Atenție! Postare deosebit de lungă. Dacă n-aveți răbdare, citiți măcar finalul, că mă interesează să-mi dați rețetele alea pe care vi le cer.

Urăsc să arunc mâncare. Serios, e unul dintre lucrurile casnice pe care le detest cel mai tare. Nu știu de unde mi se trage, mai mult ca sigur de la vremurile când făceam foamea în timpul construirii abrupte a socialismului, cert este că mă irită teribil dacă ajung în situația în care sunt nevoit să duc mâncarea la coșul de gunoi. Direct pe creier simt când ridic capacul și-i dau drumul să cadă.

Cred că de-aia îmi este și atât de greu să țin cură. Gândiți-vă câtă mâncare rămâne într-o casă cu doi copii, iar eu sunt nevoit s-o mănânc pe toată doar ca să nu ajungă la gunoi.  😛

Dincolo de orice glumă, chiar urăsc să arunc mâncare. Iar la ce prețuri a ajuns să aibă mâncarea, cu atât mai mult mi se urcă tensiunea dacă sunt nevoit să arunc ceva comestibil.

Mă ia capul când văd că fetele noastre rar de tot mănâncă și a doua oară din același fel de mâncare. Le faci azi ceva, mănâncă fără cea mai mica problemă, dar dacă mai încerci să le dai și a doua zi, strâmbă din nas. Și uite-așa rămâne mâncarea aia la frigider cu zilele, pentru că de aruncat la gunoi n-o arunc. De ce? Păi tocmai v-am spus: pentru că urăsc să arunc mâncare.

Prin urmare, am două soluții: ori mănânc eu ce-a rămas, ori încerc să inventez o rețetă, cât mai comestibilă, pe baza resturilor de prin frigider.

Ca să aveți idee despre ce vorbesc, până acum cel mai mare succes culinar al meu, pe bază de resturi, au fost pastele prăjite. Habar n-aveți ce sunt pastele prăjite, este?

Vă înțeleg, că nici eu n-aveam habar, dar le-am descoperit prin sudul Italiei. Ne plimbam într-o zi pe străzile din Napoli și-am dat de o tarabă unde vindea nenea ăla paste prăjite. Ăsta a fost, de altfel, unul dintre motivele pentru care m-am întors de la Napoli cu aproape patru kile în plus. Dar astea sunt detalii.

Treaba e că fetele mele mănâncă destul de des paste și, pentru că mereu rămân, a doua zi le fac prăjite. Amestec resturile de paste (cât mai uscate) cu ou și parmezan ras (d-ăsta am mereu în casă), le iau la mână și le modelez până ajung ca niște chiftele mari și plate, după care le pun în baie de ulei încins. Când își schimbă culoarea spre galben ca mierea, le-am și scos. Jur că-mi plouă în gură, acum, când scriu.

Dacă n-ați încercat niciodată, vă roagă fratele vostru să încercați să le faceți măcar o data. S-ar putea ca după să nu mai aruncați NICIODATĂ resturile de paste. Dar s-ar putea și să vă faceți un dușman necruțător din cântar. Cunosc eu un caz. 😊

Altă rețetă de succes e aia din marginile de la pizza. Îi știți pe oamenii ăia care nu mănâncă marginile de la pizza? Nu, nu e cazul meu, desigur, dar cu mare surprindere am aflat că există oameni care chiar nu mănâncă marginile. Am eu doi în casă.

Dar lasă c-am rezolvat și această spinoasă problemă. A doua zi, când lumea de prin casă e cu foamea-n glandă, pun marginile de la pizza într-o tavă, rad peste ele niște cașcaval sau mozzarella, torn un pic de sos de roșii și le mai dau o dată la cuptor. Rezultatul iese de multe ori mai bun decât pizza aia de la care au rămas marginile.

Acestea fiind zise, acum vine întrebarea pentru voi, întrebare pe care vă roagă fratele vostru s-o luați cât mai în serios, pentru că o să ne dați idei și mie și altora: ce gătiți din resturile de prin frigider?

Asta desigur, dacă gătiți, că poate aruncați. Dar dacă gătiți, ce reușiți să faceți să fie și bun la gust?

Mă gândesc să strâng cele mai mișto rețete (sau ce răspundeți voi) și să le pun într-un articol pe blog intitulat: „ce poți să gătești bun cu resturile de prin frigider”.

Deci? N-aveți idee cum vă aștept cu rețetele din resturi.

surse foto: pixabay.com și freepik.com