Am ieșit din hotel și m-am dus întins spre parcarea unde era mașina, că deja se făcuse cam târzior și-aveam mult de condus.

Am încercat să deschid portiera din spate să pun rucsacul pe banchetă. Nimic, nu mergea. Am încercat să ridic portbagajul. Nimic, nu mergea. Nu se deschidea și nu funcționa nimic.

Vă dați seama că m-am panicat pe loc. Primul și singurul gând a fost exact ăsta: să vezi că s-a stricat cheia și nu mai pot deschide mașina. Mașina e cu sistem keyless, deci nu bagi nimic nicăieri, nu apeși niciun buton, trebuie doar s-o ai în buzunar.

De avut o aveam, doar că nu se deschidea nimic. Mașina era mută și rece ca Luceafărul lui Eminescu. Bine, mă rog, aș fi putut sa scot cheia din buzunar și să apăs eu cu degetul pe butonul care descuie tot, dar de uluială nu mi-a dat prin cap sa fac asta. „S-a stricat cheia” era tot ce putea să producă creierul meu în momentul ăla.

Vă spun, o fracțiune de secundă m-am și imaginat sunând pe la service-uri cehești și încercând să-i lămuresc p-ăia că am nevoie să deschid o mașină cu număr străin dintr-o parcare din Brno. Veneau ăia direct cu poliția să vadă despre ce e vorba.

Cred c-au trecut măcar câteva secunde de panică și spaimă până am observat că încercam să deschid o Cupra Formentor cu numere de… Viena.

Care erau șansele, prieteni, să mai fie una exact la fel în același loc? Care erau? Că eu n-am mai văzut alt Formentor tot drumul ăsta.