De fapt, ce voiam să spun în titlu este asta: să te ferească el Marele Manitou de afacerile și businessurile mici de care nu se ocupă doar proprietarii, în sensul că mai au și câte un angajat sau doi.
Cred că număr pe degetele de la o mână de câte ori am avut nevoie de așa ceva și s-au ținut de cuvânt, în sensul că să facă ce-au zis că fac.
Ok, dacă e implicat patronul, adică singurul om din firmă care înțelege de unde vin banii, de cele mai multe ori nu sunt probleme. Da, mai sunt și-n acest caz, dar, de cele mai multe ori, nu sunt. Pentru că omul ăla, proprietarul afacerii, înțelege exact de unde vin banii din care trăiește.
Băi, dar când intri pe mâna câte unui angajat, efectiv nu mai înțelegi ce se întâmplă, riști să faci apoplexie, iar cel mai trist e c-o faci vrând să-i plătești produsele sau serviciile la prețul pe care el ți l-a cerut.
Îți promite că te sună, dar poți să-ți vezi de treabă, nu te va suna niciodată. Vă jur, începe să mi se zbată vena aia groasă de la tâmplă doar când aud vestita: „ok, vă sunăm noi să stabilim.”.
Dacă s-a ajuns la asta, deja poți să pui pariu pe orice sumă că nu te va suna nimeni niciodată.
Îți promite că vine într-o anumită zi, la o anumită oră. Poți să dublezi suma pariului de mai sus, că nu riști absolut nimic. În niciun caz nu va veni în ziua și la ora stabilite.
După care, cam în 90% dintre situații, nu mai reușești să dai de el la telefon. Niciodată, sub nicio formă, indiferent de oră și de câte ori îl suni, omul ăla nu-ți va mai răspunde vreodată la telefon.
Îl și vizualizez cum se uită la telefonul care-i sună în mână și-și spune mulțumit: „ah, ăsta e prostul ăla pe care trebuia să-l sun. Ia mai dă-l și-n plua mea, că nu mă comandă el pe mine!”.
Și toate astea, repet, în condițiile în care vrei să-i dai bani. Banii fiind exact suma pe care a cerut-o el, nu altcineva.
Vă zic, număr pe degetele de la o mână de câte ori mi s-a întâmplat ca oamenii respectivi să fie serioși, să facă ce-au zis ei cu gura lor că vor face.
Efectiv trăiesc cu impresia că n-au nici cea mai mică idee că salariul lor vine de la oamenii ăștia pe care ei se pișă. Nu-i interesează, sunt doar niște angajați, ziua trece, leafa merge, ce importanță are că i-ai zis unuia că-l suni și nu l-ai mai sunat niciodată? Să ne mai lase cu harfele lui.
Ce contează c-ai stabilit o zi și o oră la care trebuia să te prezinți? Uite că n-am avut chef să mă duc, ce atâta dramă? Lasă că dacă are nevoie azi, sigur o să mai aibă și mâine.
Sunt absolut convins că dacă-l întreabă cineva:
– Bă, dar te-ai gândit că poate sună la concurență?
Răspunsul este în 99,99% dintre cazuri unul singur:
– Să sune, mi se rupe plua!
N-am nici cea mai mică îndoială.
Băi, nu știu, există acest trend că trebuie să ajutăm antreprenorii cu afaceri mici, unde te uiți doar asta vezi. N-am nimic împotrivă, ajutati-le voi, că eu când aud de ele mi se strânge carnea pe tot corpul.
P.S. Da, știu că putem avea exact aceeași discuție și în cazul companiilor mari, cu zeci, sute sau mii de angajați. În cazul lor situația stă și mai rău, practic nu-mi amintesc să se fi întâmplat vreodată să se țină cineva de cuvânt.
Indiferent că vorbim despre bănci, telecom, companii de utilități, nu contează domeniul, nimeni niciodată n-a făcut ce-a promis că face. Cel puțin în ceea ce mă privește. Întotdeauna a trebuit să fiu eu ăla care a insistat.
Dar nu vreau să mă duc cu discuția în direcția asta, pentru că la companiile mari pot înțelege de ce pe angajați îi doare în cur. Atenție, n-am zis că e normal să-i doară, am zis doar că pot înțelege motivele, chiar dacă sunt imbecile.
Dar la businessurile și afacerile mici nu mă duce capul să pricep de ce, când este atât de clar că firma aia trăiește din banii pe care îi plătim eu și alții ca mine.
Hai că m-am răcorit.
Poate o să vă spun și de la ce m-am luat, dar după ce rezolv ce am de rezolvat. Că dacă dau numele firmei, risc să nu mai rezolv în veci.
Știți, eu sunt un idealist naiv care încă speră că azi va veni la mine angajatul unei mici afaceri, om care trebuia să vină ieri. 🤷♂️
sursa foto: freepik.com
Eu nu te cred. In toata media vad ca lucrurile astea se intampla numai la stat, la privat toti sunt transpirati leoarca de atata munca. N-ai inteles nimic, doar bugetarii sunt puturosi.
Comentariu beton!24
da, da, exact! nu poci io acum, da’ poate-ntr-o zi o să scriu un articol despre privat…
Si, DACA vine ala, vei auzi inevitabilul „Da´ cine v-a lucrat, dom´le, aici?”.
Asta ar fi foarte tare pentru că ăla care mi-a lucrat e tac-su. :)))))))))
La mine a fost și mai „amuzant” chiar el și firma lui lucraseră și prima dată dar uitase probabil, placa era: „e veche lucrarea doamna, materiale care se foloseau acum 15 ani, cine v-a păcălit în halul ăsta?!” Crezi că a remediat, nu, s-a scuzat și a plecat. Am rezolvat cu cineva care a avut chef să muncească și nici nu era de meserie era pasionat de reparații.
Comentariu beton!12
Este cu da si nu, dar mai degraba da, asa este, mentalitatea descrisa tine de cultura romaniei profunde. Eu personal am rezolvat problema cautand acei angajati care sunt mandri de munca lor si care inteleg ca banii vin de la client. Sunt rari si trebuie recompensati bine, dar uneori ii mai gasesti. Nimic nu distruge un business mai repede decat o interactiune proasta cu cei care ar trebui sa vanda produsul, pentru ca te duci la concurenta pur si simplu, iar concurenta este mare. Din pacate la noi nu se intelege ca degeaba ai un produs bun, daca experienta de a intra in posesia lui este proasta. Asta include si firme foarte mari, de exemplu am un furnizor de congelate de la care comand pentru ca aplicatia lor merge foarte bine ( produse, stoc, pret, si unul si mai mare si cu marfa si mai diversa de la care nu comand pentru ca aplicatia lor este facuta exact asa: lasa ca merge oricum ( nu gasesti produsul, descrierea nu corespunde cu denumirea, nu stii daca este pe stoc, etc).
Taica-meu e un astfel de muncitor – este sudor, mandru de munca lui si atent cu clientul. Bine, el mare parte din viata a lucrat pe cont propriu. Nu ai cum sa nu intelegi “drumul” banilor daca lucrezi asa.
Scriu doar ca sa ma laud si pentru ca m-am gandit fix la el cand am citit. Nu din alte motive.
ești chiar culmea! cum să fi venit ieri dacă nu te-a sunat alaltăieri, ce, voiai să deranjeze!? dooooh…
este că blogul funcționează ca psiholog, chiar și pentru apropitar?
Funcționează ca supapă, da.
Da, din păcate ai dreptate. Eu am ajuns să îi întreb direct „bă, voi chiar nu vreți bani?”. Mi se întâmplă foarte des la B2B. Anul trecut, m-au apelat insistent unii care făceau ceva și aveau nevoie de ce făceam eu. Încântați maxim, telefoane, discuții, mail-uri, mesaje etc. Eu răspund instant la tot. Convenim să le trimit în București mostrele mele, dar cu o zi înainte să le trimit, le dau mesaj că eu oricum ajung în zona lor și le pot aduce personal, plus că putem dezvolta ideea colaborării într-o discuție face to face. Nu au răspuns la mesaj, așa că îi sun după 48 de ore. Nu mi-au răspuns și din acel moment, orice mesaj sau telefon a rămas fără nici un răspuns. Nici acum nu înțeleg de ce. Doar ei m-au apelat, ei au tras de mine. Pur și simplu idioți. Dacă nu mai voiau, puteau sa zică orice, că nu stau în loc de ei. Nu știu ce caută astfel de oameni în aceste poziții. Acum o lună am avut cu alții o situație similară. De ce dracu’ nu răspund, chiar nu înțeleg. De ce se mai promovează în social media? Îi urăsc cu spume!
Comentariu beton!19
FIX AȘA!
@Cristi Mie îmi sună cunoscut. Cred că s-au folosit de tine să obțină contract cu altcineva. Sau au descoperit pe altcineva mai rentabil și hai pa. Și aici în Germania se aud des de astea. Și unde lucrez ne-a dus de nas 2 ani clientul principal, am investit în utilaje și noi și furnizorii pentru ca în final să vândă divizia iar noi am rămas în plop. Cumpărătorul nu era european și avea nevoie doar de o bază.
Înțeleg perfect. Am cautat 2 săptămâni o firmă sau un meseriaș particular să-mi repare niște glafuri, după un schimb de termopane. Nu am găsit pe nici unul care să vrea să facă un ban cinstit cu muncă relativ puțină. Știi ce am făcut? Am apelat la 2 nepalezi care lucrau la anvelopare de blocuri și mi-au rezolvat problema într-o duminică, pe jumătate din banii pe care eram dispus să-i dau și două sandwich-uri. Așa că cine mai pocnește nepalezi are de-a face cu mine de azi înainte….
Comentariu beton!55
Nu tine de cultura romanului. Tine de cultura angajatului. Am colegi (Belgia) care ar ti fost dati afara demult tate in Romania. Ei au drepturi aici, si le apara cu scandal. Nu ii intereseaza nici de clienti nici de colegi. Sefii? Sa fie sanatosi.
M-a mincat de creieri povestea asta in Romania. Ajunsa in Belgia, mi-a cazut falca in repetate rinduri. Si nu ca s-ar teme de sefi, mai degraba sefii se tem de ei. Reclamatii, medieri interne, medieri externe, procese, tot tacimul. Ce sa zic.
Dacă zici că „ai colegi” e clar că e vorba despre o companie mare, or eu nu vorbesc despre așa ceva în articol.
Să-mi povestești cum e treaba în belgia la firmă care are doi oameni, proprietarul și un angajat, după care mai stăm de vorbă.
Locuind de 15 ani in Belgia, pot sa confirm si eu ca lucrurile stau chiar mai rau decat in Romania la capitolul asta. Dar mie nu mi se pare ca tine de cultura angajatului la modul universal (am avut destule interactiuni si prin alte tari), ci ca si Belgia e un caz aparte. Eu lucrez intr-un mediu international, si toti colegii mei (din tari diverse) au fost socati de aspectul asta in Belgia. Nu stiu daca e vorba de cultura lor in sine, sau, asa cum ai zis si tu, de lipsa consecintelor pt un astfel de comportament (fie pt ca legea muncii protejeaza f mult angajatul, cum ai zis si tu, fie pt ca patronii nu au resurse sa verifice ce fac angajatii, sau nu gasesc altii, etc, cum au zis si alti comentatori).
Cat despre companii mari vs firme mici, as zice ca e dupa noroc, am avut si aici de a face cu angajati de la firme mici (sau chiar cu liber profesionisti) neseriosi. Culmea e ca (cel putin in experienta mea) atitudinea asta am intalnit-o mult mai des in mediul privat, decat la stat, unde in majoritatea cazurilor oamenii s-au purtat frumos si au fost eficienti.
Acum 3 ani am facut niste renovari, printre care si o bucatarie noua. Producatorul local colabora pentru unele componente cu o firma ungureasca – btw, proasta decizie pt ca se ridica f mult costul.
Au adus mobila pe componente, 3 angajati se foiau pe la mine prin casa.
Intai si-au dat seama ca nu au nu-stiu-ce scula. A plecat unul dintre ei, cu masina firmei, a adus scula. S-au mai balbait pe ici, pe colo si cand au ajuns la blat, si-au dat seama ca au luat alt blat. A urmat al doilea drum.
La final, cand demonstrativ deschideau si inchideau usile ca sa vedem noi ce grozave sunt, au zgariat o fata de usa. Pe care au lasat-o asa, urmand sa comande alta – unde? – in Ungaria. A durat vreo 3 saptamani inlocuirea, pe cheltuiala firmei, bineinteles.
Daca fac asa de fiecare data, inteleg si eu de ce a costat mobila aia cat a costat. Atatea cheltuieli indirecte trebuie sa se reflecte undeva.
Cunosc patronul, e un tip de bun simt, smart – a venit cu niste rezolvari pe care noi nu le intuiam – am zis sa sprijinim afacerea. Problema e ca se saboteaza din interior.
Am vorbit cu el, mai voalat, nu i-am zis chiar tot, adica ce angajati are. Si-i are de cativa ani, ai zice ca i-a fidelizat si responsabilizat. Dar nu, calitatea umana e foarte slaba. A zis ca nu-si permite sa-i piarda, stie cu cine lucreaza, dar altii mai buni nu gaseste.
Si asta e o interactiune mai recenta, dar n-a fost data sa lucrezi cu angajatii unor firme mai mici si sa fii pe deplin multumit.
Am lucrat insa f bine cu persoane care au un job stabil si in afara serviciului mai fac un ban in plus: zugravi si electricieni, colegi de la munca. Oameni seriosi, care cunosc valoarea timpului lor si a banilor tai. Zau daca am avut ceva de reprosat.
Comentariu beton!20
cel mai șmecher om dintr-ăsta e unu’ care 36 de ore bate (dacă se cere, că e în SASS) la pușcăriași iar 2-3 zile pune gresie, încălziri, centrale termice, cam orice necesită 2 mîini… super băiat!
ai mei, astia de care zic, au job-uri mai pasnice. dar tot se descurca.
Sunt aceeasi care daca si prietenul are o afacere, spera sa primeasca totul gratis. Ma refer la articolul de acum cateva zile in care daca de exemplu ai o cafenea, vrei sa primesti cafeaua gratis ca doar suntem prieteni, nu?
Ce vrei sa vin sa iti lucrez eu? Lasa ca te sun eu la Pastele cailor cand nu mai ai nevoie de mine.
Ai perfectă dreptate în tot ce spui, dar parcă aș vrea să te contrazic puțin în ce privește companiile multinaționale. Da’ nu toate, ci ălea care au compartimente de customer care, își măsoară NPS-ul și iau măsuri, mai ales bănci și telecom. Crede-mă că lucrez într-un asemenea mediu și nici nu vreau să mă gândesc ce s-ar întâmpla dacă fetele mele ar proceda cum zici tu.
La afacerile mici cu 1 – 2 angajați, patronul se face că îi plătește iar ei se fac că muncesc. Asta până îi dă afară, pe stradă, de unde i-a și adunat dealtfel.
Subscriu. Știu reclamați care au ajuns la CEO de multinaíonală pentru mai puțin de atât. Iar în zilele noastre, când agenții de customer care se simt amenințați serios de ceea ce face și va face AI, sunt mega motivați să arate că pot oferi o experiență diferită (și foarte bună) unui client.
Mă faceți să râd jur. Veniți cu teorie și cu cum știți voi c-ar trebui să funcționeze lucrurile, doar că în trista realitate înconjurătoare NU FUNCȚIONEAZĂ. Și-am să vă dau două exemple, dintre care unul este extrem de recent.
Primul. Am vrut să-mi prelungesc abonamentul la compania de telecom. I-am sunat și i-am rugat să-mi facă o ofertă bună, pentru că sunt client de peste 20 de ani. Am vorbit la telefon cu cineva care mi-a zis că-mi va trimite altcineva pe email oferta de reînnoire. N-a venit niciodată email-ul ăla, iar asta se întâmpla anul trecut pe vremea asta.
Al doilea. Acum, în toamnă, când am plecat în EUROCHARGE, am sunat la aceeași companie să-mi activez extraopțiunea de cost pentru Elveția, care nu face parte din UE. Am vorbit cu o tipă care mi-a zis că revine ea în 20 de minute cu toate detaliile. Am așteptat o oră, după care am sunat tot eu, că trebuia să-mi rezolv problemă.
Voi aveți dreptate strict în teorie, în realitate lucrurile stau fix așa cum zic eu. Ah, o să mai zic că astea au fost singurele mele interacțiuni în ultimul an cu reprezentanții companiei de telecom. Două, ambele eșuate. Procentaj de nereușită? 100%.
Mihai, sari degeaba la mine (că despre Călin nu zic). Eu am fost managerul care a trebuit să gestioneze o reclamație a unui client ajunsă la CEO pentru o tâmpenie, dar care pe omul ăla l-a înfuriat destul încât să facă asta. Vorbesc din experiență, am lucrat și lucrez într-un astfel de departament în ultimii 16 ani, și nu într-o companie cu 3 angajați. Nu știu cum merg lucrurile în telecom, dar știu cum merg la noi. În plus, experiența mea proprie cu furnizorul de telefonie e excelentă (reînnoit abonament acum o lună – m-au sunat când au zis, mi-au trimis ce aveau de trimis în max 30 de min etc). În niciun caz nu spun că nu se întâmplă ce povestești tu, dar asta nu înseamnă că nu e valid ce spunem noi în practică, nu doar în teorie. Și aș putea să mai adaug că, de cele mai multe ori, diferența e făcută de calitatea umană. Indiferent că e o mică firmă românească sau multinațională.
Eu n-am sărit la nimeni, doar m-am amuzat.
Tu vorbești despre o reclamatie a cuiva care s-a enervat suficient de tare cât să reclame. Eu vorbesc despre oamenii ca mine care nu au nervi, timp și chef să mai reclame, dar pățesc fix ce-am pătit eu. Iar ăștia, pot să pariez, sunt infinit mai mulți decât cei care ajung să depună reclamație.
P.S. Eu nu am contractul reînnoit nici în momentul ăsta, să știi. Aș zice ca pe niște rapoarte ar trebui să apară clienții în situația mea și cineva ar trebui să le propună ceva, nu? Well…
Sunt de acord că ar trebui să se vadă, și mai spun că, atâta timp cât nu ai un contract valabil, probabil că nici factura nu ar trebui să o primești, nu? Rata reclamațiilor oficial depuse e mică comparativ cu baza de produse, la orice companie. Abordarea proactivă cere oameni și abilități la acei oameni. Mă îndoiesc că există, pentru că asta înseamnă bani mulți. Cât despre ai noștri…aștept un instalator de vineri încoace. Nu m-a anunțat că nu mai ajunge, a fost nevoie să sun eu, every single f..ng day.
@Andreea, well… 🤷♂️
Eu nu am de spus decat ca maine va fi articolul nr.6000 😀
Am observat asta si nu am cum sa nu o spun, in caz ca sefu’ blogului nu a observat.
Am observat. 😁
Am chemat un instalator de urgență, duminică (Murphy nu doarme). A venit omul, a rezolvat si i-am propus să îmi înlocuiască chiuveta din baie, ceea ce a executat luni. Acum începe frumusețea. Trebuia să vină a doua zi un angajat să finalizeze, adica sa inlature surplusul de spuma de etanșare și să monteze o usita de acces. A doua zi mă sună „doamnă, am uitat un clește sub chiuvetă, puteți să i-l dați băiatului cand vine?” Vine „băiatul” – cam 35 de ani. „Am venit după clestele sefului”. Da, dupa ce termini. „Hai că puteți și dumneavoastră să montati usita, că are instrucțiuni”. I-am spus că nu știu să citesc, apoi am sunat patronul să întreb cu cât mă plătește. Nu știu ce i-a spus „baiatului”, dar ala a trecut imediat la muncă. La plecare a avut tupeul să-mi reproșeze că l-am pârât.
Comentariu beton!19
Bă eu de firme mici nu stiu eu , clar fara supraveghere ,departamente etc etc ca in companii , nu merge treaba si daca patronu’ i suprasolicitat (si este 99%) clar nu poate acoperi decent activitatea , eu am o firma mica cu patru spre sase inși …si
Specificul muncii nu e cu cautat ,dat telefoane ,contact etc …dar da se poate mai bine clar …
Da’ am o casa la țară și acolo e clară distinctia între unde i se rupe plua de tine indiferent daca are sau nu ce mânca în ziua aia ….si oamenii gospodari
Nu vinzi niște puncte de suspensie?
Uite de aia mi-am montat eu 3 lustre in casa de una singura. Nu am mai rezistat sa astept dupa „mesteri”, efectiv imi crapa o vena la cap cand eu ii asteptam in fiecare dupa amiaza sa vina si ei nu veneau din varii motive. M-am uitat pe youtube si am sacrificat un weekend pt 3 lustre. Bineinteles ca nu au iesit perfect, m-am chinuit cumplit, am mai si murdarit tavanul, am fost de 4 ori la magazine de bricolaj, ce mai, un circ. Inca cateva lucrari din astea si imi fac mana si la o adica, ma si reprofilez :-))). Orice, dar sa nu mai interactionez cu „mesteri”.
Am avut o experienta super buna cu o firma mica de curatat tapiteria masinii – toata interactiunea, de la telefon de evaluare si programare la curatare, a fost impecabila. Nu-mi venea sa cred ca se poate si asa.
Am inteles abia mai tarziu ca unul dintre domnii care au venit la curatat era si proprietarul firmei. Probabil asta explica multe, dar chiar si asa, discutiile de dinainte le avusesem cu o tipa si nu am avut ce sa le reprosez. Punctuali, profesionisti, seriosi, amabili, cu explicatii in detaliu cum imi place mie.
Daca vreti, caut si firma, daca are cineva nevoie :).
In rest, “cunoastem” foarte bine tiparul despre care povestesti tu.
Am mai avut interactiune relativ buna cu o firma de gaze (la noi in casa eu primesc toti mesterii, pentru ca lucrez de acasa), dar cu majoritatea te chinui pana rezolvi ceva.
Am pățit și eu dar cunoscând omul nu m-am formalizat, nu știam că e el, îl găsise și aduse tatăl meu.
Totuși articolul de azi mi-adus în minte altceva. Cunosc pe cineva care lucra la un intreprinzător, care pe cunoștința mea se baza mult. A făcut omul rost de comandă serioasă, una realmente mare. Numai că cunoștința mea știa cum era piața, prețurile, urma să fie plătit la același salariu în vreme ce patronul ar fi încasat o sumă frumoasă. I s-a părut scandalos, pentru că practic doar el ar fi lucrat așa că pur și simplu a plecat din firmă. Nu am habar dacă patromul s-a descurcat, dar cunoștnței mele nu i-a fost după aia multă vreme prea bine, dar nici o clipă nu a regretat că a plecat.
Am auzit însă și angajați care își beșteleau angajatorii. Lucrau bine și rapid, nimic de zis, dar nu le convenea cum se purtau patronii, realizau uneori dimensiunea reală a profitului iar ei nimic. La firmele mici deseori programul e mai încărcat și tot lucrezi mai mult pe același salariu fix sau chiar cel cerut. Așa că uneori dau drumul la supapă și își bagă plua fix pentru atunci arde. Nici ei nu au unde să se ducă la alt angajator, dar nici angajatorul nu are cu cine-i înlocui. Nu le pasă că au promis fiindcă îndeobște patronii uită promisiunile dar angajații niciodată și nu ratează ocazia. Unii angajați au pretins mai mult, s-a acceptat și mai târziu au descoperit că puteau cere și mai mult, dar na, nu știau atunci.
Eu nu fac parte din categoria asta. La penultimul job în România cred că cel puțin 6 luni am lucrat gratis.
Eu când am nevoie de miciucrari caut online și mânuit sinla reviews daca su. E drept că de obicei lucrez cu oameni self employed care ei comanda ei executa. Și pe recomandări. Dar când apare.cste o urgenta e ruleta pura să dai de omul potrivit.
Exista un site care te ajuta sa găsești meseriași pe.mine mana ajutat când am avut nevoie de o lucrare electrica.
Aplicația pe care l am găsit unde are doar reviews de 5* este homerun. E gratuit..pe mine m a ajutat mult.