Ar fi foarte amuzant, dacă n-ar fi extrem de trist, cum se face curățenie pe străzi de câte trei ori pe zi la mine în cartier. Jur că nu glumesc și nu exagerez, de trei ori pe zi se aud măturoaiele lucrătorilor de la salubritate sub geamul camerei unde procrastinez cu succes: hârș, hârș, hârș…

Acum, când scriu, fix asta se aude. E a doua tură de curățenie, c-au mai fost unii dimineață.

Dar asta nu e tot, cireașa de pe tort (deși eu cred că e bomboana de pe cѻIivă) a fost alaltăieri pe la ora zece seara când au apărut unii care spălau strada.

Prieteni, când zic că „spălau” a se înțelege c-o spălau la propriu, cu detergent (sau ceva care făcea spumă) și apă, de puteai să te așezi pe jos în haine albe, în urma lor. Râdeam cu Mara în casă că asta e premieră absolută de când stăm împreună.

Apropo, știe cineva de ce patru ani întregi n-a spălat nimeni nimic și-acum, dintr-odată, a apucat-o pe Madame Clotilde hărnicia? Că eu aș avea o bănuială, dar mi-e teamă s-o spun cu voce tare.

Zici că e formată la școala aparatului de partid madame primar. Patru ani m-au mâncat țânțarii și-au înflorit gunoaiele prin tot Sectorul 1, și-acum spală străzile cu săpun sau detergent. Bănene…

P.S. N-am nicio problemă dacă apar pe-aici martorii lui Clotilde, dar la prima jignire or să părăsească incinta.