Toată viața m-au amuzat poveștile despre gemeni. Că ei nu sunt ca ceilalți oameni, că simt chestii unul despre celălalt, că reușesc să comunice între ei într-un fel care seamănă a telepatie și altele de același gen. Bănuiesc că știți despre ce vorbesc.

Mă amuzam mereu când le auzeam, pentru că nu-mi explicam de ce-ar fi gemenii mai cu moț. Am avut și eu doi colegi de clasă gemeni și nu păreau în niciun fel deosebiți, în afară de faptul că ambii rămâneau mereu corijenți la română. Cumva, nu consideram că asta i-ar face speciali.

După care au ajuns mini-fashionistele în viața mea și mi s-a schimbat un pic optica. Nu mult, cu 180 de grade.

Prieteni, eu sunt foarte departe de a crede în vrăjeli despre paranormal, telekinezie, telepatie și alte „tele”, dar de când cu fetele mi s-a întâmplat de câteva ori să rămân cu gura căscată vizavi de modul în care comunică între ele.

Nu știu cum reușesc, nu știu nici măcar dacă nu cumva doar mi se pare, dar foarte des trăiesc cu impresia că au un limbaj doar al lor, imperceptibil pentru noi, ceilalți.

Am foarte multe exemple în sensul ăsta, dar o să vi-l zic doar pe cel mai recent, cel de aseară.

Am băgat fetele fiecare în câte o cameră și le-am zis să-și aleagă ceva de văzut. Nu conta de pe ce platformă (aveau de ales între netflix, hbo max, prime și youtube) și nu conta nici ce anume, film, serial, documentar, orice.

Vă țineți bine, da? Fără să comunice în niciun fel una cu cealaltă, au ales amândouă „Young Sheldon”. Și nu, nu era un serial la care se uitau deja, ca să zici c-a venit logic alegerea. Pur și simplu, fără să fie nevoie să se consulte, au ales același lucru, treabă care lor li se pare extrem de firească.

Iar dacă exemplu ăsta este cât de cât în sfera normalului, v-aș mai spune unul care este dincolo de puterea mea de înțelegere. Cum ar fi că pe ambele le doare genunchiul stâng în același loc, deși doar una dintre ele a căzut și și-a făcut ditamai zdrelitura.

Dar nu vă mai spun, c-o să ziceți că sunt nebun.