Am văzut acum în weekend o știre despre un șofer care a adormit la volan și mi-am dat seama că nu știu dacă noi am vorbit vreodată pe aici despre asta.
Țin neapărat să vorbesc pe subiect, pentru că adormitul la volan este unul dintre lucrurile de care îmi e cel mai groază.
De ce? Pentru că am pățit-o, prieteni. Am adormit la volan, cândva, în această viață și, mai mult ca sigur, am fost deosebit de norocos. Pentru că oamenii care adorm la volan, de obicei, adorm o singură dată: prima și ultima oară. Imediat vă zic tot.
Eram tânăr, eram în facultate și munceam la ceva pizzărie faimoasă-n București, că banii pe care mi-i trimiteau ai mei nu-mi ajungeau. Așa am reușit să-mi și cumpăr prima mea mașină: o Dacia 1100.
N-o aveam decât de vreo câteva săptămâni când am hotărât c-a venit vremea să fac primul drum mai lung cu ea. Și unde altundeva mă puteam duce dacă nu la mare? Practic, și de-aia o luasem, nu? Ca să scap de mers cu trenul pe litoral.
Și-a venit ziua plecării, zi în care am muncit la greu, după care, pe la 1:00 noaptea am fost să-mi iau un prieten care atunci ieșea din tură și să plecăm. Atunci, la 1:00 noaptea, că ce rost mai avea să așteptăm până dimineață? Numai bine că era drumul mai liber noaptea.
N-aveam eu d-astea cu frica de adormit la volan pe vremea aia, că eram mult prea necopt doar ca să-mi imaginez așa ceva, plus că lucrurile de genul ăsta li se întâmplă întotdeauna altora, nu ție.
Totuși, așa ca să-mi fac de treabă, când ne-am urcat în mașină l-am rugat să nu adoarmă, să mă țină de vorbă. A zis „da, mă ce naiba, stai liniștit, aici sunt”, după care a adormit până să ieșim din București. L-am lăsat în pace, ce era să-i fac?
Sforăia ușor în dreapta când am intrat pe bucata aia de autostradă spre mare, singura de altfel. Nu știu dacă știți, dar n-a existat tot timpul autostradă spre mare, mulți ani am avut la dispoziție doar o bucată de vreo 50 de kilometri.
Ei, acolo eram când m-a furat somnul. Nu știu cât am fost adormit, vă dați seama că treaba asta n-are cum să țină mai mult de o secundă-două, dar știu că m-a trezit din somn un huruit. Huruit care venea de la roțile de pe partea dreaptă, care părăsiseră carosabilul și intraseră pe marginea drumului, acolo unde nu exista bandă de urgență ca acum, ci o jumătate de bandă făcută din pietriș.
M-am trezit de la zgomotul infernal scos de roțile mele de pe partea dreaptă care rulau prin pietrișul ăla.
Teoria mea e că mașina a continuat să meargă o perioadă în linie dreaptă, până când, ușor-ușor, a început să devieze spre marginea drumului. Bine c-a tras dreapta, că dacă ar fi tras stânga și-ar fi deviat spre contrasens, probabil că m-aș mai fi trezit direct în Veșnicele Plaiuri ale Vânătorii.
Eu ca eu, dar vă dați seama ce față ar fi făcut prietenul meu care dormea pe locul din dreapta când s-ar fi trezit direct față în față cu Sfântu’ Petru care-l întreba: dumneavoastră cum ați ajuns aici? Nu știu, sfinte, eram în drum spre Mamaia.
Oameni buni, în fracțiunea de secundă în care mi-am dat seama ce se întâmplă, nu doar că mi-a sărit somnul, dar injecția de adrenalină din cauza sperieturii a fost atât de puternică, încât nici după ce-am ajuns la mare nu am mai putut să dorm.
Practic, m-am căcat pe mine când mi-am dat seama că tocmai trecusem tangențial pe lângă doamna cu coasa. Cum naiba să mai dormi?
Asta a fost singura dată când am adormit la volan în această viață. Dar dacă tot s-a întâmplat, chiar dacă eram tânăr si prost, mi-am dat seama că nu poți să ai de două ori în viață norocul ăsta, așa că mi-am jurat că va rămâne prima și ultima. Prin urmare, n-a mai existat vreodată să mi se facă somn la volan, iar eu să continui să conduc.
Nu, prieteni, de-atunci încoace mi-am dezvoltat trei metode pe care le aplic de fiecare dată când simt că ar exista șanse să mă ia somnul. Nu mă abat de la ele niciodată pentru că știu exact cât de parșivă este senzația aia în care ai impresia că ești în control, n-ai nicio problemă, când tu de fapt mai ai puțin și adormi.
Apropo, știați că mulți dintre cei care adorm la volan o fac când au ajuns aproape de destinație? Conduc 10 – 12 -14 ore, îi dau tare, reușesc să-și țină organismul în frâu, după care când văd că mai au 50 de kilometri până acasă (sau până unde trebuie să ajungă) se relaxează: hai c-am ajuns. Relaxarea aia aduce după ea, de foarte multe ori, și somnul.
Fix așa mi s-a întâmplat și mie de nenumărate ori, doar că niciodată nu m-am mai lăsat să mă ia somnul și nu m-am mai dus singur cu vorba: „ce rost mai are să opresc acum când aproape am ajuns?”.
Nu, nu și iar nu, am simțit oboseala și somnul, am acționat în consecință. Nu știu cum procedați voi, eu vă ziceam că am trei metode, toate verificate de-a lungul timpului.
Prima. Mă opresc în prima benzinărie și-mi iau un Red Bull pe care îl beau pe nerăsuflate. Nu știu ce rahat are în el (mă îndoiesc tare c-ar fi ceva sănătos), dar știu că-și face efectul în secunda doi. Îmi sare pe loc orice urmă de somn.
Probabil pentru că în rest nu consum așa ceva, îl beau exclusiv în situația asta, nu a existat dată să nu-și facă efectul. Partea proastă e că nu ține decât 30-40 de minute, după care vine senzația de somn din nou.
Moment în care, dacă Red Bull-ul nu mi-a fost suficient să pot ajunge la destinație, trec la a doua metodă.
Trag pe dreapta, mă dau jos din mașină, mă spăl pe față cu apă rece (am mereu apă în mașină la drum) și fac câteva mișcări de înviorare. O să râdeți, dar și treaba asta își face efectul destul de bine. Probabil se mai pune sângele în mișcare sau ceva, nu știu exact ce se întâmplă, cert este că imediat se duce somnul.
Dacă am aplicat primele două metode și în continuare simt că mi-e somn, trec la a treia și ultima: trag pe dreapta în prima parcare și bag un power nap de 15-20 de minute.
Nu mă interesează cât de aproape sunt de locul în care trebuie să ajung, e posibil să mai am mai puțin de jumătate de oră până la destinație, n-are nici cea mai mică importanță.
Mă bag și dorm un pic, că degeaba mai ai jumătate de oră dacă, în loc să ajungi la destinație, ajungi pe lumea cealaltă și eventual îi mai iei și pe alții după tine. După power nap nu doar că se duce naibii somnul, dar mă simt în stare să mai conduc 1000 de kilometri.
Astea sunt cele trei metode de la care nu mă abat niciodată.
Acestea fiind zise, abia aștept să-mi povestiți dacă ați adormit vreodată la volan și cum faceți să nu adormiți când simțiți că vă ia somnul.
sursa foto: freepik.com
Nu, niciodată. Când am simțit că mă ia somnu’ am mai mers până la prima benzinărie, am parcat și somn de voie.
Pentru că graba strică treaba. Întotdeauna.
Comentariu beton!52
Da’ nici n-ai condus când erai tânăr si prost. 😁
Ba da, dar taică-miu o avut grijă să-mi povestească d-astea când am fost plod, așa că o reușit cu succes să bage frica-n mine, iar io am decis că n-are rost să-i dovedesc că se înșeală.
Comentariu beton!59
Asa face barbata-miu, ca asta e soferul de cursa lunga la noi. In momentul in care simtea ca nu e prea OK, tras pe dreapta si nani. Eu nu am condus, cand eram tanara si proasta, ca nu am avut bani decat la 32 de ani sa aiba familia prima masina. Si atunci eram deja cu consortu’, care, cu milionul de km la activ, ia mereu volanul.
Anul asta e prima data ca trebuie sa conduc mai mult intr-un foc (in rest fac 2000 de km pe luna, dar sunt impartiti in 100 pe zi), de la Timisoara la Dubrovnik. Am luat cazare peste noapte in Bosnia (Visegrad) si asa conduc cateva ore, apoi dormim si pornim iar dimineata.
Nu am experienta de drum lung si nici nu ma grabeste nimeni, ca doar e vacanta. plus ca si statu’ 14-15 ore pe drum (cat ia in mod normal), cand conduce domnu’, nu e chiar atat de sexy.
Da, am pățit acum foarte multă vreme să adorm la volan. M-am trezit pe contrasens din cauza (de fapt datorită) luminilor unui TIR care venea din față. Am avut noroc și nu s-a întâmplat nici o nenorocire, dar de atunci când simt că mă ia somnul ăla nasol, opresc în prima parcare. Mi s-a întâmplat odată să opresc în parcare la Auchan, la intrare în orașul meu, aș mai fi avut vreo câțiva kilometri până acasă, dar am simțit că se scurge viața din mine dacă nu închid ochii.
Cafea, energizante? Nimic! Mie îmi trece somnul la volan dacă ronțăi covrigei, sticksuri, ceva sărat.
Comentariu beton!37
Te-ai trezit pe contrasens? Mi s-a ridicat părul pe mâini.
Îți dai seama că după acel episod am oprit pe marginea drumului, am fumat 2 țigări una după alta, dar o jumătate de oră mai târziu încă-mi tremurau genunchii și mâinile! Cum ziceai și tu, eram tânăr și prost!
Comentariu beton!36
Been there, done that. Coboram zona de munte, pe serpentine, si m-a luat somnul o fractiune de secunda. Trebuia sa virez dreapta, nu am virat, m-am dus inainte. M-am trezit repede, eram la cativa centimetri de parapetul de pe contrasens, saream in prapastie daca mergeam inainte. Am tras de volan sa intru pe sensul meu. Fractiune de secunda a trecut pe langa mine, venit de dupa colt, un tir care avea viteza. L-am evitat la milimetru. Am condus pana acasa doar intr-a doua si cu avariile puse.
Comentariu beton!38
Doamne ferește! Nu mi s-a întâmplat până acum. Bine, nici nu conduc zi de zi, iar când știu că plec la drum lung îmi iau masuri să fiu odihnit
Comentariu beton!13
Patit pe DN1. Noroc ca inca era maxim 6 si nu era haos pe DN ca sigur piscam pe cineva. Pe mine m-a trezit dunga de linie continua si am redresat instant.
Am facut si un pic de deranj, cu alea 5-6 masini care erau pe DN… mi-au facut spatiu. Probabil si-au dat seama ca masina o ia la sanatoasa in decor. Noroc ca aveam 70-80 km la ora.
Comentariu beton!16
S-a întâmplat să fiu în mașina cuiva care a adormit la volan. Pe un drum național polonez, la 3 dimineața, când ne întorceam de la mare înapoi în capitală. Eram treji, era muzică, făceam conversație, am făcut o scurtă pauză de la dat din gură și văd brusc cum ne ducem frumos pe contrasens, așa, ca într-un vis din ăla dubios. S-a trezit imediat șoferul, nici nu am apucat să țip bine, a revenit pe banda normală. Peste 6 secunde, au venit vreo două camioane din față. Nu știu dacă îl aveau pictat pe sf. Petru pe ele, cert e că cea mai apropiată benzinărie ne-a văzut cu cu câte o cafea în față și ochii mari.
Acum fac și eu școala, ca aproape-babă. Am emoții din cu totul alte motive decât trecutul examenului, e toată responsabilitatea aia acolo.
Comentariu beton!32
Nu am adormit, dar am fost o singură dată aproape-aproape. Venisem de la Londra cu un zbor de noapte, am aterizat pe la 3 dimineața, până să luăm bagajele și să ne urcăm în mașină s-a făcut aproape 5. Pe autostradă mă simțeam ca în povestea cu Prâslea – simțeam nevoia să-mi fixez pleoapele cu niște scobitori. Tentația de a închide ochii pentru o secundă era maximă, dar m-am ținut tare. Am intrat în prima benzinărie, luat cafea, băut afară – ce dacă totul iernii și vânt năprasnic?! Așa bine mi-a făcut aerul ăla rece și vântul care bătea pe toate părțile, că s-a dus naibii de somn.
A fost prima și ultima oară. Mai bine rămân și dorm undeva decât să mai plec la drum adormită. Exact cum spui, Mihai: nu adormi decât o dată.
Să știi că de multe ori când scrii despre road tripurile tale solo mă gândesc la asta? Slavă Domnului că există termosul și roboțelul ăla mic care îl alimentează cu licoarea vieții!
Comentariu beton!28
Nu adormit efectiv, dar am închis ochii câteva secunde, pradă unei senzații se toropeală căreia pur și simplu simțeam că nu-i pot rezista. Se întâmpla pe vremea când făceam naveta 90 de km pe zi și mă trezeam la 4:15 dimineața, ca să plec la 5:00 de acasă.
Nu mi s-a întâmplat nimic, nu ațipisem încă, mașina a deviat scurt (probabil trăsesem puțin de volan, fără să realizez) și am deschis ochii. Eram aproape de marginea drumului, nu mai mult. Dar exact cum spui și tu, valul de adrenalină a fost suficient pentru a mă trezi de-a binelea.
Comentariu beton!24
o singură dată, acum vreo 20 de ani; n-am adormit (cred), da’ am avut un gap de memorie; adică am intrat în Sibiu, m-am uitat la casa lu’ regele nostru internațional (pentru cine nu știe, e aproape de intrarea dinspre Sebeș, pe stînga) și următorul gînd conștient a fost în sensul giratoriu de la Veștem: aisămibagpl, cum am ajuns aici?! una peste alta, că n-am mai fost de multișor, să tot fie vreo 6-8-10 kilometri?
am încercat de cîteva ori cu taurina (asta-i substanța din red bull), da’ n-a funcționat cine știe ce; așa că s-a trecut la varianta 3 cu variațiuni; dacă mai am mai puțin de 20-30 km, doar 15′ power nap; dacă-s mai departe, mă opresc în prima benzinărie, iau o cafea, power nap-u’ și apoi cafeaua; știu, se răcește, da’ tot e mai bun decît nimic;
da’ stai să vezi cîn’ mi-o veni termosu’ ăla cîștigat 😜 aici…
Comentariu beton!31
E pe vine. Se inscripționează zilele astea.
@costicămusulmanu: în caz de oboseală, taurina nu face mare brânză. Efectul ei principal e scăderea tensiunii arteriale și d-aia-i pusă-n orice energizant cu cofeină. Are rol de stabilizator. Efectele cognitive-s minime.
Dacă tot vrei ceva ce functionează, ia Modafinil sau Ritalin (ambele-s amfetamine ce se vând legal, ca medicație împotriva tulburărilor de somn și ADHD). 😎
@JT, păi ÎMPOTRIVA tulburărilor de somn nu înseamnă că te adorm? Că în capul meu așa sună. 🤷♂️
bre, @JT, io cu pastilele…
dacă-i produs al unei plante/animal, bag în mine; chimicalele îs bune în industria vopselurilor și medicamentele doar prescrise de doctor…
Comentariu beton!11
@MV: alea le iei ca să te țină treaz ziua, iar noaptea să dormi rupt de oboseala de peste zi. Fiind amfetamine te țin treaz și te
energizează, dar partea proastă-i că dau dependență.
@costicămusulmanu: toate-s chimicale, doar că unele-s făcute-n natură și altele-n laborator. Corpul uman oricum nu face diferența între chimicalul de sinteză (laborator) și cel natural.
Nu am adormit la volan niciodată pentru că am fost martoră de mică la câteva accidente urâte, iar când am luat permisul am instituit câteva reguli non negociabile, 2 din ele legat de oboseală:
1. Dacă nu mă simt în stare să conduc, nu mă urc la volan
2. Dacă am apucat să mă urc la volan și simt că încep să trag de ochi, trag pe dreapta să-mi revin
Tocmai în ideea că am plecat undeva, și vreau să mai și ajung.
Comentariu beton!21
Nu am adormit, dar s-a întâmplat de câteva ori să fiu pe aproape. Atunci opream ca să mă dezmorțesc – pe vremea când fumam, băgam și 2-3 țigări cu 1 cafea tare.
Niciodata din fericire dar procedez ca și tine. Și nu plec obosit la drum.
Am pățit-o de 2 ori din păcate. Prima dată începător fiind, în al doilea an de condus, atunci când s-a mai risipit neîncrederea și frica, pe undeva pe lângă Aiud, soția dormea în dreapta mea și bineînțeles am căzut în mrejele lui Moș Ene. Era o curbă ușoară la dreapta și eu am mers înainte. Norocul meu a fost că acolo se amenaja o parcare și era turnat beton și nu era finisat. De la zgomot m-am trezit și mașina avea doar mici zgârieturi pe bară de la chestiile de plastic cu care era semnalizat locul.
A doua e proaspătă, de anul trecut din octombrie. Am căutat o săptămână utilaje prin Olanda timp în care am avut și 2 nopți în care nu am dormit la hotel ci le-am petrecut pe drum. La întoarcere, pe centura Budapestei, 3 benzi, ziua, ora 16, am adormit, eu fiind pe banda din mijloc. M-am trezit când am atins camionul din dreapta mea cu oglinda retrovizoare. Norocul meu a fost că am tras instinctiv de volan la stanga și m-am redresat. Valul acela de adrenalină care m-a cuprins în acel moment și frică și groaza de apoi nu voi uita niciodată.
Comentariu beton!29
Metode de luptă împotriva adormirii? Am câteva. Deși nu s-ar zice după cele povestite mai sus.
Nu pot bea Redbull, Monster sau altele asemănătoare pentru că am o anomalie congenitală cardiacă și risc să dau colțu’.
Dar…îmi trag palme peste față, cânt, mă spăl cu apă rece pe față, cobor din mașină într-o parcare și alerg sau fac genoflexiuni șiiiiii…..surpriză …latru. Da, da, ați citit bine, latru. Mă ajută. Mă rog, unii ar spune că nu pare să ajute.
Comentariu beton!33
Nu conduc. Dar am fost „prietenul din dreapta” la un drum lung, de la Caransebeș la Jupiter, noaptea că e mai liber. La volan era un coleg, destul de tânăr. In spate dormea fetita lui de 3 ani. Mergeam la un curs. Mi-a spus că, deși de obicei se plânge că vorbesc prea mult, era momentul să nu tac. Și am vorbit. Până când, undeva după București, ne-a oprit politia, control de rutină. După care colegul meu a început să vorbească despre poliție și polițai. Textul îl cunoșteam, vocea joasă a tipului a avut un efect de cântec de leagăn. M-am trezit când ieșisem de pe carosabil, din fericire spre dreapta. S-a trezit și soferul. A reușit să redreseze mașina. La prima parcare am oprit pentru un somn de 1 oră.
Comentariu beton!21
Aia cu oprit şi oxigenat creier e bună. Cu oprit şi dormit e cel mai bine.
Eu cânt la volan. Şi cânt aşa de bine, că m-au sunat ăia de la radio să îmi spună că mai bine mă opresc…
Comentariu beton!39
Băi, și eu cânt. Doar că eu cânt bine. 🤭
apropo de cîntat, că uitam, la mine mai funcționează ceva: podcast sau teatru radiofonic; nu știu dacă pe (mai) începători nu cumva îi distrage, da’ la mine funcționează; că cortexu’ are treabă urmărind acțiune/dialoguri scurte, eludează monotonia șoselei și așa rămîne activ…
Teatru radiofonic da. Podcasturi da. O selectie de melodii cantabile (muzica de munte, folk, rock). Niciodată carti citite de voci monotone.
ținând cont că acasă adorm seara pe teatru radiofonic (un incult, n-ai cu cine)/[Radio Romania Actualități după ora 10/11] n-aș încerca asta ca metodă de a mă ține treaz la volan.
Am fost de patru, cinci ori în situația în care eram aproape de a adormi, dar când am simțit că Morpheus este mai șmecher decât mine, am tras pe dreapta și m-am culcat. De fiecare dată mi s-a întâmplat după câte două /trei zile de lipsă de somn, nemâncat și muncă în exces, așa că nu am încercat cafea, red bull, apă rece.
PS pentru mine, coșmarul la volan este să te apuce o nevoie fizilogică și să nu poți trage pe dreapta nicăieri. Mi s-a întâmplat o dată și nu o să uit cât oi trăi 🤦
Comentariu beton!17
Nu exista sa nu poti trage pe dreapta! Cand o strigat ala micu „Fac caca!” in cel mai blocat trafic de pe autostrada (eram pe banda din mijloc) stii ce urgent am gasit loc?? Cu olita intre usi pe banda de urgenta (trafic blocat deci se mergea cu 5kmh, zero risc). Eu imi pregateam discursul in germana in caz ca ma opreste politia. Nu m-a oprit! Nici caca n-o facut, alarma falsa!
Yeah, pățit în Italia. Au aşa puține intrări/ieşiri la autostrăzi şi aproape deloc refugii să tragi un pişu’. Nu mi mai amintesc cum era în Franța.
Am adormit la volan o signura data, in primii 2-3 ani de condus.
Era de Paste si am vizitat familia, la 300Km distanta. Doar ca pica aproape de 1 Mai si ca sa beneficiez cat mai mult de mini-vacanta am decis sa ma si intorc in aceeasi noapte. Am adormit ptr cateva fractiuni de secunda pe podul de la Maracineni cat sa se indrepte masina spre parapetul din dreapta si m-a trezit sotia care era in dreapta.
De atunci, cand simt ca sunt obosit opresc pe margine si iau aer.
Recent am facut Sighetul Marmatiei – Bucuresti dintr-o bucata, cu minime opriri ptr poze.
Am prins si Busteni-Sinaia 2-3h in acelasi drum.
De 2 ori am adormit.
Dupa un drum in care am schimbat fusul orar (guangzhou – paris – bucuresti) luat masina si directia sv. La 30 de km de destinatie, rupt in gura, ma tineam dupa o masina din fata mea ca imi era mai usor (never again, cea mai mare prostie e asta pentru ca se relaxeaza creierul) si dupa o curba la stanga… m-am trezit pe contrasens in luminile celui care venea. Noroc ca avea viteza mica si am reusit sa trag dreapta. M-am oprit pe un podet in fata unei curti tremurand ca varga. Am bagat somn vreo ora si asta a fost.
Eram obisnuit cu drumurile lungi – 7k in 7 zile sau brasov-le mans intr-o miscare, etc dar atunci a fost prea mult.
A doua a fost inainte de asta, dupa o tura de noapte, am luat masina sa mergem la pescuit la copca cu inca 3 amici. Cand au vazut ca o iau dreapta au strigat la mine si m-am trezit – tot dupa o curba am luat nani.
Eu trebuie sa beau cola – doar aia reuseste sa ma tina treaz – cafea sau redbull niciun efect.
Nu știu dacă am adormit, dar sigur am avut câteva secunde ochii închiși. M-a rugat o prietenă să merg la ea acasă într-o seară, să iau nush ce. Ea era plecată din București, eu aveam cheia de la apartamentul ei și era ceva important. În fine, aveam de traversat orașul, de la Obor, până hăt în Brâncoveanu. Eram frântă de oboseală, n-am găsit niciun suflet milos să meargă cu mine. La întoarcere am închis puțin ochii. Când i-am deschis mă apropiam vertiginos de peretele lateral de la Pasajul Muncii… Mi-a sărit somnul până acasă. În general, la drum lung, dacă simt că nu mai pot, iau o cafea și bag un power nap.
Rontaitul si fumatul mai ajuta.
In rest somnul pe marginea drumului e sfant.
Prima (și sper ultima dată) am ațipit când veneam de la Constanța (o combinație de serviciu și plajă după); trezită de la 4.00 plus o săptămână grea. M-am speriat suficient cât să mut nepoatele pe scaunele din față și eu să dorm, cu băluță o jumătate de oră, pe bancheta din spate.
M-am învățat minte și nu doarme nimeni în mașină cu mine la volan, povestim, cântăm, pauze dese. Îmi pare mai eficient un fresh de portocale față de o cafea , mai ales noaptea.
Nu, nu am adormit, când simt ca nu mai pot și sunt singurul șofer în mașină trag în prima benzinărie/parcare și somn, chiar și când mai am 50 km până acasă tot o fac, nu am forțat să risc o întâlnire prematură cu Marele Manitu, și ultima dată când am fost în astfel de situație a fost înainte de pandemie, mă întorceam din Dubai(1000 km până la destinație) și conduceam alternativ cu soția, în ultima zi am bătut orașul(oboseala acumulată) iar seara ne-am pornit la drum, mai aveam undeva la 100km până la destinație și nici unul nu am fost capabil să mai conducem, benzinărie, plin și la somn amândoi.
De vreo 2 saptamani stiu sigur ca nu am voie sa conduc. Ce usurata o fost doctorita oftalmolog cand m-a auzit ca nu am carnet de conducere. Desi dioptriile mele nu sunt asa de mari.
Domnul sot conduce. Daca plecam la drum lung, are intotdeauna cu el o bautura energizanta. Dar nu cred ca am mers pe undeva mai mult de 500 km cu masina. Si de cand e juniorul, la drum lung stau cu el in spate ca sa ne amuzam. Asta cu dormitul la volan, e practic un cosmar. Sper sa nu se intample.
Era fii-mea în liceu și de câte ori se ducea la o petrecere îi ziceam să mă sune să mă duc s-o iau.
Și într-o noapte m-am trezit la vreo 3 km de casă, în mașină, la semafor fără să știu cum ajunesem acolo și nici dacă mă sunase fii-mea. Am sunat-o și mi-a confirmat.
De adormit la volan mi s-a întâmplat când lucram câte 12 ore pe zi la un șantier și după muncă am plecat la ziua maică-mii, la Ploiești. M-am întors pe la 2 noaptea, intrarea liberă în București și m-a trezit cel din spate care claxona. Îi mulțumesc și acum pentru că dacă nu mă trezeam în secunda aia, intram direct la judecata de apoi.
Mi-am jurat atunci că nu mai conduc când sunt obosită.
Eu folosesc de fiecare data somnul de 15-20 de minute si sunt ca nou.O data am oprit cand mai aveam 25 de km pana acasa, dar, cand am vazut ca mi se inchid ochii, imediat am tras pe dreapta
Am adormit. Prima oară a fost și cel mai urât. Trei tâmpiți, că altfel nu pot să spun, ne-am apucat de o călătorie de 600 de mile peste noapte, pe considerentul că o să conducem pe rând. Unul doarme în spate, unul conduce, celălalt are grijă la GPS să nu rateze ieșirile de pe “interstates”, și să nu adoarmă ăla de la volan. Doar că, așa cum i s-a întâmplat și lui Mihai, când am trecut eu la volan, cel din dreapta s-a apucat să ațipească. I-am mai dat eu un capac la un moment dat, dar somnul a biruit, așa că am rămas singur, cu radio-ul. Am mai deschis geamul să intre aerul rece de la 4 dimineața, am mai cântat, și la un moment dat m-am trezit de la un claxon disperat. Un claxon de TIR american spre care mă îndreptam tot mai mult. Am tras de volan brusc, l-am evitat, altfel aș fi ajuns sub remorca lui. După ce l-am depășit mi-a făcut cu farurile de câteva ori. Manevra de evitare a fost suficient de bruscă pentru a-i trezi pe ceilalți doi, care s-au apucat să mă înjure că îi omor. Le-am zis și eu câteva să le reamintesc ce trebuia să facă ăla din dreapta. Ne-am certat un pic, am ajuns la un “truck stop”, m-au dat jos de la volan și s-a urcat ăla din spate, care dormise. Am ajuns cu bine la destinație și am crezut că a fost o excepție.
Numai că n-a fost o excepție. Anul trecut am avut o perioadă mai agitată și iar am condus noaptea, că na… Doar că de data asta am apucat să închid un pic ochii și mașina m-a salvat: cum am început să deviez de la drum, am călcat linia dintre benzi. S-a declanșat sistemul de asistență la menținerea benzii: un sunet strident de trezește și morții, vibrații în volan și corecția automată — înapoi pe banda mea. M-am oprit în prima benzinărie și am băut o Cola. Mai aveam vreo 10-15 km până acasă. Sper să fi fost ultima dată când adorm la volan.
Comentariu beton!16
Cu bauturile energizante si cafeaua merge doar pana la un punct. Cafeaua, daca esti foarte obosit are efect relaxant si in primele 15 minute dupa ce o bei poti sa adormi.
Red bull si alte echivalente te tin treaz mental, cel putin o parte din creier. Dar poti sa ai surpriza ca vrei sa misti volanul si observi o pauza intre ce vrei sa faci si actiunea propriu zisa. Am patit si e moderat distractiv. (Cam dupa al 3-lea Red bull). Ceaiul verde e un pic mai eficient.
Alta problema e daca te bazezi ca o sa iti dai seama cand esti obosit. Chiar inainte de somn foarte multe persoane au, la fel cum au copii mici, o crestere in energie si atentie si asta poate sa ii pacaleasca ca mai pot sa conduca inca jumatate de ora. Solutia mea este sa imi planific drumurile lungi din timp cu o secventa logica 4 h maxim apoi pauza, apoi 2 ore, 2 ore, 1 ora, 1 ora. (maxim 10h de condus/zi in total). Sau cu o pauza de o ora cu miscare dupa cele 4 ore de condus.
Am facut si eu o nefacuta si anume acum 3 ani ne-a intarziat mult zborul de intoarcere din Madeira si in loc sa ajung in Bucuresti la 12,30 a.m. am ajuns pe la 5,00. Si masina fiind la Otopeni, de acolo plecam direct in Grecia. Imi luasem o cazare la Ruse, dar am ratat ca ar fi trebuit sa ma cazez la 9 a.m. si am zis ca nu mai are rost. Deci dupa aproape 24h nedormite am condus inca 16 ore pana la destinatie, fara sa fac schimb cu sotia. A fost horror mai ales pe la Plevna sforaiau toti ceilalti 3 ocupanti ai masinii. Am jurat ca nu mai repet asa ceva. Eram intr-o gasca mai mare, dar ceilalti conduceau prin roatie, numai eu am facut asa haiducie. A se citi prostie.
Comentariu beton!11
O singura data, din fericire colegul din dreapta a fost pe faza.
Cumnata unui prieten nu a avut norocul asta. Au fost patru in mașina, doi au supraviețuit, unul dintre ei era șoferul. Douăzeci si un pic de ani fiecare.
Redbull, apa, somn. Idem, beau Redbull doar când conduc pe distante lungi.
Nu am adormit în adevăratul sens, dar am avut un episod ciudat.
Veneam de la Zimnicea spre București pe la 5 dimineața de la o nuntă, deci obosit. Nu băut, am fost fotograf.
Pe la jumătatea drumului, pe o portiune dreaptă mașina se ducea ușor, ușor spre dreapta. Normal, corectezi puțin trăgând de volan.
Ei bine, nu. Stiam ce trebuie, creierul dădea comanda, dar brațul, nu. Nu executa. Nu se clintea. Mi-am îndreptat privirea spre mână. Abia atunci a zvâcnit executând comanda.
S-a mai petrecut încă o dată sau de două ori. Am tras pe dreapta, am făcut câteva mișcări, două ture de mașină si mai departe. După vreo 5 km, la fel. Iar am tras oe dreapta
Până la urmă am intrat în București, apăruse și ceva trafic, nu am mai avut nicio problemă, am condus foarte sigur pe mine.
Nu stiu care este fenomenul.
Sunt aproape convins că dormeai și totul se petrecea în imaginația ta. Desigur, nu vom ști niciodată. Bine c-a fost doar qtât.
las și eu aici un sfat auzit la o emisiune cu motocicliști, că pe ei înțeleg că-i învață din școală; zice că în cazul apariției unui pericol iminent creierul intră cumva în starea freeze, iar ochii privesc în acea direcție, ori soluția este să cauți din priviri căi de ieșire din situație; astfel corpul o să acționeze conform noilor scenarii posibile…
Comentariu beton!11
Mi s-a întâmplat sa adormim toți câți eram on mașina, nu era drumul lung,vreo 20-25 km- da’ eram noi rupți după luni întregi de ore suplimentare 12 ore în 2 schimburi.Si am pornit la drum sa-mi duc chiriasele acasă la părinți de Sfânta Marie,sâmbătă dimineață la 6 direct de la munca după o săptămână de lucru dec12 ore noaptea. Or la mine cafeaua e cel mai bun somnifer,energizante încă nu apăruseră la noi în oraș…
Totul era ok pana a început ploaia,monotonia drumului și dansul hipnotic al ștergătoarele m-au terminat.
Nu știu cât am dormit sau când an adormit, ca am adormit dea binelea, m-a trezit zgomotul roților ce se frecau de beton.Când,cum,unde….am întrat pe podetul de beton din fata porți cuiva oprita de poarta masuva de lemn.
Colegele nici nu au clipit măcar,dormeau liniștite fără sa realizeze cât de aproape am fost de moarte.
Mia pierit cheful sa mai fac pe temerari.Cand mie somn mie somn și basta.Nimic nu funcționează, nici cafea,Nicu cola,nici radio.Dar o cafea tare și 10 minute de somn fac minuni.In ordinea asta,întâi cafea apoi somn.Pot sa dorm oriunde,oricând chiar și în picioare.Fux 10 minute. Și nu am nevoie de ceas ca să știu cât e ora. Nici dr deșteptător. Dacă trebuie sa ma trezesc la 4 dimineața, la 4 fără 5 sunt în picioare,fără alarma chiar dacă am dormit 10 minute.
Am pățit-o. În Bulgaria. Cred că la 50 km de Ruse. Veneam de la turcaleți, asta după 12 ore de stat în vama de lângă Edirne, din care vreo 5 ore la 38 de grade și ceva la soare. La umbră nu știu cât era, că nu aveau. Dacă ai vreun dușman declarat, trimite-l la turci, cu mașina, în august…
Și mergeam eu vitejește prin Bulgaria și… parcă simt că se rupe pelicula. Prima dată n-am dat atenție. A doua oară… treacă-meargă. A treia oară n-a mai trecut și n-a mai mers nimic. Am tras frumos pe dreapta, mi-am turnat efectiv în cap o juma de kil de good old fashioned apă, după care, în starea de fleașcă în care mă găseam, m-am pus la juma de oră de somn. După aia, cred c-aș fi ajuns la Budapesta dintr-un foc…
Eu cred că am mai povestit pe aici, dar pot să mă repet, că nu mă doare mâna 🤭
Am adormit o singură dată, dar nu la volan, ci pe motocicletă.
Veneam de la Arad, după o zi petrecută acolo, într-o căldură infernală de august, așteptând cel mai lent mecanic din toate Universurile cunoscute și necunoscute să îmi repare numita motocicletă, căreia i se bulise lanțul.
Am ajuns la mecanic pe la 8 dimineața și am plecat de acolo pe la 4-5-6 după amiaza, nu mai țin minte exact.
Oricum, toată ziua și tot drumul ăla sunt într-o mare ceață pentru mine și oricum a fost cu aventuri, mi-a zburat portofelul undeva pe drum, mă rog, o bască de căcaturi.
La Comarnic, chiar înainte de benzinaria aia de pe dreapta, cum mergi spre București, am ațipit.
M-am trezit din cauză că motocicleta mea se îndrepta voios spre contrasens și tot norocul meu a fost că a făcut ca toți dracii ăia răi când a trecut cu roata față peste linia despărțitoare dintre sensuri, care era din aia în relief.
Am oprit în peco, am fumat opt sute de țigări și mi-am jurat că nu mai fac never ever căcaturi din astea.
Comentariu beton!17
Yepp, pățit aprox la fel. Știi, îngerașii în ziua aia, cred că erau, fmm de mufă, dar cât tre să te mai ținem în viață 😀
Nu am pățit, nici nu am avut maşină la vârstă foarte fragedă. Am auzit mai multe poveşti (adevărate) care nu s-au terminat cu bine de la părinți prin anii ’90. Cu maşinile din ziua de azi cred că ar fi mai greu de adormit dacă îți laşi active toate avertizările, dar tot nu trebuie să ne bazăm pe asta.
Eu nu conduc, dar nici nu dorm în mașină dacă stau in dreapta și sunt singurul pasager. Regula asta a mea (sau incapacitate) s-a dovedit aproape salvatoare într-un an. Autostradă în Grecia, pustie, ziua în amiaza mare. Tocmai ce făcuserăm un pit stop că spusese colegul de apartament și șoferul mașinii că e cam obosit. Se simțea apt când a pornit mașina, așa că eu n-am mai fost mega atentă la drum sau la el, mă uitam și eu geam. Muzica cânta, mașina mergea frumos pe cruise control pe prima bandă, iar eu, ca intr-un film, văd cum ne ducem ușurel spre stânga. Autostrada cotea ușor dreapta. Nu m-am panicat umediat, mai schimbă omul benzile. Doar că nu vedeam de ce ar fi făcut asta și parapetul se apropia. L-am întrebat daca doarme, în glumă, am pus mâna pe volan, am tras nițel, fără încredere (că totuși cum naiba să adoarmă, nu?), iar mașina doar a rașchetat parapetul. Încă mai visez că suntem în mașină și țip la el să se trezească și nu mă aude sau alte variațiuni pe temă.
Comentariu beton!16
Asa am patit si eu acum niste ani cu cel care conducea si dormea la volan… Eram si eu oarecum ametit… Dar m-am trezit bine cand am vazut ca se bagase cu botul sa depaseasca o masina cu platforma dupa ea, in timp ce pe contrasens venea un frumos TIR. Am tipat la el, insa a fost mai bine ca nu am tras de volan, s-a trezit el si a redresat. Fara frana, as fi acrosat platforma
No da stați așa. Am reușit să adorm pe motor. În mers. Pe autostradă.
Doamne mulțam de inginerii de la Honda, că au făcut Hondăul lung, jos și greu – deci extrem de stabil, că altfel cine știe în care cor cântam linia de bas, la îngerași sau la rockerii din subsol. Deși la șeful de cadre, dacă eram întrebat, îi ziceam să mă ducă unde-i Lemmy Kilmister, că rău n-are cum să fie 😀
Dar să trecem la adormit.
Se pune ungurul la drum, după o săptămână trasă ca nebunul, că doar de aia-i workaholic idiot. Și dă-i înainte, peste câteva ore deja eram în țara vecină și prietenă, unde pe la ora 19 m-am dat jos de pe autostradă să mânce și sufletul meu ceva. Mare greșeală.
Păpat ceva, hop înapoi pe motor, înapoi pe autostradă, începea să se întunece, zic, mai am un pic până la un motel unde au parcare bună de motoare, amu nu mai rezist 80 de km?
N-am rezistat. În sensul că nu știu unde am trecut de la starea de treaz la semi-adormit dar încă funcțional pe automat, dar cert e că bordurile alea albe de pe margini m-au trezit (și ceva claxoane din spate) și au fost niște momente interesante până conștientul a preluat controlul de nu m-am trântit de Terra.
Se pare că eu de câteva minute bune am lăsat accelerația, capul în piept și frâna de motor m-a adus frumos pe la 30-40 de km viteză și mergeam încetuc, cu coloană în spatele meu și polițiștii de autostradă undeva și ei prin spate, întrebându-se ce căcat să facă cu mine.
Cert e că domnii de la Közlekedésrendészet m-au escortat cătinel la un Zimmer Frei de lângă postul lor, mi-au luat cheile și ne-am văzut dimineața.
Comentariu beton!27
Vezi d-asta riscul asta e mai rar in mare parte din tara. In sensul ca nu sunt autostrazi. Pe autostrada riscul de a dormi e maxim, mai ales daca nu e un trafic intens. Mi-am mai amintit un episod cand venem de la rezervatia Plitvice (cascadele alea faine) la Budapesta. Trecea cate 15 minute si nu vedeai o masina, pe ambele sensuri. Si era 12 noaptea. Greu am ajuns la cazare pe la 1 .a.m, tot asa cu miscari sportive, dai cu apa. Solutiile de speriat somnul sunt cam acelelasi. Ce e drept eu am refuzat cu obstinenta sa beau Redbull. Pana acum.
Parca ne-ai povestit deja ca ai adormit o data la volan. Eu am adormit o data tot pe A2, eram dupa tura de noapte si am atipit o secunda, eram pe banda 1 si am intrat putin pe banda 2, noroc ca era libera atunci. Si am mai adormit o data pe langa Meteora, dupa ce condusesem toata noaptea si eram pe o portiune cu limita de 50 km/h, a fost o chestie de jumatate de secunda. Am avut noroc sa nu patesc nimic. De atunci nu mai plec niciodata fara sa dorm noaptea, daca ma trezesc pe la 3-4, e decent. Desi acum o luna am mers de la Valcea pana in Germania dintr-o bucata, am plecat pe la 04:15 si am ajuns pe la 21:00, adica 20:00 ora Germaniei. De pe la Budapesta am fost ametit, am tot simtit ca imi vine somn, dar am reusit sa ma tin treaz. Au ajutat si pauzele pt alimentare si toaleta. Si cred ca a mai ajutat si frica de camere de viteza si amenzi mari :)) Plus aglomeratia.
Nu am carnet asa ca nu urc la volan nici adormit, nici treaz, dar am avut spaima asta cu tata la volan.
Multi ani a condus o Dacie harbuita in ultimul hal, pe sistemul „las’ ca merge”. Merge si fara stergatoare, merge cu cauciucuri chele pe zapada, merge si cu miros ingrozitor de ars (e de afara, nu din masina, nu nu). Asta pentru ca mergea sutica plasata strategic la ITP.
Pana la urma masina a mers la fier vechi, dupa ce a facut contact direct cu o duba, pe care n-a vazut-o, ca na, pe zapada cand nu-ti merg stergatoarele e mai dificil.
Dar l-am prins o data si adormind la volan, pe drum lung. Am avut bafta ca m-am uitat la el si l-am vazut cu capul in piept, altfel nu stiu ce s-ar fi intamplat.
Intamplator sau nu, asa a si murit, la volan, nu adormit, dar intotdeauna mi-a fost frica de asta, si cand eram eu in masina, si cand nu.
Pǎțit, tot pe Autostrada Soarelui, la revenire acasǎ, fracțiune de secundǎ. Spaima a fost aşa mare cǎ de atunci nu-mi mai dau voie nici sǎ fiu lentǎ la cap când conduc. Cǎ și lentoarea tot pe plaiurile alea te poate duce. Din fericire suntem doi şoferi la drumurile lungi şi nu ne lǎsǎm în voia somnului nici de pe scaunul mortului. Doi responsabili, douǎ creiere, patru ochi, patru urechi şi având permanent în minte cǎ la vitezele alea de drum lung niciodatǎ nu eşti în afara pericolului.
Bravo Mihai pentru inițiativǎ, sunt sigurǎ cǎ de fiecare datǎ se mai gǎseşte cineva care pânǎ sǎ citeascǎ nu conştientiza pericolul. Sǎ mai zicem şi vorba aia de pe vremea noastrǎ, referitor la maşinǎ: „asta calcǎ, nu f***”. E pentru pietoni, dar se poate extrapola fǎrǎ greş.
Hai că măcar în cazul ăsta ar prinde bine faptul că eu de regulă sunt o persoană care adoarme greu. Eu nu dorm când călătoresc, fie că e vorba de tren, avion, mașină, nimic. Nu pot! E frustrant! Dar uite că există și o parte bună :))
Cât despre condus, n-am făcut într-adevăr drumuri lungi, dar dacă ar fi să fac un drum extrem de lung și aș fi obosită tare, aș trage într-o parcare și m-aș odihni un pic. Nu merită să-ți pui și să pui viața altora în pericol!
Da, am adormit. Eram tânăr și „atotputernic”. Veneam din nordul Poloniei, condus dintr-o bucată, alături de un prieten cu care șofam alternativ. Dar am tras de noi.
Eram pe A2, pe la 4 dimineața, mai aveam 50 km până acasă, prietenul dormea în dreapta și am adormit și eu, pentru o secundă, două probabil… M-a trezit senzația că cineva care e pe bancheta din spate mă mângâie pe gât și am auzit vocea soției care-mi spune „Hai acasă!” Nu era nimeni, doar prietenul care dormea în dreapta. Și acum mă înfioară amintirea.
De atunci, dacă simt că nu mai pot, trag pe dreapta și în 20 minute am bateriile încărcate pentru încă 200 km cel puțin.
Comentariu beton!13
În 2005 mă întorceam din România în Spania, am ajuns la Barcelona și la iesire era un peaje am plătit și la ieșire in cealaltă parte la 2 noaptea practic mi s-au inchis ochii am adormit instant și m-am trezit in sunet de claxon puternic un tir venea spre mine claxonând si dând flashuri noroc că nu aveam viteză deloc m-am ferit și am intrat în prima parcare la somn am avut mare noroc, de atunci gata cu trasul la volan!!!!
Salut.Da,am patit-o.Cumva similar cu ce ai patit tu.Si faza cu injectia de adrenalina e perfect adevarata,identic am patit si eu.Ieseam dintr-o tura de la munca,absolut oribila,de 14 ore,tinand locul unui coleg care facuse ghici ce,un accident de masina.Si evident in tura aia s-au intamplat toate lucrurile nasoale posibile,care m-au obosit pana la epuizare.Munceam la Petromidia,in rafinarie,inginer debutant.Mergeam inspre casa,in Constanta.Noaptea,bineinteles.Pe vremea aia nu erau doua benzi pe sens,pe drumul Navodari-Constanta.Cand am ajuns la intrare in oras,aproape de Satul de Vacanta,am simtit efectiv cum mi se inchid ochii si masina a inceput sa traga dreapta,eu fiind in curba de dreapta.Cumva stiam ca e nasol,dar nici parca nu puteam sa opresc ce ce intampla.In ultima fractiune de secunda,am deschis ochii,am simtit un val de adrenalina,am redresat masina si am ajuns acasa.Parca bausem 10 cafele dintr-o data.Mai aveam 10 minute de condus.Am ajuns cu bine si dupa doua ore nu puteam sa adorm.De atunci,vorba ta,cum simt ca ma ajunge oboseala,deschid geamul sa intre frig daca e iarna sau dau clima pe low daca e vara,pana ajung undeva unde pot sa opresc.Cafea(nu beau energizante),spalat pe fata,10-15 min relax ,eventual power nap.Dar obosit in halul ala eu nu mai conduc de atunci,din 2009.
Și eu am ațipit pentru 1-2 secunde.
Culmea este că nu eram obosit. Dormisem bine toată noaptea și plecasem fără grabă la drum.
Dar monotonia drumului (autostradă în Ungaria) m-a păcălit.
Doamna mea, pe post de copilot, s-a prins repede și m-a întrebat calm unde mă duc, când a observat că trăgeam spre mașina din stânga.
Mno, i-am spus că doream să le văd pe gagicile din mașina ceea. :d
Altfel, de fiecare dată când simt că apare senzația de oboseală, mă opresc pentru un somn scurt. Nu contează cât mai e până la destinație sau dacă voi întârzia. Mai târziu e mai bine decât niciodată.
Eu nu am permis, deci nu conduc în niciun fel. Nu mă culc niciodată pe drum lung în mașină tocmai pentru că mi-e frică că mă trezesc față în față cu Sfântul Petru și încerc să-l țin treaz pe șofer.
Nope, dar am fost intr-o masina cu un sofer care a adormit!
Veneam de la o nunta, el era soferul dedicat pentru intoarcere. Eu am baut, dar decent. La intoarcere evident ca in momentul in care s-a facut cald in Dacie…m-am culcat!
Dupa vreo 15-20 de minute ma trezeste soferul cum ca a adormit si nu poate sa conduca.
Cum nu aveam unde sa ne ducem, frig dar uscat, dar sudul Dobrogei unde nici dracu nu exista, m-am suit la volan. El a adormit in 5 minute, fetele nici macar nu au simtit ca ne-am oprit si am schimbat locul.
Asa ca am condus pana la Bucuresti. Muzica si galagie in cap. Nici macar nu am fumat (asta ma tinea treaz indiferent de situatie) ca ei nu aveau nici o vina. Cel mai nasol a fost cand am intrat pe A2. Gol si monoton, macar in Dobrogea nu exista 1km fara un viraj ceva…
Nasol, nu spun nu! In alta situatie m-as fi oprit sa intind un os, sa fumez. Dar eram imbracat pentru nunta si era frig ca naiba!
Am adormit de 4 ori la volan.
Prima data muncisem toata ziua, in noapte de dinainte dormisem vreo 3 ore dupa o alta zi de munca epuizanta. Avem de mers Constanta – Babadag si inapoi, am considerat ca pot face drumul. La intoarcere am adormit, masina a iesit pe o zona cu pietris si a facut zgomot, m-am trezit.
A doua oara am pierdut trenul catre Timisoara, am luat masina plecand in Constanta la ora 22 pe premiza ca ajung la 6 in Timisoara ca trebuia sa ma prezint la unitate. Pe la Ohaba cred am adormit, intr-o curba am trecut printre doi bolarzi din beton, dupa care printre 2 copaci, m-am trezit si am franat fix inaintea unei rape de vreo 30 de metri. Chemat tractor, scos masina, plecat mai departe. Am facut 3 zile de instructie pentru intarziere plus alte chestii.
A treia oara eram in Ungaria, veneam din Germania si voiam sa ajung musai la Arad ca expira certificatul de vaccinare si nu mai puteam intra in tara. Conduceam de 18 ore, cu doua pauze de cate 15 minute pentru alimentat si toaleta. Eram cu fosta sotie si piciul in masina, am atipit, ea a realizat si a tipat, m-am trezit. Am oprit in primul refugiu si am dormit 20 de minute lemn.
Ultima, care m-a si potolit sa mai testez bunavointa Barbosului, veneam de la Bucuresti spre Constanta, era iarna. Eram pe banda a doua, am inchis cateva secunde ochii, am lovit un mistret care fusese deja lovit de un tir si alerga bezmetic. Eram cu un Volvo XC70 din 2004, am spart doar radiatoarele si am strambat suportul motor ca am sarit cumva peste el.
Cand am realizat ce s-a intamplat am decis ca prefer sa nu ajung precum mistretul, asa ca de cate ori imi e somn aplic in ordine: Redbull plus o cafea, Oprit si inviorat plus spalat pe fata, power nap. Daca imi este foarte foarte somn dorm cam 2 ore si dupa pot conduce alte 10-12 ore.
15 ore de condus dupa o noapte plina de aventuri in care am dormit 3 ore nelegate (o poveste lunga si nu din vina noastra). Veneam de Craciun acasa si, la 3 dimineata, ultimii 10 km au fost crunti. Am mers cu maxim 30kmh, radio la maxim si palme pe fara.
Auzeam in cap toate povestile alea de la stiri cu diasporenii care se intorc acasa de sarbatori si mor in ultimele 5min de drum.
Si niste flashback-uri de „Reflectii rutiere”. Ia sa vad care sunteti generatia mea? Eram copil dar emisiunea m-a educat de cum si ce sa fac si sa nu fac la volan.
De atunci never again, nu conducem noaptea si, in general, nu prea conducem. Orice trece de 6-7h de condus luam avionul.
Și eu am adormit o dată odată 😀, în tinereţi, vineri după serviciu am plecat târziu București Constanța, apoi până la Vama Veche, era Stufstock pe la începuturi. Stat până pe la 1-2 noaptea, apoi drum înapoi spre Constanţa, unde trebuia să dormim. De la Agigea începând, coloană de mașini…
Obosit, oră târzie (fără pic de de alcool la bord), foarte cald, coloană… am ațipit vreo 2 secunde, la fel ca și domnișoara de alături, noroc că m-am oprit la 20 de cm de bara spate a mașinii sub faţă. Din păcate sau din fericire, mergeam cu 4-5 km/h alternând cu 5 minute de pauză, așa că drumul dura de vreo oră și jumătate, evident că și asta „a ajutat”…
După incident, ne-a sărit somnul, s-a eliberat și drumul ulterior, așa că am ajuns repede.
De atunci, dacă trebuie să plec obosit, pauză obligatorie, 5 minute și mișcare pe lângă mașină. În plus, am găsit și am tot timpul în torpedo niște bomboane cu cafea, la mine își fac efectul rapid.
Nu știu dacă pot pune link-ul:
https://www.mega-image.ro/Dulciuri-si-snacks/Ciocolata/Praline-si-bomboane/Praline-de-ciocolata-cu-cafea-225g/p/92976
Dacă nu e în regulă, te rog să îl ștergi, Mihai
Pe-aproape, dar nu chiar. Trebuia sa trec Valea Oltului. M-am oprit in parcare la mall la Rm Valcea, am incercat sa ma relaxez sa dorm putin, n-am putut. Si totusi eram obosita. Apoi am intrat pe Valea Oltului. Mi se inchideau ochii, ma luase o toropeala incredibila, am inceput sa clipesc des ca sa nu inchid ochii. Ma gandeam cat de usor ar fi sa ajung in Olt. Bine ca nu am avut vreun incident care mi-ar fi solicitat atentia si mintea 100%, nu dormeam, dar eram amortita. M-am „adrenalinat” singura: m-am gandit incontinuu ca daca as muri si as omori-o si pe sora-mea, ca era in masina, maica-mea m-ar fi inviat si omorat a doua oara.
Am simtit cand imi venea sa atipesc si imi puneam clesti de rufe pe post de cercei pe care ii tineam pana la prima benzinarie cand luam cafea.
N-am adormit eu, dar m-am petrecut pe drum cu o mașină condusă de cineva adormit. Zona Dealului Negru, noapte, mergeam spre mare. Pe o zonă relativ dreaptă care se termina cu o ușoară curbă spre stânga, am văzut faruri venind din față care păreau pe banda mea. Când s-au apropiat suficient ca să fiu sigur că e așa și că nu are de gând să se tragă pe banda lui (eram singurele mașini în zonă), am trecut pe contrasens și am trecut unul pe lângă altul pe model britanic.
Mi-au tremurat picioarele până la Pitești, eram în mașină cu copiii care dormeau și cu nevasta la fel de șocată ca și mine.
Ca metode anti adormit la volan: odihnă bună înainte de drum, cafea, la extremă Red Bull (la fel, singurele ocazii când beau), și întotdeauna mestec gumă.
Am comis-o din prostie. Mi-am dat seama că nu e ca-n pat: te foiești, te învârți, te învelești apoi adormi fericit că ți-ai găsit poziția de somnic. A picat brusc, o deconectare totală, fără să-mi dau seama că de fapt dormeam. De fapt nimeni din mașină. De atunci, pepsi și ciocolată
Mi s-a întâmplat și mie, tot când eram tânăr și mai puțin conștient. Să se noteze că n-am fost niciodată teribilist la frâiele niciunui vehicul motorizat. Long story short, făcusem o excursie București – Oradea – București în fix 24 de ore. Partea bună e că ațipisem puțin la Oradea. În drum spre București, mi s-a întâmplat exact cum ai zis tu în poveste: mai aveam relativ puțin, eram pe autostradă dinspre Pitești, soția dormea dusă în dreapta, eu cu metalul la maxim (în naivitatea mea, credeam că zgomotul puternic, dar totodată melodios 🙂 îmi va ține de companie). Chiar dacă era Logan, ajungea la viteze de autostradă. Mai ales că era spre dimineață, era și liber, plictiseala maximă. Cert este că organismul a cedat și m-am trezit când a trecut razant pe lângă mine unul mai grăbit, de mi-a zdruncinat bătrânul Logan. Îți dai seama că am sărit ca ars și adrenalina mi-a ținut companie tot drumul.
Apropos de metode de trezire: Redbull nu am încercat, însă ceva „mai sănătos” care a mers la mine a fost Pepsi cu lămâie stoarsă, dar multă… Și nu Pepsi de-ală pe care îl cumperi de-a gata cu gust de lămâie, ăla îi apă chioară.
Doar când am fost președinte, și pe o perioadă scurta am ațipit și m-am trezit după 10 ani.
Și acum vorbind serios, majoritatea cunoscutilor mei care traversează Ungaria des est-vest au adormit cel puțin odată inclusiv eu. Am plecat târziu din vest neplanificat și pe la 1 AM după 5h de ploaie am auzit cum rotile dreapta ajung pe pietriș eram mort de somn și mergeam în urma unui tir cu 80-90. M-am dezmeticit și am îndreptat ușor și nu s-a întâmplat nimic dar am înțeles ce înseamnă oboseala la volan și plecat la 7 seara la drum de 700+ km.
Singura medota care functioneaza, testata de mine/sotul din dotare, este guma de mestecat. Aparent mentolul ala puternic de ti se duce in creier+faptul ca iti pui muschii fetei in miscare, ajuta. Ajuta mult mai mult decat cafea/energizant, cel putin in cazul nostru. Totul este sa schimbi guma des.
daca se intampla sa ma ia somnul, eu tin piciorul stang ridicat de pe podeaua masinii, cativa centimetri. Am citit undeva chestia asta si o aplic de atunci.
De cele mai multe ori, o aplic cand sunt tolanit in canapea si nu vreau sa adorm in pauzele publicitare bagate in timpul transmisiei curselor de F1 la tv. Sau, cum a fost cazul duminica, in timpul celei mai plictisitoare curse.
Am aplicat aceeasi strategie si in timpul condusului, dar mai cu teama, caci pericolele in masina in mers sunt mai mari decat pericolele in canapea.
Ce coincidență! Prima mea masină a fost tot Dacia 1100. Mi-a vâdut-o un prieten care a plecat în RFG ( atunci). Dar nu in Dacia am adormit. În 2000 când am plecat de la Arad la Bad nu stiu cum, pe lângă Hanovra. 1400 km. Am plecat cu inca 3 colegi pe la 12 si ceva noaptea. Era in timpul campinatului european cred, atunci când România a bătut Anglia cu 3-2 cu Moldovan. Meci pe care l-am văzut acolo. Ca norocul. Că pe drum am atipit 2-3 secunde. Nici nu stiu cum m-am trezit. Și când m-am trezit am zis „cred că am ațipit” Am văzut a zis colegul de lângă mine. Chiar vroiam să te fac atent. Zău?
Am adormit de doua ori la volan.
Mergeam cu camionul cu 100 de stupi si dupa ce munceam toata ziua conduceam toata noaptea. Ambele intamplari au fost dimineata cand se crapa de ziua si mai aveam putin pana acasă.
Cu albinele nu poti merge decat noaptea.
Prima data m-a claxonat un coleg care venea pe contrasens, a doua oară soferul unei dubite care ma depasea si ma bagam in el.
Zic ca am avut noroc.
Ambele intamplari au fost in zone cu dealuri si curbe si daca era soseaua libera ma adunau din râpă dupa ce se potoleau albinele din stupii distrusi.
Tot tânăr și prost, după o zi de muncă pă Spania, mă întreabă unul dacă nu-i duc o mașina până-n Brașov, eram în Madrid, undeva în 2005-6. Zic, bre, de ce nu, 450€ nu-s de ici de colo și oricum trebuia să ajung și eu în Ro. Dorm 4 ore și mă bag, un Mondeo automat, aproape nou cred ca a doua generație. Bag Spania, Franța, Austtia și în Ungaria undeva la ieșire de pe M2 spre Debrecen am adormit la volan pe o ploaie torențială în timp ce eram într-o DEPĂȘIRE! Efectiv mi-a cedat creierul câteva secunde, am intrat puțin în parapetul de pe banda de viteză, m-am trezit și am tras într-un Mol, cred. Faza era ca proprietarul dormea și nu a văzut nimic. Nu ca m-am kkt pe mine, dar am făcut un somn de 6 ore în peco-ul ăla , cafea și-mi era frica sa pornesc motorul după. Aplic ultimele tale două soluții de atunci, indiferent ce mormăie pasagerii!
Twice. Prima data in 2013 cand sefa .ea de atunci nu stia cum sa ma dea afara si ma trimetea in diverse misiuni singur, fara coleg, iar astea de obicei erau fie la Timisoara, fie la Iasi sau Bacau. Si nu imi lua cazare, asa ca plecam dimineata devreme si reveneam noaptea. Mai ales pe Moldova. La Timisoara imi lua cazare in cele mai jegoase spelunci. Doar doar o sa plec. Pe un drum de intoarcere de la Iasi am adormit aproape de Targu Frumos, noroc ca am prins o portiune cu pietro pe E85 si m am trezit instant. Dat jos, bagat 2 rebuild si 1 cafea si plecat spre Bucuresti. Ajuns pe la Afumati, iar am simtit, asa ca parcat si dormit. A doua oara in 16.07.2015, condus pana la Constanta, nascut sotia si intors acasa sa iau a te, pijamale etc, deoarece livrarea trebuia sa vina peste o luna. Pe drum inapoi, de pe banda 2 m a luat somnul si m am trezit pe banda de urgent cu flashuri si claxoane…de la un tir. Omul m a vazut ca ma duc spre dreapta fara sa controlez si a facut ce a stiut mai bine. Sa ii dea Dumnezeu sanatate, apoi a stat in spatele meu pana la prima benzinarie si din cand in cand mai dadea un claxon. La benzinarie m a intrebat daca sunt ok, daca am nevoie de ajutor. I am spus motivul, eu am ramas in benzinarie si am dormit lemn o ora, apoi acasa, dimineata la Constanta, seara inapoi in Bucuresti. Asa ca….prostii se fac…
Da, am mai patit-o să ațipesc la volan și m-am speriat groaznic. Am hotărât că, in momentul in care conștientizez că nu mai merge, opresc și mă culc.
Am tras mașina pe dreapta și am dormit jumătate de oră la aprox 15 minute de casă pentru simțeam că efectiv nu mai pot tine mașina pe drum, la 30 km/h
Am dat și eu odata ochii peste cap, fiind la volan, evident. Veneam din Doișland, de la micul trafic cu mașini cu km dați inapoi. Ce-mi aduc aminte clar e ca toate lucrurile pe langa care treceam se metamorfozau in altceva. Bunăoară casele în cizme, copacii in cai alergând. E o minune că imi aduc aminte… 😀
Mi s-a întamplat o secundă-două pe autostrada spre Sibiu când veneam din Germana. Pentru că nu erau alte maşini pe autostrada aia, nada nimic. Nimic să hăituiesc, să vânez/depăşesc.
Nu agreez deloc Red Bull şu alte asemenea, nu am reuşit să beau aşa ceva. Prefer să iau cu mine alune. Ronțăitul stimulează circulația la cap şi deci aport de oxigen, poate de aia alții mestecă la ciungam. Cafeaua nu prea are efect, cei ce au lucrat în IT ştiu ei câtă cafea se bea.
Ieri am ars ceva km. Plecat de lângă Bruneck/Brunico până la Udine. Şi apoi până la Grado la mare. De acolo înapoi. 9 ore şi vreo 700 km (la plezneală) dar cu pauze lungi. Fără să mă încerce somnul, că am făcut curse de întrecere pe şosea 😎.
Pe când eram tânăr şi neliniştit tatăl meu şi fratele meu făceau tot ce puteau să mă descurajeze să-mi iau permis de conducere. Ce-i drept nici nu mă gândeam să vântur lumea.