Am mai scris pe subiectul ăsta, dar între timp a trecut peste noi o pandemie care a adus o schimbare majoră în percepția angajatilor vizavi de locurile de muncă pentru că a deschis calea cătrea ceva de neconceput până acum câțiva ani: work from home.
Prieteni, am stat și-am făcut socoteala. Muncesc de la vârsta de 21 de ani, timp în care am schimbat opt locuri de muncă. Or fi multe, or fi puține, nu știu, cert e că astea sunt toate. La două dintre ele am fost dat afară, de la celelalte am plecat singur.
Cel mai mult am stat 14 ani într-un loc, iar cel mai puțin câteva săptămâni. La ultimul loc de muncă am stat cinci ani și probabil aș mai fi stat mult și bine, dacă nu venea pandemia.
Aceasta este experiența mea, experiență în urma căreia mi-am dat seama care sunt lucrurile care contează cel mai mult pentru mine, atunci când vorbim despre un job, despre un loc de muncă.
Să ne înțelegem, vorbesc despre toate tipurile de joburi, așa cum le știm noi în România. Cele cu prezență la birou 9.00 – 18.00; cele în sistem hibrid (parțial la birou, parțial acasă) și cele full work from home.
Așadar, să purcedem cu ce contează cel mai mult pentru mine, în ordinea importanței:
👉 Atmosfera
Da, personal consider că atmosfera de la muncă este mai importantă chiar și decât câștigurile financiare.
Vedeți voi, job-ul este locul ăla unde ajungi să-ți petreci mai mult timp decât acasă. Sau pe-acolo. Prin urmare, atmosfera, modul în care te simți când interacționezi cu colegii tăi, cu oamenii de care te lovești zi de zi, este extrem de importantă. Pentru mine este chiar mai importantă decât banii.
Ziceam mai sus c-am muncit 14 ani în aceeași companie. Am mai muncit alți cinci ani la cooperativa de digital, de unde m-am „pensionat”, special ca să vă enervez pe voi când plec în vacanțe de câte șase ori pe an. În toate aceste locuri am rămas atât de mult datorită oamenilor, colegilor.
Da, da, știu că lumea râde de conceptul ăla de „ne simțim ca într-o familie” când e vorba despre un loc de muncă. Dar, să vezi ce, la ambele locuri de muncă în care am stat cu anii, chiar m-am simțit ca într-o familie.
Mă duceam la muncă fără să-mi fie silă că vine ziua de luni. De-aia cred eu cu tărie că atmosfera de la locul de muncă este cea mai importantă și că de multe ori contează chiar mai mult decât banii.
👉 Prezența obligatorie (sau nu) la birou
După cum ziceam și mai sus, până înainte de pandemie au existat doar niște încercâri timide din partea angajatorilor de a le oferi un plus de libertate angajaților. Vorbesc despre România, desigur. Doar pe ici pe colo mai apăreau inițiative de muncă în sistem hibrid, dar erau foarte rare și de genul „o zi pe săptămână munciți de acasă”.
Ca să nu mai zic ca de multe ori angajații întâmpinau rezistență din partea șefilor când voiau să muncească de acasă. Cunosc cazuri în care angajatul trebuie să justifice de ce nu vine în ziua aia la birou, deși avea tot dreptul să muncească de acasă.
Explozia work from home a venit odată cu pandemia și a dus la o schimbare majoră în paradigma angajatori – angajați și invers. Astăzi, acum când vorbim, există oameni care refuză locuri de muncă pentru că nu le oferă și alternativa de a munci de acasă. Alții își dau demisia din joburi unde deja activează, fix din același motiv. Prin urmare, work from home a devenit un parametru extrem de important pe piața muncii.
👉 Banii
Pentru multă lume banii sunt cei mai importanți. Nu și pentru mine. Nu m-aș putea duce zi de zi într-un loc unde mă simt nasol, unde colegii sunt de căcat, unde viața mea de salariat ar fi un coșmar, pentru nicio sumă din lume.
Știu exemple de oameni care câștigau niște salarii imense și care au renunțat la acele locuri de muncă bine plătite pentru că efectiv nu-i mai suportau pe oamenii cu care lucrau.
Să ne înțelegem, n-am zis că e ok să mori de foame în timp te bucuri ce mediu mișto de lucru ai la birou.
Uite, poate așa e mai clar ce vreau să spun. Am refuzat oferte de muncă, pe bani mult mai mulți, atunci când eram într-un loc de muncă unde mă simțeam bine. Dar da, câștigam suficient cât să nu mor de foame și sa mă descurc în București, prin urmare nu mă interesa nicio ofertă financiară care să-mi tulbure această liniște.
Cred că știți exact la ce mă refer, nu? Degeaba luam la final de lună bani mai mulți, dacă stresul în care aș fi trăit zi de zi m-ar fi adus în poziția să urăsc să merg la muncă. Până la urmă, tot aș fi plecat din locul ăla. Așa că, pentru ce?
👉 Șefii
Deși, teoretic, șefii ar trebui să intre tot la categoria „atmosferă” nu intră. Pentru că nu te lovești de ei mereu, nu trăiești minut de minut cu ei lângă tine, nu ieși la masă cu ei, nu-ți petreci zilele la job cu șefii.
De-aia nu intră tot la „atmosferă”, dar, fără îndoială, au și ei o importanță deosebită în impactul unui loc de muncă asupra psihicului angajaților.
În opinia mea, există două feluri de șefi. Pe de o parte sunt cei făcuți sa fie lideri. Atunci când o să dai peste ei, o să-i recunoști imediat. Liderii sunt cei de la care ai ce învăța, cei conștienți de valoarea lor și de aportul pe care îi aduc companiilor in care activează, cei pe care-ți face plăcere să-i ai ca șefi.
Pe de cealaltă parte sunt cei ajunși șefi pe principiul „ochiul stăpânului îngrașă vita”. Șefii puși acolo sa stea cu biciul pe subalterni. Din nefericire, această categorie este mult mai numeroasă decât cea a liderilor.
Iar șefii de genul ăsta sunt unul dintre motivele pentru care angajați valoroși aleg să plece scârbiți din companii unde ar mai fi vrut să rămână. Sunt șefii ăia pentru care bârfele și pupatul în cur contează mai mult decât abilitățile profesionale. Din păcate, am avut și astfel de șefi în această viață. Sunt convins că și voi.
👉 Distanța (cât faci pe drum)
Eram încă la Vâlcea, nu mă mutasem la București, deci probabil ca se întâmpla înainte de decembrie ’89 sau imediat după. Citeam o carte a cărei acțiune se petrecea la Londra. Personajul principal găsise un job care-i plăcea foarte mult, dar a fost nevoit să-l refuze pentru că jobul era în cu totul altă parte a Londrei față de zona unde locuia el.
N-am reușit să înțeleg, la ora aia, locuind într-un oraș pe care-l făceai în 30 de minute de la un capăt la altul, cum poate fi ăsta un motiv sa refuzi o slujbă pe care ți-o doreai? Dar lasă c-am înțeles după ce m-am mutat în București.
Eu n-am avut treabă cu această problemă, mai mult ca sigur că există un Dumnezeu al leneșilor, pentru că altfel nu-mi explic cum de toate job-urile mele de aflau cam la 30 de minute de casă. Hai, poate 45 într-o zi proastă.
În schimb, aveam colegi care făceau adevărate acrobații ca să ajungă la muncă. Unii schimbau câte trei mijloace de transport în comun. Mă ia capul doar când încerc sa-mi imaginez cum aș putea face asta într-un București atât de bine organizat ca transport în comun.
Alții făceau naveta din alte orașe. Da, serios, aveam colegi care veneau de la Ploiești. Cum să faci asta în fiecare zi a vieții tale, indiferent că afară e soare sau ninge viscolit, mă depășește. Știu sigur-sigur că eu n-aș fi reușit.
Mno, cam astea ar fi criteriile cele mai importante după care aș evalua eu un job. Acum să vă aud pe voi.
P.S. Am lucrat într-o firmă în care lucrurile stăteau aproape ca-n videoul de mai jos. Zic „aproape” pentru că nu ne-am dat demisia în grup, în rest, mentalitatea conducerii era fix așa.
În ordinea numerelor de pe tricou:
1. Banii
2. Naveta
3. Colegii
Comentariu beton!26
Nu mă prind de partea cu naveta. Să faci sau să nu faci?
@MV: să fie cât mai scurtă posibil sau deloc.
Comentariu beton!17
Aferim efendi! De când tot bag CV-uri la Uvex, locuiesc la 1 km şi câțiva paşii de sediu şi fabrică!
1. Atmosfera
2. Seful – daca e un tembel care iti face nervii praf, asta nu poate fi platit cu toti banii din lume
3. Banii, ca ce stiu si ce pot are si valoare materiala, nu doar de palmares
4. Flexibilitatea locului (lucrez de acasa de 4 ani, nu m-as mai duce zilnic la birou, atata timp cat imi fac jobul f bine nu vad de ce e relevant de unde o fac. Exista insa joburi care nu pot fi facute integral remote. There is no one size fits all)
Comentariu beton!23
Există joburi care pot fi făcute integral online (treabă care s-a și întâmplat în pandemie, cu rezultate foarte bune), dar ești obligat să mergi la birou 3 zile pe săptămână. Am eu prieten în situația asta.
Mihai, știu. În companiile de oameni normali, asta se discută. Eu sunt un exemplu
1. Atmosfera – care include și colaborarea cu superiorul direct. La fostul job am avut, timp de 6 ani și câteva luni, un șef după care a bocit juma’ de firmă când a demisionat. Inclusiv bărbați în toată firea aveau ochii roșii. Iar departamentul avea peste 100 de persoane.
La job-ul actual am o șefă extraordinară. Ne susține, ne ajută la nevoie, se face scut când e cazul între noi și etajele superioare. Și e delicioasă când discutăm de pretențiile aberante ale vreunui client și ea conchide “we don’t care. We don’t give a f*ck”. Ea fiind o tipă foarte elegantă și distinsă, cam ultimul om de la care te-ai aștepta să auzi asta 🤣.
2. Banii. Am lucrat și pe alune, când eram disperată. Acum îm permit să fiu selectivă.
3. Distanța și accesibilitatea cu transportul public.
Ăștia sunt factorii principali. Orice altceva e bonus.
Comentariu beton!37
După punctul 3 se cunoaște că nu trăiești în ținuturile locuite de vajnicii urmași ai dacilor liberi. :)))))))))
1. Atmosfera
2. Distanța
3. Banii
Trebuie să menționez că lucrez la actuala firmă de 21 de ani si am mai avut 2 joburi înainte de acesta.
Comentariu beton!16
21 de fucking ani???
În ce domeniu lucrezi?
Atmosfera,prezența colegilor săritori și comunicativi
Banii sunt motivanți asta e clar
Distanța…a fost principalul motiv pentru care mi am schimbat locul de muncă
Programul de lucru de 12 ore
@MV lucrez la o reprezentanță județeană service audio-video și electrocasnice. Ceea ce m-a ținut atâția ani a fost exact atmosfera, colectivul (majoritatea colegilor sunt de mai mult de 10 ani aici, avem puțini colegi noi) și faptul că e la 5 minute de mers pe jos de locuința mea. Chiar dacă de-a lungul timpului am avut oferte de job mai bine plătit, am ales să rămân aici pentru toate acestea.
Comentariu beton!29
Identic la mine, 2 locuri de munca anterioare, la actualul am 20 de ani vechime
Am cautat un loc de munca aproape de casa. Lucrez la 2 km distanta de casa, fac 8 minute cu bicicleta. Program de munca flexibil, pot sa incep sa lucrez la 7 dar si la 10, arata timp cat la sfarsit de luna imi am orele facute. Daca lucrez in plus pot sa imi iau o zi libera in plus pe luna. Am peste 45 de zile concediu pe an, zile pe care oricum nu reusesc sa le iau pe toate in acelasi an. Unele zile pot in schimb sa le iau de exemplu pana in iunie anul urmator, iar 15 zile pot sa le folosesc pana cand vreau eu pentru ca nu au limita de timp. Salariul e ok, in barema si creste in functie de vechime sau functie. In fosta functie am reusit sa imi fac prieteni cu care merg lunea la plimbare in pauza de masa. In noua functie pe care o am de un an si ceva, imi vad colegii o data pe luna, pentru ca locuim peste tot in Flandra. Dar putem comunica telefonic, asa ca e ok. Sefii tot o data pe luna ii vad. De lucrat de acasa se poate tot in functie de job. Ori 2 zile de acasa, ori 5 zile de acasa. Deci pare ok ca loc de munca.
Comentariu beton!29
Nici tu nu trăiești în România, așa-i? Auzi la ea, „bicicletă”. :))))))
Stiu ca pare un pic cam roz, dar desi nu e pur roz, clar e mai roz decat in România 😀
@MV, io mi-am dat seama de când a zis că are 45 de zile de CO. :))
Bine, și bicicleta, și plimbare cu colegii…
E firma de stat, ca la privat nu ai atatea zile de concediu. Si salariul nu e pe barema decat la stat sau institutii. La privat, primesti salariu cat ceri. La stat, salariul e mai mic la inceput, dar creste subsrantial in timp. Dupa 6 ani si ceva in firma asta, castig la fel ca domnul sot care lucreaza de 35 de ani in acelasi loc la privat. Dar pentru mine, distanta si numarul de zile de concediu m-au facut sa raman aici. Si evident ca imi place ce fac.
Comentariu beton!15
„imi vad colegii o data pe luna, pentru ca locuim peste tot in Flandra. ”
Ar putea fi un indiciu. Nu atât de clar precum bicicleta sau CO, dar suficient.
Comentariu beton!26
@Peredhil, da, da, ar putea fi. :))))))))))))
@Peredhil, avem locatii de referinta de unde putem lucra. Cladirea in care lucrez e si sediul central. Asa ca toti sunt obligati sa vina la sediul central o data pe luna. Dar sincer, faptul ca nu trebuie sa ii vad un fiecare zi, ma bucura. Iti da un sentiment de libertate.
Peredhil, crezi? Eu nu sunt asa sigur 🙂
Salutare, muncesc de la 18 ani, doar 3 schimbări, urmează clasamentul :
1. Atmosfera(colegii). Acum la job-ul nr. 3 suntem 4 colegi care am lucrat cam în același domeniu, efectiv ne completăm unul pe altul. A durat 3 ani până am făcut această echipă.
2. Șeful. Este în permanență cu noi, dar nu îl percepem ca șef. Este, ca în fotbal când joci acasă cu stadionul full, al 12-lea jucător plus 10% avantaj arbitru.
3. Banii sunt pe ultimul loc, pentru că lucrăm cu câștigarea contractului prin SEAP, cam știm cât câștigăm pentru fiecare, după finalizarea activității.
Distanța nu contează, am văzut țară de la Botoșani la Mehedinți și de la Vărșand la Galați.
P.S. Lucrez în arhivistică, muncă de chinez bătrân(am trecut de o jumătate de secol ca vârstă) , îmi place enorm ceea ce fac. Cu stimă Ioan din Sibiu
Comentariu beton!26
Stai că nu mă prind. Sunteți plătiți în funcție de valoarea contractului câștigat prin SEAP?
Bre, n-ai scris ce era mai important: sa-ti placa ce faci. 🙂
Degeaba ai atmosfera, daca urasti din tot sufletul ceea ce faci la locul de munca.
Ordinea mea:
1. sa-ti placa ce faci
2. banii
3. sefii (mai precis, seful direct)
4. colegii
Comentariu beton!29
Da, am scris de atâtea ori pe subiectul cu să-ți placă ce faci, că nu mi-a mai trecut prin cap.
Eu zic că dacă e atmosferă bună și ce ai de făcut devine mai plăcut.
Știi cum m-ai lovit cu articolul? Am o ofertă primită pe mail și exact asta faceam…puneam în balanță
Comentariu beton!14
Păi, să alegi bine, îți urez.
Am tendința să spun că nu-mi place să stau într-un punct de lucru mai mult de o săptămână, iar dacă stau mă ia letargia. Zic asta pentru că de vreo 25 de ani asta fac. Acum nu știu cum e mai bine. Oricum, ordinea ar fi asta:
-să nu stau prea mult într-un singur loc(așa gândesc acum)
-banii
-atmosfera
-să nu ai un șef direct stresant
La mine nu se-aplica, e cabinet medical, nu birou.
Dar n-as fi lucrat in spital, e mult mai bine cand e cabinetul tau, chiar daca esti responsabil de tot, macar n-ai sefi.
Comentariu beton!11
în funcție de unde te situezi în piramida lui Maslow, pentru aceeași persoană, la momente diferite, clasamentul poate arăta foarte diferit; io acum am un singur gînd, să mă duc naibii din țara asta; am 23 de ani la job-ul actual, am muncit de mi-a curs sînge din nas, am fost parte dintr-o echipă mișto (care s-a transformat, aceiași oameni, în ceva…), am făcut o pălărie de bani pe care i-am spart ca ultimul needucat; și decăderea a început din ziua în care șeful s-a gîndit la o „inginerie” micuță; care s-au făcut 2, 3, apoi una mare…; aia e, cînd ești destul de prost încît să ignori tot ce te-au învățat oamenii ăia în facultate!
Comentariu beton!31
@costicămusulmanu, firma la care ziceam c-am lucrat 14 ani era unul dintre cei mai puternici importatori si distribuitori (nu zic domeniul) din țara asta.
Ar fi existat fără probleme și în ziua de azi dacă cei doi patroni nu s-ar fi gândit într-o zi să facă o inginerie… 🤷♂️
Bai you hit very close to home in acest moment cand stau cu demisia salvata pe desktop. Compania este misto, colegii misto, merg 1 zi pe sapt la birou deci e ok, banii sunt mai mult decat ok zic eu, piata si contul mau bancar dar seful bata-mă Sisoie daca il pot intelege mai ales la nivelul lui. Nu e cu biciu dar e incurca lume si cel mai grav isi schimba parerea dupa cum bate vantul sau cine ii sufla in ureche ca apoi sa aibe atitudinea aia ca eu sau interlocutotul
lui nu am înteles initial, lucru care ma scoate din minti. In 6 ani am schimbat 3 sefi el fiind al 4-lea dar numai cu el “ probably you did not understood” e la ordinea zilei. Uite exemplu si sa imi spuneti voi daca sunt nebuna: la sfarsit de Noiembrie 2023 discut cu el si ii spun ca in 2024 duc echipa in team building in Salou Spania la Port Aventura ( in 2023 a fost Praga) pentru ca vom face si tur de fabrica iar eu si contract managerii mei avem de vizitat 2 furnizori in Barcelona si 1 zi si o noapte adica vineri vom avea team building activities deci impusc 3 iepuri in aceeasi saptamana de travel. Zice da ok daca implica factory and supplier engagement good idea. Comunic echipei book uim hotel imediat in Ianuarie zboruri.Acum 1 luna sa imi zica ca el crede ca nu am inteles eu ca de fapt de ce ar trebui compania sa plateasca biletele la Port Aventura ca o fi ca o păți ca el nu a fost niciodata ok,ca daca auditul zice ca nu e ok …ai pe plm…dar in essence eu nu am inteles ce vorbiram in Noiembrie. Evident ca acum nu pot spune la 10 oameni asa ceva asa ca vom merge si voi plati eu nenorocitele de bilete ca aia e ca el e francez cu mintea scurta sau cu pozitii schimbatoare.
Comentariu beton!13
Si nu e ca si cum nu as fi bugetat asta sau e o saracie de companie cu CFFO in 2023 de 55 bilions di profituri de 30 bilions.
Pune piciorul în prag. Ii spui fix ce ați vorbit în noiembrie și că dacă nu e de comitet și te face de râs în fața echipei ii faci factura pe persoana fizica pe numele lui. Daca nu ii convine te duci la șeful lui și îi spui că ai băgat mâna la asta in pantaloni și era vid. O sa rada bine și o sa aprobe iar a doua ora o sa ezite să fuck with you. Am lucrat mult cu francezi. Testează apele să vadă dacă te revolți. Nu o să fie surprinși sau prea supărați. Curaj. No matter what nu plati din buzunar ei la cat sunt de chitre vad asta că o slăbiciune, și pt 10 euro te certi până ții dau.
Mai e un principiu la ei să își mențină pozitia. Daca vezi c îl aplica te duci la șeful lui. Nu vor risca sa pleci cu tot.cu echipa dar vor descoperi un lider și poate vei avea de câștigat în viitor.
Comentariu beton!23
Aura, emailul e sfânt, dacă face așa, la lucrurile importante reia în scris ce ai discutat. De ex, înainte să faci rezervarea, trimite un email în care îl întrebi scurt:după cum am discutat, x și y, vreau să fac asta, e ok pentru tine, mai ai vreo sugestie? Și până nu îți dă în scris, nu faci nimic.
Eu nu aș plăti din banii mei, m-aș ține tare pe poziție, așa cum el susține că nu, și tu poți susține că da, ce poate să îți facă? Așa tu îi validezi comportamentul și tot o să repete.
Draga Aura, exact din motiv de „misunderstanding” imi scriu eu frumusel din 2013 ca un jurnal ,cu data , cu stelute si cu sublinieri si trimiteri la proiecte, cu adnotari ,ce telefoane am dat ,tot. La inceput ,eu romanca amabila, binevoitoare si tarziu plecatoare de la munca , aveam incredere ca Germania, ca totul aliniat, ca totul richtig. Neps. Motivul initiator de „scripta manent” a fost un sefut cu cojones cat doua alune prapadite( a se citi sobolan mizerabilo-profitor-lingau -pupator in c**). Dar maaaare si tare la pus biciul pe cativa angajati care aveau nesansa sa fie la el in birou ( avem 4 filiale). A incercat si cu mine , dar noi astia esticii , supravietuitori de Cernobal si Ceausescu nu ne speriem chiar asa de umbra de teuton.:)) No ,si acest nobil individ imi zice mie ca vezi Doamne, e asa cum zice el , X problema in proiect , ca el asa stie si isi aminteste. Ce sa isi aminteasca, ca avea in total 5 neuroni si aia total neocupati cu treburi legate de proiectare , ci mai degraba cu alegerea tzoalelor cu care sa dea bine cand isi plimba maretul fizic pe la primarii si pupa in fund pe toata lumea.
Big mistake. Ca io´s cu matematica si legile la mine in fiecare zi. Si i-am taiat ideile ca pe maioneza.
Intre timp a fost dat afara, si de la noi, si de la urmatoarele 2 job-uri. A crezut ca lumea nu se prinde ca e doar o fatada fara fundatii.
Iar seful meu direct, un om adevarat si un profesionist desavarsit , lider si mentor, a constatat ca am „cojones”virtuale mai mari decat multi colegi barbati,iar neuronii functioneaza pe masura.
Stiu ca ai scris ca demisia e salvata pe desktop. Vezi daca este posibil sa faci ceva gen bypass…pur si simplu sa iti pastrezi partile favorabile, colegii , salariul ,dar sa accepti doar lucrurile concrete.Nu bla-bla. Notezi tot,cu data. Si in nici un caz nu accepti schimbarile functie de bataia vantului, ca nu lucram cu prognoze meteo.
Cand mi-a comentat mie lingaul ca miorlau proiect X , am facut o scanare a intregii pagini cu tot ce lucrasem in ziua aia, ca sa se vada ca nu am schimbat, modificat nimic, si i-am trimis-o pe mail. …si evident sefului mare in cc.
p.s. si nemtii e o specie aparte, nu numai francejii si beljienii…hahaha
Comentariu beton!14
@ D lesson learned cu acest individ totul e pe scris e uimitor ca in 6 ani nu am avut nevoie de asta cu fostii sefi ci in compania de unde am plecat dupa 12 ani,si asta a fost unul din motive ca nu erau constanti in decizii si se schimbau mai repede decat politicienii romani partidul si doctrina.
@ Cucurigu stiu cum sunt francezii si i-am spus ca in general cu mine orcine are 3 strikes. El a ajuns la 2 si la cum il stiu o va avea curand si pe nr 3 moment in care la mine pe linkedin va fi frumos open to change/work si ma voi uita in alte parti. GM ul adica sefa-su e tot de acolo( nationalitate Argentinian dar trait de 35 ani la Paris) si-s tovarasi de vreo 25 ani deci tot dinozaur ca si al meu no chance sa zica altfel. Insa una peste alta 500 euro nu na vor face nici mai saraca nici mai bogata iar oamenii mei nu vor sti din ce buget merge cheltuiala ca nu vreau sa simta aiurea vreau sa ne distram in ziua aia asa cum se cuvine.
@Ligia-Luminita ma gandesc ca fiind singura femeie in leadership team si GM -1 are impresia ca poate sa ma faca din vrajeala din asta numai ca eu sunt dârsânita in corporatii de vreo 25 de ani, corporatii mari de 70000+ angajati si am vazut tot felul de specimene. Sincera sa fiu din peer -șii mei nu e decat unul cu coaie serioase, irlandez get beget, restul sunt pupa in cur si un clovn. Seful meu mi-ar fi bun de mentor daca as avea apucaturi sa devin alunecoasa si sa nu spun direct si honest cum stau lucrurile dar nu imi e felul si sunt prea batrana pt asta.Am avut sef neamț f direct, corect si profesionist nu a fost nevoie de jurnale si ce vorbeam era vorba. Am avut sef englez, un lord si mentor extraordinar se pensioneaza anul asta, care de altfel elegant m-a avertizat cand l-au pus pe pulica asta frsnaru ca e slippery as a fish, am avut sef rus care a disparut cu razboiul si businessul inchis in Rusia dar care tot vorba era vorba daca avea obiectii la deciziile mele sau planurile mele imi expunea motive obiective nu baliverne. Crede el ce crede insa eu sunt ca si tine cu matematica la mine si il voi bate cu ea in cap, il voi penaliza cum il voi prinde, ca el au mai fost si s-au trezit pe dinafara la ultimul reorg. GM ul mai are mandat pana la anul ca vrea VP asa ca daca ii dispare sustinerea in functie de cine va sa vina o sa o suga si el. Acum nu stiu daca sefa-su il sustine din tovarasie sau pt ca e in urechea lui si tot ce ii sufla asta haleste. Prin alte canale am aflat ca la chestia cu Port Aventura s-au plans niste altii ca eu ii duc pe si mei ca ei nu pot ca kkt si oamenii vb intre ei si se creează disensiuni. Plm de incompetenți nu e vina mea ca lor le este lene si nu vor sa se complice sau vor sa arate ce grijulii sunt ei cu banii companiei si le dau o pizza si o bere la colt cand senior leadership ul si marketingul se dau in barci pe la Dubai. Asa am ajuns noi sa avem buget de 2000 euro pe om pt activitati de la 5000 euro ca s-au trezit unii sa faca economie si s-a concluzionat ca se poate si au taiat, idiotii nu pricep ca daca nu ii cheltui la anul primesti mai putin ca se intelege ca nu e nevoie. Eu am grija de banii companiei prin job ca eu cu oamenii mei manage ruim contracte de 250 milioane euro pe an, acolo am grija nu la 10 bilete de avion sau 5000 euro cheltuiala de relax pt echipa.
Măi, nush’ce să zic, io abia la vara împlinesc 19 ani. De când am plecat de la ultimul serviciu. Nu am avut niciodata angajat de atunci, si nici echipă, iar şefilor le-au luat locul cei 50-60 de clienți.
Comentariu beton!13
Foarte tare!
@MV: ştii ce e şi mai tare? Că dacă tot wfh am hotărât ca “h” este unde vreau eu. Acum e la Alicante.😎
Comentariu beton!23
O să-ți iei block. 😛
Răspuns pentru Mihai : da, în arhivare suntem plătiți funcție de valoarea fiecărui contract, diferă nr de unități arhivistice ce se vor face, diferă dacă clientul dorește și scanare, arhivare electronică, etc. Sunt și mai multe variabile, inclusiv cele logistice, respectiv distanță, preț cazare, preț masa. Cu stimă Ioan.
Comentariu beton!18
În ordine: atmosfera (inclus șeful), flexibilitatea, banii. Am avut joburi în care lucram puțin, aveam timp liber să cutreier internetu-n lung și-n lat, banii erau ok-ish, șeful ca și când n-ar fi fost. Apoi am avut job în care aveam o grămadă de timp liber urmat de perioade în care lucram 12 ore și nu știam pe ce să pun mâna prima dată. Ore suplimentare plătite dublu, dar erai 24/7 de serviciu. A urmat jobul în care toată atmosfera mișto a fost spulberată de noul șef, venit cu planuri mărețe, de “eficientizarea muncii”. Rezultatele de pe hârtie și din powerpoint-uri arătau aproape o dublare a producției, în realitate a crescut rata de întoarcere în garanție, numărul celor care au plecat a ajuns la 90%, în timp ce se angajau necalificați care treceau printr-o lună maxim de training și erau băgați direct în fața clientului. Am plecat în viteză de acolo și am ajuns aici: atmosfera ok-ish, flexibilitate destul de bună, banii foarte ok, dar nu mă văd tot aici pe termen lung.
Singurul.lucru care contează cu adevărat e munca.
Dacă îți place ce faci sau nu, daca ai nevoie sa muncești orice sau îți permiți să alegi. Restul sunt detalii.
Salariile sunt similare la oferte, locațiile au plusuri și minusuri, șefii contează mult, organizarea idem. Daca e dezorganizare și stres nu prea mai contează restul.
Atenție nu vorbesc de joburi la stat. Acolo contează doar pilele. Daca nu ai ești degeaba acolo.
Pentru mine e important ca la plecarea de la birou să fie totul gata. Nu duc nici un pic de stres sau incărcare negativă acasă, așa că mă pot bucura de viața de familie. Cel mai rău e să mergi acasă și să te descarci pe cei dragi!
Nu mi-au plăcut niciodată cei care sunau omul aflat în timpul liber legal sau într-un concediu;poate medical, să vadă că ești bine și revii in aproximativ 10 zile să zicem .Eu n-o făceam de jenă față de omul ăla,sau forțată de vreun șef mai răutăcios.
Mai da am pățit-o eu fiind gravida in 6 luni m-a apucat nesting ul asa ca am mutat singura niste mobila prin casa. Dupa 2 sarcini pierdute inainte la primele contractii m-am dus la doctor care mi-a spus frumusel ca pierd lichid amiotic drept pt care 3 zile in spital si 7 acasa in medical in pat fara niciun efort. Am trimis CM ul la corporatie si iaca cum seful de la vremea aia a pus HR ista sa ma sune sa vada ce se intampla. Jur ca simteam ca ii era jena fetei sa ma intrebe simteam in vocea ei jena, mai ales ca in cei 3 ani nu avusesem medical decat o singura data si doar 3 zile urmare a unei sarcini pierdute eveniment petrecut la birou si m-a luat salvarea de acolo.Dar e dorea sa se asigure ca nu cumva doresc sa fug de munca utilizand concediul medical sau faptul ca sunt gravida.Un cretin pe care l-au dat afara cateva luni mai tarziu.
Distanța
Atmosfera
Banii
Să îmi placă ce fac
Cel mai mult am lucrat aproape 20 de ani în același loc apoi 10 și acum am aproape 13 ani de când sunt la actuala firmă cu șefi foarte mișto dar și o colegă nouă de toată jena (nu cred că mai durează mult până pleacă, le este jenă șefilor să o trimită la plimbare) am avut și eu momente când am spus că demisia este la un click distanță dar s-au rezolvat lucrurile, este normal să fie și perioade complicate dar într-un loc în care interesele sunt comune se rezolvă și problemele, și nu mă sperie nici acum o reconversie profesională 😁 știu că sunt cam zurlie dar și optimistă. Am un exemplu chiar apropiat de persoană care a hotărât să schimbe jobul și a renunțat după câteva interviuri când a pus în balanță: distanța, programul, colectivul și banii, a hotărât că este bine unde este acum
La 51 ani avem experiență să ne dăm cu părerea oarecum avizați.
1. Dacă ai 19 ani contează banii, apoi distanța, apoi atmosfera, apoi șeful etc. Cu cât înaintezi în vârstă cu atât îți dai seama ce te deranjează cel mai mult. Dacă nu ai întâlnit una din categoriile exprimate aici în formă deficitară nu ai de unde să știi. Dacă dorim să facem un sondaj putem face, dar el nu este relevant decât pt IT-iști sau oameni care lucrează la un birou. Sunt multe alte categorii.
2. Cel mai important este să îți placă ce faci. Atât de mult încât să vrei să stai peste program sau să vii din libere la birou. Trebuie să se întâlnească niște astre pentru chestia aata dar asta e. Dacă vreți să fiți cârcotași pot să vă replic că 80-90% din cei de aici ar dori să aibă salariul mai mare. Sau să stea la 2 min de serviciu. Sau, sau.
Din 4 joburi avute in viață, la 2 am avut parte de chestia asta: pasiunea mea e hobby-ul 😀
Dacă mă întrebai acum 10 ani , când am plecat de la un loc de muncă de aproape 25 de ani , aș fi spus banii și atmosfera de lucru.Dar eram una dintre navetiștii de lux,in sensul in care naveta era asigurată 99% , că dacă nimereai vreun șef mai arțăgos veneai acasă cu ce puteai(rar spre deloc am mers la ocazie).
După 10 ani de muncă cu copiii acasă, n-aș pune in balanță decât banii si timpul de job, că o eventuală navetă de București n-aș mai face, și n-aș mai putea să o fac,deși copiii au crescut și nu mai sunt toți minori.In tot cazul,vreau să fiu extrem de corectă: fraților,nici toți banii din lume nu ne plătesc liniștea de a face 10 minute până la un serviciu,hai maxim in oraș.Naveta de 60km îți mănâncă nervii cu timpul,stresul nu-ți aduce numai bani , îți poate da o grămadă de posibile boli pe care se poate să le duci toată viața.
La mine e un pic atipic…. 🙂 Lucrez pentru acelasi patron (strain, vine de cateva ori pe an in Romania, nu sta mult si e fff ok) si cu acelasi director (roman) de 22 de ani. 12 ani au fost intr-un oras, cu un colectiv, ultimii 10 in alt oras, alt colectiv. Atmosfera a fost ok si prima data, dar acum chiar e ce trebuie. Nu ne-am certat absolut niciodata, ba chiar ne-am ajutat reciproc in concedii (de odihna dar, mai ales, medicale). Iar in privinta sefului…..eu sunt convinsa ca nu mai exista asa ceva!! Niciodata, in 22 de ani, nu a ridicat tonul, nu a jignit, nu a amenintat, etc… In schimb, daca gresesti, cu o privire te poate face sa te simti mic..mic..(asta daca ai bun simt!). Salariul nu e cel mai mare din lume dar eu am si alte beneficii care tot in bani se traduc pana la urma(plata chiriei si a utilitatilor la locuinta de serviciu, plata combustibil si piese de schimb la masina – lucrez in afara Bucurestiului, cam 80 km/zi dus-intors). Cine a avut vreodata nevoie de un liber pentru a-si rezolva vreo problema nu a primit un refuz sub nicio forma…
Dar, ce mi se pare extrem de important, niciodata pentru mine mersul la serviciu nu a fost o corvoada. Ba din contra! Nici macar distanta nu mi se mai pare asa un factor de stres, m-am obisnuit…
Asa ca da, chiar cred ca e foarte important sa te duci relaxat la job, asta poate compensa multe…
Comentariu beton!20
1. Atmosfera – nu ma simt ca intr-o familie cu colegii de la birou, insa simt ca pot sa fiu my jolly self fara probleme, am fost in TB fancy impreuna, dar si in TB cu dormit la cort sau la plantari de copaci
2. Flexibilitatea (am lucrat in locuri unde daca intarziam se sesiza imediat cineva, dar daca stateam peste program sa rezolv chestii urgente nu vedea nimeni) -> unde lucrez acum pot sa ma loghez si deloghez la final de zi la orice ora vreau atata timp cat imi fac treaba. Tot aici as pune si prezenta la birou, teoretic corporatia dicteaza 2-3 zile pe saptamana, practic managera mea nu a impus decat 1 data la 2 saptamani. Eu merg in medie de 2 ori pe saptamana, caci acasa mi-e mult mai greu sa ma dezlipesc de scaun decat la birou
3. Banii
4. Seful
Atmosfera si sa ai job ul care iti place, restul vin de la sine. Nu am stat niciodată la un job la care daca dimineata ma trezeam si ma gandeam cu “groaza” ca trebuie sa ma duc!
La partea cu explicațiile pentru lucratul de acasă, mie șeful meu (olandez, sunt în Olanda) mi-a spus delicat într-o zi să nu mă mai tot justific și să cer voie când vreau să plec să-mi rezolv câte ceva, că el știe că îmi fac treaba și nu e cazul. Eu îmi tot luam câte jumătate de zi liberă dacă aveam de mers la ambasadă, mi-a sugerat să-mi văd de treabă, că el înțelege.
Pentru mine partea asta e cea mai importantă, libertatea și ca managerul meu să nu facă micromanagement cu mine. Sunt o persoană foarte conștiincioasă, sunt bine pregătită, muncitoare, dar sunt și mamă singură și am nevoie să nu mă alerg ca un șoarece pe rotiță între programări diverse, ședințe, cumpărături și toate cele. Cât sunt lăsată în legea mea, I’m happy, nu plec nicăieri.
Distanța e la fel, importantă, mai ales în contextul de mai sus, acum sunt la 25 min de birou, când îl doare pe copil burta sau a căzut de pe bicicletă, știu că pot fi rapid acasă.
Desigur, nu lucrez pe alune, banii trebuie să fie suficienți. Acum câștig foarte bine, dar sunt firme care plătesc chiar mai mult, semnificativ mai mult, însă de ce? Ce să fac cu banii aceia extra? Tot cu o gură mănânc și într-un singur pat dorm, cât sunt mulțumită cu ce am și îmi e drag să merg la muncă, nu prea văd rostul.
00
Comentariu beton!19
Am mai intrebat pe aici, dar mai încerc: angajează cineva turist? Disponibil oricând 🙂
Bun subiect!
1. Șefu
2. Banii
3. Atmosfera
Deși as fi zis șefu pe toate locurile dacă el e și ceo, coo, sau alte denumiri mirobolante. Asta pentru ca dacă el e lider și nu plosnita cu traume din copilărie ptr care noi nu avem nicio vina, face ca restul sa fie ok: atmosfera, bani, etc.
Ideea mea, din experienta, este ca sunt mulți din categoria traumatizați care ajung manageri de top neglijandu-si viata din diverse motive. Iar când ajung în vârf, au pretenția ca și tu sa-ti f viata pentru companie asa cum a făcut o el/ea…
Am părăsit o companie f mare după 18 ani fix în momentul în care o astfel de individa a ajuns in vârful companiei și considera normal sa dea mailuri la 2 noaptea, sa răspunzi la telefonul personal la orice ora la care te suna,sa faci munca a 2 oameni ca e timp ptr ca tu faci constant munca voluntara, etc. Îmi este încă greu unde m-am mutat de 4 luni, nici aici nu e ideal dar este incomparabil mai uman totul.
Parerea mea este ca fiecare lucru conteaza in aceeasi masura, are importanta lui, astfel incat sa existe un echilibru. Nu se poate unul fara altul.
Legat de work from home, am lucrat prima data asa acum 14-15 ani. Timp de 8 ani am avut 3 sefi (erau straini) , colegii din Romania lucrau din alte orase. In cazul asta, cel mai important aspect este sa fii responsabil. La un moment dat, unul dintre sefi a spus ceva de genul ‘din punctul meu de vedere, poti sa lucrezi si de pe Luna, atat timp cat ce ai de facut este gata la timp si facut cum trebuie’.
1. Seful. Am lucrat cu tot felul de naționalități, romani included, am dat peste tot felul de tâmpiți dar și peste oameni pe care i-am jelit când au plecat și de la care am învățat multe. La extreme, un turc care nu știa să se spele și nu știa ca îi put picioarele, dar el se descalța în birou, și un australian care era pâinea lui Dumnezeu, lucra cot la cot cu echipa, era cumva umil dar probabil era în top zece mondial în domeniul ăla. Mențiune onorabilă pentru doi dislexici care nu reușeau să citească două paragrafe legate dar erau șefi și ne revizuiau livrabilele. Mă urcam pe pereți de fiecare dată când trebuia să o fac cu ei, cred ca am dezvoltat un stress care apare numai când mă gândesc cum era.
2. Banii. Orice ar spune oricine, sunt necesari, nu cred ca este nevoie de explicații.
3. Locație. Important, dar am văzut peste 50 de țări lucrând, locația biroului era doar așa, ca să știm unde ne întoarcem.
4. Atmosfera. Foarte mult legat de punctul 1, idiotii se cern singuri, doar ca ia timp. Poți avea un singur toxic în echipă (sau un impostor care știe cum să pupe fundul șefului idiot) și se duce naibii tot de la combinația asta.
5. Ajuta mult să îți placă ce faci și să fii competent. Dar fără cele de mai sus este degeaba.
6. Standarde duble. Sunt genul care va trânti ușa dacă unii sunt tratați altfel doar pentru ca au o relație cu șeful idiot, cu urmări de tot felul.
Comentariu beton!14
ah. umoristic pe aici. Bine, acum cunoscut si oameni, reali, care ziceau ca banii nu conteaza, dupa care se plangeau de bani
Dar. PRINCIPALUL, cel mai principal, motivul pentru care iti futi timpul tau liber sa muncesti is BANII. Ala este contractu: tu dai timp+experienta ei dau bani.
poti sa ai tu atmosfera cea mai atmosfera, prietenii cei mai colegi, sa fie munca la tine in bloc, daca la final de bani iti mai ramane prea multa luna si vine cineva si acopera gaura asta, le urezi la multi ani. *evident, exceptii exista.
Evident. Dupa ce raportul asta zile din luna – bani din salariu incepe sa se schimbe spre „uneori imi raman bani” incep sa apara si alte nevoi. Nu o sa mai pleci de la munca ta doar pentru ca ti se ofera niste bani in plus in alta parte. As zice ca asta e cel mai nasol moment pentru tine. Cand ti-e caldutz. Banii sunt ok. Colegii is faini. Deja stii sa iti faci munca, deci nu prea simti o apasare tare. Nu stiu cum e in alte domenii, dar in programare asta e un moment nasol. Am fost acolo/Sunt acolo
Dar da. Dupa ce iti asiguri banii necesari, criteriile sunt urmatoarele, la mine, pe programare. In Suedia.
1. Domeniul. Am refuzat, fara drept de apel, locuri de munca pentru jocuri de noroc sau pariuri.
2. acum care e partea de wfh-birou. 2/3 mi se pare corect. 3/2 sau mai rau incepe sa ma bazaie
3. team leadu si managerii. Practic, relatia cu oamenii de deasupra ta. Astia pot sa iti futa jucaria
4. Colegii. Astia nu prea ai cum sa ii refuzi, la inceput, ca nu stii cum sunt. Dar, in timp conteaza foarte mult
da ma bucur sa vad si printre blogarii cititi opinia ca conteaza atmosfera. Majoritatea o ard pe „nu tre sa te imprietenesti cu colegii” ca vorba aia, cele 8 ore de la munca nu vorbesti cu ei
Comentariu beton!11
Bineînțeles că pe locul întâi sunt banii. Iar daca salariul e corespunzator asteptarilor, pe locul 2 as pune asta: sarcini de serviciu pe care sa le poți îndeplini. Caz concret: pe fisa postului ai n-șpe obligații, dar în timpul legal de 8 ore pe zi, nu ai timp/posibilitate sa le rezolvi pe toate. Urmarea: ți se imputa ce iese prost. Deci în loc sa duci bani acasa, vii tu cu bani de acasa, la serviciu
1. Posibilitatea de work from home (desi imi lipseste socializarea, am mult mai mult timp pt mine si copil)
2. Banii
3. Nr de zile de concediu (am flex PTO – nelimitat, cu aprobarea managerului si fara sa fii nesimtit; nu stiu cum merge in practica, pt ca abia anul asta s-a implementat, dar planuiesc sa imi iau 30 si ceva de zile)
4. Managerul
Atmosfera e cea de la mine din dormitor, aici imi lipseste putin un colectiv misto ca cele pe care le-am avut la foste joburi, inainte de pandemie, dar avantajele sunt mult mai multe.
5. As adauga si flexibilitatea, sa nu stau sa fiu urmarita ca la 9 fix sa fiu logata si intrebata mereu unde esti si ce faci.
Jobul actual bifeaza toate criteriile de mai sus, cred ca am sa ies la pensie de aici, desi mai am mult pana acolo 🙂
1. Seful direct – am plecat dintr-o companie dupa 5 ani din cauza unei isterice obsedate de micromanagement (logare in aplicatii cand ai venit/ plecat, team viewer pe laptop, etc) cu toate ca cifrele depaseau bugetul alocat.
2. Distanta/ posibilitatea wfh – cred ca am imbatranit dar ce depaseste 1 ora (in Bucuresti) mi se pare greu de suportat.
3. Banii depinde in ce etapa a vietii esti si ce cheltuieli ai; am decis de cativa ani ca macar o vacanta pe alt continent merit si eu o data pe an.
Ohoo..Material de comentat!
Este interesant cand poti sa faci si comparatia Romania/ Germania in ceea ce priveste sefii,colegii,munca, banii si viata.
1. Sefii. In Romania sunt foarte multi care sunt „Sefi” pentru ca asa s-au autointitulat si au ocupat tronul.Nu neaparat cu scoala sau pregatire in domeniul in care activeaza. Foarte multi nesimtiti , profitori si calcatori pe cadavre. Important e sa le iasa lor banu’.Cu pretul asupririi sclavilor, pentru ca notiunea de angajat este destul de neclara pentru ei. Detest genul ala care crede ca daca iti da bani trebuie sa fii la dispozitia lui non-stop.
Noroc ca mai sunt si oameni care salveaza imaginea asta dezolanta, mai rasar din cand in cand sefi care isi trateaza si conduc firma ca pe o familie largita.
Sefii in Germania. Ma refer la sefii de firme serioase, care chiar contribuie la miscarea motorului Europei. TOTI, dar toti sefii mari ai firmelor cu care colaboram noi, au cel putin o facultate sau o calificare clara si o experienta lunga in spate. Plus cunostinte solide (nu vrajeala).Vorbim de oameni care declara oficial ca firma lor a facut in anul de criza 2021 profit de 40 mil.sau de 1.2 mrd .euro,nu lei-paralei sau lire turcesti.
Acesti sefi vin,de multe ori ,in blugi si tricou la munca. Cand telefonezi cu unul dintre ei, „salut , Peter, buna dimineata, poti sa imi trimiti si mie …”stii foarte clar cum si pe ce ton sa vorbesti. Dar oamenii astia sunt accesibili! Este posibil sa te intalnesti cu ei la un Oktoberfest si sa iti spuna Hallo,ce mai faci?
Cati dintre voi pot sa il sune pe vreun ministru din Romania, sa ii zica :salut, Nicule?
Sa scriu despre seful meu direct. Lider.Mentor.Exemplu de competenta. Vorbeste inca 2 limbi straine pe langa germana. Este sclipitor in domeniul nostru -geodezie, cadastru si topografie. A invatat sa faca si programare , asa ca a reusit sa creeze niste programe adiacente celor oficiale, doar ca sa sistematizeze si organizeze mai bine partea de proiectare si munca noastra in birou in general. Este trup si suflet dedicat meseriei si mentinerii colectivului . Se semneaza in mail simplu, ing.HL. Fara surle si trambite.
I-am scris Aurei mai devreme , despre un möchtegern -fatada fara baza- un sefulet nesimtit , lingau si profitor. Dupa ce au constatat ca nu face nimic, dar incaseaza o gramada de bani,i-au facut vant.
Dupa 10 ani de lucru si experienta adunata aici ,seful meu, impreuna cu conducatorul biroului local , mi-au oferit in cadru festiv o diploma,flori si o felicitare. S-a vazut apoi si in cont o diferenta.
Deci,da,seful conteaza!
2. Atmosfera de lucru si colegii. Totul porneste de sus. Daca esti serios , iti respecti cuvantul si principiile ,muncesti corect si iti si recunosti greselile, functioneaza totul foarte bine. Esential: fara minciuni in CV, fara sa te umfli in pene ce tare si grozav esti. Fapte nu vorbe.
Iar viata din birou,avand in vedere ca petrecem mai mult timp impreuna decat cu familiile noastre, am facut o cat mai placuta posibil.
Inca din momentul in care se intra pe usa ,stim exact ce poate fiecare. Suntem salut, hallo, hihi, yuhuu ,radem ,glumim,bem cafea si ne uram „prost, Kamarad ! sau cheers! spunem bancuri,ne uram La multi ani!, cumparam prajituri si inghetata, avem de toate in frigider. Avem torturi la aniversari, cafea si apa minerala liber la consum, masa de pranz asigurata.
Organizam grill-party cu firma, Christmas-Party,Oktoberfest, carnaval, excursia anuala.
Ne ocupam de Team-building cat putem.
E totusi o chestie dosebita sa te trezesti dimineata de 10 ani si sa te gandesti ,repejor ,madam,hai la munca! Si sa urci scarile dimineata catre birou, 2 etaje, sa deschizi usa si sa poti spune din inima, nu din buze”Buna dimineataaaa” Morgeeen! :)))
3. Prezenta la birou. Daca este absolut necesara, pentru proiecte foarte mari si grele , da. Home office este indiscutabil mult mai confortabil ,pentru zilele in care am de rezolvat mai mult prin mail-uri si telefoane . In ceea ce priveste ora :7.55 sau 8.03. Diferenta este urmatoarea: Decat sa risti sa „iei”un radar sau sa faci un accident ,doar ca sa pornesti calculatorul la 7.59 ,mai bine ajung linistita,pornesc calculatorul la 8.05.Oricum programul de monitorizare a activitatii stie clar ce si cum.
Am citit mai devreme intr-un comentariu despre un sef olandez. Exact. Ai o treaba de rezolvat? Spui ca lipsesti 2 ore. Atat. Se stie clar ca tu iti vei vedea de treaba si rezolvi tot ce ai de rezolvat. NU MINTI! Esta este esential!
4.Banii , cat pe ce sa uit. Nu sunt scopul meu in viata. Sunt acolo,in cont,am grija sa intre mai mult decat ies. Atat.Am tot ce imi doresc, sanatoasa sa fiu ,cu restul ma descurc.
5. Drumul! yeeeeeeeeee! asta este una dintre cele mai faine parti ale mersului la munca pentru mine! Condusul catre birou si inapoi este TIMPUL MEU ,CU MINE! Cu muzica mea, cu stilul meu de condus! Nu ma bate nimeni la cap, nu imi comanda nimeni sa merg mai repede sau mai incet, nu mai stau cu nasul in monitor ,nu telefonez ,cel mult admir turatia turbinei si bat tactul muzicii din masina. Pentru asta as fi de acord sa ma mut la alta filiala a noastra, sa mai fac vreo 10 km in plus…
p. s. in ciuda faptului ca aloc serviciului 10 ore/zi, am timp sa si gatesc,sa fac ordine, sa citesc, sa pictez, sa merg la expozitii, la concerte, sa organizez intalniri ale comunitatii romanesti de aici. Si da,se poate!
Wow m a uns pe suflet comentariul. Deci în alte tari se poate. Uita te la reprezentanții României la Bruxelles sau la alte întâlniri oficiale de rang inalt, ce fete de reduși mintali alcoolici au, și uita te la ce prestanta au reprezentanții tarilor mai „spalate”
Draga Mojo,iti scriu cateva randuri-completare. Lamuritoare pentru diferenta clara intre Romania si restul lumii . Reprezentantii Romaniei in strainatate ,CU EXTREM DE PUTINE EXCEPTII, sunt intangibili. Neabordabili. Stiu din experienta personala, asa ca nu ma poate contarzice NIMENI.
M-am oferit in 2019, sa organizez o expozitie , pe cheltuiala proprie(!) la Strasbourg, ca sa prezentam cultura romaneasca peste hotare. Ca e doar la 5 km de casa mea , asa ca am gandit eu sa fac ceva dragut,un gest nobil . Inclusiv caratul tablourilor , montat, cheltuit . Trebuia doar sa am unde sa le expun.Ambasada se renova,asa ca raspunsul a fost nu, domnul Rus -ambasadorul de de atunci, a fost foarte amabil,si-a cerut scuze ,a spus ca voi fi contactata…. Ambasadorul a fost inlocuit .Suntem in 2024.
Ia ghici. Intre timp, am fost vara trecuta invitata de ambasada Portugaliei, sa expun acolo. Era prezent ambasadorul portughez la Strasbourg, cel de la Paris , doamna consul Particia Gaspar si celebra Pictorita Natalie Afonso, decorata de Presedintele Portugaliei . Plus inca vreo 50 de ambasadori ai altor tari.. Am cunoscut diverse persoane, printre care si un anumit domn C., care face parte din echipa Romaniei pe langa Consiliul Europei. Are cartea mea de vizita probabil indesata pe undeva. Bine de tot indesata.
Pe scurt, pe data de 1 martie 2024 am primit invitatie sa expun la Paris. Pe 4 aprilie 2024 are loc vernisajul unde am onoarea sa particip alaturi de Natalie ,ca sa celebram prin arta 50 de ani de la Revolutia Garoafelor de pe 25 aprilie1974. M-au invitat Natalie si domnul ambasador portughez din Paris…Jose-Augusto Duarte.Atat.
Noi ,cand vorbim, suntem Ligia si Natalie sau Ligia si Patricia. Mda.
apai, asa sunt toti in romania…Zei.
Si doctorii sunt la fel. La nivelul de sef sunt „SEFII”. Aici? Sunt doar niste oameni cu mai multe responsabilitati.
1. Remote work. Ne-negociabil. Prefer să nu lucrez decât să mă mai oblige cineva să merg zilnic într-un spațiu unde nu, nu am „toate condițiile”, că poate am chef de exemplu să lucrez din pat în timp ce pe fundal merge Netflix. Înainte de pandemie, când nu era oficial WFH, lucrând până mai pe seară (creierul meu nu funcționează înainte de 12-13), când se elibera biroul plecam acasă și mă conectam prin team-viewer la desktopul de la serviciu (nu, în doi ani și, fie nu s-a prins nimeni, fie nu a comentat nimeni nimic, dat fiind că făceam literally treaba a 4-5 oameni). Ah, că mergem noi la birou din proprie inițiativă, când e ziua vreunui coleg sau când avem ceva de sărbătorit, să stăm la cioace, e cu totul altă treabă, pentru asta vin și din alt oraș/țară, că și eu sunt tot o putoare din asta căreia îi place să se plimbe de 6-10-câte se poate ori pe an.
2. (și aici fac un melanj cu 4) Colegii. Să fie de înțeles și să lucreze bine și foarte bine, fără să tragă cineva de ei. Suntem aici să producem bani în cel mai scurt timp posibil, ca fiecare să își vadă mai departe de ce îl doare și ce îl pasionează. Fiecare știe ce trebuie să facă și când are deadline. Cine a așteptat să fie întrebat de ce nu e gata nu știu ce, a zburat. Nu avem „șef”, avem patron, o oră pe săptămână vinerea avem ședință să spunem fiecare cum merge treaba și dacă avem nevoie de ceva și cam atât.
3. Banii. Aici recunosc că am norocul să lucrez într-un domeniu nișat, care este by default foarte bine plătit. Aș putea câștiga poate de 3 ori mai mult în corporație? Aș putea. Vreau să mă leg la cap? Exclus. Fumez, oricum mor devreme, n-am copii, n-am nevoie deci de munți de bani, îi las altora cu dragă inimă.
4. Distanța. Nici nu o iau în calcul. Am lucrat prin colaborare și cu alte continente 🙂
De cand muncesc eu nu am muncit altceva decat program „nine-to-five” – nu-s bun de free-lancer, nu-s bun de antreprenor – deci asta stiu, despre asta vorbesc.
Ma bucur ca e plin de oameni cumsecade, sentimentali, optimisti, carora le place sa mearga la munca de „dragul” muncii/echipei/firmei … asa ca o sa sparg eu petrecerea.
La mine e putin diferit, in sensul in care conteaza urmatorii 6 factori, neaparat in aceasta ordine:
1. Banii
2. Banii
3. Banii
4. La „si altele”, as zice ca cel mai important (pentru mine) ar fi distanta/naveta, implicit usurinta cu care as ajunge la locul ala de munca. Sunt putoare, sunt OCD-ist si viata mea curge in anumiti parametrii. Timpul pierdut in trafic este ala stabilit, ala de acum, mai mult nu fac fata si nu ma intreseaza.
Am comentat zilele trecute ca sunt in doua procese de recrutare. Am zis DA la discutie pentru ambii (potentiali) angajatori (SI) pentru ca birourile lor sunt pe o raza de max. 5 min. fata de biroul unde merg acum. Nu continuam discutia nici daca era vorba de 2 statii de metrou mai incolo, PUNCT!
5. WFH – don’t give a fuck, am incercat sa lucrez de acasa in pandemie, dupa o saptamana am simtit ca imi vine sa imi tai venele. Nu ca-s impotriva WFH dar eu prefer sa fiu acolo, hands-on, pe teren. Plus ca munca, oricare ar fi ea, nu are ce sa caute in casa mea si am grija sa le DELIMITEZ la maxim. Asa, maxim 1 zi/saptamana, mai mult de dragul „flexibilitatii” si ca ar mai fi o zi de trezit dimineata in minus pe saptamana, nice to have dar nu e ceva eliminatoriu pentru mine, dimpotriva, cu cat sunt FIZIC mai in mijlocul actiunii, cu atat mai bine.
6. Echipa/Seful – Hehehe, aici chiar am ras cu pofta! Daca punctele 1-2-3 sunt indeplinite, imi ASUM (pe BANI!!!) SA MA ADAPTEZ EU la „mediul” ala in 99,99% din situatii. Sau, daca e sa dau peste cretini, atata timp cat imi convine salariul ii voi face pe TOTI sa inteleaga ca nu e cazul sa „fuck with the wrong guy” … ne limitam la interactiuni PROFESIONALE si cam aia e! Nu sper la vreo „fratie” sau iesit la bere cu colegii de la munca (ahhh, daca e sa fie cu atat mai bine, nu zic nu) si e OK asa. Pentru iesit la bere am prietenii mei si nu ma deranjeaza situatia asa cum e acum.
Nici nu mai zic de vreun „sefulica” sau „colegutz” care sa incerce vreo manevra … tot ce am de zis e „bring it on!”. Eu la un precedent loc de munca – fara sa fiu jurist sau ceva de genul, urasc sa citesc legislatie – am invatat intr-o saptamana suficient de mult din Codul Muncii cat sa-mi linistesc „sefutzul” care a incercat lucruri – a inteles si el ca e mai ok sa-si vada de treaba decat sa dea cu subsemnatul pe la HR sau CEO, doar zic!
Asa ca MUNCA, pentru mine, e DOAR un timp din viata mea pe care il „VAND” pe o suma. E ca un fel de rau necesar si cam atata, cel putin ca angajat. Deci, ca sa-mi fie bine in restul vietii mele – familie, hobby-uri, timp liber … ORICE altceva decat munca, pentru ca aia e VIATA adevarata – trebuie ca „pretul” pe care imi vand orele/zilele alea la care eu RENUNT la alte chestii ca sa merg la birou trebuie sa fie unul bun-spre-foarte-bun. Daca pretul ala nu e bun, o sa imi fie greu in RESTUL timpului si o sa decid ca NU MERITA deranjul.
Pentru mine asta e frustrarea profesionala MAXIMA, sa merg la munca si sa imi fac treaba doar ca sa constat in ziua de salariu ca „nu-mi permit” chestii … am trecut prin situatii cam nashpa (ex – la criza din 2009/10 eu era cat-pe-ce sa am probleme cu creditul pentru CASA in care locuiesc doar pentru ca banca a majorat dobanda dar salariul ala meu a ramas pe loc; desi eram salariat in banca la care aveam creditul, acea banca nu a putut intelelege legatura intre dobanda mai MARE -> rata mai MARE vs. salariu meu acelasi -> probleme cu bugetul si rata) si, oricum am intors problema fata/verso, chiar nu am reusit sa inteleg cum m-ar fi putut ajuta seful ala mishto (si seful era chiar mishto atunci, dovada ca l-au dat afara si pe el) sau echipa aia cool (chiar erau OK oamenii) cand eu nu am dormit noptile timp de vreo doi ani din cauza ratelor. Ah, ba nu, stai ca m-am prins pana la urma … TOT FAMILIA MEA m-a ajutat sa ies din kkt.
De-aia am invatat si nu voi mai peirde din vedere ca treaba se rezuma la un principiu simplu: necesitatile mele si ale familiei male precum si facturile se exprima (cam) TOATE in bani, asa ca si eu „… lucrez pe BANI, daca vrei loialitate cumpara-ti un caine …”.
De-a lungul vietii mele profesionale am fost si eu pro… NAIV (cu P mare) sa ma iluzionez ca colegii/grupul/seful/compania fac-dreg-blah-blah-blah. Sau ca „suntem o familie” … suntem o pwla! Patronul/actionarii vor profit si oricum o vor impacheta daca nu faci profit PENTRU EI in secund doi ai toate sansele sa zbori de acolo, oricat de mishto ar fi atmosfera, oricat de mishto ar fi seful sau echipa. Cand vine vorba ca un coleg/sef sa aleaga intre a te zbura pe tine sau a zbura el … hai sa fim cinstiti cu noi, decizia va fi simpla si fulgeratoare.
OBS: tot respectul pentru oamenii care raman OAMENI si in viata lor persoanal si in cea profesionala; am gasit si eu cativa (putini procentual) si i-am trata ca atare, doar ca asta nu schimba nimic ce am scris mai sus.
Da, stiu, ciudat/sociopat … imi e extrem de bine in pielea mea!
Comentariu beton!16
Am avut un job unde am stat mult prea mult, iar șefii făceau parte din atmosferă, erau tot timpul acolo. Companie mică românească. De fapt, ei stricau atmosfera, colegii erau faini. Dar șefii… se lăsa cu ședințe interminabile, urlat, sunat pe telefon la orice oră și cu vorbe de genul, am și eu să-mi semneza ceva, în ce toane e șefu/șefa azi 😥 In categoria crimă era o cerere de concediu, cum să găsești momentul potrivit, cum să te justifici, cum să-ți lași… creierul în spate ca să te lase să pleci. Am fugit de acolo când eram să o iau razna, de atâta presiune nici nu-mi căutasem altceva. Acum, în corporație, e ok, ca peste tot, colegi ok, sigur sunt lucruri de care să te plângi, dar după experiența traumatizantă din firmă mică românească, la corporație e parfum de roze.
Contează atmosfera, să fii lăsat să-ți faci treaba independent, bani și o evaluare pe merit și da, work from home cât mai mult.
Cand vezi ce e la lucru iti vine sa mergi acasa. Cand vezi ce ai acasa… iti vine sa te intorci la lucru. 😀
De 9 ani sunt pe cont propriu. Inainte de asta conta foarte mult:
1. Experienta acumulata, lucrurile pe care le puteam invata la locul de munca, partial si satisfactii profesionale.
2. Sefii, nu am avut probleme cu colegii, m-am inteles de regula bine cu cei mai multi dintre ei, dar daca aveam sefi incompetenti, ii taxam, si astea se lasau de regula cu tipete si strigaturi.
3. Banii, mereu au contat si vor conta banii, nu neaparat pentru mine, ci pentru ce am tinut sa asigur familiei.
4. Prezenta, activitatea mea implica munca de teren, asa ca nu as fi avut cum sa muncesc de acasa.
5. Distanta, am avut perioade de timp cand faceam naveta la distante de 50 – 100 de km, niciodata nu a fost o problema serioasa.
De cand sunt pe cont propriu am inteles ca angajatii sunt incantati de:
1. Bani
2. Atmosfera, facem tot felul de glumite mai mereu, cand apucam sa mai si mancam iesim impreuna la masa, ne ajutam mereu intre noi cu orice este nevoie (si cu chestii care nu tin de job).
3. Distanta, toti trei ajung la munca in 5-30 de minute.
4. Prezenta la munca e obligatorie, avem si munca de teren dar avem si activitatil la care muncim in echipa si ii musai sa discutam aspectele fata in fata. Si daca am vrea, prea putem sa muncim de acasa.
5. Seful, muncim cot la cot, iar mie imi revine sarcina suplimentara sa verific daca nu au gresit ceva si sa le explic ce au de facut unde nu stiu ei cum sa faca.
Să vezi ce super e să locuiești în Asia și să lucrezi în Europa. Bine, cu un transport în comun pus la punct.
1. Atmosfera.Dap, atmosfera a fost și este cea mai importantă pentru mine. La primul job de 26 da ani am avut noroc de colegi@șefi buni unde toți eram o mică familie de am ajuns să ne sărbătorim zilele de naștere și la muncă cu chefuri care se terminau a doua zi.
Jobu doi a fost de kkt pentru că bisericuțe și pupat în kor șefi dar a durat doar un an și de unde am plecat la prima ofertă.
Jobu trei este ok, suntem o echipă de 6 care a plecat de la Nr1+io. Nr3 a venit la recomandarea mea, pentru că îl știam de mult și îl știam băiat muncitor și serios. Nr4 a mai lucrat înaintea mea la firmă dar a plecat pentru că nu mai avea firma lucrări. Nr5 este fiul lui Nr4. Cu Nr6 am avut ceva probleme, l-a adus patronu pentru că: ”a mai lucrat la construcția de acoperișe, adică la înălțime”. După niște clinciuri cu el în care i-am arătat că ce facem noi n-are nici-o treabă cu ce credea el că este expert, s-a dat pe brazdă și l-am integrat.
2.Prezența la birou este obligatorie pentru că acolo ne bem cafeaua și orice zi de lucru se începe cu o pauză cam de vreo oră.
3. Banii au fost importanți la primul job pentru că erau puțini, copil, soția a decis să se lase de job ca să se dedice copilului… și era greu cu un singur salariu dar nici eu nu m-am dus la mai mulți bani pentru că acolo era junglă și știam că stresul pentru 3-400 de lei în plus la salariu nu se merita. Viața mi-a dovedit că am avut dreptate. La actualul job toți avem salarii egale indiferent de experiență sau vechime. Este decizia patronului și o respect deși i-am zis că este greșit.
Șefi. De primii am menționat dar pe ăsta, ultimul, nici nu știu cum să-l iau. Are o fire foarte vulcanică și se enervează foarte repede dar îi și trece la fel starea. Mi-a și spus o dată că știe cât de prost poate fi câteodată. Eu îl înțeleg dar se enervează pentru că vrea să facă prea multe lucruri care de multe ori îl depășesc și nu vrea să recunoască asta.
Distanța. Toate joburile mele au fost la sub 4 km. La ultimu cred că sunt sub 1.5Km dar îi fac cu mașina doar pentru că am locuri de parcare căcălău pe o rază de 500 de metri dar și din lene de mișcare. Mbine, jobul meu nu este la birou și nici nu cred că aș rezista mai mult de două ore închis între 4 pereți.
Habarnam de ce am povestit prin ce experiență am trecut eu pentru că aici cam toată lumea a trecut. Problema mea a fost să-i explic copilului meu care a terminat o facultate de stat umf TM unde a fost tocilară. Singurii bani pe care i-am trimis au fost pentru chirie&cheltuieli. Problema a fost când a terminat studiile și și-a căutat de lucru ca orice absolvent de facultate cu zero experiență a crezut că or să se bată toate spitalele și clinicile private să o angajeze. Primul job al ei a fost la o clinică privată la recepție cu un salariu de vreo 2000 de lei net+bonuri.
Am avut zile în care discutam și câte 2-3 ore în care îi explicam că este ceva normal ca începător și să nu-și facă griji din pdvdr financiar pentru că o susțin. Au trecut anii și eu îi tot viram banii în cont când anu trecut mi-a zis: Tati, nu-mi mai trimite bani.
Băi… ❤️
La primele două locuri de muncă (la ambele am stat mai puțin de un an) aveam colegi puțini și de la unul dintre joburi am plecat din cauza șefului, așa că două lucruri mi-am dorit de la următorul loc de muncă: să am șef ok și colectiv mai mare (atmosferă plăcută). Ceea ce s-a întâmplat! Bifat ambele aspecte!
Lucrez de 6 ani și ceva în transporturi (internațional) și chiar îmi place mult ceea ce fac (e foarte important asta) deși e mult de muncă și nebunie constantă. Nu te plictisești nicioadată în transporturi. De când cu pandemia am posibilitatea să lucrez și de acasă câteva luni pe an, ceea ce e un plus mare!
Pentru mine astea ar fi cele mai importante aspecte.
banii programul si statul pe telefon :))