Cu toată explozia comerțului online, cu toate cifrele entuziasmante comunicate de către marile magazine online, eu, în România anului 2023, dacă îmi cumpăr ceva online, voi alege mereu opțiunea de „plată la livrare”. Indiferent că se poate și cu cardul sau trebuie musai cash, dacă am posibilitatea, o aleg mereu.

Ba chiar, dacă găsesc produsul de care am nevoie pe două site-uri, îl voi alege întotdeauna de pe site-ul care oferă și opțiunea de plată la livrare. Îl voi alege chiar dacă produsul respectiv este mai scump decât pe site-ul care nu are această opțiune.

De ce? Păi vă spun eu imediat de ce. Aproape de fiecare dată când plătesc produsul în momentul achiziției, am probleme cu livrarea. Cum le dau banii înainte, cum nu se mai strofoacă nimeni să mi-l aducă.

Vă dau cuvântul meu că în șapte-opt cazuri din zece, ajung să mă interesez unde mi-e produsul și de ce nu mi-a fost livrat în ziua comunicată în momentul achiziției. Și nu exagerez absolut deloc cu procentul ăsta.

Pe când, dacă le dai banii doar la livrare, dintr-o dată se termină cu „v-am sunat și nu mi-a răspuns nimeni”, sau „am venit, dar nu erați acasă” și toate celelalte scuze inventate ale curierilor, scuze pe care le știm cu toții atât de bine. Și nu doar ale curierilor, că uneori nu e vina lor, ci a vânzătorilor, care mint și ei de îngheață apele.

Acum, când vorbim, am o comandă plătită în avans care trebuia să ajungă la mine pe 19 iunie. Da, n-am avut de ales, am găsit într-un singur loc produsul pe care-l căutam, l-am comandat și l-am achitat, pentru că nu aveau opțiune de plată la livrare. Să vă mai spun că n-a venit pe 19, iar a doua zi, pe 20, data de livrare s-a modificat brusc în „data de livrare va fi furnizata in cel mai scurt timp posibil”? Nu vă mai spun. De fiecare dată, prieteni, de fiecare dată când le dau banii înainte se întâmplă același lucru.

Well, să vedeți ce prompți sunt când știu că au de încasat. Dacă ți s-a comunicat o dată de livrare, apăi data aia va fi. Cum au de luat ei de la mine, cum nu mai ajung niciodată în situația în care să trebuiască să verific eu pe unde mi-e produsul sau să dau email-uri și telefoane la care mi se răspunde doar cu ridicări din umeri și: „verificăm și vă contactăm noi”.

Ca să înțelegeți cât e de gravă situația, gândiți-vă că dacă nu se poate plăti cu cardul, prefer să mă duc să scot cash (nu am niciodată în casă mai mult de câțiva zeci de lei), în condițiile în care procrastinarea mea oftează din toți bojocii când simte că voi fi nevoit să fac asta. Dar îmi calc peste lene și mă duc, prefer de o mie de ori să mă târăsc până la cel mai apropiat bancomat, în loc să mă enervez pe banii mei.

Păcat, n-aș fi vrut să scriu acest articol, mai ales că eu sunt unul dintre promotorii comerțului online. Mai bine de 90% din tot ce se cumpără în casa asta, se cumpără online. Dar dacă așa stau lucrurile, nu pot să mă prefac că nu stau așa.

Plata la livrare pentru mine este echivalentul stării de zen. Aproape că-mi simt ceakrele cum oftează de plăcere când știu că dacă vor să-mi ia banii, trebuie să dea ei de mine, nu eu de ei.

sursa foto: freepik.com