Există pe lumea asta, și nu sunt deloc puțini, un soi de oameni pe care creierul meu nu-i poate înțelege.

Efectiv nu pot, deși sunt genul care încearcă, chiar dacă nu reușește tot timpul, să se pună și în papucii celorlalți.

Mereu încerc să-mi dau seama de ce un om gândește ce gândește, chiar dacă e greșit. Îmi spun că poate are momentele lui de rătăcire, toți le avem, și-i acord circumstanțe atenuante.

Dar creierul meu efectiv nu poate să-i înțeleagă pe toți cei care o terfelesc pe Simona Halep, de ieri încoace.

De când s-a aflat decizia de la TAS, nu vreți să știți câte postări am văzut despre cum i-a făcut drogata și p-ăia. Nu, nu glumesc, nici nu exagerez, am văzut atât de multe, că m-a luat sila.

Și stau să mă întreb de ce? DE CE există oameni care să fie atât de jos? DE CE există oameni care simt bucurie doar când aruncă cu venin și căcat? DE CE?

Halep este, probabil, singura jucătoare de tenis pe care am avut-o și o vom avea vreodată la nivelul ăla. M-aș bucura să mă înșel, dar nu prea văd cum.

Simona Halep este, fără îndoială, unul dintre cei mai cunoscuți sportivi ai planetei și este, spre marele nostru noroc, româncă.

Femeia asta a făcut atâta bine României, cum n-au făcut toți miniștrii de externe și ambasadorii, în ultimii 30 de ani, la un loc.

Și-atunci cum? Cum poți tu, de pe canapea, cu mâna vârâtă adânc în pantaloni, să emiți printre două râgâituri de la mici:

– I-a făcut drogata și pe fraierii ăia de la TAS!

După care să-ți miroși degetele să vezi dacă e cazul să faci duș sau poți să mai aștepți până sâmbătă?

CUM?

’Te-n dinți, viață!