Îninte să vă las ce-am mai văzut, vreau să vă spun ceva. Să știți că mă bucură foarte tare când intrați pe articolele cu recomandări de filme sau seriale și lăsați feedback după ce-ați văzut ceva recomandat de mine.

Sunt oameni printre voi care fac asta și la câteva săptămâni după ce-au citit recomandările respective. Intră pe blog, caută articolul unde au citit despre filmul X sau serialul Y și-mi spun cum li s-a părut. Treabă care mie mi se pare foarte tare și pentru care le mulțumesc.

Acum hai să vedem dacă aveți ce alege din ce-am lăsat mai jos.

👉 The Order – film, Prime

Băi, „The Order” e genul ăla de film, cel puțin pentru mine, căruia i-am dat play strict pentru că joacă Jude Law și pentru că mă intriga cum arată cu mustață stil ranger texan.

Eram absolut convins c-o să-l opresc după 10-15 minute, pentru că nu mă interesează absolut deloc subiectul „secte”, fie ele religioase sau de altă natură. Ce să vezi, l-am mai oprit doar după ce s-a terminat.

Mi s-a părut fascinant să văd ce repede o pot lua razna oamenii când se adună în grupuri care gândesc la fel și, mai ales, când sunt convinși că doar ei dețin adevărul absolut.

Dacă vi se pare că seamănă nu evenimente recente din jurul nostru, ei bine, nu vi se pare.

Pe scurt, filmul e bun și bine făcut, e genul de surpriză din aia mișto pe care o descoperi din întâmplare și te bucuri c-ai descoperit-o.

👉 Warfare – film, Prime

Pe mine mă atrage mult mai tare să mă uit la filme care sunt făcute după fapte reale, pentru că în felul ăsta știu că producătorii nu au cum să sară foarte mult calul dacă vor să-i mai creadă cineva.

Bine, mă rog, asta dacă nu ești scenarist sau regizor la „The Rip”, caz în care n-ai nicio problemă să-mi arăți cum tastează una pe telefon în timp ce e împușcată de mai multe ori. Detalii…

Ziceam că prefer filmele după fapte reale, adică fix ce e „Warefare” ăsta care e inspirat dintr-o misiune reală a unui pluton de Navy Seals în timpul războiului din Irak.

În noiembrie 2006, o operațiune de supraveghere în Ramadi a degenerat într-un schimb de focuri destul de urât. Te cam ia de cap de la tensiunea în care te ține.

După care, când mai și citești că tot filmul este construit pe bază de mărturii și amintiri ale celor care au fost acolo, în special ale lui Ray Mendoza, fost Navy Seal și co-regizor al filmului, te ia și mai tare de cap.

Cireașa de pe tort vine la final, când vezi imagini reale cu cei care chiar au fost în casa aia.

Zic că merită să-l vedeți.

👉 El Desafío – documentar, Prime

Dacă vă interesează subiectul ETA, documentarul ăsta este o bijuterie pe care trebuie s-o vedeți.

Practic, în cele 8 episoade este absolut toată istoria ETA, de la prima victimă, în 1968, până la ultima, cea cu numărul 854.

Da, 854 de oameni au murit în atentatele ETA din 1968 până în 2011, anul în care au anunțat încetarea totală a luptei armate. 854!!!

Tot, tot, tot, absolut tot veți găsi în „El Desafio”. E foarte bine făcut, cu filmări și imagini de reale, cu mărturii ale supraviețuitorilor și ale familiilor celor uciși, e bun tare.

Eu sunt fascinat de subiect, așa ca pur și simplu l-am devorat.

Din păcate, și trebuie să vă spun asta, nu are subtitrare în română, dar măcar are în engleză pentru cei care nu înțeleg limba lui Sancho Panza.

👉 El Salvador: coșmarul din închisori – documentar, YouTube;

Un documentar, produs de Arte.tv, despre CECOT din El Salvador, una dintre cele mai mari și mai dure închisori din lume.

Vă recomand acest documentar ca să înțelegeți cum a se poate scădea infracționalitatea într-o țară recunoscută pentru asta. Știți cum? Bagi în închisori 2 oameni din 100.

Și nu, nu glumesc, la ora asta în El Salvador 1,8% din populație este încarcerată. Desigur, nu iei oamenii de pe stradă, la întâmplare, ci membri ai bandelor. Singura problemă ar fi că, din când în când, mai iei și câte un nevinovat care va putrezi în pușcărie, că nu stă nimeni să verifice dacă chiar e nevinovat sau nu.

Dacă nu mă credeți, uitați-vă la documentar.

👉 El marginal – serial, Netflix

Mi-a recomandat cineva pe aici, prin comentarii, „El marginal” și cum subiectul „una dintre cele mai dure închisori din lume” mă atrage tare de tot, i-am dat play din ziua aia. Din păcate, l-am oprit la fel de repede.

Deși părea bine făcut și bine jucat, nu pot cu închisorile unde fac deținuții ce vor. Nu poți să-mi spui că aia e o închisoare de securitate maximă, dar deținuții se plimbă pe-acolo cum vor ei, trec fără probleme dintr-o parte a închisorii în alta, fac afaceri, aduc droguri, se bat de câte cinșpe ori pe zi, gardienii sunt toți șpăgari și directorul ăl mare la fel. Nu zic că n-ar putea să fie, dar nu chiar așa să vadă toată lumea.

N-am cum să cred așa ceva, îmi pare rău. Dacă faci o comparație între ce se întâmplă în închisoarea despre care vorbesc mai sus, CECOT din El Salvador, și cum stau lucrurile în cea din „El marginal”, te umflă râsul.

Iar dacă închisorile de genul ăsta chiar există în realitate, nu știu, poate ar trebui să le spună cineva autorităților că dacă deținuții nu sunt lăsați de capul lor poate scad șansele să se omoare între ei și să facă alte căcaturi. Nu știu, numai zic că poate ar fi o soluție, nu sunt specialist, așa se vede de la mine.

👉 Jaful – mini-serie, Prime

Primul episod este pur și simplu perfect. Vă spun, îmi frecam mâinile de bucurie la gândul c-am descoperit un serial de acțiune superb.

După care nu mai e chiar așa. Nu zic că e rău, că altfel nu stăteam să-l văd pe tot, dar se duce în niște zone pe care eu nu le cred, iar finalul e tras de păr rău de tot. Mă mănâncă degetele să vă spun despre ce e vorba, dar ar fi păcat că poate vrea cineva să-l vadă.

Altfel, e făcut cu bani mulți și se vede, oamenii ăia joacă bine, practic, în afară de faptul că eu nu cred povestea, nu prea am ce să-i reproșez. Și cum asta cu crezutul poveștii e cât se poate de subiectivă, zic că merită să-i dați o șansă, că e peste multe seriale noi.

👉 Ozark – serial, Netflix

Ziceam data trecută că m-am apucat de „Ozark” în lipsă de ceva mai bun și că e ok, e bun, eram bucuros că în sfârșit am ce să văd.

Ei bine, bucuria a durat până la sezonul 3 care nu prea mai e ce trebuie.

Da, văzusem că lucrurile începuseră s-o ia ușor razna încă din sezonul 2, dar nu cât să mă deranjeze foarte tare.

După care am început sezonul 3 și n-am mai putut să mă uit. Îmi pare rău, dar e atât de tras de păr încât nu am avut cum să-l duc.

Mă enervează atât de tare obiceiul ăsta de a lungi fără sens o poveste care până atunci fusese ok, cum nu vă imaginați.

Aia e, înțeleg că oamenii ăia, producătorii, trebuie să facă bani așa că sunt dispuși să mulgă cât pot și cât ține. La mine n-a ținut, în ceea ce mă privește, „Ozark” s-a oprit la sezonul 2.