Nu cred că există în limba română o expresie mai imbecilo-ipocrită decât „și-a refăcut viața”. Mai ales când se referă la oameni care au trecut printr-un divorț și acum sunt într-o altă relație.
De fapt, mint, există: „X si-a refăcut viața, în timp ce Y e încă singur/singură”. Unde Y este fosta parteneră/fostul partener a lui X.
Pentru 99% din populația acestei țări este evident că doar dacă ai intrat într-o nouă relație „ți-ai refăcut viața”. Dacă nu, nu. Pentru că, nu-i așa, ce viață refăcută e aia în care ești singur? Se știe că, pe aceste meleaguri, oamenii singuri sunt doar niște ratați care nu vor să recunoască asta.
Iar dovada supremă că fix așa gândesc vajnicii urmași ai dacilor liberi sunt exact întrebările de genul: „ai de gând să-ți refaci viața sau mai aștepți?”.
Doar cine n-a trecut printr-un divorț (sau o despărțire după o relație lungă) n-a primit această întrebare de noaptea minții. Nu știu cum gândiți voi, dar eu cu greu pot găsi ceva care să sune mai înfiorător.
Iar cel mai „amuzant” este că poți să ai surpriza să primești întrebări de genul ăsta de la absolut oricine. Lasă prietenii apropiați, dar oameni pe care de-abia dacă-i cunoști n-au nicio problemă să te întrebe chestii despre refăcutul vieții.
Iar dacă cumva le atragi atenția că nu prea e ok ce fac, li se holbează ochii-n cap ca merele de Voinești și se simt foarte ultragiați. De ce? Pentru că ei consideră că n-au făcut nimic rău, te-au întrebat cu cele mai bune intenții, au vrut doar să ajute, dăăă.
Fix ca ăia care complimentează femeile zicându-le „arăți foarte bine pentru vârsta ta” sau „ești neschimbată, arăți exact ca acum douășopt de ani”.
Ar trebui să le vedeți fețele dacă încerci să le explici că întrebarea e de căcat și complimentul de-a dreptul jignitor.
Vă zic, dacă nu mi-ar fi lene, aș scrie un ghid cu întrebări care n-ar trebui puse niciodată și complimente care nu sunt ceea ce par.
Dar poate mă ajutați voi și le scrieți în comentarii, că dacă am o bază de la care să pornesc, poate chiar mă îndur să las lenea și să-l scriu.
sursa foto: freepik.com
Pe mine nu m-o-ntrebat nimeni nimic. O fi pentru că nu mă-nvârt printre români? 🤭
Comentariu beton!72
Mai ai îndoieli?
Bine, supriza mea e că nici măcar frati-to n-a întrebat. 😀
Exact, pe mine ma intreaba maica-mea de cate ori ne vedem. Ca nu mai poate ea de grija mea cine imi aduce o cana de apa la batranete. Si atunci ii inchid gura, senina, dar tie cine iti aduce? 🤭🤣🤣🤣 Asa ca subscriu la ce zicea Mihai, putea fi fratele cel cu intrebarea. 🤣🤣🤣
Comentariu beton!77
@MV: nu el nu mă-treabă d-astea, că așteaptă să-i spun io, da’ io tac chitic. 🤣
Comentariu beton!23
Probabil ți-ai refăcut viața :))))
„Pune mâna și fă un copil!”
Cred că cea mai des auzită e: „Când vă căsătoriți?”, urmată îndeaproape de: „Nu vreți și voi să faceți un copil?”..ne place așa să intrăm cu bocancii unde nu ne fierbe oala..
Comentariu beton!76
dar nu se termina acolo. “De ce nu-i faceti si un fratior sau o surioara?”
Comentariu beton!59
Si daca faci trei „da’ nu ai de gand sa te opresti, nu sunt prea multi?” 😆
Comentariu beton!50
Şi când află cât a crescut copilu’ urmează urarea:,, Să vă trăiască!”,de parcă …
Eeee, de intrebarea asta nu scapa nici potentialii bunici: si ai nepoti? nu vrea sa faca fii-tu? o, ar fi bine, sa poti sa-i mai ajuti.
Deci l-a luat pe el, m-a luat pe mine si mi-a facut si program.
Comentariu beton!27
de ce ai divorțat de X?că era om 😡🤬
ia-l tu dacă e asa bun.
p.s. intru mai târziu sa citesc comentariile, o sa fie frumos și azi.
Comentariu beton!102
Pe mine ma suna fosta soacra și la 3 ani după divorț sa ma împac cu fiul ei ca avea și 2 calități- nu bea și nu fumează. Am zis ca îl preferam fără aceste calități vitale ci cu altele mai simple- sa își prioritizeze copiii și nevasta.
Intr-un final l-a luat înapoi acasă sa aibă grija de el ca săracul de el singur nu se descurca la 45 ani
Comentariu beton!140
@Gabriela, de aia te suna pe tine. Ca se temea ca v-a trebui sa aiba ea grija de el.
Comentariu beton!114
Si dupa ce faci un copil:
-Da’ cand ii faceti un fratior? 🤪😭👀
Vorba proverbului:
„Câinele moare de drum lung și prostul de grija altuia” 😈
Atât zic.
Comentariu beton!71
Din aceeași categorie e întrebarea… Și când faceți copiii care sa va împlinească viata? Sau … ai pierdut trenul. Spuse pe un ton glumeț, ca sa nu pară chiar asa grele
Comentariu beton!48
acum, că aveți o fată, un băiat când faceți? sau invers.
a, să nu-i uităm pe ăia cu „da’ de ce-ai mai făcut încă un copil?”
Comentariu beton!93
Pentru cel de-al treilea copil aveam deja pregatit raspunsul: mi-au mai ramas niste caiete tip I si nu aveam la ce sa le folosesc.
Comentariu beton!141
sau întrebarea „de ce ai divorțat?”, când între tine și „intervievator” nu există o relație apropiată, vorbești rar, din complezență, 2-3 cuvinte.
Comentariu beton!59
@jeni, da-da, ceva de genul ăsta am răspuns și eu, la al doilea: mi-au rămas o grămadă de haine noi de la primul și-am zis să nu le arunc!
Comentariu beton!102
prima data am băgat fisa greșită roz/albastru🤣🤣🤣
Comentariu beton!19
@Mălina, în cercul meu de cunoscuți, acum doi ani a avut loc un divorț, de care s-a aflat la vreo juma după producere.
Ea a rămas prin peisaj, fiind prietenă veche cu cineva din familie.
Anul trecut, după vreo 3-4 luni în care am ascultat-o povestind despre viața înainte și după (eu fiind doar martor involuntar la discuții), am considerat că, pentru a o înțelege mai bine, am putea să știm și care a fost motivul care a dus la acel punct.
Chiar dacă nu spusese până atunci, femeia părea dornică să detalieze, așa că, într-una din zilele în care discuția de grup se rezuma la ea vorbind despre divorț, iar noi ascultând-o, eu am strecurat cumva întrebarea „de ce?”.
I-a luat vreo 10 secunde să înceapă să răspundă. Iar după juma de oră am ajuns la concluzia că mai bine îmi băgam un băț în dos înainte să deschid gura, că ce am aflat a produs o surpriză destul de mare.
Pot înțelege cum nu oricine este dispus să vorbească deschis despre o astfel de situație, tocmai d-aia mă enervez și chiar dacă nu sunt vizat, reacționez la întrebări care nu ar trebui puse.
Comentariu beton!33
@Lucian M, înțeleg și ce spui tu. într-un cerc de amici, contextul e altul.
măi, eu am asistat la niște momente penibile, în care dialogul a fost cam așa:
-vai, tu ești fata lui X?
-da.
-nu te-am mai văzut de când erai mică! ești măritată?
-nu.
-da’ de ce nu te măriți?!
-am divorțat de câteva luni..
și-apoi rafalele de-ntrebări:
-da’ de ce-ai divorțat?? da’ copii ai?? da’ maică-ta ce zice?? da’ acum nu-ți refaci viața??
și, apropo de complimentele care nu sunt ceea ce par, mă scot din sărite
*ce bine arăți astăzi!
*nu-ți arăți vârsta!
*ce te întinerește coafura/ machiajul ăsta!
*rochia/fusta asta îți stă super, te face mai slabă!
*șofezi bine pt o femeie!
Comentariu beton!98
Păi tocmai aia e.
Eu o cunosc pe fată de mulți-mulți ani, am stat cu ea (și cu fostul ei) la masă, dar mi-am permis să o întreb ce s-a întâmplat abia hăt, după ce m-am convins că nu o să mi se spună că nu mă f*te grija.
Că alții au încasat-o.
Îmi pare rău pentru situațiile prin care ai trecut tu.
Comentariu beton!20
Am scris un raspuns referitor la comentariul cu asa-zisele ”complimente scris de Mălina, raspuns care s-a pozitionat gresit la alt comentariu. Va rog sa reconsiderati amplasrea ca sa aiba sens raspunsul. Multumesc!
Pentru că mi-au mai rămas niște Pampers…
Eu am primit intrebarea din titlu in conditiile in care sunt vaduva. Cu variatiunea: Si ai de gand sa iti gasesti pe cineva?, intrebare pusa doar la cateva luni de cand dobandisem proaspatul statut
Comentariu beton!101
Pffff
Asta e grea, cred ca e ca o amputare, ce cretin poate intreba asa ceva in aceasta situatie?
Comentariu beton!43
@Oana, vezi si comenrmtariul meu fix pe aceeasi tema. Mama a ramas vaduva la 49 de ani. Intrebarea a fost pusa de mai multe ori. Ca sa nu mai spun ca pețitorii au curs si ei unul dupa altul, toti refuzati.
Comentariu beton!30
Bonus, dupa intrebarea cu iti gasesti pe cineva, vine si replica aaa, tu ai si doi copii…; si, cati ani tu acum? offf -toata lumea un suflet, nu alta
Comentariu beton!23
@AdinaE, eu aveam 44 de ani. Am fost tentata sa le spun ca m-as fi ingopat odata cu el, dar legislatia nu permite
Comentariu beton!50
Și eu sunt văduvă și verisoara fostului soț mi-a găsit unul „băiat bun, are pensie bună și ajutor social. Mai bea el, dar nu fumează” . I-am spus că nu merge, eu fumez și nu beau.
Comentariu beton!105
Și la mine la fel. Și cand le spun că nu mă interesează, fac ochii mari și mai lansează una: păi și o să stai singură toată viața? După 7 ani nici măcar nu mă mai enervez, mă amuz.
Comentariu beton!40
Nu știu dacă o să accepți acest comentariu, este lung cât o zi de post negru, scris la nervi acum câțiva ani și cred ca are și ceva expresii mai puțin cuminți dar, mi s-a parut apropiat de subiect.
„Amestecuri” personale care mă scot din minți
Ați observat că toți cei din jurul vostru știu cum trebuie să vă trăiți viața mai bine decât știți voi ? Cel mai tare mă activează ruda venită din fundu’ satului, care a ieșit din același sat de trei ori în toată viața ei, a treia oară fiind pt că a venit la tine și care, deși te vede pt prima dată în viața ei, începe brusc să-ți dea sfaturi de viață ca să o duci la fel de „bine” ca și ea.
Vă las mai jos o lista de întrebări care mă scot din minți și, cu greu ma abțin să nu dau un cap în gură persoanei din fața mea. Vă aștept să completați cu ce vă activează vouă partea sadică.
1. Ce salariu ai ?
Păi, mai, coană Joițo, nu e treaba ta. Știu sigur că veniturile mele nu te afectează pe tine. Sau, te-ar afecta dacă aș transfera parte din ele la tine sub saltea. Atâta timp cât nu trăiesc la tine în casă și nu mănânc la tine la masă, eu zic că poți să mori liniștită de oftică pt ca n-o să afli. Varianta de raspuns pe care l-am dat pt ca n-am putut sa-l controlez pe micul Hulk: minimul pe economie da’ o sug bine și-am găsit unul cu bani care mă întreține.
2. Cine te mai ia la vârsta ta?
Ha ?!? Clasica întrebare a rudei de la țară care a mâncat toată viața bătaie de la același bărbat dar zice mereu că a avut o căsnicie ultra-extra-super fericită. Măi, mămăică, nu sunt dresată ca să mă ia cineva ca animal de companie. Și, să mă ia de unde ? Nu stau în șanț, nu am cort pe câmp.
3. Da’ nu te mai măriți și tu?
Ba da, dar îl aștept pe Făt Frumos. Momentan a apărut doar calul și nu era tocmai în stare bună.
4. Vaaai, da’ ai divorțat de atâta timp, când îți refaci viața ?
Asta e cu KO. Nu știu ce ar trebui să refac. Sunt deja în viață, n-am nevoie de resuscitare, nu bântui muierile curioase. Am divorțat, n-am murit dar nu prea știu cum să-ți explic că singurul lucru care trebuie refăcut e creierul tău, pt simplul motiv că nu-l ai.
5. Când faci un copil ?
Cu variante: dacă ai copil, de ce nu-l faci p’al doilea ca să nu crească singur? Cine îți duce numele mai departe ? Cine îți aduce o cană cu apă la bătrânețe?
Păi, n-am știut că trebuie să am un check list: măritat – done! rate la bancă – done! copil – loading, etc.
Despre nume, trebuie să te anunț că mai sunt sute cu același nume ca al meu (și al tău – pt cei care fac copii ca să le ducă numele mai departe). N-am descoperit leacul pt cancer, n-am eradicat foamea în lume, n-am nimic care să mă facă specială și să mă delimiteze dintr-o mare de oameni cu același nume.
Cana cu apă mi-o dă asistenta de la azil dacă nu fac pe mine și mănânc tot din farfurie. Copilu’ ala care a fost creat special ca să mi-o aducă va fi pe partea cealaltă a globului dacă e suficient de inteligent încat sa fugă și, în cel mai fericit caz, îmi va trimite o poza cu multe pahare pline cu apă.
6. De ce n-ați rămas împreună pt copil ?
Păi, în primul rând, nu-mi stătea bine cu ochii vineți. Duuh ! Dacă ai facut un copil pt că ai crezut cu tărie că poți lăsa în lume ceva mai bun decât tine și chiar vrei să-l educi pt ca el sa fie schimbarea în bine de care are nevoie societatea, e clar că nu poți face asta într-un mediu bolnav. Altfel, o să eliberezi în lume un alt exemplar la fel de toxic ca și tine sau ca cel ce te-a ajutat la procreere.
7. Când te așezi la casa ta ?
Varianta a punctului 3. Nu stau în cort, nu mănânc din șanț. Sunt într-o casă și ghici !? Am wc în casa și-mi curge apa din perete. Și, de obicei mă așez când mănânc, cănd îmi beau cafeaua…
8. Ce faci cu banii ?
Varianta a punctului 1. Mă îmbăt, mă droghez și din când în când plătesc căte un gigolo. Dacă vrei, îți dau ție ce-mi rămâne.
9. Ce faci toată ziua în casă ?
Seps, foarte mult seps. Schimb bateriile la vibrator cam de trei ori pe zi. În plus, vezi răspunsul anterior: beau, mă droghez, etc
10. Ești inteligentă, de ce ești singură ?
De obicei după asta urmează și completarea: trebuie să-ți găsești pe cineva.
Exact ! Fix d’aia ! Și cum adică să-mi găsesc pe cineva ? Am pisică. Căteodată și căte un șoricel. Oamenii se respectă nu se iau ca animale de companie dar dacă insiști, pot să-ți pun un preș la ușă
11. N-ai găsit și tu o meserie normală ?
Eh, asta, având în vedere cu ce mă ocup, mi se pare cireașa de pe tort. În primul rând, vreau o explicație pt „normală”. În al doilea rând, că mături strada sau construiești rachete, orice faci este normal. Coană Joițo, dacă tu ți-ai făcut o meserie din a da cu sapa și a sta la cratiță așteptând să-ți vină consortul de la cărciumă cu restul de salariu care i-a ramas dupa ce și-a achitat „caietul”, dă-mi voie să-ți spun că nu e nimic normal în așa ceva. În plus, îmi place să am venituri proprii, să nu depind de ăla de lânga mine cănd am nevoie de o pereche de chiloți. Oricum, când ți se trezește neuronul explică-mi ce înseamnă „meserie normală”. Ah, scuze, n-ai neuron.
Cam atăt din ce activează scorpia din mine. Sunt sigură că sunt mult mai multe dar cu astea m-am trezit în cap azi. Exact, n-am dormit bine și mă așteaptă o zi lungă.
Hai, să aveți un sfârșit de săptămână fantastic !
Am auzit despre X ca si-a refacut viata: a gasit tot un psihopat/o psihopata cu care sa se cupleze 😉
Comentariu beton!37
in sine sintagma “a-ți reface viața” (după divorț, despărțire, etc) e fără sens, e o eroare
“Nu mai faceți al doilea copil ?”
Asta după două sarcini avansate pierdute.
Comentariu beton!37
Eu am rezolvat-o repede. Divorțul a însemnat refacerea vieții ca înainte era defectă. Am dat replica asta de câteva ori și cred ca s-a dus vestea ca am scăpat- sau poate știu ca sunt a dracului și probabil l-as teroriza pe potențialul reparator.🤣🤣
Ma mai întreabă câte o prietena din când în când dacă mi-am găsit pe cineva dar asta e în alt registru sau ton mult mai ușor de înțeles
Comentariu beton!57
“Nu aveți copii? Cum, nu aveți? Deloc?” (De parcă ai putea avea copii doar așa, puțin, cât de cât elegant 🙄).
O vreme le-am zis că noi nu știm cum se fac copiii. Măcar nu s-a oferit nimeni să ne explice 😂
După o vreme m-am deprins să spun, în cuvinte simple, cum stau lucrurile. “Oh, nu poți… nu știam” (ete acuma știi). “Săraca de tine” (🤬). “Dar puteți să adoptați. De ce nu adoptați?”.
Oamenii ăștia se comportă de parcă a avea un copil e o chestie de bifat pe lista de TO DO. Cum-necum, probleme medicale sau nu, blocaj psihologic sau nu, orice alte aspecte personale sau nu, trebuie să ai copii!
Comentariu beton!84
La mine e si mai misto! Mi-am pierdut unicul copil acum trei ani. De atunci, aud patru intrebari idioate puse in mod constant, uneori de oameni la care aveam niste pretentii…
1. Si era singurul copil?( de parca daca mai aveam 10 acasa, nu mai conta ca l-am pierdut!)
2. Si nu v-ati gandit sa faceti altul?( uneori sunt sarcastica si fac pe uimita: Vaaai, nu ne-am gandit dar bine ca ne-ai dat tu ideea!)
3 Dar de ce nu adoptati unul…sunt atati copii aruncati prin orfelinate!
Si 4, varful de lance: Si n-ati mai trecut peste? Peste insemnand pierderea peste care treci ca peste o banala raceala, dupa unii ganditori in viata, in conditiile in care nu ma plang in fata nimanui, nu fac discutii despre copilul meu, nu sunt genul la care durerea trebuie sa fie „la vedere”, pentru ca nu traiesc cu lumea.
Prin urmare, raspunsurile sunt in functie de starea in care ma prinde respectivul. Doar ma asigur ca ii trece sa ma mai intrebe ceva pe subiect, ever!
Comentariu beton!157
@Monica, vai, vai… 🙁 Condoleante din tot sufletul (stiu cat de reci si goale sunt cuvintele intr-o asemenea nenorocire, dar imi pare tare, tare rau 🙁 )
Intrebarile sunt sinistre, nici nu se poate descrie. Iar varful de lance e… de neimaginat pentru o fiinta umana cu minima judecata.
Te imbratisez din tot sufletul.
Comentariu beton!58
@Monica
Îmi pare tare rău.
Nu am cuvinte.
Te îmbrățișez.
Comentariu beton!12
@Monica
Nu-mi pot imagina. Mi-ai oferit o perspectiva noua. Cele mai calde si blande ganduri, pentru tine.
@Monica, condoleanțe.
Nu știu zău cum o mama poate supraviețui în asemenea context. Sau sa rămână lucida.
Te îmbrățișez cu mult drag.
@Monica
Doamne, e infiorator. Intr-o asemenea situatie nu poti sa mai spui nimic. Iar intrebarile sunt…dezgustatoare, ca nu am alt cuvant acum.
Imi pare foarte, foarte rau!
Da, sunt complimente care pot avea un sens subințeles neplacut , totusi care ar fi alternativa la ele pentru ca uneori le spui cu sinceritate pentru ca observi cineva arata bine (mai bine, foarte bine) in momentul respectiv. Deci ce ar trebui sa spui daca constati ca iti place cum arata inacel moment cineva fara sa se inteleaga gresit?
@ Ina, fara suparare, eu cred ca si aceasta exprimare a ta poate fi considerata neportivita: ”Nu știu zău cum o mama poate supraviețui în asemenea context. Sau sa rămână lucida”
Să subințeleg ca te întrebi ca daca respectiva mama a supraviețuit nu a fost afectată suficient, cu adevarat de tragedie ?
Spun asta din propria experienta de viata. In tinerețe am avut nefericita ocazia sa traiesc situația cand băiatul, student, al unei prietene de familie a murit inecat. Iar prima vorba pe care am spus-o cand am aflat vestea asta a fost : ”si Livia mai traieste, a supraviețuit?”. Ei bine, la cativa ani distanta mi-am pierdut fiul. Nu se pot gasi cuvintele suficient de puternice sa se descrie ce simti ca mama cand se intampla asa o nenorocire si totusi supraviețuiesti…. Dar mi-am primit lectia vorbelor spuse candva prin afirmația unei nepoate care de altfel ma iubeste ”lasa, că Tanti Angela e tare, seamana cu bunicul” dându-mi impresia ca daca nu se vede pe mine suferinta pentru că, asa cum spune și î Monica, am evitat sa ma plang si sa vorbesc despre tragedia mea, ea nici nu prea există. M-a durut tare aceasta vorba ca ”sunt tare”…
Ce vreau sa spun este că nu toate expresiile folosite de noi uneori au neapărat acel inteles care poate fi interpretat ca urat, neplacut, agresiv. Contează si tonul cu care le spui, afectiunea și interesul pentru persoana cu care vorbesti.
Mai adaug ca, in acest context, verbul ”a reface” are sensul de ”a o relua de la capăt”, a incepe iar viata in doi, cred, deci poate fi acceptat.
@dna C.. Îmi pare rău. Nu m-am priceput mai bine de atât sa îmi expun sentimentele despre ceva ce mi se pare tragic. Sunt mama de copil mic de aceea nu pot concepe asemenea tragedie. Chiar îmi pare rău. Tonul e cât se poate de cald și regretele sincere.
Mulțumesc pentru observație.
Probabil, câteodată, tăcerea e mai indicata 😔
La dat sfaturi cred ca romanii sant campioni mondiali ! Chiar daca nu le ceri,ei tot ti le dau…! Atat cat ii duce neuronul!
Pentru astia ignoranta este singura solutie,altfel o iei pe aratura !
Comentariu beton!30
Nu sunt doar romanii, stai linistita. E chestie générala din pacate… toti sunt plini de intentii bune.
Ca intrebarea nelipsita : voi cand faceti un copil ? In mod bizar nu se intreaba nimeni niciodata daca poti, poate incerci, poate ai pierdut sarcini, poate sunt problème médicale.. astea nu conteaza ! Pe ei ii freaca grija
Comentariu beton!13
Andreea, dacă le spui de probleme medicale, știu ei pe cineva care a făcut tratament și a reușit. Sau te învață să bei ceai de coada șoricelului ca e reușită 200 %
Comentariu beton!25
Si daca esti vaduv / vaduva auzi ca si-a refacut viata. De parca a murit si el/ea cu partenerul. Sau daca si-au gasit totusi un nou partener. Ia uite l-a uitat / a uitat-o repede pe…. Daca nu mergi inainte nu-i bine, daca il plangi pe raposatul / raposata iar nu-i bine🤷♀️.
Comentariu beton!47
Mi-am mai adus aminte de una care pe mine m-a dat pe spate. E si nu e pe subiect, dar eu o incadrez la intrebari idioate.
Ce-i care au casatorii mixte sau copii cu parteneri care vorbesc alta limba stiu la ce ma refer.
Eu vorbesc cu copilul meu româneste, tata-su neerlandeza. Si primesc intrebarea de la o românca: Da de ce nu vorbeste si tatal lui cu el româneşte? Pentru ca e belgian! A venit raspunsul meu. Nu am vazut atata rasism in viata mea, cum am vazut in ochii ei atunci 🙄.
Comentariu beton!37
@AdinaE Intrebarea aia cu „daca faci copii cu el primesti alocatie din ambele tari?” nu o stii? :))
Comentariu beton!17
@Ana, sau ” De ce mai vorbesti cu el româneşte ca voi traiti aici. – Ca sa se inteleaga cu rudele din România.
– De ce sa vorbeasca copilul si româneşte? Cine mai vorbeste româneşte? (In sensul ca ce limba mai e si asta). Raspuns: Eu !
Mai vin intreabarile idioate : da tu cum te intelegi cu sotul? Adica ce limba vorbim? Toate de la concetateni români.
Dar tu ce faci, lucrezi in fabrica, curatenie? Nu la birou. Arat poze cu familia (veri, parinti, frati). Dar el cu ce se ocupa? E profesor universitar. Si ea? Doctor. De parca daca as veni din România nu sunt si oameni educati.
Intrebarile astea vin de la belgieni si nu români.
Lista e lunga 😐
Comentariu beton!21
@AdinaE Ai trecut prin aceleasi intrebari tampite, se pare. :)))
Varful l-a atins o matusa care nici nu il cunoscuse inca: „Dar la el acasa nu isi gasea femeie? Sau alea nu se uita la el?”.
Ei, si uite asa mai taiem din legaturile familiale :))))
Comentariu beton!33
AdinaE asta imi aminteste de o poveste a nevesta-mii. EU nu am d-astea ca is urat si nu se baga lumea in seama cu mine.
a ajuns doamna la un bar de roacheri, inaintea mea. Pana sa ajung io a venit un baiat sa se bage in seama cu ea. Mai spart asa omu, cu un tatuaj mare cu scorpion pe fata. Tot tacamu.
Si…incepe sa vorbeasca cu ea…in suedeza. Doamna: „spune in engleza ca sunt la inceput cu suedeza”.
ala: aha, da de unde esti
ea: Romania
A facut ala 2 pasi in spate.
da totusi omu nu se lasa, dupa ce isi revine din soc: si..ce faci aci?
ea: pai uite, invat suedeza sa pot sa ma angajez in spital ca is doctor
ala de-a dreptu bulversat, deja: aaaa…you have educatiooon???????
Comentariu beton!32
@Animaloo, 🤣🤣🤣.
La inceput nu indrazneau sa ma intrebe pe mine, asa ca il intrebau pe domnul sot: Unde lucreaza? La… fabrica renumita de chips. La banda? Nu, la birouri. Le pica fata. Cand mai aud ca am si un master le cad dintii pe asfalt.
Acum lucrez la un fel de STB, cel mai tare din Flandra. Cand raspund unde lucrez, intrebarea curiosului e: Ca sofer? Eu: Nu, ca nu am carnet. – Pai si atunci ce faci acolo? 🙄. Ultima data cand am primit intrebarea cheie, sotul a inceput sa râdă si i-a zis amicului: doar n-o sa spui si tu ca e soferita🤣
Am invatat intre timp sa raspund intai cu functia si apoi cu firma unde lucrez.
Comentariu beton!12
bine, acum nu mai avem probleme. Ca io moaca de arab, deci nu prea au oamenii tupeu sa ma intrebe nimic 😀
si doamna vorbeste suedeza chiar decent. Deci suntem liberi de intrebari idioate
„Da’ cine te mai ia pe tine, mama? Trecuta de X ani, divorțată, cu copii?”
Ești trecuta la morți, practic.
Comentariu beton!98
băi, și ce bune erau vremurile alea fără PC! plus că mai trăia și Dabija…
Comentariu beton!39
Dabija era ăla, vărul lui Lute? 😛
da, da, doar că la uasluy siti eram mari fani Karl May (din cauza peisajului, cred), așa că Lute al vostru la noi era „indianul Talpă-Iute, cum te prinde, cum…”
Comentariu beton!20
Asta e pistol cu apă,e nimic cu „refacerea vieții” ;s-o vezi pe-aia cu propriul copil, să-ți zică,”vai ce frumoasă e nepoțica dvs”.
Și acum serios:cum și-or imagina oamenii ăștia care întreabă despre „refacerea vieții”că vei răspunde? că nici eu care am rămas văduvă n-am avut un răspuns decât când am avut și un copil împreună în a doua relație.
Comentariu beton!19
Da’ cine te-a pus să faci copii la bătrânețe…?
/ironie off
Comentariu beton!28
Pe asta cu „nepoțica” am auzit-o servită multora, mai ales că acum se fac copii mai târziu. Din fericire pentru mine, mi-am impus, dacă zic ceva, să zic de „fetiță” sau „băiețel”, după caz, fără asocieri de rudenie.
Comentariu beton!11
Ugh, ce-am făcut de-am intrat în Spam? 🥺
Nu știu, ceva nu i-a plăcut. Dar l-am recuperat.
Mihai ❤️
Avem, avem si d-astea. O sa imi iau ceva hate, dar ce poate fi mai frumos decat sa ii enervezi pe unii?
Cu actuala sotie din dotare, eram impreuna de vreo 3 ani si ceva, si bunica unui vecin o ia la misto pe viitoarea soata: „Maica, de mai mult de un an si nu ai prins si tu buchetul? Ca ai deja peste 30 de ani si e greu!”
La care mandra: „Mamaie, nici dumneata nu ai prins coroana, si ai peste 70, asa ca…probabil ca urmeaza!”. S-a facut baba mov de nervi dar a inghitit-o.
Apoi, tot cu mandra, eram casatoriti, si era gravida in 6 luni. Fiind intr-un cadru mai larg, bunica-mea ii zice: „Draga mamei, dar esti cam balonata. Sa iti dea mamaia ceva, o pastila?”
Aici eu: „Peste 3 luni se debaloneaza sigur, ca apare fie-mea!”
In urma cu ceva ani, inainte de soata, am avut o relatie mai lunga cu altcineva. Venind din delegatie fara sa anunt si dorind sa ii fac o surpriza, m-am inarmat cu flori si cadou, ca na, si hai la ea, mai ales ca aveam si cheia. Ajungand acolo, ea se juca de-a animalul cu doua spinari cu cel mai bun prieten al meu. Evident ca s-a terminat. La cateva saptamani dupa, mergand singur la o intalnire in familie, varul meu ma intreaba de ea. Si i-am spus ca nu mai suntem impreuna. La care el: „Pacat, va statea bine impreuna si era o fata misto!”.
„Bai, zic, ia-o tu! Ramane in familie si te descurci…dupa”
Alte d-astea:
Despre unul care a ajuns la racoare pentru ca prea multi hormoni:
„Vai, maica, era un copil tare respectuos!” Pai da, de prea mult respect le iubea asa. Doar ca, lipsind consimtamantul, se cheama viol!
„Nenorocita aia mica, l-a bagat nevinovat in puscarie!”. Pai cum, sigur ca da, ca el s-a impiedicat si a cazut in ea. Si mai era si cu vreo 20 de ani mai mare decat copila aia…
„Vai, ce bine iti sta in mov!”. Desigur, se asorteaza cu vanataile de la ochi.
„Arati mai bine decat la 20 de ani, mai ales dupa ce ai slabit atat. Oare cum ai facut?. ” Raspuns: „Avea cancer in stadiul 4!”.
„Lasa, mama, ca barbatul e barbat! Daca aduce bani in casa si te iubeste e bun!”. Spusa de mama fiicei batute si inselate de sot!
„A furat, dar a si facut!”, un manager aparat de niste subalterni. Dupa vreo 4 luni compania a falimentat, ala incheiase contracte care nu puteau fi onorate pe motiv de supra supra evaluare de pret.
„Esti o nenorocita si nu o sa iti mai vezi cei 3 copii niciodata! Am bani si ii dau pe toti doar sa te distrug!”, spuse de un afacerist fostei sotii. Evident, uitand sa precizeze ca el ii facuse un copil cumnatei sale (sora sotiei) cand ei inca erau casatoriti.
„Frate-tu a fost ok, sa te vad si pe tine!”, spusa de o tipa cu care ma combinasem intr-o seara. Nu a mai vazut, e cea mai proasta replica posibila!
Comentariu beton!65
@STM, dupa ce a batut-o si a bagat-o in spital: Nu divorta, ca te-a tinut in facultate 😑.
Comentariu beton!16
@AdinaE: avem si d-astea! Batuta si aproape stransa de gat pana la asfixiere, replica soacrei: „Si cine te mai ia pe tine cu 2 copii mici?”. Well, s-a gasit cine…
Comentariu beton!25
Eu am auzit asa :
1.”De ce nu ai facut avort daca tot stiai ca va despartiti ca e greu cu 2 copii” -rezultatul faptului ca nu am facut intrerupere de sarcina,adica al doilea fiu, era langa mine si avea vreo 6 ani la momentul ala. Crede-ma ca asa am vrut sa ii fut o laba peste bot persoanei
2.De ce nu iti refaci tu viata ca trebuie sa ai si tu pe cineva langa tine- raspunsul e pt ca nu e stricata
3. De ce ai plecat din țară ca sunt salarii bune si la noi, apropo dar cat castigi?- Raspund ca banii nu sunt intotdeauna factorul de decizie cand oamenii se muta, poate sa fie vremea
4. Cum te descurci singura cu doi copii, job si casa? – La fel ca inainte sa fiu divortata
5. De ce nu schimbi mașina si tot cu aia mergi de 7 ani ca frate-miu din Anglia a schimbat 3 masini in 5 ani de cand e plecat, acum are BMW -Raspunsul meu a fost si tu de ce conduci tot loganul ala de acum 12 ani?
6. E greu afară nu-i așa, printre straini ? -Raspuns: La fel ca in Bucuresti
Comentariu beton!86
Și mai vorbește lumea cu tine după toate răspunsurile astea?
Că eu, când le dau, se produce câte o pauză în comunicare.
Comentariu beton!38
4. Ba chiar mai ușor decât înainte, că nu mai trebuie decât să am grijă de job, casă și copii.
-Da’ tu când te însori?
-Dacă am noroc scap și anul ăsta.
Comentariu beton!85
Sa vezi cum e cand esti in aceeasi relatie de peste 10 ani, cu tot felul de investitii comune pe care nu suntem coproprietari, ci random, care pe numele meu, care pe al lui, dupa cum s-a nimerit la momentul ala care sa aiba timp sa se ocupe de acte.
Necasatoriti. Vai mamica, dar daca va despartiti pierzi x, y, z. Nu pierd „mamica” nimic, ca suntem oameni maturi. De parca un act la primarie ne tine pe noi impreuna si nu increderea, iubirea si respectul.
Am auzit de sute de ori placile alea cu „da voi cand faceti nunta”, „traiti in pacat”, „trece viata pe langa voi”, „de-aia nu va da Dumnezeu un copil”, „nu vrei si tu sa fii mireasa”, „daca nu te-a luat pana acum, nici nu te mai ia” si tot asa, dar nimic n-a intrecut-o pe-aia cu „daca moare/mori nu il/te mostenesti/e”.
Comentariu beton!28
LOL, sau, sub o alta forma:
„Ai ajuns la varsta asta si nu te-ai insurat ?”
„Da, am avut noroc, cred … „
Comentariu beton!21
Am avut o perioadă complicată, de aproximativ 10 ani, în care m-am luptat cu infertilitatea. Cu depresia aferentă, cu sentimentul inutilității, cu emoții de căte ori vedeam mame cu copii mici, etc.
Și veșnic, aceeași întrebare: ,,voi când faceți un copil?”
Aparent nevinovată și cu bună intenție această întrebare.
Devastatoare pentru mine, și aducătoare de lacrimi în ochi, indiferent de câte ori o auzeam.
Reușeam un zâmbet chinuit și același răspuns ,, încă mai copilărim!
Și rămâneam cu sufletul sfâșiat în mii de bucăți.
Every. F*cking. Time.
Comentariu beton!109
După ce am divorțat, auzeam întrebarea asta pana la greata.
„Si, nu ai si tu pe cineva”? Ba da. Am. Un copil.
Bine, câțiva ani mai târziu, răspunsul era: „n-am. Nu știi tu pe cineva care sa-mi înlocuiască sifonul de la chiuveta din bucătărie”?
Întrebarea care ma scotea din minți: „Vaaai…De ce nu-i pui un fular la gura, ca răcește”.
Si afirmația: „El e mic si lui i-e frig”.
Comentariu beton!22
Sau: de ce nu-i pui caciula ca poate face gripa? :)))). Eu sunt mare si mereu mi-a fost mai frig decat copilului. :))
Cand am adoptat fetele (2 bucati dintr-odata – curaj sau inconstienta) ma suna soacra – mea sa ne felicite si imi zice: acum poate va mai relaxati si voi si faceti un copil al vostru!
Pai si cu astea ce facem le ducem inapoi? Ele nu sunt tot ale noastre?
Intre timp a-inteles ca ele sunt 😀
Comentariu beton!95
Am cunoscut o familie care a adoptat o fetiță, și, după ce dna a rămas însărcinată și a făcut un băiețel, a dus fetița înapoi la orfelinat… pe femeia aia n-am mai putut-o suporta după ce am aflat asta
Comentariu beton!25
Întrebarea e valabilă și pentru cei cărora le-a murit partenerul. În plus, nu doar că se pune întrebarea așa, dar se insistă imperativ: TREBUIE să-ți refaci viața, ești tânără, copilul e mic, are nevoie de un tată. La divorț te lupți (sau nu) cu niște sentimente pe care timpul ți le vindecă mult mai rapid decât în cazul în care viața a făcut mișto ordinar de tine și ți-a smuls irevocabil jumătatea aia care te întregea. Cu atit mi se pare mai odios să intri cu bocancii în viața unuia rămas singur nu din voința proprie și să-i trasezi ce are de făcut. Sînt multe de povestit la subiectul ăsta 🙁
Comentariu beton!67
Iar sint în total acord cu tine. Niciodată n-am suportat/ințeles expresia.
E ca și cum am viața stricată și o cîrpesc sau cum?
Ieri, o colegă s-a exprimat la adresa unui coleg de 25 de ani: aș vrea să-l văd și pe băiatul ăsta căpătuit. 🙈
Am murit. Să-l vadă însurat, în rîndul lumii cum ar veni 😜, dar ea comentează de toate iubitele feciorului propriu, niciuna nu-i place. :))))
Comentariu beton!26
“Tot nu ai REUȘIT să-ți găsești pe cineva?” 😬 🤦🏼♀️ Am ajuns la concluzia că nașa mea de botez a avut dreptate când a spus că societatea noastră se ghidează după următoarea mentalitate: “Daca te-ai căsătorit si ai divorțat, ai făcut ceva greșit. Daca nu te-ai căsătorit niciodată, ai facut totul greșit” 🤷🏼♀️😂
Comentariu beton!47
Dadada, asta cu „reușitul” este tot imbecilitatea supremă.
Sa vezi distractie cand spui cuiva ca nu te-ai casatorit niciodata, dar ai un copil minunat.
Prima reactie a acelei persoane e bulbucarea ochilor, a doua e sa intrebe „pai de ce, ca esti fata buna etc”, iar a treia deja sa iti recomande pe x/y/z care are a/b/c.
Cand am inceput sa ies cu (inca) minorul din tara, politistul de frontiera cerea procura de la tata, se vedea ca urmeaza sa ne refuze. Am invatat sa pun o copie a certif. De nastere sub passport, sa vada ca nu am nevoie.
Comentariu beton!18
Aia cu făcutul copiilor mi se pare cea mai tâmpită și lipsită de empatie întrebare. După o sarcină pierdută și a doua dusă cu spitalizare 6 luni, crezi fmm că mă gândesc la al doilea copil? Și cei care adresează întrebarea asta pur și simplu nu înțeleg ”eiii, lasă că și Marișica din capul satului o făcut copchii la 40jde ani”….
Am un singur prieten. Ne știm de vreo 9 ani. Niciodată nu ne-am adresat întrebări personale, am lăsat ca detaliile/întâmplările să vină de la sine, atunci când interlocutorul este pregătit să își arate o parte din suflet, din traume, din intimitatea psihică. Cine sunt eu să intru cu bocancii peste om?
Eu asociez aceste întrebări cu statul la coadă la market, când cel/cea din spate mai are puțin și se urcă în coșul tău. Habar nu avem de spațiul personal (fizic sau psihic).
Comentariu beton!40
Ileana Vulpescu, o scriitoare absolut geniala spunea in De amor, de amar de inima albastra: „maica, mama mea, m-a-nvatat sa nu-ntrwb omul. Lasa, maica, sa-ti spuna el ce crede, ca tu daca-l intrebi nu stii peste ce durere dai.”
Comentariu beton!53
„Ai ramas insarcinata intentionat sau a fost un accident?” Imi venea sa raspund ca sigur a fost un accident sa raman insarcinata dupa ce am facut sex neprotejat in repetate randuri ca ne doream un copil.
Comentariu beton!30
„pe al doilea copil l-ați vrut?”
eu : 🙄🙄🙄
„dacă tot aveți doua fete, sa faceți și un băiat.”
eu(nu am șanse sa mai fac vreun copil, nu în viața asta): lucrăm intens!🤣🤣🤣
Buna! Este prima data cand comentez, dar rezonez atat de bine cu subiectul. Sunt divortata de 10 ani, mereu sunt intrebata de ce nu-mi refac viata, mereu raspund ca mi-am refacut-o divortand…😁
Comentariu beton!72
Cind ieseam cu ciinele- dog german- pe timpul lui Ceasca, oameni de pe strada ma intrebau ce maninca si ziceau ca mai bine hraneam un/mai multi om decit un ciine.
Cind veneam in vacanta, din Franta, primii 5-8 ani si le spuneam ca nu se plimba ciinii cu covrigi in coada nici la Paris, ce mai minunatie era in ochii lor.
Tot din astea: pe maica-ta cind o iei la tine? (subinteles, cind o iau definitiv, nu in plimbare).
Tu cit cistigi? Si traiesti bine cu banii astia? Iti ajung?
Cum e in Franta? E bine? E mai bine ca aici?
Astea cu copiii au fost spuse. Cred ca nimeni nu a scapat de ele 😁
Comentariu beton!20
Nu, nimeni nu a scăpat de asta cu copiii.
Tangential oarecum, mie-mi place si sintagma “sa te asezi la casa ta”. Tot neamul meu mult a mai asteptat “sa ma asez la casa mea” – desi eu eram de mai bine de zece ani efectiv la casa mea … Poti sa ai ce cariera de succes vrei, poti sa ai cata independenta financiara vrei, poti sa ai palate, “la casa ta” nu te “aseaza” decat un cetatean care te duce la tanti nuti la starea civila !
Comentariu beton!41
Să întrebi un cuplu de ce nu are copii/de ce nu mai face unul e cea mai imbecilă întrebare din punctul meu de vedere acum. Multe drame se ascund în spatele acestei situații și atunci nu faci altceva decât să răsucești cuțitul în rană. Și pentru ce? Dormi mai bine noaptea dacă știi și tu?
Ca să nu zic ce contrariați sunt dacă spui pur și simplu „Că nu vrem.” și încearcă să îți explice că nu are cine să îți aduCĂ CĂnuța cu apă la bătrânețe. Absolut întotdeauna le explic eu că nu ăsta ar trebui să fie motivul pentru care un cuplu face copii.
Comentariu beton!25
Anul de grație „83, nu am intrat la facultate din sesiunea de vară: ce dracu’ o să faci în viață, la șaibă cu tine, ne faci de râs și aveam atâtea așteptări 🤬 , tu când te măriți, hai să îți aranjăm o vedere cu băiatu’/nepotu’ lui X, Y, Z; la 23 de ani mi-am cumpărat casă: nu ai voie să stai singură/nemăritată că nu ești cu*vă, trebuie să te măriți întâi (pe bani mei și pe muzica mea) sau trebuie să ne dai chei tuturor din familie (🖕) de ajunsesem să sun înainte să intru în casă 😬 , am făcut tratamente de fertilizare vreo 10 ani: lasă că mai bine îți crești nepoții, făcut primul copil la 34 de ani: bastard așa?! măcar l-a recunoscut? 🤬 apoi a apărut și fiică mea 😂 da’ nu te mai oprești dragă, crezi că nu ți-i creștem noi, nu-ți ajungea unu’? Despărțit de tatăl copiilor: pfouai, trebuia să stai cu el că tu l-ai ales, ce crezi că te ajutăm noi? De ce pleci iar în vacanță, de unde ai atâția bani, și copiii de unde au bani, băi, muncesc de îmi sar capacele, s-a inventat munca plătită de multă vreme și muncesc pe bani; nu îți schimbi mașina, de ce marca asta de săraci, de ce nu te îmbraci adecvat vârstei 🤬😂🖕 trebuie să faci x sau y chestie pentru că ești „singură” n-ai bărbat, ești la dispoziția noastră (familia extinsă) , vai de capul tău să vezi ce probleme o să ai tu cu copiii, dacă noi care suntem doi nu reușim să îi ținem pe calea cea bună pe ai noștri,dar tu… de ce ai lăsat-o pe fiică ta la facultate în Anglia 😁 cum își plătește facultatea că e scump, sau … da’ a terminat facultatea sau ce face pe acolo? Fiu tu a terminat facultatea, nu muncește și el, îl ți tu pe bani și acum (era în perioada de pandemie) da’ cât câștigă, da’ de ce nu se însoară/mărită, tot așa ca tine în păcat trăiesc? Mai am dar nu mă mai țin tastele. Ah, da’ tu de ce nu ieși la pensie 😂 d’a dracu’
Comentariu beton!96
Dar ce familie aveti ;))
D-na Adriana, mai băgați, dacă mai aveți…e o odisee ceea ce ați scris deja…da’ poate vedem și episodul 2 🙂
@all, am râs cu sunet, acum privind în urmă mă amuză toată prostia asta revărsată și mi-a trebuit mult timp să ajung să mă doară la bascheți de curiozitățile lor, am trăit așa cum am avut chef și nu am regrete și asta contează, sigur că probabil puteau fi altfel lucrurile dar varianta asta mi s-a potrivit 🤭
Și încă țineți legătura cu acești tembeli, fie ei și rude?
Tema asta mi se pare o continuare a celeilalte teme, cea cu deciziile în viaţă! Subiectul este savuros pentru mine, pentru că m-am luptat o viaţă cu …”da’ de ce nu faci aşa?? da’ când îţi refaci viaţa??”. Ca să se înţeleagă, eu pentru societate nu am niciun statut, adică nu pot fi băgată în niciun nenorocit de sertar, divorţată apoi văduvă, oare se pune? Să purcedem cu câteva exemple din viaţa mea, alese la întâmplare.
1. Bucureşteanca se mărită, ca să scape de ai ei şi ajunge într-un mic oraşel al patriei: „păi nu putea să ia o fată de aici, şi-a luat c**vă de Bucureşti?”
2. În acelaşi orăşel: ” Cu cine eşti aici? – Cu Vela! – Da’ cine e Vela? – E mama mea!”
3. „Ăla a crăpat din cauza lu’ fii-sa şi a nevestii care a divorţat şi l-a lăsat singur!!”
4. Întâlnire de 1000 de ani cu colegii de facultate, la care am ajuns cu un alt coleg, pe motiv de transport: mă întreabă o colegă: „ce treabă ai tu cu X?, răspunsul meu spontan şi de autobază: ” ce te „f**te” grija?”
5. Tot la aceste mirobolante întâlniri: vaaaai nu eşti bunică? cănd îţi face fii-ta un nepot, o nepoată, la care eu răspund că e problema ei, nu a mea şi oricum eu nu am chef să devin bunică, pe motiv că nu îmi plac copiii!!!Şi normal, băgat poze sub ochi: uite ce drăguţ esteeee, aici făcea nuş ce…hai să-ţi arăăăt!!
În acelaşi context: fii-ta tre’ să facă un copil, are deja o vârstă, scade natalitatea. Da’ fii-tu de ce nu se pune la creşterea natalităţii, că are cam aceiaşi vârstă cu fii-mea. Şi în general, cred că ştii stimate coleg, că sunt necesari doi de sexe diferite pentru a comite un plod.
6. Aia cu refăcutu’ vieţii e mai simplă: răspunsul meu este că după ce am experimentat căsătoria, eu cu alt bărbat sub acelaşi acoperiş nu voi mai trăi. Am avut o relaţie, sub acoperişuri diferite, fro 15 ani, dupe care, fără explicaţii, în stil adolescentin a dispărut! Pa, la revedere!!
7. Ultima: da’ de ce să stai singură, chiar dacă eşti babet, să ai şi tu un suflet lângă tine, caută-ţi pe cineva. În afară de faptul că după 60 de ani, nici în galantar la piaţă nu mai găseşti, mie îmi ajung propriile sforăituri şi nu am chef să le aud şi pe ale altuia.
Comentariu beton!55
Acum ceva ani divorteaza sor-mea. La maica-mea s-a lasat cu bocete, lacrimi…iar, de cate ori o intreba cineva „ce-i fac fetele”, raspunsul era: M (adica subsemnata) e bine, maritata (intr-o casnicie de rahat, dar asta n-o stia ea…), dar C (adica sor-mea) e singura, saraca…. Iar ultima parte a frazei era insotita de o mimica amarata, corespunzatoare situatiei dezastruoase in care era sor-mea!!! Iar la fiecare intalnire ii zicea ca ar fi bine sa-si gaseasca si ea pe cineva, pentru a fi „in randul lumii”!!!
Asta ne-a dat pe spate pe mine si pe sor-mea si multa vreme a fost subiect de glume intre noi!
Trec anii….acum sor-mea este intr-o relatie stabila, locuieste cu partenerul ei, deci „in randul lumii”…. Ce se face saraca mama, cand io sunt divortata si am grija sa-i amintesc de fiecare data doua lucruri:
1. Iau lucrurile asa cum vin, ma bucur de fiecare clipa, nu spun „nu” unei eventuale relatii dar, daca nu a aparut, nimic nu ma impiedica sa ma bucur de libertatea mea
2. Nu exista expresie care sa ma amuze mai tare decat „a fi in randul lumii”!!!
Comentariu beton!43
divortata dupa 18 ani de casnicie si 30 de relatie, primesc intrebarile:
– “dar de ce nu va impacati voi, aveti un copil ati facut o casa…”. nu conteaza ca fostu’ s-a lepadat de mine de 3 ori;
– “mi-ati distrus increderea in relatii lungi, ma uitam la voi si aveam speranta ca poate sa existe” – no comment
– “ce-ti pasa tie, esti slaba poti purta orice, ce dieta ai tinut?” – dieta divortului, a nemancatului, a nedormitului etc.
o sa fie frumos si azi pe aici :))
Comentariu beton!36
Am sa scriu si eu intrebarea pe care o primeam frecvent, care ma durea la propriu. Aveam o varsta deja, eram cu prietenul de multi ani, 12 mai exact, si toata lumea ma intreba cand fac si eu un copil ca au trecut anii ca e deja tarziu etc. Ei bine, ce nu stiau ei era ca eu luptam sa fac un copil, faceam tratamente, plangeam luna de luna cand vedeam ca nu mi a iesit nici atunci. Intrebarile astea puse aiurea pot face rau! Nu mai intreb pe nimeni niciodata „dar voi de ce nu faceti un copil?” Nu poti sti ce lupta duce persona respectiva sau de ce a ales sa nu faca un copil.
P.S. acum am doi copii minunati, facuti tarziu dupa spusele unora dar iata ca se poate si mai tarziu.
Comentariu beton!35
Dupa niste ani de tratamente invazive, multe esecuri, sperante si sufletele noaste facute asa bucatele, am reusit sa avem 2 fetite minunate. Si au urmat afirmatiile:
„Pe cand si un baietel?”
„A doua e TOT fata?”
„Trebuie sa fie pereche, dar acum hai treaca-mearga” (pe bune ca asa mi-au auzit urechile)
„Cine va duce numele mai departe?”
„Ce a zis barbatul tau cand i-ai zis ca faci TOT fata?”
Comentariu beton!34
„Ce a zis barbatul tau cand i-ai zis ca faci TOT fata?”
A zis că el a dat cromozomul X că așa a vrut el.
Tălâmbii ăștia care habar n-au că bărbatul decide sexul viitorului copil, habar n-au de biologie elementară, numele mai departe, ai siktireanu, plin de familii nobiliare, ce să zic.
Mă dor prostia și ignoranța multora.
Și de ce ”pereche”? Să se asorteze cu perechea de ce?
De cercei, să fiu elegantă.
Comentariu beton!37
Discuție telefonică ieri, cu mama, care a aflat că am trecut prin a doua „situație” medicală în interval de o lună de zile.
– Vai, mamă! Da’ caută-ți și tu o fată, însoară-te, că îmbătrânești (plm am 34).
Ce-ai să faci mai încolo, dacă ți se întâmplă ceva și nu ai să mai poți? Singur e greu.
N-am întrebat-o la ce s-a referit în partea cu „n-ai să mai poți”, în schimb am întrebat-o dacă, după părerea ei, singurul motiv pentru care ar trebui să am o femeie în casă e ca să aibă grijă de mine la bătrânețe. Eventual după ce mă însor, urmează să mă întrebe când fac și un copil, ca să fiu sigur că are cine să îmi aducă paharul ăla cu apă când oi ajunge un chel, cărunt care merge pe tricicletă?
N-am lăsat-o să răspundă, că am inceput sa îi explic cum, chiar dacă găsesc iubirea vieții mele, nu garantează nimeni că o să rămânem la bine și la rău până când moartea ne va despărți. Că sunt destule exemple în jur.
Și că dacă o să ajung, totuși, un bunic pervers în baston și senil fără să fiu însurat la momentul ăla, o să mă duc la azil sau o să îmi angajez o îngrijitoare personală, cu 30-40 de ani mai tânără decât mine.
N-a mai apucat mama să se arate siderată de idee, că i s-a terminat bateria telefonului și m-a lăsat să vorbesc singur…
Comentariu beton!53
La ghidul întrebărilor care nu ar trebui puse niciodată intră și “Vai, dar ce te-ai îngrășat așa? Nepoata mea a născut și ea doi copii si uite ce bine arată!” — spusă de o rudă apropiată de altfel, care jură ca ea vrea doar să îmi fie mie bine…
Comentariu beton!25
Da, este un sport national in a se imiscia in viața celuilalt si sa dai sfaturi necerute si sa judeci ce e bine sau rau pentru persoana respectiva.
Poate iese din subiect, dar prietena mea cea mai bună e cu un francez, au un copil care e botezat la catolici si vor sa se căsătorească la ortodocși. S-a dus la un preot in București, nu foarte bătrân, ceva cunoștință, tocmai s-a dus la el gândindu-se ca e oarecum mai modern si o sa le găsească o soluție. I-a zis popa ca vai ce păcat a săvârșit ca l-a botezat la catolici, ca distruge copilul, ca o sa aibă probleme cand va fi mai mare etc etc. Acu săraca sta sa se mai gândească daca sa se cunune sau nu…
Na, toata lumea își permite sa dea sfaturi si sa hotărască pentru celalalt. Si foarte puțin îndrăznesc sa zica stop sau nu mersi…
Nici nu știu cum sa explic asta sociologic…
Comentariu beton!20
da, mi-am refacut viata 🙂 si nu , nu am o alta relatie ) si da , copilul interior este fericit 🙂 mister total cum se poate asta.
Comentariu beton!13
Plus toate babele pe care abia le cunoști care te întreabă „dar voi când faceți un copil” de-mi vine să răspund „după ce mori”.
Comentariu beton!15
In dreptul meu,fără sa fiu întrebat, s-a dedus ca sunt insarcinata de catre o cunostinta. De data asta nu am mai raspuns ca de obicei: „nu,trebuie doar sa mai slabesc” ..ci: ” da,va fi un baietel”. Peste 4 luni se uita la mine cautand bebelusul…:) M-am amuzat teribil.
Comentariu beton!21
Daca ne stiam acum cativa ani te invitam la adunarile mele de familie sa ai subiecte.
Eu +35 ani, divortat de 2 ori, fara copii.
Deliciu 😅
Comentariu beton!26
Da, este aiurea expresia asta chiar si atunci cand trecuti printr-o relatie consideram ca celalalt ne-a stricat viata si ca avem nevoie sa ne reparam. Viata traita nu mai poate fi refacuta, viata continua si ne ofera o sansa sa o traim intr-un fel pe care ni-l dorim. Asta daca invatam din experiente, din esecuri dar si din reusite.
Alta expresie foarte gresita ce ma scoate de-a dreptul din minti si care este folosita cu disperare de ziarele de scandal este : Bianca si Costel „se iubesc” sau „s-au iubit” in loc de „Bianca si Costel au/avut o relatie”! De parca toti oamenii care sunt impreuna se iubesc! Unii se urasc, altii se suporta, altii..etc. Expresia asta altereaza conceptul de iubire, il arunca in derizoriu, il desfiinteaza.
Dar și la tv așa spun :” iubitul” femeii chiar și când arată o babă știrbă cu un bețiv bătrân !De ce nu spun partener sau parteneră ? E caraghios!
Da, uitasem ca si aia (zic „aia” ca nu merita sa le zic altfel!) de la TV vorbesc ca niste manelisti. Chiar ca e caraghios sa etichetezi relatiile oamenilor in varsta atat de suburban. 🙂
3 ani de la divort si tot cu viata nerefacuta…
Cica nu am cautat destul. Unde, draci, sa-i caut? Lucrez de-acasa, la evenimente ma duc cu vreo prietena si nu ies prin baruri la agatat.
Stiti vreun magazin de barbati? 😀 nu ziceti de tinder, ca acolo nu se duce lumea pentru „relatii”.
O sa mor singura? Nu stiu, am copii de crescut si prioritati destule. Macar pe astia sa-i cresc cum trebuie pentru o cana de apa mai incolo, lol.
Comentariu beton!33
@SF, da’ lipsește figura masculină, de unde să existe model?! Muream la remarca asta, și ai mei su crescut fără model masculin și sunt bine merçi. 🤗
Ahhh, citind comentariile voastre am trecut prin toate stările și mi-am reamintit atâtea întrebări imbecile puse în cele mai imposibile momente de persoane lipsite de empatie sau discernământ, una ar fi asta: secretarul de partid, pentru că sunt născută demult, vine grațios și mă întreabă mieros de ce nu fac și un copil că „casă ai (cumpărată de mine nu cadou de la partid) frumușică ești, ești tu cam nărăvașă dar mie îmi placi și pot să te ajut 🤬” fmm. Mbăi, am crezut că îl omor în clipa aia, tocmai pierdusem o sarcină, nu știa toată lumea povestea și nici nu am spus oricui o chestie atât de intimă, deci atât de departe poate merge nesimțirea, se oferă să îți arate pe viu cum se fac copiii. Noțiunea de hărțuire nu exista atunci și nici în ziua de azi nu e prea înțeleasă, este ajutor colegial.
Comentariu beton!30
Eu sunt unul dintre aia mai norocosi, care a cam scapat de aceasta intrebare dupa divort.
Insa am auzit-o formulata atat de mult si atat de des, chiar si de persoane ramase singure dupa un divort, persoane care faceau un scop cumva din a-si reface viata. Mie personal mi s-a parut dintotdeauna una dintre cele mai toxice si imbecile intrebari de pus, frate, m-am despartit ca sa imi fie mai bine, nu ca sa fiu mai stricat si sa am de ce si cum ma repara.
Nu mi-am refacut viata de dinainte de divort si nu mi-o voi reface niciodata daca e sa o luam ca atare, insa sunt intr-o relatie cu o persoana foarte faina si in care functionam pe alte coordonate si valori decat fosta casnicie si mi-e foarte bine asa. Am evoluat, nu am refacut. 🙂
Comentariu beton!14
Neata!
Simt sa ma bag in seama, pentru a doua zi la rand. Ca un vecin mutat in bloc de vreun an, care s-a tot uitat de la geam la gratarele facute de colocatari in gradina sau a participat de pe hol la sedintele de administratie si acum i-a venit brusc chefu’ sa scoata (sau bage, in al doilea caz) capu’. Sa vedem cat o sa ma tina.
Subiectul asta insa, la fel ca si cel de ieri, ma cheama la joaca si-mi este drag. De ce spun asta? Pentru ca sunt dupa 3 casnicii si 3 divorturi, din 5 relatii de peste 2 ani, din 8 in total. Fara adolescenta. Si mai am 20 ani pana la pensie. Am incercat sa nu nedreptatesc pe nimeni, ca-mi sunt toate tare dragi si tare in suflet (si relatiile, si doamnele). Incercam sa gasesc o metafora pentru cat de refacuta e viata mea, mai ales in conditiile in care am avut, in plus, si relatia exclusiva cu mine printre ele, perioada in care ma aflu si acum. M-a busit rasu’ cautand metafora, iar starea imi persista, ceea ce a nascut si dorinta de a scrie aceste randuri.
Parerea mea, intelegand din text ca mi-a fost ceruta :), este ca toate aceste expresii sunt atat de jignitoare cat ne dorim noi sa fie. In sensul in care, cel putin in „ti-ai refacut viata?”, eu gasesc atat o doza de tristete, cat si una de adevar si una de amuzament. Iar pe nici una dintre cele trei nu le banuiesc macar a fi jignitoare :), mai ales pe cea cu adevarul (prietenii stiu ca este obsesia mea – deh, fiecare cu stolurile lui). Le voi lua pe rand, in ordinea aleatoare (oare?) in care mi-au venit:
1. Tristetea: decat sa ma supar ca cineva gandeste asa, am tendinta sa ma intristez. Pentru ca daca cineva este in mindsetul in care nu are viata fara partener, atunci gandim diferit si asta imi accentueaza sentimentul de singuratate, care imi este zilnic activat si hranit de bezmeticia din jur (goana dupa… orice, traficul din Bucuresti, oamenii conectati 24/7 la telefoane, nevoie de a fi vazut/important/cineva si tot asa, ca lista e imensa si cred ca ideea e clara)
2. Adevarul: pe cat de cocos ma dau si m-am tot dat, cu toate ca sunt tare bine cu mine si cu tabieturile mele, in liniste si pace, fara sa imi challenge-uiasca nimeni zonele de confort psihic sau operational, adevarul e ca, at times, mi se face al dracului de dor. Bah, da’ un dor d-ala sfasietor. De anumite momente, anumite priviri, anumite zambete, anumite vibes. Pe care nu mi le pot da singur, care nu pot veni nici de la prieteni, nici de la copii, nici din meditatie sau alte zone de mindfulness si/sau distractie.
3. Amuzament: asta e simpla. Am ajuns la concluzia ca, daca nu pot sa fac misto de mine autentic, atunci inseamna ca nici nu ma respect autentic. Iar cand mi-am imaginat viata ca pe un balon peticit care pierde aer pe la toate gaurile, in materiale si culori de costum de clown, m-a busit un ras care ma tine si acum. Nah, ca mi-a venit metafora! Macar pentru asta, daca nu si pentru tot restul blogului, iti multumesc din suflet!
O zi minunata va doresc tuturor!
Hugs, vecini!
Comentariu beton!50
Da’ stiu ca „ti-ai refacut viata”, nu gluma. 😅 Esti unul dintre cei care pot da un raspuns satisfacator curiosilor.
Curios:
– Ti-ai refacut viata?
Tu:
-Da, de vreo 5 ori! 😅
Comentariu beton!21
Cel mai șocant sfat primit vreodată, și asta pentru că a fost de la mama și pentru că tocmai trecusem prin chimio și radioterapie: „Tu să nu mai ieși din casă nemachiată.” Încă încerc să uit și nu reușesc. Evit să mă gândesc ce a avut în minte când a spus așa ceva. Pe lângă asta, observațiile din tinerețea mea, când locuiam cu soțul meu fără să fim căsătoriți, mi se par pistol cu apă.
Comentariu beton!32
Am rămas fără cuvinte.
Există oameni capabili de atâta lipsă de empatie? Propria mamă?
Sper că ești bine și multă sănătate!
@Alis, eu am preferat să nu spun familiei că am un diagnostic urât ( sunt bine acum, mai am doi ani din cei cinci în care ar putea interveni probleme) tocmai pentru că m-ar fi jelit fără să fi murit, știam ce ar fi urmat și cât de greu mi-ar fi fost. Te îmbrățișez cu toată dragostea! Ai grijă tu de tine și ignoră-i pe „binevoitori”.
Comentariu beton!11
@Alis, mama ta e soră cu a mea sau ceva…
Mama, după ce am anunțat-o că am pierdut sarcina: eh, ți-ar fi fost greu cu doi copii…
Tot ea, despre kilogramele câștigate în sarcina pierdută: pune-te și slăbește, altfel o să te lase bărbatul pentru alta!
Zic si eu: poate era doar o grijă de mamă ca fiica ei sa arate bine astfel ca sa nu trebuiasca sa raspundă celor care ar fi intrebat-o ” ce ti s-a intamplat, de ce ai slabit/arati asa rau?”
Nu cred ca era alt motiv dar cred ca putea sa spuna acelasi lucru altfel, adica sa lupte, sa se preocupe sa se simta bine si frumoasa in continuare. Eu asa cred.
Cât câștigi?.Dacă ți ai schimbat jobul….și aici câștigi mai bine?.Dacă ai o slujbă mai „altfel „,și se poate trăi din așa ceva,cat pe luna?Dacă ești într-o relație neoficializata….și….când intrati în rândul lumii? Dacă trăiești în altă țară…te ai gândit să te întorci sau mai stai mult pe acolo sau nu te ai săturat de stat departe de casă,mai nou….și când ieși la pensie de acolo,cât o să fie pensia? Sau….mai trăiesc părinții?
Comentariu beton!11
Eu am fost fraier in tinerete pentru ca puneam botul la toate intrebarile pe care le primeam si ma consumam ca fraierul.
Dar acum am noroc cu nevasta-mea pentru ca taie macaroana fara sa stea prea mult pe ganduri. Si am invatat si eu de la ea. Dar s-o luam in ordine cronologica:
1. Am cerut-o dupa 3 luni de cand ne-am cunoscut. Ai mei, panicati, de ce ma grabesc. Ca am casa, masina, am tot ce-mi trebuie si o iau „pe una cunoscuta de pe internet”. Daca e ca prima (sunt la a2a casnicie), daca, daca, daca .. Dar acum cine sunt fanii nr 1 ai nurorii lor ?:D
2. Ne-am casatorit si bineinteles ca a urmat intrebarea „pe cand copilul”, repetata aproape de fiecare data, atat din partea alor mei cat si a socrilor, sub o forma sau alta. Si aici intra in joc nevasta-mea cu raspunsul : Daca va doriti asa tare, de ce nu faceti voi altul? Pana la urma a venit si copilul (al nostru) dar dupa cativa ani de analize si tratamente. Deci e clar de ce nu voiam sa detaliem prea mult pe acest subiect.
3. Ce faceti cu cainele atunci cand se va naste copilul? Raspunsul sotiei: ce facem daca vom mai avea un copil? Il aruncam pe primul?
4. Ce nume puneti copilului? Cand au aflat ca nu va fi „nume sfant”, au inceput subtilitatile ca ce bine ar fi sa aiba si un nume de sfant. Primit acelasi raspuns ca la punctul 2: faceti voi un copil si ii puneti 3 nume de sfinti.
Povestea se opreste aici pentru ca nu prea mai primim intrebari incomode de la nimeni 🙂
Comentariu beton!33
Dadada, cunoastem genul acesta de intrebari:
– Arati foarte bine pentru varsta ta.
– Esti o persoana inteligenta, sunt sigura ca poti mai mult de-atat.
– Da’ tu cati ani ai?
– 25+
– Si tu cat castigi pe luna?
– Suficient.
– Vai, dar cum se poate, nu gasesti si tu pe nimeni?
– Scopul meu in viata nu este sa am un partener.
Comentariu beton!17
Și eu sunt întrebată des cât câștig. Daca spun că e rezonabil, tot insista: bine, dar cat? Sau ce înseamnă rezonabil pt tine. Faza e că mă întreabă oameni de serviciile cărora am nevoie și presupune multa munca sa le găsesc înlocuitori altfel …
Dumnezeule! Citesc și mă minunez! Cum a scris deja cineva ” și azi o sa fie fain”
Primisem și eu dupa divorț câteva: trebuie să-ți refaci viața, să-i demonstrezi că ai trecut peste, să arăți că nu-l mai iubești. Mi-a luat ceva timp până am găsit și replica: pe ” ăla îl durea in cur de mine, de aia am și divorțat” Sau: ura ta fata de el arată că încă îl mai iubești. Ura mea era justificată de măgăriile pe care mi le făcuse. Dar probabil trebuia să le povestesc cu multa duioșie când, la fel, poate as fi demonstrat că: după cate i-a făcut, încă îl iubește daca nu ii vine să-i rupă gâtul.
Plus: pai nu te bătea, nu fuma, nu bea, are casa in X cartier bine văzut, are un statut. Poate trebuia să te gândești mai bine.
Ulterior am primit altele mai dihai: acum doi ani am făcut un AVC hemoragic și chiar scumpul meu frate s-a găsit sa-mi spună: de acum nu te mai ia nimeni sau trebuie să-ți cobori standardele și să cauți unul bolnav că și tine ( bine, nu neapărat aceeași boala, dar unul sănătos nu te ia). Asta a durut crunt dintr-o grămadă de motive.
O alta replica de vis: sunt medic și acum câțiva ani am mai dat un examen de rezidențiat pentru a obține a doua specialitate.Ulterior, mă întâlnesc cu o colega care mă întreabă: ce ți-a trebuit ție încă o specialitate? Iar spre finalul conversației a adăugat: mda, mă gândeam și eu să mai dau un rezidențiat. Am fost atât de șocată încât nici nu am avut putere să-i aduc aminte de începutul conversației.
Mă mai gândesc și revin, căci am primit destule replici din categoria: sa nu intrebi niciodată așa ceva ( nu le mai reiau pe cele legate de dar voi când aveți de gând să faceți un copil și altele care deja au fost menționate pe aici.
Comentariu beton!26
Asta cu coborâtul standardelor începe să urce în topul favoritelor mele.
Nu tare de mult, o rudă nu tare îndepărtată, care mi-a „recomandat” (altfel n-am cum să spun ce a făcut el) o fată cu vreo 12-13 ani mai mică decât mine, mi-a spus, când i-am zis că pentru mine diferența de vârstă e prea mare ca să pot să mă gândesc măcar la ceva serios, că la vârsta mea ar trebui să mai cobor standardele, că pe măsură ce îmbătrânesc, fetele potrivite se împuținează.
I-am spus că mă îndrept în direcția opusă: cu cât înaintez în vârstă, cu atât îmi dau seama că sunt tot mai puține compromisuri pe care sunt dispus să le fac, ca să am pe cineva lângă mine.
Am încheiat convorbirea încă prieteni.
Comentariu beton!24
Si eu care credeam ca am avut probleme … LOL!. Dupa ce am citit comantariile, la unele mi-a venit sa imi iau campii … acum mi se pare ca eu am avut noroc in viata, totusi, prin comparatie cu alti colegi de comentarii.
La prima casatorie, tot pe teme de intrebari idioate, am folosit ocazia ca sa imi fac curatenie in agenda. Prima pe lista a fost (fosta) soacra – individa a venit la 3 luni dupa nunta, in public, cu „propunerea” ca daca tot nu ne intelegem, poate ca ar trebui sa divortam. M-am sculat de la masa, fara se vada ceva pe fata mea (parea ca plec pana la baie sau ceva) si dupa vreo 30 de minute m-a sunat fosta nevasta ca unde sunt … pai acasa, iti iei tu frumos un taxi spre casa iar ma-ta nu mai calca la noi in casa. Am auzit prin telefon cum efectiv i-a cazut fata si s-a facut cioburi pe pardoseala … din momentul ala, individa nu a mai calcat in casa mea, iar fiica-sa a trebuit sa se vada cu ma-sa in oras sau in alta parte. Cu fostul socru eram OK, mai beam o bere, omul era extrem de ok si pragmatic.
In rest, rude, prieteni, nu a contat nimic, cum dadea unul semne ca e idiot ii stergeam numarul din agenda.
La divort – ca tot acolo s-a ajuns pana la urma, LOL! – aceeasi treaba. Discutii cu „refacutul” vietii, hai sa iti prezint pe cineva … ba ma lasi!
Am oripilat cateva „feministe” din astea sensibile si simpatice, cu care in mod normal nu aveam discutii de genul dar simteau ele sa intervina si imi prezinte o „fata buna, maica” ca sa imi pot reface viata. Le dadeam replici de tipul: „… merci dar am fost intr-o relatie, acum vreau doar sa fwt! Daca ai vreo prietena dispusa la o relatie sexuala sincera … poa’ sa fie si maritata, nu ma deranjeaza.” si discutia se inchidea rapid.
Asa ca, din nou, curatenie in agenda, iesit (VOLUNTAR!) din cercuri de prieteni/colegi/etc pe motivul ca viata-i scurta si nu am timp de toti idiotii pe care fwte grija de viata mea.
La urmatoarea casatorie – muuuuult mai restrans evenimentul, din start – iarasi curatenie! Sotia este pe aceeasi lungime de unda cu mine la capitolul cercului „social” – decat mult si prost, mai bine putin si bun!
La botezul copilului, din nou, curatenie in agenda! Nu prea mai ramasese cine-stie-ce, dar tot am mai gasit 2-3 idioti.
Practic, la orice „get-together” din asta festiv identific imediat 2-3 persoane care dau cate o perla pe gura si pleaca instant din agenda mea.
In ultmii 5-10 ani ma bucur de un cerc de maxim 5-10 prieteni buni/vechi care au „supravietuit” celor 4-5 operatiuni de filtrare a agendei. Si de un maxim de vreo 20 de persoane – oameni OK in general, dar cu care nu pot spune ca „ma stiu de-o viata” ca sa-i pun la prieteni/frati de cruce – care se incadreaza la capitolul cunostinte cu care impartasesc pasiuni comune si/sau un sistem similar de valori si cu care ma simt bine la o bere/un gratar/o vacanta/etc.
In rest ma limitez la interactiuni neutre in care e clar ca nu e loc de subiecte prea personale sau delicate.
Comentariu beton!25
1997, iunie, eram in plin bac. Se ineaca in lacul de la Colibita un unchi de-al meu, proaspat intors din aramata de o saptamna,frate cu mama. La inmormantare….bunicii mei impietriti de durere nici nu mai puteau plange. Vin cuscrii, parintii tatei sa ”ii consoleze”. A se citi consolare cu toate ghilimelele din lume….Lasa cuscra, zice bunica-mea, ca mai ai atatia. Bunica materna avusese 13 copii. Deci pt bunica paterna nu era mare lucru ca a murit un copil in floarea varstei. Bunicul matern s-a imbolnavit atat de urat dupa moartea lui ca in 2,5 ani a murit si el pe la vreo 65 de ani. Bunicii paterni erau tare grei la vorba. Da’ rau de tot.
Oameni cu empatie zero. Io cand m-am maritat la 25 de ani prima data, bunica materna mi-a zis….nu-i bai ca-i ungur, sa videm cat ii sta cu el… nah…
Comentariu beton!15
Era oe vremea lu Ceașcă, am ratat însărcinată cu al treilea copil. Nu ne-am dorit, s-a întâmplat. Soacra mea spune, acum poți să te pocăiești. I-am răspuns, dacă mă jucam cu un morcov nu rămâneam gravida, dar , m-am jucat cu fiu-tu. Fiică-mea cea mică (mă rog 34 de ani), a hotărât împreună cu soțul ei că, nu vor copii. Soacra ei îmi scria, să îi convingem să facă un copil. I-am spus, lasă-i în pace, dacă consideră că nu vor, nu vor și gata.
Comentariu beton!11
Aia cu “dar voi când aveți de gând să faceți un copil?” mă termină. Habar n-au ce e în spate.
“Aveți copii?” Nu. “De ce? Nu vreți?” …
“Dar voi cum de plecați iar în concediu?” sau “Păi câți bani faceți de vă puteți permite casă în cartierul ăla?” la pachet cu “De ce conduci mașina asta? La ce bani aveți voi nu îți permiți un BMW?” sunt setul de întrebări care mă scot din pepeni.
Mai de văduvie așa. Jumătatea mea a plecat la sfarșitul lui mai, în august o cunoștiință mă întrebă râzând ”ce faci vecină? tot singură? tot singură?”. Imi pică fața, ”nu înțeleg întrebarea”, nu erau nici trei luni de la deces, ” E…. ziceam și io așa, nu vine nici o rudă să stea cu tine?”, ”Rudele mele au familiile lor ce treabă să aibă ei cu mine?” Omul vede ca a dat cu oiștea-n gard și caută să schimbe vorba ”Și acum? Unde te duci? la plajă?” Ce e drept aveam pe mine o rochie neagră, lungă, cu bretele mai late pe umăr (cred că ăsta era semnul de plajă, cred), că era vară și afară erau 40 de grade. N-am mai zis nimic. Am întors spatele și am plecat. Ce să spun sau să mai spun. De atunci au trecut cinci ani și de nu știu de câte ori n-am fost surprinsă de întrebarea când îmi refac viața? Băi oameni buni, când s-a întâmplat aveam 52 de ani, adică nici cal, nici măgar, doar că pe mine nu mă sperie singurătatea. Să fac un compromis ca să nu mai fiu singură mi se pare cel mai groaznic lucru pe care l-aș putea face. Între timp au început altele. Fii-mea e cu cineva de 5 ani. Dar când se mărită? Când o vrea, dacă o vrea. Dar un copil nu fac și ei? Când or vrea, dacă or vrea. Fericirea unor oameni nu stă într-o hârtie, iar copil vor face probabil când se vor simți ei pregătiți. Regretul este altul. Taică-su avea o glumă cu ea ”Măi tată când oi lua primii bani faci și tu cinste cu o țuică?” Nu s-a putut.
Comentariu beton!38
@LILIANA: te imbratisez. Si eu am trecut prin asta si m-a durut lipsa de empatie a unora.
Noi avem multe pisici pentru ca iubim pisicile. Toata lumea ne spune verde in fata ca suntem nebuni si vesnic aud: sunt atatia copii amarati si voi ajutati pisici! Cand le raspund obraznic: da tu cati copii ai ajutat se supara…
Comentariu beton!17
Eu am trei surori, fiecare dintre ele având câte doi băieți. Eu, o fată. Îndemnul frecvent din partea rudelor era: mai fă un copil, poate faci și tu un băiat. Inițial mă irita chestia asta. Apoi am găsit un răspuns, spus mai glumă, cu care le închideam gurile: Surorile au făcut doi sperând să facă și o fată, mie mi-a ieșit din prima.
Comentariu beton!25
Prietenei mele, inginera, i-a zis soacra-sa sa se faca mai gospodina si sa lase dracului ingineria. Asta in conditiile in care fusese colega de facultate cu barbat’su.
Comentariu beton!17
mna, imi faceam formele de angajare, eram la HR, completasem hartiile, asteptam sa-mi verifice si sa spuna daca mai trebuie sa aduc vreun document, ceva, iar o tipa de acolo imi zice ca nu am completat la statut, sarisem rubrica, de fapt nici nu cred ca o vazusem.
so, ma intreaba: sunteti casatorita?
zic, nu. continua apoi, divortata? zic nu, vaduva???, zic din nou, nu.
pai, zice tipa, atunci?
sunt nemaritata, zic eu.
se uita lung apoi ma intreaba asa, senin, de fata cu toate celelalte doamne: si de ce ati venit de la Bucuresti tocmai la T M ( ma mutasem cu job-ul) ?
si, evident ca am raspuns calm, desi eram extrem de nervoasa: ca sa ma marit!
a fost liniste deplina pentru aproape 1 minut, nimeni nu mai lucra si se holbau la mine.
Comentariu beton!29
@MV La tine cum a fost?
Îți răspund eu în locul lui:
vad multe comentarii al oamenilor care nu si-au refacut inca viata. tz tz tz
Mai pe lângă și nu prea, pe când avea fii-mea vreo 4-5 ani, mama tatălui ei mi-a propus să i-o dau ei pe fii-mea, cu acte, că eu pot oricând să fac alt copil.
Comentariu beton!13
Comentariul tau imi aminteste de bunica sotului meu. Ingrijorata ca cumnata mea nu putea duce sarcina la termen, si tot pierdea saraca copilasul pe la 4-5 luni, imi propune mie, sa fac eu un copil pentru ei. Am intrebat-o si eu: cu cine, cu sotul meu sau cu fratele lui?
Cand a fost fie-mea diagnosticata cu diabet anul trecut in vacanta, am mai stat 2 saptamani in Romania sa ne obisnuim cu noul „statut” si mai ales sa stiu eu cum sa nu o omor pana ajung acasa (20 de ore pe drum, 2 zboruri, din astea).
Fiecare bunica (inclusiv a ei), cand afla ca are diabet: „Oh, lasa, ca eu sau x a avut diabet si a scapat in cateva luni. trebuie sa ai grija ce mananci”.
Asta in conditiile in care copilul este insulino-dependent (deci moare, daca nu ia insulina), avea 4 injectii pe zi si 12-14 citiri pe glucometru. Si a inteles la 9 ani ca asta este viata ei de acum inainte si a luat totul cu seninatate si resemnare.
Comentariu beton!23
Wow! Bravo ei pentru atitudine și multă sănătate! Aproape că mi-e rușine, eu nu mi-am acceptat boala și încă sunt revoltată, dar văd că am ce învața de la un copil
„Ce mai așteptați ca să faceți un copil?”, ca și când n-ar fi evident după 19 ani de relație că nu vrem asta 😅
„Ai cumva probleme de fertilitate?” Da, că dacă le aveam, fix cu tine le discutam. Evident, ăsta e singurul motiv pentru care un cuplu nu are copii.
„Ce o să faci cu tatuajele la bătrânețe?” Da’ acum ce crezi că fac, le dau jos și mă joc cu ele? 🤣
Partea cu refăcutul vieții a auzit-o tata când și-a făcut prima relație după moartea mamei. Mă mai întrebau oamenii dacă „și-a refăcut viața” și mă bușea râsul. Păi ce, până acum a fost mort sau cum?
„Ce faci dacă partenerul tău pățește ceva, că nu sunteți cununați!” Vin la tine să mă îngrijești, că pare să-ți pese foarte tare de soarta mea 😅
„Cum adică nu crezi în Dumnezeu???” Dar de când e obligatoriu să crezi?
Și se mai miră lumea că nu mă dau în vânt după socializare…
Comentariu beton!16
Pe asta cu tatuajele o uitasem 😂😂😂 nu le-am șters, acum când împlinesc 60 îmi mai fac unul pentru că așa mi-am promis.
Comentariu beton!11
Nu sunt femeie așa că nu mă bag în treburile lor.
Io mai ies cu nevastă-mea la plimbăreală prin oraș să bem un latte pe o bancă. Inevitabil se așează lângă noi o ”cunoștință” pe care eu o cunosc doar din vedere. Și încep discuțiile. Moment în care bag rpd cafeau și mă retrag elegant la o bere sau ceva, orice altceva. M-am băgat într-o discuție cu vro 3 femei despre viață, în general, și am ieșit ciufulit.
Comentariu beton!15
E unul dintre motivele pentru care nu am mai fost în România de când am divorțat, nu am nici un chef să-mi stric zen-ul. Aici nu m-a întrebat nimeni nici de ce am divorțat, nici dacă am pe cineva, mă întreabă cum sunt eu, cum e copilul, și atât. Vecina m-a întrebat direct dacă am divorțat când a observat că nu mai e mașina lui, i-am zis, apoi m-a invitat la o cafea și mi-a povestit că și ea e divorțată de mulți ani, să vin de câte ori simt că mi-e greu. Atât.
Când aud pe unii care nu au trăit aici cum susțin că olandezii sunt reci…
Comentariu beton!30
Mentalul subconștient spune ca trebuie să fii casatorit ca sa fii împlinit. Si dacă te consideri deschis la minte ai problema asta cu subconștientul
Întrebare sau afirmație timpita: te-ai îngrășat/ arați obosit/ai slăbit, adică lucruri pe care destinatarul le știe deja, dar arată un soi de agresivitate pasivă
La 46 ani, menopauza de vreun an, ma intreaba o veche cunostinta, de fata cu toata familia, in gura mare: Nu ai copil? Nu vrei sa faci?
Raspuns: M a ferit Dzeu de copii pana acum.
Speechlees toata lumea( doar sor mea stie ca nu am putut avea copii).
Comentariu beton!11
Pai asta-i de bine! Inseamna că aratati la menopauza ca o tanara femeie fertila ceea ce e de lauda! :))
s-a dat „arati ca o minora!” ?
Citind articolul și unele dintre comentarii, m-am regăsit în postura chestionatului, dar, să vezi ce „mișto” e , când ți-a murit „jumătatea”și ești întrebată dacă „măcar a murit fericit”, de parcă ai apucat să -i iei interviu pe temă…, urmează aia cu „refăcut vieții” și apoi, supărați de „promptitudinea refacerii”, „cum de te-ai re-montat”, de parcă te stricase careva… Astea-s ale mele, dar s-ar mai găsi…
Am citit și recitit postarea și comentariile și am regăsit toate replicile și curiozitățile clasice ale oamenilor de aici sau de aiurea.
Citind cateva comentarii ale unor doamne care și au pierdut sotul mi am amintit de o tema pe care mi as dori mult sa o vad abordata – sa ii zicem durerea pierderii unui om și contabilizarea reacției colegilor.
Am experimentat din nefericire în viata mea profesionala situatii când colegele mele și-au pierdut sotul. Desigur eram colegi reacția a fost aceeasi ca de fiecare data am incercat sa ajutam cu bani pentru ca sincer altceva nici nu știi ce sa faci și ce sa zici.
Și m au izbit doua chestii – una reacția unor colege care s au dus la priveghi nefiind apropriate de văduvă absolut deloc si necunoscandu-l pe decedat absolut deloc. Bun înțeleg dacă îl cunoști pe decedat sau ești foarte apropiat de soție normal mergi incerci sa sprijini etc. Dar daca nu cunoști omu ce cauți? Si comentariile de dupa ca ce indurerate erau rudele, copii etc. Subiect de barfa la cafea si tigara pentru cel putin o luna. Nu am înțeles. Dar ce nu am înțeles deloc a fost reacția uneia dintre văduve care s a purtat ulterior rece cu cei care nu s au bagat in sufletul ei. Pai ori iti plângi durerea ori faci lista cu cine a venit la priveghi/înmormântare? Poate era bine sa i se fi dat lista cu contribuțiile materiale ca ar fi avut o surpriza legata de cei care nu au făcut figurație.
Eu de exemplu când a plecat tatăl meu nu am acceptat nici bani (pentru ca știam comentariile unora…da se comenta ca de ce sa se strângă bani) și nici sa vina vreunul dintre colegi.
In astfel de situații fiecare are nevoile lui sa stea cu familia, cu cei care l-au cunoscut.
Mie asa mi se pare normal.
– Auzi? Da’ tu…cand ai de gand sa te mariti si tu? Ce mai astepti?
– Da’ io te-ntreb pe tine cand divortezi???
game over
Se întîmplă cel mai des in Romania. In țara în care stau acum – nu că-mi place nușcît, dar văd diferențele – întrebările de ăst fel se numesc microagresiuni.
Uneori trebe să întreb una-alta, din pricina meseriei, si sper să nu-mi iau vreodata o straiță metaforică păstă uăchi.
Complimente FALSE … complicacate le zic eu
– Eu te iubesc asa cum esti
– Sa-i acceptam si sa-i iubim ca tot oameni sunt si ei (Despre minoritati)
– N-as fi crezut că ai vârsta asta !
– Arati bine … azi
– Gatesti aproape la fel de bine ca mama
– Esti foarte fotogenic(a)
– Conduci bine pentru o femeie
– Dupa decesul unui parinte : a avut o frumoasa varsta 🙁
…
Iritante la maxim ! Cand le auzi nu ai de ales decat sa-ți cultivi indiferenta și detasarea
Despartire dupa 20 de ani de relatie, necasatoriti.
– De la voi ma asteptam, cand s-au despartit X si Y a fost un pic socant. Nici n-am stiut ce sa comentez la asta.
– vaaai, si eu care va dadeam de exemplu ca uite si cuplurile neconventionale sunt totusi ok (de parca statusera cu mine in casa si stiau ei sigur ca sunt un exemplu, acu tre sa ma duc si sa retractez exemplul lor)
– deci acum esti mama singura? Cu raspunsul: nu, ca nu sunt fecioara Maria si copilul nu a fost facut prin conceptie imaculata, are un tata.
– ce frumos din partea lui ca inca se ocupa de copil. Again, ce legatura are laia cu balaia. S-a despartit de mine, nu de fi-su.
– cine te mai ia acuma la 40+ cu copil? Raspunsul: nu stiu cu copilul, dar alcoolica sigur nu ma mai ia nimeni
– si cat iti plateste pensie alimentara? Raspunsul: nu plateste, ca eu castig dublu fata de el
– si tu ramai in casa asta mare? va plateste el, nu? Raspunsul de mai sus, cu un fuck you adaugat
– iesim la restaurant de ziua copilului, intrebare de la bunici: si cine a platit nota?
– traim in alta tara. Dupa ce am anuntat despartirea: Deci acum te muti inapoi in RO cu copilul? Se muta el inapoi in RO? iar cu laia si balaia. Ce legatura are una cu alta? Eee, poate nu te descurci singura asa la distanta de familie. Raspuns: decat cu familie si intrebari cretine mai bine singura si la distanta :))))