Refuz să-mi fac cont pe Threads. Dacă nu știți ce este, n-ați pierdut nimic, dar o să vă spun eu că e încă o platformă de socializare deținută de Zuckerberg.
Am fost tentat la un moment dat, dar când am văzut câtă lume și-a făcut cont, iar ulterior au renunțat la el, mi-am zis c-am luat decizia corectă.
Cu toate astea, văd postări de pe Threads când intru pe Instagram. Îți sunt afișate acolo câteva, în speranța că după ce citești îți zici „meam, ce mișto e pe Threads, hai să-mi fac repede cont”. Uite că până acum nu doar c-am rezistat eroic, dar tot ce citeam mă convingea că mai degrabă îmi tai un deget cu ciobul decât să-mi fac cont.
Iar acum o sa vă dau și un exemplu de postare Threads citită ieri dimineață, când eram pe budă:
Sunt mișcat până la lacrimi de siguranța de sine afișată de băiatul ăsta, pare că știe atât de bine despre ce vorbește.
Păi hai să vedem dacă are dreptate omul, că prea e îndârjit așa. O să încep, desigur, cu exemplul personal, adică al meu.
Am intrat în relația asta, în care mă aflu acum, mult dincolo de vârsta de 35-40 de ani. Și pot să afirm, fără niciun pic de exagerare, că este de departe cea mai mișto relație pe care am avut-o vreodată.
Să zicem că eu am avut noroc, dar mai am cel puțin doi prieteni cu relații începute după 35-40 de ani care sunt și ei în relații mișto, sănătoase. Cele mai nesănătoase relații pe care le știu eu sunt începute mult înainte de 35 de ani, din tinerețe d-aia pură. Majoritatea celor pe care-i știu în relații din astea de-abia se mai suportă, la unii nu înțeleg de ce mai stau împreună, se vede din cosmos că nu mai au nimic în comun.
Păi cum facem domn’ Vasile, că de la mine nu prea se vede la fel?
Ca să nu mai spun că în mintea omului ăstuia doar femeile pot fi toxice după vârsta de 35‐40. De parcă dacă ești femeie singură n-ai șanse să dai peste un bărbat care e singur tot pentru că se hrănea cu toxicitate.
De fapt, pot să spun cu mâna pe inimă că eu sunt convins că de cele mai multe ori bărbații sunt mult mai toxici și mai manipulatori decât femeile. De ce? Pentru că suntem o societate patriarhală în care bărbații sunt fix ca domn’ Vasile ăsta, ei se consideră miezul din dodoașcă, nevinovații pe care îi păcălesc și-i părăsesc bestiile alea angelice, cu inimă de viperă, cunoscute sub numele de femei.
Pot să-mi pariez viața că dacă e să facem un sondaj, o să descoperim că sunt mult mai multe relațiile care se termină din cauză de masculi toxici decât de femei toxice.
Păreri?
Și eu m-am insurat a doua oară la aproape 40 de ani și anul ăsta am împlinit 20 de ani de viață frumoasă și liniștită împreună! Prima dată m-am însurat la 24 și a durat 5 ani. 🤔
Comentariu beton!140
Fix aceeasi postare mi-a fost sugerata si mie ca sa fiu atras pe Threads. Am sa mor singur, fara Threads.
Comentariu beton!65
Threads e o porcărie maxima, cerșetori de atenție și like-uri ca pe restul rețelelor dar parca la patrat
Comentariu beton!12
Sunt cu soția de când aveam 30, făcut aniversarea de 10 ani de la nuntă zilele trecute (adică am ieșit la pizza, și m-am dat în mașinuțe cu pișcoțica). Și 14 ani de când suntem împreună.
Am pe lângă mine și căsnicii de când erau amândoi la „urcați-vă pe măgăruș”.
My 2 cents găuriți… ca în orice altă situație, nu trebuie generalizat. Cu o singură excepție, alde nea Vasile/Vasilica cu cugetări adânci sunt idioții prețioși de pe uliță.
Comentariu beton!85
Tot după 40 mi-am întâlnit și eu „jumătatea”. Da, este cea mai frumoasă relație 😉.
Comentariu beton!39
Eu sunt din categoria cealaltă – suntem împreună de 19 ani și ne e foarte bine împreună, amândoi fiind mult sub 30 când ne-am cunoscut – dar cunosc multe exemple de relații fericite și împlinite începute la peste 40. Tânărul Vasilealex o arde feciorelnic și ridicol, asta ca să nu spun cuvântul care începe cu p și se termină cu rost, că intru în spam.
Revin mai târziu, să văd câte comentarii din categoria “nu e adevărat, generalizezi, știu ȘI EU un caz unde cei doi sunt fericiți din leagăn” vor fi apărut 🙋♀️
Comentariu beton!51
eu in relatie de aproape 20 de ani, din studentie si nu ne merge bine. el e un tip foarte destept, harnic si frumos, brunet cu ochi albastri, dar nu merge orice as face/zice. m-am impacat cu ideea si dupa ce trecem de hopul clasa a 8-a si a 5-a ne despartim.
Doamne ajuta la toti de relatii de calitate!
Comentariu beton!52
Doamne, chiar ma gândeam ca citesc articolul și ma identific ca fiind o femeie toxică:). Mulțumesc, mi-a venit inima la loc. Din punctul meu de vedere, după o vârstă devii mult mai ancorat în realitate și știi ce vrei sau, cel puțin, ce nu vrei:) Asta este motivul pentru care relațiile care se formează atunci când varsta este 40+ sunt potrivite pentru ca fiecare știe ce vrea într-o măsură mult mai mare decât la prima tinerețe
Comentariu beton!106
La 36 de ani m-am căsătorit a 3-a oară. Cu acte în regulă, despre asta vorbesc. Adică actuala relație care curge de 21 de ani. Și curge bine. Excelent chiar.
În a doua încercare cel mizerabil am fost eu. Toxic nu, doar mizerabil. Îmi asum, recunosc, răul a fost făcut. Am învățat ceva și am corectat ulterior.
Comentariu beton!117
In ziua de azi e greu să găsești o persoană care are o principii sănătoase!
Si eu tot in categoria aia de „toxici” suntem. Sotul tocmai trecut de 40 eu de 30 cand ne-am cunoscut. Suntem impreuna de 17 ani.
Dar relatiile pe care le-am avut inainte de 30 au fost „minunate”. De aia am iesit de acolo vanata. De domnul sot ce sa mai zic, el a iesit lefter din relatia aia minunata.
Comentariu beton!58
Va traduce psihologul de serviciu ce se petrece acolo 😊 Vasilealex ala are doar 30 de ani anul asta (hint: adresa de email) si numai ce a fost parasit datorita toxicitatii personale (hint: coroana amintita in text). Mno, fiind in firea umana sa dam vina pe orice si oricine altcineva in afara de noi el generalizeaza si da vina pe intreaga populatie de sex opus. Deoarece stie in sinea lui ca intodeauna a fost lasat din cauza lui se asteapta ca si in urmatorii 5-10 ani sa fie la fel si atunci isi pregateste din timp scuza personala. Simplu 😊
Comentariu beton!100
Pe mine mă mai amuză și că femeile la 35-40 de ani sunt „la bătrânețe” pentru el. :)))))))
Sunt femeie, am 38 de ani și foarte toxica pentru printesele auto-incoronate :))
Comentariu beton!44
Impreuna de la varsta de 19 ani (si eu si ea), casatoriti la 23, doi copii de 22 si 18 ani. Acum, la 47 de ani impliniti, inca ne simtim bine impreuna si cred ca secretul sta in:
– ne certam
– ne impacam
– discutam (inclusiv cu copiii)
– suntem in stare sa acceptam ca celalalt a avut o idee mai buna
– avem destul de multe interese comune
– ne propunem sa imbatranim frumos impreuna si sa alegem din viata doar lucrurile pozitive.
Habar n-am cum am ajuns in situatia asta, dar functioneaza. O fi un caz fericit, asta nu stiu, da’ merge bine 🙂
Comentariu beton!81
Din ce citesc pe social media asta, îți cam atragi persoanele care au defectele și răutățile tale. Deci dacă tu ai ceva răutate in tine, atragi unul la fel. Clar după un timp dacă nu evoluezi și nu te schimbi îți merge și mai rău. Când ești singur nu trebuie să te suporte nimeni, deci nu te critică nimeni. Experiența mea personală este că am 30 ani de căsnicie și sunt împreună cu soțul meu din primul an de facultate, deci de 35 ani. Ne înțelegem și ne iubim mai mult decât la 20-25 ani, pt că acum ne cunoaștem și mai bine, dar și avem interese comune. Avem prieteni, dar cel mai bine ne simțim în 2. Am crescut și un copil, care este deja la casa lui. Ce vreau să mai spun este că amândoi am venit din familii cu mici probleme și ne-am propus de la început , ca in familia noastră să nu repetăm greșelile părinților. Până acum ne-a reușit. Să fiți iubiți, vă doresc la toți. Să fii fericit este o alegere personală.
Comentariu beton!53
Mi se pare mie, sau postacul ala e ceva epigon de-al lui Andrew Tate?
Comentariu beton!48
Da coroana, cat e coroana??
Comentariu beton!55
Mi se spunea „casatoria este o loterie „.Noi ne am casatorit tineri ,după 37 de ani încă merge 😀,îmi place și când ne certăm,in cazul nostru a functionat că deși suntem destul de diferiți suntem foarte buni prieteni. Nu cred într o reteta legata de vârstă dar cred că e o chestie de noroc
Comentariu beton!23
La subiect: căutați pe Google despre cazul Pelicot. Procesul a început luni, la Paris. Erau împreună de la 18 ani, acum au amândoi peste 70. Probabil Vasilealex ar fi extaziat. Realitatea e cu totul alta. Nu mă simt în stare să scriu mai mult.
Comentariu beton!24
Gizas…am intrebat ChatGPT depre Pelicot asta…incredibil…cred ca ar trebui spanzurati de oua si frantuzul si prietenii lui…
„Dominique Pelicot, un bărbat în vârstă de 71 de ani, este judecat pentru că și-a drogat soția, Gisèle, și a permis ca cel puțin 72 de bărbați să o violeze pe o perioadă de aproape un deceniu. Agresiunile au avut loc în locuința lor în timp ce ea era inconștientă, iar Pelicot a filmat multe dintre aceste incidente.”
Iadul pe pamant pentru femeia aia. Iar individul pe post de sot ar trebui inchis pe viata.
Incredibil ce am putut sa citesc. Cam cât de denaturat sa fie un om??
Si noi tot din categoria maturilor facem parte. Eu l-am cunoscut pe sotul meu la 33 el fiind mai mare cu 5 ani. In 18 de relatie am fost mai fericita si implinita decat in toate relatiile de dinainte (ultima – gelozie, neincredere si infidelitate). Iar sotul si el iesea dintr-o relatie lunga de 10 ani cam cu aceleeasi probleme si dintr-o casnicie de cativa ani cu iubita din liceu care nu a mers in mare parte din cauza varstei si a tineretii „pierdute”.
Comentariu beton!19
Eu,aia mai specială 😂tot la a doua căsnicie,dar fiindcă prima s-a încheiat cu plecarea lui spre meleaguri mai liniștite,nu l-aș fi lăsat niciodată cu semnătura mea .
Ce vreau să spun : oricum ar fi,a doua oară ai alte priorități,alte așteptări,mintea mai limpede,fluturii din burtă dispar repede.Nu există rețeta fericirii pentru nimeni,totul e de bună înțelegere, așa că idiotul ăla de Vasile stea acasă singurel, să nu tulbure liniștea vreunei femei mai hotărâte.
Comentariu beton!41
opinia pe care o exprima vasilealex94 mi se pare mai aproape de cea a unui barbatus cu tuleie suparat ca nici o femeie cu cap nu ii permite sa se mai joace de-a adolescentul in relatie.
La 35-40 de ani femeile bune cam stiu ce vor de la viata, responsabilitatea e deja cel putin egala cu hedonismul, au mai multa siguranta si nu mai pierd timpul si banii aiurea, vor o finalitate.
Adevarat ca nu mai au rabdare sa tolereze, nu mai viseaza sa se schimbe barbatusul.
Daca pentru el e mai important sa-si traiasca frustrarile asteptand like-uri de la confrati, sant de acord ca e mai bine sa-si tina coroana de print plangacios pe capul propriu, sa nu mai pateze si pantofii femeii, ca-i mai da o treaba in plus…
PS: cea mai misto relatie inceputa la 33 de ani, au trecut aproape douazeci si inca ne mai impartim unul cu celalalt
Comentariu beton!38
sincer să fiu, ne-am cam supărat, și eu, și copiii lui, când socrul meu s-a însurat din nou relativ repede după moartea socrei mele. 20 de ani mai târziu, aproape octogenari amândoi, îi văd, și pe socrul meu, și pe soția sa, senini, liniștiți, împliniți, cam cum trebuie să arate fericirea la vârsta asta, având grijă unul de altul, fiind în relații frumoase cu noi toți și, mai ales cu ei înșiși.
Comentariu beton!91
Comentariul tău îmi aduce aminte de Rainer Maria Rilke. În scrisorile sale către un tânăr poet, un anume Franz Xaver Kappus, îi vorbește acestuia despre dragoste, despre cum dragostea înfocată de la vârsta tinereții se transformă la maturitate într-o dragoste înțeleaptă, neegoistă, în care „două singurătăți se ocrotesc reciproc”. Întotdeauna vom fi singuri, indiferent de formele pe care le va îmbrăca dragostea între parteneri (căsătorie convențională sau nu), dar, dacă iubim și suntem iubiți, vom fi două singurătăți care nu vor mai fi singure. O filozofie de viață la fel de frumoasă ca cea din citatul cu care se încheie filmul Jojo Rabbit. Tot mâna lui Rilke și aici: „Let everything happen to you. Beauty and terror. Just keep going. No feeling is final.”
Comentariu beton!57
cred că ai dat cel mai elevat comentariu de pe aici :). e de pus în ramă, fără glumă, pentru că, în fuga noastră, ratăm prea des profunzimea și înțelepciunea.
Comentariu beton!12
@Adi, chapeau!
Hm!!!Ca in multe alte chestiuni, in ceea ce priveste toxicitatea relatiilor nu e nimic alb sau negru. Depinde foarte mult de fiecare individ in parte, in opinia mea, cu exceptia cazurilor care se vad fizic sau care cer ajutorul.
Eu sunt din categoria celor care s-au casatorit putin dupa 30, acum aproape 20 ani; situatia actuala nu e roz, evident, in mare, din vina mea, ca nu sunt in stare sa ies din ea. Nu depind financiar, nu cred ca nu pot trai fara el si nu au existat relatii extra de nicio parte; doar am evoluat f. diferit si acum avem foarte multe opinii contradictorii despre aceleasi probleme/situatii.
Cea mai nasoala chestie cu toxicitatea e ca da dependenta! Fac o nunta ca in povesti, se tin de mana, se saruta nonstop, isi declara iubirea vesnica la orice colt de social media si, brusc, dupa 1 an, auzi ca au divortat. Din pacate, si in viata e ca in companiile de renume unde in loc sa se faca lucruri simple, corect si transparent in tot ce tine de angajati, se investesc milioane in employer branding si alte cele, pentru ca lucrurile sa para excelente.
Apoi mai sunt de luat in calcul si foarte multe cazuri in care el zice ca e wow si ea zice ca e bau sau invers! Din jurul meu citire, relatiile toxice declarate sunt, cu exceptia uneia, din cauza barbatilor.
Comentariu beton!18
@Monica, pe mine m-a ajutat foarte mult terapia să pot ieși din căsnicia care devenise toxică. Am făcut și individual și apoi de cuplu, nu mai era nimic de salvat din cuplu, dar a ajutat să înțelegem că nu mai suntem compatibili și să ne despărțim fără resentimente și mizerie.
Eu am înțeles că toxicitatea asta e relativă, fiecare are rolul lui în propria (ne)fericire și e foarte, foarte mult de muncă și de reflectat de ce intrăm în anumite tipare (pentru că ne sunt familiare, dar nu sunt și bune mereu), de ce mai stăm în relație dacă nu ne e bine. Uneori terapia te ajută să îți clarifici lucrurile. Există viață și după divorț și experiența mea e că e mult mai bună după (divorțul în sine nu e parfum, dar trece)
Comentariu beton!16
Până să dau de blondină, tot din proastă-n proast-am umblat. Și nu le-am căutat io. Jur pe roșu.
Am fost însurat de două ori și mi-a ajuns până peste cap. Până una-alta ne este bine împreună.
Comentariu beton!38
Tu fiind lumina din întuneric, darul Ăluia de sus făcut femeilor, the one and only, n-au știut proastele alea ce au avut lângă ele, cred că au plâns în pernă, cu găleata de înghețată lângă ele, când au scăpat de tine. Ce-mi place mentalitatea asta de p*lete autosuficient, incapabil să-și asume partea lui de eșec dintr-o relație
Comentariu beton!92
@Ligia: pisi, numa’ papucii nu le-am lins proastelor ălora. În rest le-am tratat exact așa cum mi-ar fi plăcut să mă trateze și ele: cu respect și dragoste, că io de-aia le-am luat de neveste: că le-am iubit exact așa cum îmi place să fiu iubit.
Eu, din ambele relații, am plecat doar cu hainele și actele. Tot ce-am realizat împreună le-am lăsat lor pentru că le-am iubit pe dobitoacele alea.
De exemplu, blondina o-nțeles asta de la bun început și nu are nevoie de caruselu’ emoțional tipic, necesar proastelor ca să se simtă vii.
Te-am crezut femeie deșteaptă, dar ai dovedit că nu te ridici mai sus de nivelu’ penisului erect. Ai grijă să nu faci cucuie și vânătăi-n frunte și-n genunchi.
Aruncă dracu’ hârtia aia ce-o ții pe post de diplomă și du-te acolo unde ți-e cu adevărat locul: în colonia de țigani.
Comentariu beton!11
JT, las-o pe Ligia in pace pentru ca, desi ea a fost rautacioasa spre acida, tu te-ai riscat si ai sarit direct in grobianism parfumat cu oleaca, numai oleaca de rasism. Cat despre blondinele tale, te-ai gandit vreodata ca tu „le-ai iubit cum ti-ar fi placut tie sa fii iubit” pe cand ele si-ar fi dorit sa fie iubite asa cum le-ar fi placut LOR? Complicat, nu?
Comentariu beton!72
@John Temple, eu nu sunt pisi. Pisi e, eventual, nevastă-ta.
Comentariu beton!26
mi se pare mie sau aici se înfiripă o „relație”? toxică, da’ orișicît…
Comentariu beton!87
@costicăm, am tras pe dreapta ca să pot să râd tare. :)))))))))))
@Costică, e veche „relaţia” asta. Ne „iubim” de ceva vreme 😀
Comentariu beton!15
@DanaP: io am vorbit cu fiecare femeie cu care am fost despre relație în detaliu. Mie așa mi se pare normal, ca doi adulți să discute despre relația lor, nu doar despre nimicuri. Din păcate, am dat doar de femei fără cuvânt.
Io n-am făcut altceva decât să-i întorc Ligiei favorul. Dacă taică-su’ o fost un pulete, atunci înțeleg lipsa ei de educație.
@Ligia: pisi sunt pentru mine numa’ proastele cu diplomă, exact ca tine, care sar la penis ca musca la căcat. Îmi pare rău că te-ai născut pe lumea asta. 🤷♂️
@costicămusulmanu: nu-s pedofil ca să-mi placă relațiile cu fetițele-n corp de adult. 😎
Pisi are vârsta emoțională a unei fetițe de 5 ani. Pot înțelege o fetiță de 5 ani care se comportă conform vârstei, dar nu o femeie care se pretinde inteligentă.🤷♂️
Comentariu beton!11
Prima relație serioasă din adolescență s-a concretizat prin căsătorie și-o copilă. Toxică a fost relația în timp, așa că la 30 de ani eram proaspăt divorțatâ și încercam să-mi scot fata dintr-o depresie urâtă.
La 38 mi-am întâlnit jumatea, un om deosebit care m-a susținut și când mi-am pierdut fata, care a știut să mă iubească și să mă facă să râd, să mă facă să iubesc iar viața. Din nefericire a plecat pe plaiurile mereu însorite după 12 ani de relație.
Acum, la 55 de ani, pot spune că aș avea curaj să intru într-o altă relație dacă apare ‘omul’ potrivit.
PS: flăcăul din postare e ușor defect și mult prea imatur.
Comentariu beton!57
Fiică-mea cea mare s-a căsătorit la 34 de ani cu boyfriend-ul de aceeași vârstă. Cum ar considera domnul din postare, puțin înainte de termenul de expirare. Ce noroc au avut!
Comentariu beton!21
un subiect controversat si la fel ca la fotbal, lumea are tendinta de a-si da cu parerea in si despre relatii fara sa aiba experienta necesara sau sa generalizeze experientele personale. acuma, ce zice tipul ala nu prea valoreaza mare lucru dat fiind varsta lui, limbajul care sugereaza victimizarea si lipsa unui istoric al lui.
ce am constatat eu este asa. relatiile nu ar fi asa complicate daca nu am lasa ego-ul nostrul sa le domine. din pacate de multe ori se transpun dorintele personale, frustrarile, tendintele de a domina sau orice altceva legat de propria persoana pe partenerul de relatie. ar fi mult mai simplu daca o relatie ar fi vazuta ca o legatura organiza intre doua persoane, legatura care trebuie intretinuta prin respect reciproc, cooperare si incredere. iubirea dispare repede din pacate. dar oamenii au tendinta de a complica relatiile si de a le confunda cu tratamentul la psiholog cu rezultate previzibil proaste.
eu unul am divortat la 48 de ani, acum aproape 2 ani si sunt in continuare singur. Am fost impreuna 20 de ani, dar in timp drumurile noastre au luat-o in directii opuse. daca stai impreuna atat timp exista riscul ca viziunile fiecaruia despre viata sa mearga in directii care nu se intersecteaza si atunci decat o relatie toxica mai bine un divort. am tot auzit teorii cum ca o relatie proasta este mai bine decat singur, etc, dar va spun ca sunt numai prostiii. si mai exista o problema pe care am constat-o ramanand singur la varsta asta. putina lume merge la un psihoterapeut ( nu coach de viata, nu alte prostii) ca sa inteleaga de ce a ajuns singur. nu este o rusine, este un gest de bun simt. in loc de asta lumea o da mai departe prin balarii expunandu-si frustrarile pe site-uri de socializare, in public sau cu posibili parteneri. dupa care tot ei se plang ca sunt singuri. pai daca ai facut un lucru prost si il faci in continuare cam ce asteptari ai? morala este ca nu mi-am pierdut speranta, nici a 50 de ani, sa intalnesc pe cineva, dar este greu de gasit acel adult sanatos care a tras niste concluzii din relatiile esuate si este pregatit sa aiba una noua, care se reziste, construita pe niste premise de bun simt. nu imposibil, doar greu. eu inca nu am reusit, asa ca da, ai fost norocos, dar speranta moare ultima, nu?
si da , am prieteni care s-au cunoscut in tinerete si le merge bine in continuare dupa cum am prieteni care au divortat de iubirea tineretii sau sunt la a doua casnicie si sunt fericiti. nu cred ca este o regula, cred ca pur si simplu este important pe ce se bazeaza legatura dintre ei.
nici eu nu am cont pe threads
Comentariu beton!57
Credeam ca nu mai sunt si alti oameni in aceeasi situatie. Bine… Eu nu am fost casatorita insa numai relatii toxice am tot avut pana la varsta mea de 50 ani. Uneori imi spun ca mai bine asa si ca e timpul sa ma resemnez. Insa, cand dau peste cineva ce scrie si gandeste ca tine imi spun ca poate nu e timpul pierdut, ca cine stie.. Bafta si sa ne traim viata cum ne dorim noi!
Comentariu beton!23
Exact, degeaba ai avut n relatii daca nu ai incercat sa intelegi ce a mers prost, ce triggere ai, ce cauti la un partener si pentru ce motive. Un psiholog ajuta mult, dar pentru multi e inca tabu.
Am mai multi prieteni care au fost parasiti de ea dupa multi ani de relatie si regreta profund. Desi incearca sa inteleaga de ce, analizeaza ce ar fi putut face mai bine, tot refuza sa mearga la psiholog. E greu sa incepi o alta relatie, daca nu ai o baza mai buna.
Daca e sa vorbim despre diferente intre barbati si femei, as zice ca barbatii sunt mai optimisti in reusita relatiei decat femeile. Concret, daca femeia face reprosuri, majoritatea barbatilor considera ca e ceva natural femeii sa critice si nu dau prea mare importanta. Beleaua e ca femeia ajunge la saturatie, iar el crede ca totul e ok. Asa se face ca ea incepe sa vorbeasca de divort, iar el e luat prin suprindere. Dar e deja prea tarziu.
In propria relatie, au fost momente in care a trebuit sa ii zic sotului: chestia asta, pe care ti-o repet de 10 ani, a inceput sa devina imposibil de dus. Simt ca in scurt timp, nu voi mai putea sa o trec cu vederea si va fi prea tarziu. Ce crezi ca se poate face pentru a remedia? De abia atunci a inteles ca e groasa. Da, e obositor, dar am preferat asta decat sa ne pierdem unul pe altul.
Comentariu beton!17
Eu am 42 de ani si am divortat anul acesta in martie. Eram impreuna cu ex-ul de 23 ani, insa relatia a fost toxica de la inceput. Pentru ca nimic nu mergea cum trebuie si simteam ca relatia ” isi da duhul” , am facut terapie si am inteles cum am ajuns in acesta relatie, de ce am stat atat de multi ani si abia dupa 8 ani de cand am inceput terapia am avut curaj sa divortez. Desigur pt fostul sot a fost o lovituta sub centura si a facut un circ remarcabil de victimizare insa….eu ma bucur ca m-am eliberat. Nu pot spune ca doar el era toxic, caci uneori se creaza unele situatii incat intri in jocul manipularii si cu timpul din victima devii calau si se tot schimba rolurile. Dar frustrarea si nemultumirea sufleteasca ating cote maxime intr-o astfel de relatie. E iadul pe pamant. Multi stau asa pt ca din pacate o astfel de relatie creaza dependenta …e un carusel emotional, cand sus cand jos, iar episoadele sexuale de obicei sunt patimase (in special cele de impacare). E o relatie in care nu ai timp sa-ti tragi sufletul si sa te plictisesti caci e plina de adrenalina. Depinde mult de cum ti-a fost copilaria, de ceea ce iti este familiar si de tiparele comportamentale. Asa ca eu consider ca unele persoane sunt pur si simplu toxice impreuna. Dinamica lor este toxica, nu neaparat persoanele luate individual.
părerea mea îi că azi ar trebui să-mi țin limba după dinți; first try, 23 years, ups&downs, still counting; da’ aș putea să-i amintesc domnului „vasilealex94”, (wow! ce nick! mă duce cu gîndul la Mona mulge vaca- cei mai tineri n-are rost să vă chinuiți să înțelegeți-) că (mai ales) din cauza celor ca el, pîrîuoști, s-a umplut netul de căuci și detoxifiatori; ar putea „investi” niște bani, dacă tot nu-l scoate nimeni la o bere…
Comentariu beton!17
Ce-i scapă autorului citat e faptul că Dacă a ajuns singur , la 35-40 de ani, s-ar putea să aibă o problemă. Că e toxic, că -i băiețelul mamii….lista de motive e lungă.
Da’ e mai ușor să vezi paiul din ochiul altuia, decât bârna din propriul ochi.
Comentariu beton!16
daca ochii sunt agatati de barna nu prea ai cum sa o vezi. daca inca esti sigur la varsta aia clar este momentul sa te intalnesti cu acea persoana din viata ta care te intelege perfect si costa 200 ron/ora.
Comentariu beton!14
Asta-i o generalizare idioată. Sunt oameni care pur și simplu nu mai vor relații. Le e bine singuri. Nu toată lumea funcționează doar în cuplu, mai sunt unii care funcționează bine și singuri și care se respectă suficient încât să nu caute musai o relație numai ca s-o aibă. Eu sunt singură de 11 ani, adică de la 37 de ani și mă simt extraordinar. Nu-mi mai doresc o relație, nu caut una și mă jignește să aud pe cineva spunând că am o problemă pentru că nu am o relație după 40 de ani. Și nu, nu sunt rănită, nu sunt în depresie, sunt la apogeul carierei, sunt ok financiar, pur și simplu îmi e bine așa. Asta cu „dacă n-ai pe cineva până la 40 de ani ai o problemă” e gândire de sărăcan care nu poate funcționa decât în cuplu, care are nevoie de „al meu/a mea” ca să se simtă întreg. Ce să vezi, mai suntem unii care ne simțim întregi și fără un partener lângă noi.
Comentariu beton!70
@Razvan Honni soit qui mal y pense!
Recunosc că abia al doilea gând a fost psihologul 😀
Costă 200 ron/h… și are un ROI excelent comparativ cu foarte multe relații. Ideea că ar fi vreo problemă să fii singur la 35-40 ( fără tinichea pe deget sau relații cu perspective în acest sens) e pe același palier cu cele ale gânditorului prezentat în articol, apartamente diferite.
Bineînțeles, depinde de personalitate și experiențele de viață, dar cu excepția cazului în care îți dorești copii, nu găsesc vreun motiv rezonabil pentru care să cauți o relație de lungă durată. Sigur, nu vorbim de vreo călugărire, timpul trece, ar fi păcat să nu socializezi în mod adecvat din când în când, dar să stai să-ți împarți timpul, energia, spațiul, sufletul cu altcineva? E o loterie la care nu te obligă nimeni să participi și la care pierzi mai mult decât biletul de participare. Cine e pasionat, foarte bine, cine nu, nu.
Comentariu beton!19
bro, la astia care sunteti singuri de multa vreme si mandri tare de asta chiar nu merita sa va raspund. alegerea voastra, nu ma bag, dar din faptul ca va simtiti atacati de un simplu comentariu as putea, dar nu ma stradui, sa trag concluzia ca va frustreaza. numai zic
ana 2 , numai la prostii vad ca te gandesti, nici nu mi-am pus problema ca nu ar fi psihologul 🙂 🙂
Sau modul ușor înțepător în care ai pus problema e un semn că dorești să-ți validezi alegerile făcute. Izul de superioritate autoproclamată în care e învelit discursul m-ar putea împinge să trag concluzia că cineva încearcă din răsputeri să se convingă de faptul că totul e bine în pătrățica sa, identificând pentru contrast frustrările altora. Fiind un om cam hain, chiar asta am să fac .
Comentariu beton!14
bro, citeste doua comentarii mai sus inainte de cel al lui anca ca sa intelegi cum sta treaba si chiar si aici am scris clar ca fiecare cu alegerea lui. si in comentariul meu inainte de cel al lui Anca scrie negru pe alb, in opinia mea. daca tu ai alta opinie pe care o poti argumenta este ok, nu ma deranjeaza, este normal . dar nu este cazul sa ma atac, si nu este nici locul potrivit sa ma jignesti. poti sa ataci opinia dac ai argumente, dar nu poti ataca omul fara sa il cunosti.
Primul gând a fost că s-a săturat, finally, Mara de împunsături iar tu te gândești să te călugărești. Al doilea, după 2 secunde, a fost „neeeh, i-a spart cineva contul”. După alte 2 secunde, am văzut ghilimelele și am zis „aha!” În general, ăștia care se laudă cu coroana de pe cap sunt cei mai plictisitori tipi ever, te zgârii pe față lângă ei, auzi cum ți se împușcă neuronii. Săracul ăsta e un frustrățel pe care l-a lăsat a n-șpea domnișoară pentru că efectiv simțea că îmbătrânește lângă el ca ăla din Tinerețe fără bătrânețe după ce a revenit pe acest tărâm și care nu-și poate asuma ce i se întâmplă. Am cunoscut și eu câțiva de-ăștia, unul mi-a zis în față aproape literally că nu înțelege de ce îl părăsesc femeile, el fiind darul Bărbosului oferit femeilor și că altul ca el nu mai găsesc nerecunoscătoarele alea. S-a supărat când i-am explicat că that’s the point, actually.
Comentariu beton!16
Mdaaa mie personal ( cit si acceelerat) mi-a placut aia cu coroana , a uitat sa precizeze daca e tinichea sau aur , desi daca stam strimb si judecam drept dupa profunzimea gindurilor e ceva din seria „sailaicadaimandzinzascai” .
Și ăia de la ABBA cântau „Diaster and disgrace, a king has lost his crown”
Mama ce hate o sa imi iau. 😅 No, de principiu nu am nimic impotriva unei relatii inceputa indiferent de varsta, e treaba fiecaruia ce si cum dar eu am observat un fenomen interesant in plaja asta 30/40 pt femei. Ca barbat nu prea mai intri intr o relatie cu ea, ci cu ea si copilul/copiii ei, vb de un pachet.
Intrebarea la care desigur ca nu poti afla un raspuns decat atunci cand este deja prea tarziu este urmatoarea, daca nu ar avea copilul sau copii ar mai fi impreuna cu tine? Intr-o lume in care foarte multi barbati stau in relatii doar pentru ca nu se suporta sau nu se descurca singuri imi dau seama ca foarte putini au curajul sa isi puna intrebarea asta, cu atat mai putin sa isi si raspunda la ea.
No, un „deal” de genul asta mie unul imi pare „putin” dezechilibrat, pt ca aparent in sens invers nu pare sa functioneze aproape deloc din ce vad prin targ! 😬 😅
Ce utile erau acum manutele rosii! 😅)))
Comentariu beton!27
„Începute”. „Unei relații începute”, că facem acordul. Iar ca să-ți răspund la dilemă, alea care caută o relație doar pt copii sunt dintr-o anumită categorie socială. N-o să vezi niciodată o femeie școlită, independentă financiar și stăpână pe ea, care să caute o relație „ca sa aibă tată la copii”. Din contră, femeile astea o să înceapă foarte greu o relație, tocmai din cauză de copii, pentru că, neavând nevoie de tine nici financiar, nici moral, n-o să-și implice copiii în orice relație, cu orice bărbat. Nu știu prin ce cercuri te învârți tu, dar nu prin alea care trebuie.
Comentariu beton!28
băi, nu știu; real story, un client de-al meu, bulgar, 35-ish, aș zice milionar, good looking;
era de mult timp cu o tipă bine din toate punctele de vedere; inclusiv financiar (hotelașul propriu la marea neagră); se auzeau clopote de nuntă; cu aproape doi ani înainte de război se duc, 2 cupluri, la ski la Bukovel (ucraina); ăsta cunoaște acolo pe cineva; se pare că relația de acasă nu era chiar așa wow (mi-a zis ulterior că aveau opinii divergente de prea multe ori); long storry short, bulgarul se duce la kiev, în plin război, și o aduce pe dulcinee la ruse; cu tot cu fetița ei (8-9 ani!); ai putea zice că, na, război, autoconservare etc. doar că nu; la nici 2 luni de la venirea în bulgaria doamna tremura să se întoarcă în ucraina, ca medic pe front; nu sunt doar poveștile amicului bulgar, le-am am cunoscut personal la o sindrofie organizată de dealerii mei de acolo și am povestit destul de mult cu mama; impresia mea sinceră îi că dacă nu era fetița, doamna ar fi fost într-un spital de campanie, în ucraina…
vara asta s-au căsătorit legal
Comentariu beton!17
@Stefan, să știi că faptul că ești semi-analfabet nu te ajută deloc. Dar DELOC. 🤷♂️
Costică, astea sunt de-alea cu adrenalina, copiii sunt o piedică pentru ele. Sigur era undeva pe front dacă nu era fetița. Dar astea sunt cazuri rare, în general, o femeie care a tras cât a tras să aibă o situație materială și personală cât de cât ok, nu mai vrea adrenalină, vrea calm. Și dacă vrea adrenalină, merge pe munte sau sare cu parașuta.
Ah, Ștefan, încă o chestie: zici că invers nu pare să funcționeze. Îți spun eu de ce, că sunt acolo, în miezul problemei: pentru că bărbații, când divorțează, divorțează și de copii. Nu toți evident, numai ăștia de teapa ta, care consideră că o femeie e „la pachet” cu copiii. Bărbații ăștia, de felul tău, când divorțează, redevin burlaci „fără obligații”. Femeile devin mame singure. Pe care burlacii ca tine le consideră „la pachet” cu copiii. De-aia nu se aplică și invers.
Comentariu beton!38
să știi că nu mi-a lăsat deloc impresia asta; în alea aproape 2 ore cît am stat lîngă ei la masă a fost cea mai calmă persoană; și aș putea spune că n-o ajuta deloc mediul: un restaurant plin cu „tăietori de lemne”, mîncare, băutură și taraf…; mersul „la război” era pur și simplu credința ei sinceră
No, hai aruncati cu pietre! 😅 Ciudat insa ca nu observi si frantura logica de la care pleci, Ligia. Am spus barbat cu copii, no, simplu. Eu nu am vb despre barbati divortati de copii. Ca alegi tu sa faci gimnastica mentala, sa contorsionezi ipoteza de lucru asa cum vrei, na, asta arata faptul ca nu tratezi problema pornind de la premiza corecta.
Bine, din nou, genul asta de gimnastica mentala este des intalnit, nu vine in nici-un caz ca o surpriza. 😜😅
Ps: bai, nu am copii 😅
Comentariu beton!11
Ştefan, nu pot decât să remarc că eşti şi analfabet funcţional, pe lână analfabetismul gramatical. Nici măcar ce scrii tu nu înţelegi, ce pretenţii să mai avem să înţelegi ce citeşti?
@Vasilescu, asta ramane de vazut la final. 😅
Pe de alta parte parca nu e ok nici cu „inganfarea” asta a nazistilor gramaticii. Imi aduce putin aminte de alte asemenea, capsunarii, de ex. Printre noi, printre muritori, nu este chiar asa o tragedie ca nu suntem chiar lingvisti dar nu pot sa nu remarc ironia ca in general arunca cu pietre fix aia care au folosit o buna bucata de vreme rom-gleza, asta desi rom-taliana le pute rau! 😉 No, am asa o impresie, probabil gresita, ca in ochii lu’ Pruteanu intre tine si mine nu este nici-o diferenta. 😅
Ps: daca am suparat pe cineva, rog iertare!
alt Ps: ce inseamna mai exact ca traim intr-o lume patriarhala? Imi pare doar mie sau femeile nu prea se inghesuie in top 5 industrii patriarhale, alea care tin lumea asta „oribila” in miscare. Extractie produse minerale, prelucrare produse minerale, transport, intretinere de utilaje samd. Am asa impresia gresita, desigur, ca lumea este una patriarhala doar cand si daca ne convine noua.
Stefan, din industria de transport, fara de care muriti de foame, la propriu 😉
Comentariu beton!12
Nicio, nu nici-o.
Doar analfabeții susțin că nu contează dacă scrii greșit. Noi, ceilalți, considerăm că sunteți doar ceea ce sunteți: niște analfabeți a căror opinie nu contează. De ce aș lua în seamă ce scrii când tu n-ai avut bunul-simț să-ți înveți limba?
Repet, doar pentru voi, proștii, nu contează dacă scrii greșit.
Manutele rosii ar trebui permise pentru greselile de gramatica 🙂
Off topic, eu em oroare de „nicio” sau „niciun”. Știu ca asta e noua regula, dar eu n-o s-o respect niciodată, mi se pare cringe.
Comentariu beton!18
Am văzut și noi cât de „toxică” este Suzana pentru Vasile. Tot Vasile îl cheamă și pe ăsta😃
Comentariu beton!23
Eu peste 2 luni o sa am ca si impliniti cei 34 de ani de respirat oxigenul pe aceasta lume. Multi dintre voi deja stiti ca pana acum nu am avut nici o relatie. Conform acestui vasilepulex ce-ar fi de facut? E retorica intrebarea.
O fosta colega din clasa a 11-a, s-a maritat cu cel cu care s-a combinat atunci. Nunta a fost in 2018. Prin 2015 s-au despartit scurt dar au reincalzit ciorba. In 2020 s-a prostit si mi-a dat block.
Acum 2 saptamani la o nunta, mirele a aruncat jartiera si am prins-o eu. Nu cred in chestiile astea, dar imi place sa sper (ca doar asta mi-a mai ramas) ca poate la anul imi gasesc si eu pe una. An de an tot asta sper, dar deja e la ordinea zilei
Schimbările vin din acțiuni, nu din speranțe deșarte, fie ele și reînoite anual. Plus, ai grijă ce-ți dorești, că s-ar putea să găsești. Fiind un potențial partener ce pare disperat (sper că doar online, și reușești să fii mai calculat în viața de zi cu zi, dar…) ai șanse bune să te trezești într-o relație din care să ieși cu o situație mai proastă decât ai intrat.
În rest, ai mai primit pe ici, pe colo sfaturi practice. Ține de tine să le aplici. Timpul trece oricum, în 50 de ani toate frământările astea vor fi egale cu zero.
Comentariu beton!13
Hahaha … am ras cu muci! Si de subiect si de Threads asta … eu nu am Insta, X, TikTok (abia ce am FB si ala deja a devenit cam „greu de dus” pentru mine) si nici nu simt nevoia de alta mizerie din asta de la Zuck. Asa ca singurele mele intrebari raman: cine mama-zmeilor o fi si Threads asta si de ce mi-as mai face INCA un cont pe … orice, nu numai Threads.
Desi si eu sunt tot in categoria aia cu „cea mai mishto relatie ever” gasita dupa 35 de ani, nush’ cum sa zic sau sa explic dar ii cam dau dreptate lui vasilealex94 asta. Ma rog, dau dreptate e cam mult spus, sunt convins ca postarea asta e doar o alta manevra de divizare a comentacilor in doua tabere artificial create si de radicalizare a acestora din dorinta de a iesi in fata si a trai cele 15 minute de faima.
Dar hai sa ne pierdem vremea si sa discutam – dupa divort eu am luat decizia (asumata) ca a venit timpul sa-mi „retraiesc tineretea” (eufemism pentru faptul ca am bagabontit in ultimul hal, fara scrupule si fara repere) timp de vreo 1-2 ani. Daca in tot timpul asta nu as fi plecat de acasa in fiecare zi SETAT pe trei coordonate: „distractie cu orice pret”, „bag picioarele” si „nu ma implic in nimic, sub nicio forma”, se puteau intampla maxim doua lucruri: UNU – ori dadeam de pamant cu vreo individa din asta (30-35-40+, ori toxica ori panarama), care dupa o viata lipsita de scop sau respoonsabilitati acum era iesita la „vanatoare de sot”, ca incepuse sa viseze ca ar cam fi momentul sa se faca si ea „doamna respectabila” la casa ei (*), maritata, 1-2 copii, caine si tot tacamul ori DOI – imi taiam eu venele „pe lung”.
(*) ea nu punea nimic „pe masa”, in afara de kilometrajul dat peste cap, pretentii&basini in cap si traume nerezolvate acumulate din relatii anterioare. Traume pentru care dadea vina pe TOTI barbatii in general sau pe „candidatul” din fata ei in particular; ala saracu’ trebuia, ca sa se califice, sa puna pe masa casa/masina/stabilitate, obligatoriu sa o iubeasca si o tina in puf si sa-i rezolve ei toate problemele acumulate intr-o viata plina de alegeri gresite!
Si a doua chestie – repet, experienta personala, nu zic ca toata lumea e asa – am in cercul meu cel putin 4-5 prieteni buni, din aia din copilarie, care au trecut prin (minim) un divort … nu stau sa dezbat cine a fost (mai) vinovat ca nu asta e subiectul, eu cred ca intr-un divort amandoi sunt vinovati, punct! Nuantele/procentele, mai putin relevante.
O sa zic un singur lucru – eu nu am vazut NICI MACAR UN SINGUR BARBAT care inainte/in timpul/dupa divort sa foloseasca copilul (sau copiii) ca pe o „arma” impotriva fostei sotii/partenere … absolut NICIUNUL! In schimb, in minim 80% din divorturile cu scandal vazute in cercul meu de colegi/amici/prieteni, „doamna” nu a avut nicio problema sa SANTAJEZE (fostul) sot/partener cu copiii fara sa tina cont ca, in timpul luptei cu fostul sot/partener distruge psihic copiii aia. Si, aproape de fiecare data, fostul sot/partener, a cedat nu pentru ii facea placere sa-i dea satisfactie „doamnei” ci pentru ca a INTELES primul ca este sub demintatea de BARBAT sa faca mizerii din care sa sufere copiii, ca nu se poate angaja intr-o lupta in care copilul/copiii sunt folositi pe post de arme si ca nu va castiga nimic/niciodata intr-un astfel de conflict.
Si inca o chestiune – eu am vazut barbati cu adevarat puternici (oameni seriosi, asumati, educati, cu studii, cariere, care au muncit toata viata lor pentru familie si au trecut prin toate kkt-urile vietii cu fruntea sus) care plangeau ca niste copii si erau gata sa cedeze orice (suma de bani, casa, masina, pensie alimentara) doar ca sa se TERMINE haituiala cu instante/avocati, sa fie LINISTE si copiii sa sufere cat mai putin.
Cam asta cu femeile si toxicitatea!
NB 1 – stiu-stiu, feministele toxice cu breton taiat cu ciobul si ne-epilate or sa imi spuna ca barbatii sunt niste animale, ca-i doare-n lupa si ca sunt perfect capabili sa „lase” in urma „biata” femeie cu 2-3 plozi agatati de gat, biata femeie care nu mai are niciun viitor, ca cine cauta o relatie cu o mama singura .., plm, nu stiu ce sa zic, nu ma pricep! Poate ca un raspuns corect dar greu de digerat ar fi ca atunci cand l-a „ales” si a decis sa faca 1-2-3 copii cu el … poate ca ar fi trebuit sa aleaga mai bine? Sau, daca si-a asumat riscul sa tranteasca un plod cu primul „nevaccinat” care i-a iesit in cale putea incerca sa inteleaga ca un copil schimba paradigma vietii de cuplu – in general complica nu simplifica treburile – si ca genereaza ALTE drepturi si responsabilitati in cuplu?
NB 2 – ca sa nu fiu nevoit sa-i injur pe aia care simt nevoia sa fie complet idioti in comentarii, precizez ca eu nu ma refer la dramele unor femei cu soti cretini/violenti/alcoolici, cu copii treumatizati de conflicte, violenta si ale mizerii de genul … NU DESPRE ASTA VROBESC EU! Aici nu se pune problema de „vina” si nu e nimic de „negociat”!
Comentariu beton!37
Sa vedem… barbatii aia puternici si asumati au lasat proprii copii pe mana unor santajiste haituitoare ? Da’ nu s-au gandit si ei sa ia copiii aia in grija? Dar la modul sa si lupte pentru cutodia lor in instante? Ce convenabil…
Și eu mi-am găsit marea iubire după 40. Suntem împreună de 11 ani și sunt pe zi ce trece tot mai fericită.
Comentariu beton!12
eu am zis ca daca, cumva, se intampla neprevazutul si se duce dracului sandramaua, se desfiinteaza institutia de dna Cismaru
da, da; +1 here
ce e Threads si la ce folosește ? de instagram știu … nu am dar îmi arată poze de pe instagram prietenii pe la concerte…
Ai perfecta dreptate, eu mi-am gasit jumatatea la 38 de ani si ne intelegem extraordinar, privind in urma, prima casnicie a fost chiar toxica (relatie inceputa pe la 18 ani).
Cei ce sunteți mai vechi pe aici știți ca Acu 3,5 ani am scăpat cu cântec și aolica dintr-o relație extrem de toxica cu un narcisist psihopat. După 13 ani. Între timp m-am măritat cu tipul mișto care mi-a fost alături in perioada aia. Eu având atunci 43, el 35. Suntem super Ok, și e cea mai mișto relație pe care am avut-o vreodată. Și am avut câteva. Plus o căsnicie pe la 25 care s-a terminat după 1,5 ani. Deci nenică ăla aberează cu gratie 😂😂😂😂
Comentariu beton!25
Si eu mi-am gasit jumatatea mai buna, dupa 40 de ani. Singurul lucru de care mi-e teama e sa nu i se intample ceva rau, chiar nu-mi pot imagina viata fara EA. Hai, sanatate la toata lumea, ca restul sunt lucruri rezolvabile.
Comentariu beton!15
Hai că mi-a trecut glonțul pe la ureche..p’ăsta nu io l-am traumatizat 😁
Semnat: o găină bătrână și toxică
Comentariu beton!35
Eu sunt din categoria „la tinerețe”, adică aveam 22 și 26 când ne-am găsit, acum avem 43, respectiv 47 de ani. Pentru mine a fost mai bine așa, mi se pare că suntem mai „inflexibili” acum, atunci eram mai maleabili, aveam păreri mai puțin ferme, primii ani au fost un proces de adaptare unul la celălalt pe care cred că dacă l-am fi parcurs acum am fi divorțat imediat. Deci mie mi se pare mai greu după 40 decât între 20 și 30. Asta nu înseamnă imposibil, însă pentru femei cel puțin, se restrânge „oferta” de bărbați ok după 40, fie că vrem, fie că nu vrem. De vârste înaintate nu mai vorbesc, tata a ramas vaduv la 72 de ani, acum are 75 si daca ar vrea să își refacă viața (nu mai vrea, dar ca idee), sunt muuulte femei văduve în jur și aproape niciun bărbat văduv.
Și coroana? Nu uita de coroană! Ține-o bine pe cap! Lipește -o, eventual, cu o soluție rezistentă la apă, ca un bărbat care ești!
La 20.de.aninai de unde alege,.la 40 de ani iei ce a ramas și te bucuri și de aia..
Păi, sincer mi se pare că ești biased împotriva bărbaților.
Și nu pentru că l-ai criticat pe nenea din postare ci pentru că concluziile la care ai ajuns nu erau neutre ci tot băteau spre o extremitate, doar că cealaltă.
Adică, ăsta zice că toate femeile sunt toxice păi…(Mă așteptam să ajungi la concluzia că asta se întâmplă oricui și că este toxic să dai toată vina pe un gen în sine…) continui cu ‘actually’ bărbații sunt ăia în majoritate toxici 😂
Practic te concentrezi pe faptul că majoritatea celor pe care îi cunoști cu relații din tinerețe au relații ‘nașpa’ așa că cel mai probabil e OK să îți formezi relații după 35 de ani bazat pe această experiență personală- o concluzie în sine toxică.
Noh, uite că se poate both ways: Cunosc mulți căsătoriți după 35 de ani care sunt mizerabili și trăiesc în bula lor ne-asumată. Și da cunosc multe relații din tinerețe unde a existat comunicare și dragoste iar relațiile sunt foarte stabile. Efectiv nu am cunoscut vreodată oameni care să se afle în situația descrisă de tine, la acea vârstă. Și la în câte țări m-a dus viața, am cunoscut destul de mulți oameni diferiți și diverși.
Dar cu siguranță nu voi concluziona acum că ‘Precis ăla e secretul vieții, că așa cunosc eu niște oameni 😂’
Și vii la final și cu o concluzie apoteotică (cea care justifică concluzia ta la fel de extremistă ca nea Vasile), ‘pentru că societatea în care trăim este patriarhală’.
Eu știu că e la modă să spui anumite chestii și, dacă le spui, 99% nici nu te vor ruga să elaborezi și o vor lua de-a bună (că altfel riști să pari un paria că ai pus adevărul absolut sub semnul întrebării practic ești un monstru)
Însă eu sunt mai ‘naughty’, mai monstruleț așa și te-as ruga… dacă ai timp și dispoziție, să îmi spui cum ce ai ajuns la concluzia asta cu societatea patriarhală.
Aștept cu interes un răspuns de la tine, sper să nu mi-o iei în nume de rău.
Comentariu beton!12
Cazuri si cazuri, in mai am facut 32 de ani de mariaj si inca ne face placere prezenta jumatati alaturi, casatorit la 24, a fost greu in tinerete, greutatile fiind cele de natura financiara cate se pare ca nu ne-au afectat relatia in timp, am si cunostinte de genul pomenit de tine sau cum e cazul tau chiar si in familie, nu ii judec, fiecare cu propria experient.
Ca unul ce trăiește în păcat de 13 ani după încercarea eșuată de familie cu patalama aș zice că nenea ăsta nu știe pe ce lume trăiește.
Există viață după divorț și chiar și după 35-40 de ani. Și e chiar frumoasă!!!
Pe cine faci tu „bătrână”, bre Vasile?!:))
Cu fața aia faci reclamă la necaz. După modul în care gândești rămâi ultimul de pe raft.
Din fericire, femeilor trecute de 35 de ani li se fâlfâie de părerile unora care se cred cu coroană pe cap.
Am 46 de ani și momentan nu caut activ un partener și prefer să fiu singură decât prost însoțită.
Am fost căsătorită 20 de ani și pot spune că îmi e mai ușor acum decât când eram căsătorită. Am mai mult timp liber și nu mă mai simt împovărată, tot eu mă ocup de toate, dar în ritmul meu și fără feedback-uri nesolicitate.
Dacă o să întâlnesc pe cineva în cercurile în care mă învârt, bine, dacă nu, iarăși bine. La orice vârstă poți întâlni pe cineva potrivit pentru tine.
Dar și fără un partener, am o viață bună și împlinită, nu e neapărat nevoie să fii într-o relație ca să fii fericit. Acasă am un copil de crescut și un motan de smotocit, am prieteni foarte buni și viață socială, merg la club de alergat, de arte marțiale, de lectură, de tricotat, merg la concerte, la teatru și la restaurante și singură și aici nu se uită nimeni ciudat la tine.
Comentariu beton!32
Unde locuiești?
În Olanda.
La intrebarea cine e mai toxic, barbatul sau femeia, nu stiu sa raspund. Cred ca avem destui de ambele parti. Depinde cum definesti toxicitatea, caci toti suntem inclinati ( de cele mai multe ori inconstient) in a manipula partenerul sa faca ce vrem noi.
Din ce am putut vedea in relatiile din jur (a mea inclusiv), daca nu constientizam mizeriile reproduse din ce am invatat uitandu-ne la cuplurile comuniste care ne-au crescut, sansele sa fim „toxici” cu partenerul, sunt exponential mai mari.
Asadar, daca am inteles mizeriile pe care le-am facut/ni s-au facut si au dus la separare, da, sansele ca relatia dupa 35 de ani sa fie mai buna, sunt mari. E logic, cu experienta inveti si stii cum sa comporti mai bine/ sa pui limite celuilalt in caz de derapaje.
Daca ai inteles de tanar ca nu vrei sa reproduci niste scheme nasoale, incepi sa faci asta mai devreme, inainte ca relatia ta sa se duca de rapa. E ce am facut cu sotul meu, de tineri, de pe la 20 ani. Si suntem f fericiti si dupa 15 ani. Am evoluat impreuna, am trecut peste dificultati vorbind, ascultandu-ne, iertandu-ne pt greseli, etc. Nu e o viziune romantica a cuplului care a mers bine pt ca ne-am indragostit si tine pana la adanci batraneti. E o alegere sa fim parteneri pentru ca ne ascultam si vrem sa fie bine, sa ne intretinem relatia, etc.
Comentariu beton!19
Thank you!
Primul comentariu care aduce în discuție mult necesarul dezvăț (în cele mai multe cazuri) de dinamica relației părinților.
Într-adevăr, toxicitatea nu este gender specific, doar aromele sunt diferite. Mi se pare totuși ca este o trăsătură est europeana, ca sunt familii care nu s-au oprit până nu au produs un mascul “să le poarte numele”, și care va prelua ideea că el este unul din cei cu “coroana”. Sau soacre care se plâng ca ipochimenii au fost părăsiți, când ei” nu beau, nu fumează și nici nu au bătut-o”. Produsele acestui fel de educație, sau mai bine zis lipsa de educație crează mici monștri. Ascultam deunăzi, cu scopul de a mă relaxa, un interviu cu Marina Almășan, despre care nu am mai auzit de o veșnicie, dar pe vremuri i-am ascultat emisiunile. Femeia răspundea la niște întrebări, chiar mi-a făcut plăcere să o ascult și să o revăd! După care citesc comentariile, crezând ca vor fi și alții care îmi împărtășesc gândurile. Vai de zilele mele, apropape unanim, femei sau bărbați, s-au legat într-un mod foarte vulgar de aspectul ei fizic. Evident, relaxarea mea s-a spulberat și chiar mi-a creat o stare extrem de neplăcută. Revenind la subiect, cred ca dacă analizăm cu atenție persoana cu care vrem să avem o relație si vedem anumite stegulețe roșii, nu doar carcasa și sarmul primordial , cel puțin am putea “cumpăra “ ceva timp!
Eu sunt asa de toxica, încât de fiecare data când îmi mușc limba mi-e frica sa nu ma otrăvesc.
Comentariu beton!12
Scârț…ne cunoaștem din ’91 („sunt vechi, domnule…”), ne-am căsătorit în ’94 și suntem bine-bine-merci…fiecare cuplu are (sau n-are) povestea lui…generalizările (în general) nu fac neaparat bine, mai ales când e vorba de relațiile interumane…
Pe scurt, eu, acum, (aproape) 62, el 69. Eu, după o căsnicie neplăcută, nefericită (fără violență), începută în facultate, în care am pierdut vreo 15 ani, câțiva ani am fost singură, un parteneriat de 10 ani, plăcut dar nu fericit, el a plecat la ceruri, 3 ani singură, apoi, o relație începută fără așteptări deosebite cu un OM care s-a dovedit a fi minunat. El după două căsnicii/divorțuri zice că nu s-a schimbat de loc. Eu zic că m-am schimbat și de aceea îl pot aprecia la valoarea reală. Suntem de 3,5 ani împreună și se aud clopotele…de cununie! Revenind la subiect, nu am Threads, băiatul ăla habar nu are pe ce lume e, iar (aproape) fiecare dintre cei care au scris aici au propriile experiențe care au decurs din propriile decizii. Noi trebuie să știm ce vrem. Despicarea firului (altuia) în patru și chemarea la rațiune sau la regulă sunt inutile, în opinia mea.
Comentariu beton!18
De acord cu tine. La varsta aceea 35-40 ajungi la maturitatea deplina in care pretuiesti alte valori, alt stil de viata mai linistit fara toxicitate, fara jocuri si alte scheme sinistre. Bravo!
P.S – sper totusi sa nu ma prinda varsta aceea, dar aia e. Cum o fi drumul meu
Yup, sunt toxica. Sunt în aceeași barcă cu JT.
Nu vad de ce as suporta toate jocurile (ieftine) de manipulare din partea vreunui adolescent întârziat care o caută pe mă-sa și nu e in stare să trăiască singur când e plin de bărbați peste tot.
Deci mnu, nu fac nici cel mai mic efort de a vorbi cu cetățeanul care mă calcă pe coada, next. Mă dispera aia cu „sa muncim la relație”. Da’ muncește tu la tine, că Io nu ți-a datoare cu dezvoltarea personala.
Nu știu cine e mai toxic, cred că ambele sexe în aceeași măsură, da știu că pe mine mă scot din pepeni părerile nesolicitate.
Sau părerile in general.
Consider că am trăi într-o lume minunata dacă fiecare și-ar vedea de treaba lui și ar emite păreri doar in domeniul in care activeaza și în care are autoritate.
Comentariu beton!13
După femei umblă doar bărbatii săraci, pentru că după ăia bogati, umblă femeile după ei.
Comentariu beton!16
Dupa 259 de zile fara sex cam asta se intampla, incepi sa halucinezi ca porti coroana si ca femeile sunt niste harpii. Sigur ca e si invers, ni se intampla si noua sa dormim pe diagonala cam multisor si sa halucinam ca barbatii e porci.😅
Comentariu beton!11
In anii tineri oamenii se lanseaza in viata de adult, cu tot ce inseamna ea, cu job, copii, fara sa fie pregatiti nici emotional si nici mental (ca nu exista asa ceva la varsta de 18 ani si nici la aia de 25!) si de-aia unele cupluri se destrama pentru ca responsabilitatile sunt multe, presiunea e mare si nu mai fac fata. Bine, mai sunt si unii ce cred ca viata in doi o sa fie usoara, ca o sa fie permise lucruri nepermise si cand vad ca nu-i asa, isi iau talpasita din relatie.
Mai tarziu, cu experienta adunata din anii tineri si cand lucrurile se linistesc, cand grijile si responsabilitatile sunt mai putine, omul are timp sa creasca emotional si sa stie mai bine ce vrea, cum vrea si pe cine vrea langa el si de-aia urmatoarele relatii pot fi mai reusite decat primele chiar daca si in unele si in altele au existat ingredientele necesare, adica dragoste, atractie, interese comune etc.
Comentariu beton!12
Eu sunt din specia care n-a vrut să se mărite până pe la 40 , chit că m-a ștampilat societatea cu „n-o mai ia nimeni”, „ia repede ce poți că nu mai ai 20 de ani” etc. Până atunci, relațiile mele, destul de lungi, eșuau la balenele la mal pentru că dădeau toate in rutină, plecau fluturii din stomac și apăreau prăpăstii.
M-am căsătorit la 45 de ani, cu bărbatul care m-a cucerit nu doar corporal dar ne potrivim minune și sufletește și intelectual, așa că intrăm în al 11-lea an de căsnicie, ne distrăm de minune, rezolvăm probleme că trăim în România și, da, se poate! Dacă mă măritam înainte, cred că divorțam de câteva ori cu siguranță.
Absolut de acord. Relatie toxica din cauza de sot – stat in prima casatorie vreo 13 ani, divortata, recasatorita la 39 de ani, am deja 13 ani de casatorie cu al doilea sot – e minunat, relatie frumoasa, sanatoasa. Domnul mentionat in articol merita sa ramana singur, de ce sa chinuie pe careva?! Sa-si pazeasca coroana aia!
Realitatea este ca intram in relatii ori nevindecati ori cu aceleasi obiceiuri proaste din relatiile anterioare si speram ca de data asta o sa mearga. Total gresit. Si situatia de va repeat pana cand lectia v a fi invatata. As mai adauga ca, noi, cei trecuti de 40 apreciem restul vietii diferit, actionam diferit si clar iubim diferit, sincer, asumat si mai ales constienti de timpul ramas! Restul, povesti, traume Sau doar viziuni doferite. Make love not war! 🥰
0
M-am insurat la 30 de ani si am fost casatoriti 18 ani.
Am ramas in relatii normale cu fosta sotie, iar cu baiatul am relatii apropiate.
Nu m-am mai casatorit, am avut o relatie de 5 ani , iar acum sunt intr-o relatie de 9 ani.
Si mi-e bine. Si ea are o fata de 28 ani.
Cred ca respectul si increderea stau la baza oricarei relatii. Dar fiecare stie ce e mai bine pentru el.
Abia acum am citit… inclusiv niște comentarii. Cred că „proastele care vor să se simtă vii” au avut prea mult de a face cu băieței în corpuri de bărbați.