Am fost să duc fetele (doar copiii) la Mall, c-aveau program de shopping cu prietenele. Pe drum, am mai luat o prietenă de-ale lor, care stă pe lângă noi, și i-am dat viteză.

Prieteni, voi aveți idee cât pot să vorbească trei adolescente care nu s-au văzut toată vara? Vă zic eu: nu, nu aveți.

Doamne apără și păzește, efectiv nu le-a tăcut gura o clipă, nu înțelegeam când și cum reușesc să respire. E posibil chiar să nu fi reușit.

Nfine, ce voiam să vă spun e că mi-au făcut creierii zob, nu reușeam să-mi aud nici măcar muzica. Bine, aș fi putut s-o dau la maximum, sunt convins că nu le-ar fi deranjat deloc, ar fi vorbit în continuare la fel de mult, doar că MAI TARE.

Așa că m-am resemnat și mi-am văzut de volan.

Ei, faza e că la un moment dat discuția a ajuns la coșmaruri și chestii de care le e lor frică. Nu mă întrebați cum au ajuns la subiectul ăsta, nu reușeam să le urmăresc vorbăria decât pe sărite.

Și-o aud pe Maria mea cum le explică celorlalte două că ei îi e foarte teamă noaptea, să nu fie sub patul ei cineva, un om rău, care să scoată o sabie sau un cuțit.

Moment în care-mi pleacă gura singură:

– Să zici mersi că nu scoate o carte și că nu te obligă s-o citești.

Prieteni, știți ce liniște s-a lăsat brusc în mașină?

💪💪💪