La recepție la sală trebuie să prezint abonamentul ca să verifice fetele dacă e activ sau trebuie reînnoit. Care abonament e un card d-ăla obișnuit, de plastic.

Azi, la fel, mă opresc în fața recepției, scot abonamentul și i-l întind fetei. Sau așa credeam io, că i-am întins abonamentul, doar că din reflex îi dădusem cardul bancar.

Îl ia, se uită la „abonament”, se uită la mine, se uită iar la „abonament”, după care mi-l întinde înapoi:

– Măcar dați-mi și pin-ul.

– 🤦‍♂️

Altfel, hai să vedem de câte ori ați încercat să plătiți pe la magazine cu cardul de intrare în firmă sau cu ăla de metrou (eu făceam asta frecvent pe vremea când mergeam la birou). Și, în general, de câte ori ați folosit cu totul alt obiect decât cel care ar fi trebuit?