Articol scris de Iulia.
…
Așaaaaa. Unde rămăsesem? Ah, da, izbutisem să (re)intru în odaia ce urma să-mi servească drept domiciliu temporar pentru următoarele 3 nopți și 2 zile, după ce pricepusem, nu fără oarecari dificultăți, cum se manevrează broasca buclucașă.
Am depozitat rapid potăile și bagajele pe care le aveam aninate de mine, am făcut o vizită rapidă la privată și apoi am zis s-o tulesc să aduc și restul bagajelor.
Ceea ce am și executat. Când am revenit, mi s-a părut că e olecuță cam cald în cameră, dar am ridicat din umeri și-am zis că așa o fi – mi se pare.
Și m-am gândit că probabil mi se pare din cauză că m-am încins eu de la cărat bagaje și oricum se lasă seara și sigur se răcorește, dacă o fi.
Am alungat deci iute gândul și am plecat să îmi mai văd de restul de trebi. Adică să îmi ridic cortul – pentru că da, la expoziție te duci cu cortul, să ai unde depune potăile și pe tine la umbră și, eventual, în bătaia unul ventilator.
Nu de alta, dar cea mai mare parte a sezonului de expo se desfășoară pe timp de vară și în aer liber.
Între noi fie vorba, de data asta, cortul ăla a fost absolut inutil, că a plouat cu clăbuci și în cea mai mare parte a timpului am stat prin și pe lângă mașină, între intrările în ring. Dar divaghez.
M-am dus, mi-am instalat cortul și apoi am plecat în căutarea unei beri.
Am găsit, am stat oleacă la taclale cu niște oameni de bine și apoi am decis să mai dau o tură prin cameră, să îmi iau un laibăr, ceva, pe mine, că începuseră să strângă oleacă temperaturile.
Când ajung în cameră, îi găsesc pe cei doi indivizi făcuți ghem, cu urechile reci ca niște rahați uitați în zăpadă.
Zic în sinea mea: hait, taci, că s-a răcorit de tot, nu glumă! Și cum de încălzire nu putea fi vorba, am zis să pornesc aerul condiționat, că atâta cât să desțelenească un pic atmosfera se descurcă și ăla.
Zis, făcut. Butonez pe la telecomandă, pornește sufliciul de aer, iau laibărul, plec să mai socializez.
Nu trece decât vreo juma de ceas (ca norocu’), că mi se arată de un nou drum până în cameră, că uitasem ceva.
Intru, îi găsesc pe indivizi leșinați pe gresia din hol, gâfâind de mama focului. N-apuc să fac mai mult de 2 pași în incintă, că mă izbește in val de aer cald de ziceai că am intrat în anticamera Iadului, nu într-o cameră de hotel.
Că ce nu îmi dădusem eu seama era că aerul condiționat respectiv avea un schepsis (aparent, cam toate cele erau cu schepsis p-acolo).
Și schepsisul era că tu puteai să butonezi la telecomandă mult și bine, dar trebuia să butonezi încet și cu răbdare.
Că unitatea nu prelua comenzile de la telecomandă decât una câte una. Adică porneai drăcia, apoi să zicem că temperatura setată era 18 grade. Dacă voiai să facă 21, trebuia să apeși, să aștepți să facă piu pentru 19, apoi să mai apeși o dată, să facă piu pentru 20, apoi să mai apeși o dată să facă piu pentru 21 și tot așa.
E, temperatura setată anterior (și afișată pe ecranul telecomenzii) era 25 de grade. Io am pornit sărăcia, am apăsat rapid până la 20, ăla a făcut un singur piu, dar eu am crezut că e suficient, așa că mi-am căutat de drum.
Dar, evident, asta n-a folosit nimănui, că drăcia a înregistrat un singur piu, a scăzut de la 25 la 24 și cam aia a fost.
Prin urmare, era cât pe ce să dau câinii în clocot la foc mic, tot norocul că-s uitucă 😁
Voi? Ați avut parte de experiențe d-astea tragi-comice cu încălziri sau aere condiționate pe undeva?
Eu mor cu cuptoarele cu microunde.
Bai frate, nu cred ca am vazut vreodata doua la fel. De fiecare data cand trebuie sa folosesc unul, trebuie sa stau vreo 10 minute, sa ma chiorasc la el, ca sa ma prind cum functioneaza.
Si acum, te rog sa ma ierti, Iulia, ca ma bag ca musca-n lapte, dar am o intrebare pentru oamenii culti in cap de pe aici. Poate- poate ma poate lumina cineva.
Cum se numeste melodia de la reclama la Ford Kuga? Mi-e cunoscuta, dar nu stiu de unde s-o iau.
Comentariu beton!11
„The four horsemen”
Eu credeam că electrocasnicele sunt o problemă doar pentru bărbați, nu și pentru femei.😄
Comentariu beton!11
De obicei ii dau drumu de la start, si apoi mai vad ce se intampla. De cele mai multe ori e setat ori pe 30 sec ori pe un minut. Asta in deplasari cand nu-i aparatul meu de acasa, nu ca la ala as face mai multe.
Haha, da, și pe mine mă mai bagă în ceață microundele, prin deplasări.
De obicei, așa cum zice @SAM, îl pornesc și văd ce se întâmplă, mai butonez dupaia de nebună, dacă nu iese cum trebe 😁
Nu știți voi cu microundele! N-am habar cum dar a câștigat mama mea la Carrefour din Brașov un cuptor cu microunde Hyundai în care noi toți ceilalți ne-am prins urechile! Are nșpe butoane plus comutatoare. Nu știe mama mea engleza, dar cu răbdare a ajuns să stăpânească drăcia. Trebuia să-fi trimis CV ei la NASA.
Anel, multumesc mult.
să zici merci și să aprinzi o lumînare că potăile n-au un lătrat de spus cîn’ o fi să-ți fie ales azilu’!
în rest, articolele tale sunt extrem de încurajatoare, atîtea peripeții și still alive…!?
#haicasepoate
#sperantapentrutoti
Comentariu beton!25
Păi nu vă sunt io vouă încurajare și speranță? 💪🤣
Comentariu beton!13
Care azil, mă? Direct în cușca lor o cazează!
Si ei se mută în casă.
Comentariu beton!17
@Claudiu, nu știu ce te-ar fi putut face să crezi că câinii noștri locuiesc oriunde altundeva decât ÎN casă.
Și de aici nu mă dau afară, că n-au degete opozabile și nu pot să deschidă ușa de la subsol, unde e mâncarea.
Comentariu beton!13
Atunci reformulez. Deja locuiești în cușca lor…
Comentariu beton!24
Inttr-o viata viitoare o sa va reincarnati pe invers. Tu si Fritz caini, si cainii in stapanii vostri😁.
Mai știi? 🤭
Ați înțeles toți ce e un laibăr sau a anina, da?
În prima noapte după montarea centralei termice, termostatul fără fir a decis să se lepede de ea, așa că, după vreo 12 m3 de gaz consumat, ne-am trezit transpirați la 27 de grade. Era 29 mai 2019, am ținut minte data. Dar uit de 2 din 10 ori să pun cana în espressor, așa că beau cafea vrac din tăvița de scurgere.
Comentariu beton!27
Cu centrala am pățit și noi, da’ invers. Adică s-a lepădat de termostat și n-a mai pornit. Iarna. Când afară erau minusuri.
Ce a pățit blogul tău? Că nu mă mai lasă să deschid niciun articol, zice că
Be careful. Something doesn’t look right.
Firefox spotted a potentially serious security issue with http://www.kronwurstblog.ro. Someone pretending to be the site could try to steal things like credit card info, passwords, or emails.
Și orice-i fac refuză să deschidă ceva
„Ați înțeles toți ce e un laibăr sau a anina, da?”
Doh, normal că da, ce naiba, suntem oameni culți! 🙂 și dacă nu, atunci aplic metoda aia cu contextul, dacă nu aud sau nu înțeleg dintr-o frază decât unul sau două cuvinte (că na, uneori sunt surdă, alteori și surdă și limba e străină) atunci mă agăț de cuvântul ăla și restul deduc din context 🙂
aci chiar fu simplu , zău așa :):):)
IoanaS, e in migrare tehnica si s-a poticnit pe undeva prin adancurile wordpressului. Am apucat ieri sa dau sfoara in tara lui Zucc si sa postez un ultim articol pe forma veche de Blogger. Daca ai putintica rabdare, eu sper ca cel tarziu la inceputul saptamanii viitoare voi fi iar online. Pana atunci, fac doar mancare 🙂
@Roro Pentru ardelenii cu olecuță de carte e simplu. Un laibăr ai înțeles, dar o polcuță știi ce e?
@Kronwurst
Polcuță cred că e un diminutiv, probabil cuvăntul rădăcină e polcă și bănuiesc că nu e vorba de dans, ci ceva țoală mai groasă, probabil lână, nu știu de ce îmi vin în cap chestiile alea mițoase:)
Pe-aproape?
O, da, s-a intamplat sa dorm in temperatura mai mare decat sunt obisnuita ca nu puteam modifica neam termostatul, ultima oara la hotel Caraiman in Sinaia.
Daca se deschide geamul mai e cum mai e, dar daca-i din ala sigilat, si ai si plapuma groasa, sa vezi ce sta aia in dulap si eu ma invelesc cu cearsaful.
Apropo de fereastra, era sa stric una in Bergen, am cam fortat sa se deschida, rama era din aia veche, de lemn, si n-o mai puteam inchide, a venit receptionera si-a reusit ea, ca ma si vedeam tremurand toata noaptea.
Urăsc cu pasiune locurile cu geamuri de-alea care nu se lasă mișcate 🤬
Că veni vorba de reclame cu muzică. Acu’ vro 10 ani baiatul meu si-a luat un Duster. Era începător (fiul) iar eu auzeam la tv reclama „another one drives the Duster” pe melodia „Another one bites the dust”. Ma apuca un car de nervi… Idioții!
Aici mă scuzați, da sunt pe dinafara subiectului, la noi tv-ul se pornește aproape exclusiv pentru Netflix, motociclism și schi.
Să dea dracii, am ajuns d-ăia, cum le zice? Vegani ai pixelilor 🤣
Anul asta cand am fost in Italia ne-am copt de caldura in camera si nu am dormit de loc. Aerul conditionat nu a functionat🤷♀️. Si nici geamul nu putea fi deschis, dar nici inchis nu era. Asa ca noaptea aveam nu numai caldura, dar si concert de voci ca fereastra dadea intr-o piata centrala.
Păi și de ce n-ați făcut sesizare la recepție? În cazuri din astea, nu sunt obligați să îți schimbe camera sau să facă ceva pentru remediere? 🤔
Zgomotul ar fi fost la fel din fiecare camera. Poate mai rece am fi nimerit, mai stii? Oricum nu am stat decat noaptea in camera 😁.
Lugoj, anul Domnului in jur de 2009. Eu cu colega mea duse acolo pe un contract de consultanta cu adm publica locala. Era vara si stateam la hotelul aia din centru, de e stil boutique. Cald afara, cand plecam lasam aerul conditionat pornit sa putem sta in conditii normale cand ne intoarcem. Azi asa, maine asa, noi il lasam, ei intrau sub pretextul curateniei si-l opreau, eventual mai veneam la pranz si-n re-porneam, ei iar il opreau, etc.
Dupa vreo 4 zile de alergatura de asta, cred ca i-au lasat pe aia nervii. Ei, in ziua aia plou si nici asa cald nu mai era. Terminam noi treaba si pornim pe jos spre hotel. Distanta mica, dar ploua rau, am ajuns ude fleasca. Si iaca intram noi fericite in camera si bam! Ne ingheata bluzele in spate. Lasasera aia aparatul de AC pe 15 grade. Sa ne sature.
Si a mai fost misto cand am cumparat Fordul (SH) si vreo saptamana ne-am sufocat in masina pana dus-o la service sa regleze AC-ul, ca era intepenit pe caldura. In iulie. In Bucuresti.
Altfel AC-ul e viata mea, fericit fie cine l-a inventat.
🤣🤣🤣 dar și aminuț pentru a/c, și eu sunt mare fan!
Dar cum e sa mori de frig in hotel, la 18 grade ( asa era setat si blocat aerul conditionat) si chiar sa racesti, in timp ce afara erau 34 de grade?
Se intampla la Timisoara, in august 2022. Doar daca am sunat la receptie au trimis de doua ori pe cineva care sa rezolve. Insa a treia oara a fost cu noroc: s-a urcat cineva de la intetinere pe un dulap si a scos aparatul din priza.
Mno, patzashti…
Am pățit și eu, dar nu din cauză că era a/c-ul stricat, ci din cauză că se seta de la același panou cu încălzirea (deși pe el scria „heating control”, așa că blonda de un’ să se gândească 🤷♀️) și nu mi-a dat prin cap ce și cum. Noroc cu oamenii de la recepție.
Nu prea am probleme cu electrocasnicele. În general, nu am probleme cu d-astea electrice. Deși nu sunt de meserie, am montat singur singurel al doilea panou de siguranțe în casă.
Dar vara trecută sau poate acum două veri (de la o vârstă încolo timpul curge altfel) am pătit-o cu un răhătel din ăla de securitate din magazin.
Între două călătorii m-am hotărât să-mi cumpăr o valiză nouă. Ajung la magazin, cotrobai prin zona de valize, aleg două și o sacoșă din aia cu buclă de o înfigi în mânerul valizei.
Plătesc frumos la casă și mă îndrept cu mașina, proprietate personală, spre domiciliu.
În mașină nu reușeam să reglez spătarul scaunului, deși până atunci nu am avut probleme cu el.
Ajuns acasă, realizez că am pe umăr un rucsac, unul pe care îl probasem în magazin, dar nu am vrut să-l cumpăr. Habar nu am cum am ieșit cu el din magazin și nu a văzut nimeni. L-am avut cu mine când am plătit la casă, când am ieșit prin detectoarele alea și, în plus, avea și o grămadă de etichete colorate care atârnau de el și sclipeau în soare.
Acum, ce să fac cu el, cam eram pe viteză cu plecarea, plus că dacă ma duceam inapoi cu el puteam să am probleme că am furat obiectul. Oricum, la cât am cheltuit in magazinul ala, meritam si eu un premiu de client fidel.
Deci al meu a fost și m-am gândit să-l iau cu mine pe avion.
Dar rucsacul avea și un răhătel de ăla mic de securitate care, când i-am tăiat cablul cu care se ținea de obiect, a început să vibreze și să piuie de te băga în transă.
Ca să-l fac să tacă, l-am pus într-un pahar cu apă.
A doua zi ăla piuia si vibra in paharul ăla si era vioi de parcă a fost ințărcat toată noaptea.
Așa că l-am legat de undiță, am coborât la lacul din fața casei și din a doua încercare mi-am tras un pește de vreo un kil și jumătate.
Și uite așa mi-am tras și un peste datorită unui gadget electric.
După care am abandonat piuitoarea în lac, că dacă avea și GPS și-mi venea poliția de rusacuri pe cap.
Comentariu beton!11
🤣🤣🤣🤣🤣
Și eu care credeam că sunt singura dubioasă, că am ieșit din Lidl cu coșul ăla mic, de mână, după mine. Ăla care teoretic nu are voie să părăsească incinta 🤣
Io am pățit pe aeroport cu un tricou cumpărat de la un magazin unde puneai produsele la casa de marcat smart și sistemul magazinului le recunoștea prin ceva chestie care era pe tricou.
M-au tras ăia de la security deoparte și mi-au făcut toate testele pe care le aveau ei și tot nu și-au dat seama de ce tot piuiam.
@Shoric
Eu am statut de terorist pe aeroport în Amsterdam. Ceeace e chiar misto. Cam cu jumătate de oră înainte de controlul biletelor, primesc un text să mă prezint la control. Se uită în bagajul meu, după care sunt poftit în avion. Sunt cam primul în avionul pustiu, nu tu coadă, nu tu compartiment plin de bagaje unde trebuie să-ți înfigi bagajul, numai avantaje ca terorist.
Pana acum s-a intamplat de patru ori.
Sper sa nu-mi expire curand.
August. Cu multi ani in urma. Plec intr-o excursie in Spania cu 2 prietene- remarcati cat de bine ne-am ales perioada, va rog! Ajungem aproape de miezul noptii in Barcelona. Cand am iesit din aeroport am crezut ca ne topim. In autocarul care ne-a preluat racoare, in holul hotelului racoare, in camera… crivat. Cred ca erau 5 grade. Asa se simteau in orice caz. Am inghetat toate trei instantaneu. Vazusem ce era in hol- mai asteptau 2 autocare sa se cazeze- ne-am gandit ca receptia numai de noi nu are timp. Ne-am incalzit deschizand ferestrele- si cu ele deschise am si dormit. Cine nu stranuta a doua zi? Noi. Restul incercasera sa regleze A/C-ul :).
Eram peste baltă, lucram pe unde mă trimisese firma, la ceva client, prin San Francisco. La închirieri se epuizaseră mașinile mici, gen Hyundai Accent, așa c-am primit o decapotabilă: Chrysler Sebring Convertible. M-am fâțâit cu ea pe unde aveam treabă și pe unde mi-a cășunat să mă plimb, delegația s-a terminat, trebuia returnată mașina cu plinul făcut, la aeroport. În dimineața plecării indicatorul de benzină era un pic peste rezervă, becul nu se aprinsese, intru într-o benzinărie și mă postez la pompă. Doar că nu reușeam să deschid trapa bușonului. Caut pe lângă scaun, caut pe bord, pe consola dintre scaune, niciun buton. Din benzinărie vine un băiat: “Do you need help, sir?”. L-am încurcat și pe el. Nu știa cum se deschide “fuel door” la cotețul decalotabil. Eram în fața unei duble probleme: dacă ajung la aeroport cu câtă benzină am, și dacă firma îmi va deconta “fuel penalty”, că așa puneau ăia de la Avis pe factură. Nu mă-ntrebați de unde știu, dar era penalizare: dacă la pompă băgam cu 3.5 USD galonul, la Avis era 4.5 USD sau chiar 5. Plus taxă operațională, adică au taxat că au pus benzină la suprapreț.
Și cum rumegam eu astea, înjurând pe ăia care au fabricat mașina și pe ăia care mi-au dat-o, stăteam sprijinit pe aripa mașinii și simt un click pe buca dreaptă. Mă-ntorc, mă uit, trapa deschisă. Eu trăsesem de ea, căutasem pârghii, butoane prin mașină, chiar și în portbagaj mă uitasem, dar nu mă dusese gândul să apăs pe afurisita aia de ușiță. Am pus benzină, am ajuns la timp la aeroport și m-am întors la bază.