Anul trecut, când am traversat pe bijuteria asta, mi-am spus că probabil va fi prima și ultima oară când îl traversez.

Ce nu știam eu atunci era că a doua zi urma să mă întorc din drum…

Uite că un an și o lună mai târziu m-am întors să-l mai traversez o dată. Pentru că visurile trebuie duse până la capăt.

Tot drumul de la Kiel până la Great Belt Bridge a fost frig și a plouat. Când am făcut fotografia asta, a ieșit soarele. Ceea ce înseamnă că sunt exact unde trebuie și când trebuie.

Mama, ai zâmbit, da? ❤️