De fiecare dată când ies din casă, urmând să mă urc la volan, îmi propun să fiu zen, să nu mă mai enervez, să-i las pe toți să facă ce vor, eu să-mi văd de muzica mea și de gândurile mele.

Îmi repet așa ca o mantră că trebuie să rămân calm, să nu mă intereseze ce e în jur, să mă doară fix în cur de ce fac ceilalți din trafic.

Ghiciți ce? Nu reușesc niciodată, prieteni! Nu ai cum, în țara asta și mai ales în orașul ăsta, în București, efectiv nu ai cum să rămâi calm la volan decât dacă, cine știe, suferi de vreo tulburare care nu îți permite să te enervezi sau mai știu eu ce.

Dacă s-ar face vreun clasament cu orașul din UE unde sunt cei mai nesimțiți șoferi, Bucureștiul ar ieși pe primul loc an de an, la distanță imensă de următorul clasat.

Și acum, după această introducere mirifică, o să vreau să știu care sunt șoferii care vă enervează cel mai mult pe voi, care sunt ăia pe care îi urâți cu patimă?

O să încep eu, desigur.

Pe primul loc sunt cei care depășesc coloana de mașini, după care, odată ajunși în față, cer voie să se bage la loc în coloană. Desigur, depășesc pe contrasens, sau pe linia de tramvai, sau pe acostament, sau prin orice alt loc prin care ar putea depăși și „fraierii” care au ales să stea în coloană. Nu vă imaginați cât îi urăsc!

Cum nu vă imaginați cât de tare îi disprețuiesc și pe cei care-i lasă să se bage la loc în coloană. De ce? De ce-ai face asta? Ăla i-a luat de proști pe toți cei care așteaptă civilizați, iar eu îl las să se bage în față? Practic îi confirm c-a avut dreptate să-i considere fraieri pe toți. DE CE AȘ FACE ASTA?

Nu doar că nu-i las niciodată să se bage înapoi, dar dacă mi-o permite configurația locului le blochez accesul nesimțiților. De exemplu, dacă e ambuteiaj pe autostradă și încep „șmecherii” să depășească pe banda de urgență, îmi pun mașina în așa fel încât să nu poată trece. După care asist satisfăcut la recitalul de claxoane și înjurături.

Am și câteva locuri în plin București unde fac exact la fel. Îmi pun mașina astfel încât să nu poată depăși nesimțiții toată coloana și să se bage în față. Mă încearcă niște satisfacții orgasmice când le văd ochii holbați și, mai ales, când încep să gesticuleze nervoși.

Nu, prieteni, nu-i las niciodată să mă ia de fraier, dacă îmi stă în puteri să fac asta.

Pe locul doi, dar aproape la fel de tare, îi urăsc p-ăia care merg pe banda a doua pe autostradă. Sau, mai bine zis, pe banda de viteză de lângă axul drumului.

Să ne înțelegem, mă refer la cei care merg kilometri întregi, la cei care nici nu se gândesc să treacă pe banda întâi deși le permite traficul să revină pe ea, adică să facă precum spune legea.

Da, da, știu c-o să vină ca o lovitură pentru toți cei care susțin că „nu sunt obligat să mă dau la o parte”, dar legea spune clar că banda de viteză se folosește doar pentru depășiri, după care ești obligat să revii pe banda unu sau, dacă autostrada are mai mult de două benzi, pe una dintre cele care nu se află lângă axul drumului.

Dar cine căcat stă să citească legile în România, când se știe că sunt făcute doar pentru fraieri? Prin urmare, la orice drum pe una dintre și-așa puținele autostrăzi de la noi, o să dai peste nesimțiții care merg exclusiv pe banda de viteză.

Doamne apără și păzește, nu aveți idee în ce hal îmi urcă tensiunea și cât de tare pot să-i urăsc.

Mai am desigur multe alte categorii, dar astea sunt cele două care-mi duc pulsul în 200 de fiecare dată.

Voi? Cum stați? Care sunt?