Cred că după aproape trei săptămâni de înfruntat negrele străinătăți sunt în măsură să vă spun asta.

Prieteni, espressorul meu Tchibo Cafissimo Easy s-a dovedit a fi una dintre cele mai utile investiții făcute vreodată.

În afară de Oslo, unde am stat la prietena Marei acasă și unde aș fi avut cu ce să fac cafea, niciunul dintre hotelurile în care am ajuns nu a avut în cameră vreun device sau vreun ceva care să-mi permită să beau cafea dimineața. Desigur, aș fi putut să beau cafea la micul dejun, doar că eu mă trezesc cu mult înainte să deschidă ei.

Pățăști, exploratul și călătoriile vin cu avantaje și dezavantaje.

Vă spun, dacă n-aș fi avut inspirația să mi-l cumpăr, diminețile mele din această călătorie ar fi fost absolut îngrozitoare. Băutorii de cafea cred că înțeleg exact ce zic.

Dar, că aici voiam să ajung, până și la prietena Marei, la Oslo, și-a dovedit din plin utilitatea. După cum vă spuneam la vremea respectivă, am plecat din Oslo, spre Bodø, la ora 5:00 dimineața. Oră la care dormea toată lumea din casa aia, inclusiv un copil în vârstă de un an și jumătate.

Deși uneori nu par, să știți că eu așa, ca individ, sunt plin de bun-simț. Uneori am chiar prea mult. Bun-simț care m-a făcut să mă întreb cum naiba să mă apuc de făcut cafea și de scos tot felul de zgomote la 4:00 dimineața? N-aveau oamenii ăia nicio vină că eu îmi calculasem greșit distanța pe care o aveam de făcut în ziua aia.

Cum tot nicio vină n-aveau că eu nu pot să gândesc până nu beau două căni de cafea. Doar că, în condițiile în care toata lumea dormea, nu-mi mai ardea de nicio cafea la gândul c-aș trezi copilul și s-ar pune pe plâns.

Așa că știți ce-am făcut? L-am scos pe Cafissimo Easy din portbagaj și mi-am făcut cafea pe terasa casei, asta am făcut. Da, am avut și norocul ca pe terasă să existe priză. Dar norocul și-l mai face și omul, să știți. C-o fi fost priză pe terasă, dar era pusă cam pe la înălțimea capului meu, treabă care făcea ca espressorul să devină inutilizabil, pentru că are firul foarte scurt.

Dar pentru că în ultimii ani n-am dormit degeaba în tot felul de așezăminte botezate „hoteluri”, am căpătat extrem de multă experiență. Așa c-am plecat de la București cu un prelungitor cu trei prize în bagaje. Nu, nu glumesc, e aur să ai un prelungitor la tine.

Hotelurile noi n-au această problemă, în sensul că există mai multe prize în camere. Dar dacă ajungi la vreun hotel construit înainte de expansiunea internetului și a exploziei de device-uri care au nevoie de curent ca să fie încărcate, o sa constați că ai maximum două prize în cameră.

Păi eu am după mine măcar cinci device-uri care trebuie încărcate zilnic. Dacă n-am suficiente prize în cameră începe panica: ce să încarc prima dată? Motiv pentru care nu plec nicăieri fără un prelungitor multiplu în bagaje.

Ceea ce vă recomand și vouă, mai ales că nu ocupă mult loc. Iar daca nu vreți prelungitor, luați-vă cu voi măcar un triplu ștecher. Și-o să-mi aduceți mulțumiri fierbinți prima oară când îl veți folosi.

Atât pentru azi. Încă mă acomodez cu teritoriile locuite de vajnicii urmași ai dacilor liberi. Parcă era mai bine când eram la 6000 de kilometri depărtare de casă și nu mă interesau scandalurile de pe aici nici cât negru sub unghie.