Găsesc din ce în ce mai greu ceva ce să-mi placă sau măcar să nu mă facă să pun stop. Nu știu, poate o fi și vina mea, dar sunt tentat să cred că e mai mult a lor.

Nfine, sper că v-am mai salvat niște timp.

👉 Animal Kingdom – serial, Netflix

Doamne, câtă reclamă și câte postări „excepțional serial, de neratat” am văzut înainte să-i dau play.

Doamne, și cât de repede l-am oprit după doar câteva minute.

Începuse bine, subiectul mă atrăgea, deja mă felicitam că am la ce să mă uit măcar o săptămână, dacă nu chiar două. Nu de alta, dar sunt șase sezoane.

Din păcate, după fix 10 minute are loc următoarea scenă. Un tânăr cetățean intră foarte nervos în bucătăria unde se aflau mă-sa, cei trei frați ai lui și un nepot. Intră pe motiv să-i certe că iar l-au trezit din somn făcând gălăgie.

Până aici, nimic neobișnuit, până și mie mi se mai întâmplă asta.

Doar că tânărul cetățean intră și se agită pe-acolo în plua goală. Înțelegeți ce zic eu aici? Le făcea scandal ălora din familie în timp ce el se bălăngănea pe-acolo, la propriu.

Băi, să mă iertați, dar eu n-am cum să duc așa ceva. Nu cred că o asemenea scenă poate avea loc în nicio familie civilizată din lumea asta, fie ea și de infractori. Și dacă nu cred, nu mă pot uita. Atât de simplu.

👉 Unfamiliar – serial, Netflix

Alt serial care a început bine de tot și cu un subiectul tare. Ia auziți aici:

„Foștii spioni Simon și Meret administrează o casă conspirativă în Berlin, până când o amenințare din trecut reapare. Acum fug de asasini plătiți, agenți ruși, BND, foști iubiți și vechi dușmani, în timp ce încearcă să-și salveze căsnicia.”

Foști spioni pe care-i caută serviciile secrete rusești și germane să-i omoare? Cum să nu vrei să te uiți la așa ceva?

În plus, producția era nemțească, iar nemții sunt buni de tot, nu prea dau rateuri. Sau așa credeam până să-i dau play.

Doamne, și ce bine începuse, era fix ce mi-ar fi recomandat și doctorul.

Eram încă extrem de încântat de descoperire când mă lovește peste față următoarea scenă.

Un cetățean ajuns în casa celor doi foști spioni, casă care era mega utilată din punct de vedere tehnologic, se apucă să recolteze amprente de pe un pahar.

Omul știa unde se află și cu cine are de-a face, de-aia și avea nevoie de amprente. Așa că profită de cele câteva secunde în care a rămas singur în bucătărie ca să recolteze amprentele alea.

Vă jur, când l-am văzut ce are de gând, primul meu gând a fost: „de ce-ai face asta? Care sunt șansele să nu fie camere de luat vederi într-o casă plină de tehnologie care aparține unor spioni?”.

Și ce să vezi, chiar erau camere, lucru care se dovedește în scena imediat următoare. Scenă la care am oprit și eu serialul.

Băi, serios, dacă până și mie care n-am nicio treabă cu domeniul mi-a trecut prin cap că acolo s-ar putea să fie camere, cum căcat nu i-a trecut și ăluia care cu asta se ocupă? Gen, e jobul lui să știe că acolo vor fi camere sau măcar să bănuiască. Dar nu, nu i-a dat prin cap așa ceva. Moment în care am pus stop și mi-am văzut de viață.

Trăiesc cu senzația acută ca majoritatea filmelor și serialelor noi sunt făcute pentru idioți, or eu încă nu mă simt unul.

👉 Salvador – mini-serie, Netflix

E o telenovelă. Cu limbaj dur și violență cât cuprinde, dar tot telenovelă este. M-am uitat doar pentru că mai trebuia să-mi exersez spaniola și pentru că mă atrăgea faptul că are legătură cu fotbalul. Parțial, dar are.

În rest, telenovelă și nici măcar una foarte bună.

Deși mai aveam doar vreo două episoade, am fost tentat să-l închid în momentul în care personajul principal îi face cadou unei tipe un apartament. Asta în condițiile în care omul nu era un multimilionar excentric, dimpotrivă, locuia la comun cu niște mulți emigranți într-o locuință socială.

Cum naiba să nu crezi că oamenii de genul ăsta n-au nicio problemă să dăruiască apartamente în Altea?

Am reușit totuși să nu-l opresc.

Altfel, sunt foarte încântat că mă pot uita la filme și seriale în spaniolă la fel de ușor cum m-aș uita în engleză.

👉 The Romanoffs – mini-serie, Prime

L-am descoperit întâmplător, nici măcar nu înțeleg de ce mi l-a recomandat platforma, dar bine a făcut. A fost, de departe, cel mai bun lucru văzut în ultimele două săptămâni.

Sunt opt episoade, dar e ca și cum ar fi opt filme diferite, pentru că nu au legătură între ele și toate sunt mai lungi de o oră. Vă zic, nu greșesc cu nimic când zic că sunt ca opt filme.

Faza e că șapte sunt bune sau foarte bune, dar unul e îngrozitor de slab. Doar că n-o să vă spun care, o să vă las să descoperiți singuri dacă e să-l vedeți.

Atât vă mai zic: merită să vă uitați pentru celelalte șapte care sunt impecabile. Plus ca în două joacă și Diane Lane. Sper să nu aud ca nu vă place Diane Lane, că mă supăr rău.

👉 Friends – serial, HBO Max

Dincolo de orice altceva, trăiesc clipe de fericire plenară zilele astea, prieteni. În sfârșit a venit și acel moment în care, fără să le oblige nimeni, fără să le zic eu vreun cuvânt, copiii m-au anunțat că s-au apucat de „Friends”.

Ceea ce un pic m-a uimit, dar n-am zis nici pâs, pentru că „Friends” nu era chiar genul lor de comedie, fiind făcut în vremuri în care nu exista internet, iar telefonul era fix și folosit cu un singur scop. Or, din ce-am văzut eu, fetele mele preferă ca acțiunea să se desfășoare în prezent, să fie la zi cu tehnologia actuală. De-aia am rămas un pic uimit.

Dar cum pentru mine „Friends” și „Seinfeld” sunt cele mai bune seriale de comedie făcute vreodată, m-am bucurat intens că se uită copiii și că le place. Au ajuns deja la sezonul 3, iar eu mă uit cu ele în fiecare seară, doar ca să le aud cum râd.

Ceva, ceva oi fi făcut eu bine.