comentariu beton!15
@lotusull, omenirea are toate șansele din lume. Totul e să vrem si noi.
Mie mi se pare superOk întâmplarea. Numai că întotdeauna trebuie să apară nişte gicăcontra care cred că dac eşti negativist eşti şi înteligent.
Gustul amar a rămas, ha? 🙁
@VictorR, a rămas ca naiba. Nu-mi venea să cred.
Poate femeile alea n-au primit niciodată un gest mic de iubire, sau a fost în pre-tracic și nu și-l mai amintesc! ??…
și tu vrei să aprecieze asta!
Comentariu beton!20
@Lidia, apoi au venit aici și ți-au dat ție dislike-uri, semn că ai dreptate sută la sută.
Ce sa zic…femeia omite, dar nu uita. Poate undeva, ceva o fost rascolit…ca’n bancul ala cu untul 🙂
@Redoo, ahahahahaaaaaaa. Cum plm ai fost în stare să faci asocierea cu bancul cu untul? :))))))))))))))))
Off topic.. care-i bancu? cu untu’…
Asta ca sa-ti dai seama cat de rai si inversunati sunt oamenii in rautatea lor, nu mai vad frumos nici in ce este realmente frumos si sincer. Mie mi-a placut enorm gestul 🙂
@Denisa, oare ce-i face să devină așa? Că nu pleci în viață rău și înverșunat. 🙁
E dulce, e superb. Nu văd ce s-ar putea critica aici, e puritatea absolută.
Comentariu beton!17
@Marisa, păăăi, citește comentariile de pe facebook.
Nici nu mai îndraznesc să le citesc, din moment ce cineva a găsit de cuviință să dea unlike comentariului meu nevinovat. Am observat deseori genul de persoane care reacționează așa la dovezile de iubire. Mi s-a conturat profilul criminalului, al psihopatului. Dacă nu reușesc să ucidă în mod real, o fac măcar virtual. Și au ucis orice fărâmă de umanitate în ei, mai întâi. Cu o plăcere perversă, imaginându-și că ucid ceva ce ar putea fi iubit de cineva, cu ură. În cele din urmă vor fi părăsiți de toată lumea și vor cerși iubire. Cei mai mulți se schimbă, devin religioși și urăsc ceva imaginar, nu iubesc vreun zeu. Alții pur și simplu neagă tot ce au făcut, își găsesc circumstanțe și se victimizează. Dar toți vor iubire.
Comentariu beton!22
@marisa, dacă-i întrebi, toți vor spune că vor iubire. Dacă te uiți în ce fel acționează și reacționează, o să-ți dai seama ca de fapt n-au nevoie de nicio iubire.
Știu, au nevoie doar de confirmare, validare, zi-i oricum. Nu le place adevărul despre ei, așa că îl ascund până și de ei înșiși. Și singurul mod în care o pot face este primind atenție. Nu e nevoie neaparat să fie un străin, pot fi copii sau alte rude, vecini. Au nevoie de apreciere și s-ar preface oricât ca să o obțină. Pe de altă parte, în cazul celor părăsiți, ideal ar fi ca fostul/fosta să revină în genunchi la ei, ca să le arate ei lor. Vise de psihopați. Toți vor rămâne singuri,vor auzi doar vântul șuierând.
@Marisa, nici măcar vântul șierând. Va fi așa o liniște…
Dintre toți deviații, ăștia-s singurii care nu pot fi ajutați. Se pot ajuta doar singuri și cu condiția să îi descrii fără nici un menajament, ca să nu-și mai imagineze că ar fi vreo enigmă egipteană îngropată-n cervixul lor. Sunt cei mai banali neadaptați, lipsiți de minimum de motivație și voință, leneșii supremi care fac totul doar demonstrativ. Nu o să facă o simplă salată fără să anunțe asta, chipurile în treacăt. Pentru tot ce nu generează atenție pentru persoana lor, există un vinovat de serviciu. Să-mi dea dislike la asta.
Mno, era evident că o să o facă, de-aia am lăsat surpriza la urmă: maximul potențial pe care îl au este să fie slugi. De-aia nu-s capabili să facă nimic pentru ei, pentru că n-au nici o dorință și certitudinea că nu merită. Urmarea e că îi urăsc pe cei care simt, iubesc, au un rost și aspirații.
Comentariu beton!14
Eu iti dau like. Pe fatza 🙂
@Doina, mulțumesc, a anulat toate dislike-urile date la toate comentariile din postarea asta 🙂
Am fost de curand in Franta unde am constatat cu stupoare ca femeile se simt jignite sau discriminate daca le duci flori sau le dai cadouri. Cica nu le consideri egale cu barbatul. In contextul asta si avand in vedere ca am avut un barbat care atunci cand plangeam imi spunea ca fac asta doar ca sa sensibilizez, imi doresc sa fiu discriminata in felul asta (cu flori, cadouri, gesturi frumoase) mereu. Posibil ca femeile care au comentat negativ sa se fi simtit discriminate. :). Cred ca reactionau mai bine daca baiatul spunea: „nu e nimic draga, iti iei tu altul”.
Comentariu beton!18
@Mihaela, sau ceva de genul „așa-ți trebuie dacă ești căscată”.
Asa e, boss, cand ajungi la o varsta si esti prost sau proasta. Interiorul se reflecta din ce in ce mai bine la exterior si oamenii prosti, nefericiti, care fac alegeri proaste vor ca si ceilalti sa fie la fel de nefericiti si prosti ca ei, daca nu mai mult, ca sa se simta bine. Ei vor sa schimbe lumea din jur ca e mai simplu decat sa se schimbe pe ei. E greu cand n-ai cu ce sa lucrezi, ce poti sa faci cand esti un cacat? Poti sa schimbi cacatul in ceva mai bun? Ii dai alta forma da’ tot cacat ramane.
Comentariu beton!29
@Pamfil seful femeilor, vezi? Până și acest comentariu, care este purul adevăr, a primit dislike? Cine crezi tu că a dat? Cumva cineva fericit în propria-i piele?
Io vad niste cucoane de 40 de ani, mizerabile, cu niste barbati care s-au saturat de ele la fel cum si ele s-au saturat de ei da’ le e frica sa divorteze din varii motive. Sunt tratate cu curu’, au 1 copil sau 2 care le termina psihic pentru ca n-au stiut sa-i educe, si sunt bagate in seama doar cand au ratat mancarea. N-au respect pentru ele, nu in adevaratul sens al cuvantului, asa ca nici altii nu le respecta. Sunt alea care se iau de casierii de la supermarketuri, de ospatari, de oricine este nevoit sa le serveasca, ca asta e meseria lor. Se simt bine doar cand se simte cineva de cacat. Baiatul ala a facut un gest foarte frumos pe care nimeni, oricat de nenorocit ar fi, nu-l poate argumenta ca fiind ceva negativ. E o ura d-aia de om mic si insignifiant, o ura meschina de care e capabila doar o persoana extrem de nefericita. Oamenii astia merita sa faca cancer si sa fie tratati de Olivia Steer.
Comentariu beton!18
@Pamfil seful femeilor, cred că te-am notat pe răboj cu două beri. Le ai la mine în cont.
Ce grea trebuie să fie viața când vezi numai ce e urât în tot.
Și da, omenirea mai are o șansă. Într-o seară, cu ultimii bani din buzunar am intrat în piață și am cumpărat de la o vitrină a unui producător, ceva de mâncare pentru un om al străzii. I-am spus vânzătorului intenția, suma pe care o am și l-am rugat să n-o depășească. A mai pus de la el (era vitrina lui) câte ceva de mâncare în plasă, ca să aibă bietul om mai multe. Mi s-a părut grozav gestul lui.
Comentariu beton!33
@Anca, eu iau mereu de mâncar pentru un copil și doi căței care își fac veacul la Piața Victorie. Le iau din Mega și lui și cățeilor. Mă simt așa bine când îi văd mâncând.
Ceea ce scoate la suprafață o amintire pe care am preferat s-o uit. Stăteam la semafor, gravidă și veșnic înfometată, mâncând ceva. Se apropie o amărâtă, cerând bani. Am preferat să îi dau mâncarea de la gură, fiindu-mi milă de ea. M-a înjurat și a aruncat punga pe care i-o dădusem, spunând că vrea bani. M-am supărat atunci, dar nu cred că era vina ei. Probabil avea target de „mai sus” cu bani, nu cu alimente.
@Anca, ba era chiar vina ei. Putea s-o ia și să-ți mulțumească. Nesimțirea nu era în target.
Cred că aștepți prea mult de la un suflet înrăit din cauza traiului vitreg 🙁
@Mihai, eu cred ca este o refulare a frustrării ca nici bărbații nu mai sunt ce au fost…Vorba cântecului „băieții sunt fetite și fetitele bat băieți”. In condițiile in care o invitație la dans s-a transformat in „fă, te fuți sau te bat de te caci pe tine”, ce așteptări mai ai? Nu generalizez dar sunt foarte multe femei care pleacă din start într-o relație cu firewall-ul pornit…și foarte multi băieți / bărbați care nu sunt in stare sa facă o fata / femeie sa simtă emoție curata. „Socializarea” informatizată vine la pachet cu pietrificarea sufletului. Bag mana în foc ca sunt multe femei cărora li se umple curul de lacrimi când vad o pisica care se joaca decât atunci când vad o femeie bătută.
Comentariu beton!22
@Georgian, știu și eu toate astea. Dar, omule, despre ce vorbim aici? Nu mai putem să apreciem un simplu gest?
@Mihai, din păcate lucrurile simple pe care noi le apreciem si care noua ni se par normale, pentru altui sunt privite ca slăbiciuni („ce fraieir, un prost, un babalau etc”). Mie de exemplu nu îmi este rusine sa recunosc ca mai lacrimez la filmele care scot in fata bunătatea omului dar sunt sigur ca daca m-ar vedea vreo tipa făcând asta s-ar gândi că sunt un pișăcios.
@Georgian, o să-ți zic ceva ce nu mai ai voie să spui nimănui: am plâns la Titanic. 🙂
Titanicul mi s a parut comedie 🙂 si m a cam plictisit, sincer. Observ multa ura, discriminari si rautate gratuita pe aici. De ce se intampla asta? Raspunsul e unul destul de complex, daca stam sa analizam in detaliu, dar am sa l simplific: de frica!
Ma emotioneaza de fiecare data cand vad cupluri de indragostiti si zambesc amintindu-mi de mine la varsta lor.si da,sunt frumosi si degaja energie si vitalitate si pofta de viata,asa ca mereu imi creeaza o stare de bine.mi-e drag sa-i privesc cum se pierd unii in ochii celuilalt si cum lumea din jur dispare pentru ei.frumos si inocent……………dar de aici la comentariile absolut aberante pentru un gest firesc…………..stau si ma intreb cata rautate si cat de bolnavi sunt unii………..
Comentariu beton!14
@Dyamisi, mă enervez și apoi mi-e milă de ei, când realizez ce viață futută au avut de-au ajuns să gândească așa.
Mda… am citit şi postările. Ce mă surprinde e faptul că majoritatea e chitită pe direcţia „telefon” – de care, cum, când, de ce, marca, ieftin, scump, de dat, de luat, de furat, de mituit.
Pentru mine, esenţa e „nu-mi place deloc când plângi”.
Indiferent de ce plânge şi indiferent ce-i oferă ca să-i treacă: o floare, o ciocolată, o vorbă bună, o atingere pe obraz, o îmbrăţişare. Pentru o femeie normală contează infinit mai mult decât cadourile pompoase.
Comentariu beton!22
@Laura G., păi pentru că asta și era esența. Puteam să specific mărcile telefoanelor. Dar ce relvanță avea? A propos, erau fix aceeași marcă.
Tot ce as fi putut sa zic am zis pe fb sau au zis altii aici (apropos, sunt aici niste comentarii exceptionale!).
Adaug doar ce zicea una din bunicile mele: „S-a facut lumea rea, maica! Nu ne mai rabda pamantul!” Asa o fi?
Comentariu beton!19
@Ionut, știa ea bine ce știa. 🙁
gandire a la fomeie din aia rea: ui’ și la fufa dreaku’ că s-a ales cu un telefon de la fraer și eu stau ca proasta și astept după tolomacul asta sa-mi facă poftele după ce am ars mâncarea/spălat mașina familiei în mijlocul lacului/am cheltuit bugetul de vacanță al familiei pe tratamente cosmetice fără efect..etc…niste proste frustrate care nu au avut parte de tandrețe la viața lor…niște frustrate care s-au căsătorit sau stau cu cineva doar din purul interes….
Pentru ele era mai normal….iubyyyyy uite l-am scapat draku’ pe jos …imi iei aifonele ala nou ca daca nu nu mai stau cu tine??
@ardei gras, și una din asta exact acum ți-a dat dislike? Știi de ce? Pentru că s-a regăsit cuvânt cu cuvânt în ce-ai scris.
@mihai….csf…ncsf! :)))…eu ma asteptam la mai multe, dar încă nu e târziu…
ps: poate le-am atins la mândrie, că la punctul G nu cred, ăla e acoperit de un strat gros de nesimțire, la obraz nici așa că e groasă tencuiala…tencuiala aia de firmă și de culori nenumărate…
@ardei gras, și cu mândria asta nu e așa simplu cum crede lumea. 😉
Eu am intrat de curiozitate pe profilul unor femei care au lasat comentariile alea de tot plansul. Grase, urate, cu par rar in cap. Doua dintre ele erau tinere. Cred ca aveau vreo 20 ani. Genul de fete care primesc „iubire” contra unor servicii prestate. Ma doare-n p*** daca o sa placa sau nu comentariul meu, dar o sa zic asa: cand lasi ura si uratenia ta sa te macine, cand crezi ca orice gest frumos, pe care ti l-ai dorit ca dracu’ si tu, dar s-a intamplat altcuiva, e motiv de bascalia ta de ratata, bai, esti cel mai de cacat pseudo-om care poate exista.
Esti combinatia fatala: urata, proasta, rea!
Comentariu beton!18
@Elena, am intrat și eu pe profilurile lor, îți dai seama. Dar m-am abținut să comentez ceva legat de aspectul fizic, tocmai ca să nu-mi sară feminizdele în cap că mă leg de cum arată. Bref, mă doare în pulă cum arată, dar de cele mai multe ori aspectul exterior este oglinda celui interior. Nu poti să fii frumoasă, când ai un suflet urât.
@Mihai, eu nu m-am abtinut dar imi pare bine ca te-am starnit. Ai perfecta dreptate. Sufletul e legat de fizic.
Mihai, hai să fiu taman eu avocatul diavolului. Just for fun.
Ai mei mi-au luat telefon în liceu. Eram al treilea din clasă cu mobil. A afectat extrem de serios bugetul familiei și eram foarte conștient de asta. Au făcut efortul ăsta pentru că începusem să cam pierd nopțile pe plaiuri străine și ai mei aveau o singură regulă: ”nu trebuie să ne spui unde ești și ce faci, dar anunță-ne că ești bine și dacă vii sau nu acasă”. Bineînțeles, pierdeam nopțile în scopuri științifice, nu la chefuri sau la fete!
Pe vremea aia, nu cred că aș fi dat cuiva telefonul. Aș putea să mă dau mare și să spun că da, dar nu cred. Era un efort mare și era un lux. Cel puțin pentru mine și ai mei. Dacă aș fi citit întîmplarea ta atunci, îmi pica fața.
Acum nu mă mai impresionează atît de tare. Da, e un gest frumos. Da, e ok. Dar pînă la urmă e un telefon.
M-a mirat mai tare reacția tipei decît gestul lui. Să fii cu iubitul tău de mînă (care din gest se pare că ține la ea) și să te apuce plînsul pentru un rahat de telefon, indiferent de marcă, mi se pare o oglindire mult mai îngrijorătoare a vremurilor în care trăim. Niște vremuri în care dependența de un obiect și așa-zis „instrument social” e dramă în toată regula.
Îți spun sincer că eu, porcul insensibil si cinicul de serviciu, n-aș vărsa o lacrimă nici dacă jumătatea mea ar da accidental foc la casă. Știu că dacă o am alături, totul se rezolvă și se repară. Plus că și viața la cort are avantajele ei. Și stiu că și ea face și ar face la fel. Fără dramă și fără lacrimi. Ne avem unul pe celălalt – restul sînt doar detalii. Obiectele se înlocuiesc. Unele greu și în timp dar sînt doar obiecte.
Așa e, nu știm de ce plîngea. Poate e o fată săracă, poate o bate taică-său dacă vine cu telefonul crăpat. Dacă stai să presupui, poți găsi orice motive, în orice direcție. Dar sînt presupuneri și nimic mai mult.
Poate mulți dintre cei ce te-au enervat au făcut gesturi mult mai mărețe și gestul tînărului a părut banal prin comparație. Poate sînt alții sătui de fetele și femeile care trec prin viață bătînd din gene și cărora tati sau iubi le ia orice, ca să nu plîngă. Poate alții interpretează gestul ca pe al unui baiat răsfățat și plin de banii parinților, care își permite să arunce cu ei. Poate sînt doar răi, invidioși, dezgustători sau idioți.
Poate pur și simplu analizez eu prea mult. Ceea ce cred că e adevarul. Adevărul meu, cel puțin.
Cu drag,
Ștefan
P.S. – dacă-mi dai block sau unfriend, să știi că… nu știu ce fac. Chiar nu știu, dar mă voi gîndi serios!
Comentariu beton!22
poate ea plângea doarece telefonul era cadou din partea lui si fusese neîndemânatică și l-a scăpat din mână…
Perfect valabi! Chiar e amuzant să te joci de-a ”poate”.
@Stefan, sau poate telefonul ala era legatura ei cu el atunci cand nu erau impreuna. ? Poate nu e doar un simplu obiect stricat, poate e o parte din legatura dintre cei doi.
De ce trebuie sa gandim intotdeauna materialist si cinic? De ce nu luam gestul fix asa cum e in loc sa analizam si sa despicam firul in patru (intr-o maniera gretoasa)?
Sunt curios, daca un baiat trece cu o floare in mana pe strada, cati vor crede ca e indragostit cu adevarat si cati isi vor spune „o da pe spate pe proasta cu floarea aia, are ce fute la noapte”?
@Ștefan – o mică completare inofensivă. Cred că ce ne-a scăpat e faptul că, pe de-o parte, vorbim de gestul unor tineri ce abia au ieșit din copilărie, iar pe de alta – aprecierea/ judecata o facem noi ăștialalți, din postura de adulți. Cred că ei nu mai sunt cum eram noi. Pur si simplu sunt alte timpuri, ei au crescut altfel, au alte experiențe, iar un smartphone nu e azi așa o mare șmecherie, etc. La o adică ea putea să-și scape și agrafa din păr, gestul/ atitudinea/ fapta lui ar fi fost sau nu de o anumită factură (el îmi pare un băiat bun și, dacă nu-l va amări prea tare viața, va deveni un bărbat de ispravă) Altfel, sigur că obiectele sunt obiecte- unele extrem de utile, iar valorile, valori – si aici, fiecare cu scala lui.
Zicea domnul Remarque într-o cartea de-a lui că cinicii au cel mai bun caracter și, încă, n-am deslușit pe de-a întregul spusa asta 🙂
Mă opresc aici, n-aș vrea să cad în derizoriu, ditamai omul mare judecând gestul unor copii.
@Stefan, abia acum am văzut ce-ai scris. De ce să-ți dau block? Pentru că scrii ce crezi? Niciodată.
Și, ca să-ți răspund, oamenii reacționează diferit. Știi tu în ce condiții primise fata telefonul ăla? Poate așteptase doi ani după el. Poate era pistolul ei cu capse. Dacă știi ce zic.
Vai ce-mi faceți! Am plecat după țigări, cu gîndul că o să-i raspund lui Ionuț și cînd vin – iaca încă doi! No, bine, hai s-o luăm în ordine:
@Ionut – perfect valabil și exact ce încercam să redau prin postul meu anterior. Atîta timp cît informația e limitată, orice părere e în postura pisicii lui Schrödinger: și vie și moartă în același timp. De ce își dă lumea cu părerea și de ce e negativistă, cred că am spus și mai sus.
Ca să detaliez: se cheamă proiecție. Poate veni din experiența personală, din mediul înconjurător sau din propriul caracter, cu bunele și relele lui.
Uite un soi de exemplu: cred că îi știe toată lumea pe cei care îți pun o iconiță/cărticică/pix/chestie în palmă, pe stradă, și apoi îți cer bani pe ea chiar insistent (și am văzut oameni de culori diferite făcînd schema asta). Ăsta e genul de ”țeapă” pe care îl iei o singură dată. După asta te ferești ca de dracu de ei. Și dacă chiar vine cineva cu bune intenții, să-ți dea cine stie ce, tot ești suspicios. Gestul în sine e frumos: primești un caou. Și, cu toate astea, experiențele anterioare te pun în gardă.
A doua parte a naturii umane e interpretarea. Orice scoți pe firmament va fi supus dezbaterii. Pînă și în cel mai apropiat cerc de prieteni vei găsi păreri extrem de diferite, unele chiar diametral opuse, față de același gest/situație.
Ca oameni sîntem un cumul de experiențe. Bune sau rele. Care ne modelează într-o direcție sau alta. Se pot schimba prin alte experiențe sau prin terapie. Uneori durează ani pînă să schimbi o idee bine încoțopenită. Alte ori – nu merge.
Pe final, zilele trecute, la Mega, pe la ora 23, un tînăr din fața mea a cumpărat o floare în ghiveci, o sticlă de vin roșu, chipsuri si o cutie de prezervative. Ghici ce-am gîndit? 🙂
(exact! Floare în ghiveci – relație stabilă, îngrijirea unei plante cere dragoste și timp. Vin roșu la chipsuri – tinerețe și lipsă de experiență și prezervativele – o educație sexuală corespunzătoare)
@lotusull – aș îndrăzni să cred că judecățile s-au emis mai mult pe baza reacțiilor dragului nostru Mihai. În el s-au proiectat cititorii, ochii erau ai lui. Ochi de adult. Reacțiile i s-au adresat direct iar fanteziile pe baza gestului transced gestul în sine. Vîrsta celor doi protagoniști a încetat de mult să mai conteze.
@Mihai Vasilescu – știu ce zici și jur că am căutat printre jucării să văd dacă mai am pistolul meu cu capse. Din păcate, nu-i 🙁
Și era o vorbă: știi că ai studiat prea mult psihologia atunci cînd nu mai reușești să te enervezi, deoarece înțelegi motivele tuturor pentru acțiunile săvîrșite. Eu încă pot 🙂
@Stefan, dacă nu te-aș fi cunoscut în offline, aproape te-aș crede. :))))
@Mihai Vasilescu – still waters run deep 😛
@Stefan, eu mă înșel rar spre deloc la oameni. 😉
Esti fericit in cazul asta :)) eu nu mai pot sa ma enervez…si nici mila nu i un sentiment ok 🙂
bre, da cand unu da o gluma si tu ii raspunzi „esti idiot” nu prea poti sa te plangi ca lumea e bolnava. zic si eu.
Oricum, un ecran spart se rezolva.
@animal00, dacă unu’ ăla chiar a zis o glumă, da, nu poți sa te plângi. Dar, din păcate, mă învârt de prea multă vreme prin online-ul ăsta, ca să nu mai deosebesc trollingul sau mișto-ul de cretinisme. Da, mă pot înșela, dar am obervat că mi se întâmpla din ce în ce mai rar.
era pus in ghilimele, ceea ce inseamna la misto. Stiu si eu onlineul asta de destul timp. reactiile atat de agresive nu prea au efectul scontat. Lasa trolli nehraniti
Un gest fruummmos si aproape normal(aproape doar daca ignori ce zice el,baiatul!)….constat ca pt majoritatea poporenilor,normalitatea e o chestie mai mult decat dubioasa!
@Oviwan, ceea ce mă face să cred că trăiesc (ei, poporenii) în altă realitate.
Omule m-am ingrozit? unii au comentat valoarea telefonului, alții valoarea gestului, insă puțini au SIMȚIT gestul in sine, bucuria aceea enormă, simplă, ce-ți umple sufletul. Din păcate simțim și reacționăm conform experiențelor personale.
@kya, exact. 🙁
io am ramas..siderata….
@NagaQ, well…
Eu cred că iubirea e percepută de fiecare în felul său. Iar gesturile aferente ce-o însoțesc pot fi interpretate în fel și chip de către cei de pe margine, neștiind exact despre ce e vorba între cei doi implicați.
Și ca să-ți fac o demonstrație, uite, abia aștept un text de-al tău pe seama percepției personale vis-a-vis de adorația de-a dreptul a Paraschevei de către cei 300k așteptați la Iași. Și să nu-mi spui că vibe-ul iscat de atîta lume iubitoare nu e pozitiv.
@krantz, ăăă… cred ca l-am scris deja. Ieri.
„Let’s play games, comrade !”
Mai jos un link catre o povestire in care joaca adulti ca tine, Mihai, nu teenies. Mai adaug, poate inutil, ca autorul lui (un mare-mare meserias !) aduna zeci de comentarii la articole cu potential de zazanie, la asta niciunul. Ia sa vedem, reusesti tu sa lasi un comentariu pe masura articolului, fara a apela defel la „eu te-nteleg pe tine, numa’ ca vezi tu, dragostea e out de mult ?
Pana atunci, ca vorbim de fiicele lui Lear sau de remake-uri, precum „Ran” a lui Kurosawa sau de „Sarea in bucate” a lui Ispirescu, cinicul … da, are caracterul cel mai frumos !
http://www.catchy.ro/dragostea-nu-moare/101448
P.S. Adica astea se dau cu tupeu la profi si numai legistul ii scapa de puscarie printr-un verdict de sex anal consimtit, vezi cazul de la J. Monet, si tu te astepti la sensibilitati ?
@Faiantaru’, știu cum scrie MIhnea. Îmi place. Sper că nu vrei de la mine sa comentez pe catchy. Că n-o s-o fac.
Aaa, nu, nici pe catchy, nici altundeva, nici cinicul nu-i musai un sufletist, ci adesea doar unul de bravada, ziceam doar asa (de fapt n-am zis, da’ mint cu nerusinare), ca un intermezzo la jumat’ de an intre bac-uri, sa nu ne (mai) asteptam la nu’s ce minuni, pentru ca tinerii imita lumea pe care au gasit-o, cu intentia fireasca de a o depasi, si-n cele bune, dar si-n cele rele, sigur nu-i insa vreuna creata de ei, fara punte de legatura cu a noastra. n.b. cam ce-am promovat, aia avem.
Și câte alte bule roiesc în jurul bulei tale, dragă Mihai…
@Monica, da, și uneori aș vrea să nu se întrepătrundă niciodată.
Subscriu!
well, (cum spune un contemporan in viata) traim intr-o lume foarte bolnava. chiar nu conteaza in acest gest banii, maretia sau fala etc este un gest superb si punct. acel cuplu au trait momentul si punct. despre frustrarile unora de pe fesibuc ai mai tot vorbit, despre cum sunt unii pe feisbuc si cum sunt in realitate la fel stim. asa ca frustratele de au luat unfriend sa se uite putin in propria ograda sau sa faca bine dimineata si sa se vada in oglinda. cu siguranta nu au avut parte de asemenea gesturi in toata viata lor si nici nu vor avea parte. e tragic cand in jur se seamana doar ura, rautate, tot ce este negativ si atentie asta inca de la varste fragede. si atunci ajungi sa te refugiezi in lumea ta, pe noruletul tau (cazul meu) sau bula ta (cazul tau) si sa te intrebi cat vom mai fi rabdati pe aici?! mai avem vreo sansa?! eu am zis mereu ca da mai avem, dar… tare greu sa schimbi mentalitati, atitudini etc
@Marius, din fericire aș putea să trăiesc toata viața în bula mea, fără să interacționez cu nimeni. Dar nu-mi place. Eu vreau să fac chestii, să las ceva după mine.
@Mihai exact asta e treaba.
Am descoperit de citeva saptamani acest blog; din cele 1630 de articole probabil am reusit sa citesc vre-o 50 si pina acum acesta este cel care mi-a placut cel mai mult. De ce? Pentru ca fiecare cuvand este despre siceritate, frumos, adevar si realitate. Felicitari, respect si ,multumesc!